ROLUL POVEȘTILOR ÎN ACTIVITĂȚILE INSTRUCTIV- EDUCATIVE

Prof. Înv. Preșcolar: Sfetcu Adriana Cristiana

La orice vârstă, omul este o ființă care se hrănește cu povești. De aceea, avuția povestirilor, pe
care au strâns-o oamenii de pe tot globul, din casă în casă, din secol în secol, fie în vorbă, fie și
în scris, a depășit celelalte avuții omenești.

Rabindranath Tagore

Literatura pentru copii începe cu literatura populară, cu basmul, continuă cu legenda,

snoava, apoi cu creaţiile lirice, populare şi culte, cu povestiri şi romane cu tematică dintre cele
mai variate. În ultima vreme, copiii dovedesc un interes accentuat pentru literatura ştiinţifico-
fantastică, care cuprinde scrieri ce prospectează viitorul, bazându-se pe inovaţiile ştiinţifico-
tehnice şi tehnologice contemporane.

Poveștile joacă un rol foarte important din punct de vedere educativ în educația copiilor
noștri. Prin intermediul acestora, copilul își însușește comportamentele sociale, își stimulează
imaginația, creativitatea, ajută la dezvoltarea morală, le este satisfăcută nevoia de cunoaștere și
constituie cadrul optim de dezvoltare a capacității de comunicare.

Tematica abordată în cadrul activităţilor de povestire se diferenţiază în funcţie de vârsta

copiilor. Astfel la grupa mică poveştile şi povestirile trebuie să fie scurte, cu puţine episoade, cu
un limbaj accesibil, atractive, să dezvolte sentimente şi trăiri afective pozitive. Personajele
trebuie să fie atractive, cunoscute de copii (de preferat din lumea animalelor), simple ca
structură. Este de preferat ca poveştile şi povestirile să conţină versuri şi dialoguri repetitive,
eventual scurte cântece. La grupa mijlocie se pot folosi poveşti şi povestiri cu episoade mai
numeroase care să-i familiarizeze pe copii cu aspecte diverse ale vieţii şi să le influenţeze
comportamentul. La grupa mare povestirile devin mai complexe, cu personaje mai multe şi mai
reprezentative pentru o anumită categorie morală, planul real şi cel imaginar se contopesc într-o
mai mare măsură.

Din povești, copiii învață nu numai cum este bine să se comporte, dar dobândesc ṣi
anumite cunoștințe, descoperă lucruri noi ṣi interesante despre mediu, despre univers, despre
animale etc. Lumea poveștilor li se va părea încântătoare ṣi vor fi curioṣi să afle cât mai multe
lucruri.

Poveştile pot avea ṣi rol terapeutic. Spre deosebire de poveştile clasice, în cazul unor
astfel de poveṣti, acţiunea nu este construită în jurul luptei dintre bine şi rău. Printr-o poveste
terapeutică, copilul se identifică cu personajul poveştii şi cu problemele pe care acesta le are, este
o metodă prin care transmitem modele comportamentale. Pentru a fi terapeutică, povestea trebuie
să ajute. Acestea sunt de mare folos atunci când copilul se confruntă cu o anumită problemă,
când îl vedem că este trist dintr-un anumit motiv, când se confruntă cu anumite temeri sau
probleme de comportament sau putem alege teme generale care să le fie de folos tuturor copiilor,
probleme specifice vârstei: dificultăţi în gestionarea furiei (Dino dragonul învaţă să se descurce
cu furia), timiditate, dificultatea de a lega prietenii (Cum a învăṭat broasca țestoasă Tobias să îṣi
învingă furia), teama de a nu greşi (Teama de greşeli a Dorei), nerespectarea anumitor reguli
(Buzby, albinuţul neascultător), lipsa solidarităţii (Povestea unui arici) etc. Prin intermediul
acestor poveşti, copiii vor învăţa cum este de dorit să se comporte în societate, sunt încurajaţi să
ia singuri anumite decizii, reuşesc să depăṣească anumite situaṭii luând exemplul personajelor
pozitive, învaṭă cum să îṣi controleze emoṭiile negative ṣi înṭeleg că dacă vor, pot găsi soluṭii la
orice problemă.

Poveştile sunt educative, dar trebuie totuşi alese cu multă grijă. Atunci când alegem o
poveste trebuie să ne gândim la nivelul de vârstă al copiilor, la ceea ce vrem să transmitem, la
fricile sau problemele lor, la comportamentul pe care vrem să îl modelăm. Uneori, este bine ca
anumite scene din poveste, să le spunem într-o altă manieră, pentru a nu le provoca anumite stări
sau emoṭii negative. Pentru menţinerea interesului copiilor, expunerea conţinutului trebuie să fie
clară, accesibilă şi expresivă, tonul să fie unul prietenos, să imităm voci folosind diferite
tonalităţi
 Activitatea de povestire din grădiniţă este în general consacrată comunicării. Pentru a-şi
atinge ţelul, ea trebuie pregătită şi desfăşurată cu toată atenţia. Educatoarea trebuie să aleagă şi să
planifice poveştile accesibile, cu un conţinut moral, cu elemente narative care să menţină viu
interesul şi atenţia copiilor. Planificându-şi această activitate, educatoarea trebuie să se asigure că
la data respectivă copiii au formate reprezentările la care se va face apel în povestire şi că au
suficiente cunoştinţe care să le permită perceperea ei fără prea mare dificultate. Deci educatoarea
trebuie să coreleze povestirea cu toate celelalte activităţi ţinute în grădiniţă şi să o planifice în
consecinţă. Numai pornind de la un anumit fond aperceptiv, basmul va avea ecou în sufletele
copiilor.

Așadar, învățarea prin povești este, cu siguranță, o experiență distractivă și educațională,

care are un impact pozitiv asupra dezvoltării ulterioare a copiilor. Prin urmare, ar trebui să
încurajăm utilizarea educației prin povești și să îi ajutăm pe copii să exploreze lumea și să învețe
valori importante prin intermediul poveștilor, fiindcă acestea întotdeauna au o morală din care
copiii au multe de învățat.

Bibliografie:

 “Programa activităţii instructiv educative în grădiniţa de copii”, Bucureşti, 2010

 “Revista Învăţământului preşcolar”, Bucureşti, 2002
 Mihaela Păişi Lăzărescu, Liliana Ezechil, „Laborator preşcolar” Editura V&I
Integral Bucureşti, 2011