Efectele poveștilor asupra dezvoltării copiilor

Literatura pentru copii este un gen care nu se adresează doar copiilor, ci și adolescenților.
Începe cu literatura populară, cu basmul şi cu poveştile – cele mai îndrăgite specii literare din
literatura pentru copii – şi continuă cu legenda, snoava, apoi cu creaţiile lirice, populare şi
culte, cu povestiri şi romane cu tematici dintre cele mai variate.
Acest gen de literatură are o valoare etică, prezentând aspectele vieţii în complexitatea ei, oferă
modele de viaţă sau, dimpotrivă, exemple negative pe care micii cititori trebuie să le ocolească.
Poveștile de noapte bună reprezintă o componentă esențială într-o rutină de culcare. Imaginația
unui copil poate fi stimulată extraordinar dacă ascultă povești, celui mic îi rămân în cap imagini
pozitive, cu care va adormi. Părinții, de cealaltă parte, au ocazia de a retrăi clipele minunate ale
copilăriei și de a-și aminti poveștile pe care le-au îndrăgit când erau ei înșiși mici. Poveștile de
noapte bună aduc și alte beneficii, deloc de neglijat, prin faptul că există o legătură dovedită între
ascultarea poveștilor înainte de culcare și un somn mai liniștit.
În 2011 s-a realizat un studiu în urma căruia s-a dovedit că poveștile de noapte bună nu numai că
ajută la creșterea duratei totale a somnului unui copil, ci îl ajută să se dezvolte intelectual și
reduce comportamentul “rău”. Cercetătorii au comentat că: “acest studiu arată că folosirea cu
regularitate a unor rutine de culcare bazate pe limbaj, precum cântatul, cititul sau spusul
poveștilor înainte de culcare, poate avea un efect pozitiv și de durată asupra dezvoltării cognitive
ale copiilor”. Poveștile de noapte bună nu trebuie să fie lungi – sunt o mulțime de cărți cu povești
care nu depășesc o pagină sau două.
Cărţile de poveşti cu ilustrate au un rol important în educaţia şi în activităţile de zi cu zi ale
copiilor, ele ajutând copiii să-şi dezvolte personalitatea, gândirea, atenţia, imaginaţia, limbajul şi
să descopere lumea minunată a cărţilor. După o logică simplă, o planşă cu desene însoţită de text
va ajuta copilul să facă o corelare între imagini şi mesajul textului, să descopere relaţia dintre
pagini, dintre personaje. Astfel, poate învăţa și afla despre animale, plante, eroi de poveste,
obiecte cu care în mod obişnuit nu intră în contact, peisaje şi alte lucruri care îl ajută să cunoască
şi să facă mici corelaţii privind mersul lucrurilor în natură şi în lumea înconjurătoare.
Literatura pentru copii are marele dar de a te face să te întorci (cu mintea doar, din păcate) în anii
ce ţi se par demult apuşi, când ţi se părea ceva absolut normal că personajele cărţilor vorbeau cu
animalele şi plantele, iar viaţa era împărţită între bine şi rău. Copilăria noastră a fost presărată cu
basme şi poveşti cu Feţi Frumoşi deştepţi şi atotputernici şi Ilene Cosânzene şi zâne naive şi
neajutorate sau, din contră, mame vitrege şi vrăjitoare rele şi fără inimă.
Băieţii încălecau pe cozi de mătură şi cu un băţ în mână, erau Făt Frumos pe calul său alb şi se
luptau cu balaurii şi zmeii ieşiţi în cale. Îmi amintesc de Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de
moarte, de Petre Ispirescu, şi încă zâmbesc. Vremurile au trecut, copiii s-au schimbat.
S-a constatat că un copil care are încă de mic o carte de poveşti în mână va fi curios să cunoască
acea carte, să îi vadă imaginile, iar apoi, pe măsură ce creşte, să citească poveştile şi să evadeze
în lumea lor. La vârsta preşcolară, efectele educative realizate prin creaţiile literare se opresc mai
mult la însuşirea noţiunilor morale şi sensibilizarea vieţii afective a copilului. Tot legat de
afectivitate s-a observat că succesul literaturii la preşcolari este asigurat prin puternica
încărcătură afectivă a textului.
Lectura basmelor şi poveştilor prezintă o deosebită importanţă educativă şi prin reliefarea
calităţilor eroilor, care constituie pentru copii modele demne de urmat.
Pentru un copil este reconfortant să audă aceeași poveste în fiecare zi, îi place să știe ce o să se
întâmple în poveste și îi place când poate să spună ce urmează. Asta merge mână în mână cu
nevoia copiilor de a avea o rutină predictibilă pentru a se putea simți în siguranță, protejați, mai
ales când trebuie să adoarmă. Așa că, deși poate deveni enervant să citiți aceeași poveste a suta
oară, puteți să zâmbiți știind că, indiferent cât de plictisitoare vi se pare, ea îl ajută pe cel mic să
adoarmă și să se dezvolte.