Sunteți pe pagina 1din 5

DESPRE POVESTEA TERAPEUTIC

Prof.nv. precolar: Balzs Sanda-Maria


Gradinita p.p. ALBINUTA, Targu Mures
Motto:
Sa permiti copilului sa ajunga la anxietate, depresie, vinovatie,
ostilitate, lipsa disciplinei ca apoi sa il duci la terapii este tragic. E mai
bine sa ajuti copilul sa cunoasca ce inseamna sanatate emotionala si sa
il inveti sa aplice aceste principia la viata personala. (Knaus)
Cuvntul are putere magic, el poate vindeca atunci cnd e spus
unde,cum i de cine trebuie , recunoscndu-i-se astfel, valoarea terapeutic,
acioneaz ca o for. Multi dinte noi ne amintim acele povesti care ne-au
influentat modul de gandire, comportamentul, atitudinile sau modul de
relationare cu cei din jur.
Bilioterapia este o tehnica terapeutica creativa prin care se urmareste
rezolvarea problemelor pe care copilul, adolescentul sau adultul le intalnesc intro perioada a vietii lor. Motivele pentru care este potrivit sa folosim aceasta
tehnica in rezolvarea de probleme ar fi :

Ajuta la dezvoltarea imaginii de sine;

Ajuta copiii sa se evalueze corect, pozitiv;

Favorizeaza intelegerea comportamentului propriu si al altora;

Dezvolta empatia;

Favorizeaza gasirea mai multor solutii pentru o problema;

Prezinta rezolvarea de probleme in mod pozitiv, distractiv;

Ii atesta copilului faptul ca exista si alte persoane care au probleme


asemanatoare cu a lui( Stamp,2003, apud Birle, 2008)
Povestea terapeutica este o metoda prin care putem transmite
copiilor anumite modele comportamentale, valori morale si putem inlatura unele
comportamente nedorite. Povestea in sine nu ii spune copilului ce sa faca, cum
sa actioneze, nici nu il critica sau eticheteaza, ci il ajuta sa se identifice cu
personajele si sa traiasca alaturi de ele, atat framantarile cauzate de problema
ivita, cat si satisfactia si bucuria data de gasirea solutiei. Actionand oarecum
indirect, povestea terapeutica il ajuta pe copil sa transpuna solutia solutia din
poveste in viata sa reala.

In gradinita de copii, povestea este folosita atat ca metoda de


expunere si comunicare de cunostinte cat si ca forma de activitate
destinata

cunoasterii

mediului

si

dezvoltarii

vorbirii

prescolarilor.

Povestea devine un instrument in mana educatoarei, o sursa de imagini mentale


ale copiilor in procesul de formare si este folosita frecvent in anumite momente
ale unor tipuri de activitati:

La inceputul activitatilor comune de educatie muzicala, joc didactic,


convorbire;

In cursul desfasurarii activitatii pentru sintetizarea unor fapte, date


( observare, lectura dupa imagini);
Scopul povestilor terapeutice este de al face pe ascultator sa depaseasca

rezistenta la schimbarea si blocarea mecanismelor sale de aparare. Problema


copilului fiind pus ape seama personajului din poveste, acesta nu va mai simti
nevoia sa nege un adevar sau sa se apere atunci cand se simte criticat. Astfel, se
poate intra in contact cu inconstientul si solutiile care se gasesc in el, deoarece
se stie ca fiecare om este cel mai bun psiholog al sau si solutiile cele mai
bune pentru problemele personale le detine chiar persoana in cauza.
Dupa Maria Dorina Pasca ( 101 healing stories for children and
feens) clasificarea povestilor terapeutice se poate face astfel:
1. Dupa functia pe care o indeplinesc:

Povesti axate pe solutie;

Povesti pentru facilitarea exprimarii creativitatii si imaginatiei;

Povesti exploratorii, care ne ajuta sa cunoastem universal interior


conflictual si problematic al copilului;

2. In functie de sursa, exista cateva directii principale:


a) Dupa emitatorul povestii:

povesti produse de copil ( propune si inventeaza o poveste),

povestile produse de educator ( educatorul propune o poveste,


incurajand copilul sa o continue, sa ii dea o finalitate),

povesti colaborative ( produse in egala masura de copil si


educator);

b) Dupa originea metoaforei:

Cultura povestilor, legendelor, miturilor;

Produse artistice vizuale ( desene, picture)-teme universale;

Experienta proprie;

Povesti psihodramatice;

Dupa aspectul pe care il vizeaza, povestea poate sa indeplineasca


urmatoarele functii:

Informeaza,

Educa;

Transmite valori,

Disciplineza,

Imbogateste experienta,

Faciliteaza dezvoltarea problemelor,

Vindeca,
Povestea terapeutic prin nararea faptelor comprim la maxim

experiene de via, menite a semnala o stare de fapt i a atenua criza ce,


inevitabil apare la un moment dat. Povestea terapeutic se povestete (se
spune) i nu se citete. Ea trebuie s fie liantul dintre trup i suflet, gnd i
gestic, trire i exprimare. Ea nu poate fi spus de ctre oricine, oriunde i
oricum. Trind n simbioz cu cel suferind, povestea terapeutic i are legile
nescrise ale vulnerabilitii sale.
Povestea terapeutic face ca simpla virgul, s mai acorde o ans, iar
punctul, o certitudine i o reuit. Pornind de la un caz real sau fantastic,
povestea terapeutic i ndeplinete menirea de mediator a durerii i
suferinei, aducnd mult mai aproape pe cel aflat ntr-un impas, sincop a vieii,
de lumea n care legile care guverneaz pot declana apariia unor resurse vitale
de a nvinge: frica, teama, nelinitea, neputina, nesigurana i a descoperi
sperana i ansa, conjugnd verbele a vrea, a putea i a dori, la timpul
prezent. n acel moment, povestea terapeutic i dovedete utilitatea, fcnd
prin puterea cuvntului ca lumea pentru cel n suferin, s se mite altfel, s
fie perceput prin prisma noilor conotaii cognitive ale elementelor de identitate
personal , dnd unicitate clipei trite.
Limbajul emotional al copilului, fiind destul de sarac multa vreme, lui
ii este greu sa se exprime, sa-si marturiseasca trairile sau gandurile. Pentru acest
fapt se exprima adesea prin comportament, mimica, gesture, tonul vocii, dar
si prin reactii precum imbratisari, plans puternic, strigate sau chiar lovirea unor
personae, ori aruncarea obiectelor. Prin poveste, copilul se identifica cu
personajele si reuseste mai usor sa ii exprime trairile. Astfel, prin acesta metoda,
se pot ameliora si chiar trata probleme psihologice precum : fricile exagerate,

timiditatea, dependent de parinti si refuzul de a se desparti de acestia, accesele


de furie, enurezisul, dar si problemele legate de respectarea rutinelor ca :
pregatirea pentru somn, luarea mesei, imbracatul, spalatul mainilor, mersul la
gradinita, efectuarea temelor pentru acasa, etc.
Pentru ca o poveste sa fie terapeutica, ea trebuie sa tamaduiasca, sa
aduca liniste si chiar sa-l faca, pe cel cel ce o citeste, fericit. De aceea, editura
Diana ne vine in ajutor noua, cadrelor didactice, cu o carte minutata de povesti
terapeutice: POVESTILE TERAPUTICE VIN SA NE INVETE , scrisa de
profesor psiholog Ioana Cherechianu si Natalia Coroiu, din cuprinsul careia
as enumera cateva povesti precum:

Soricelul si sireturile sale( pentru copii care invata sa-si lege


sireturile);

Lantisorul magic( pentru copii carora le e frica sa doarma


singuri);

Nu vreau la gradinita!

Povestea elefantelului Roro( pentru copii care nu au incredere


in fortele proprii);

O papusa si.... Alice ( pentru copii care vor sa scape de


hiperprotectia parintilor);

Haina cea veche( respectul intre copii);

Povestea iepurasului Rica( pentru copii care se tem sa nu


greseasca);
O alta carte care mi-a captat atentia si pe care le-am citit-o aproape

zilnic , inainte de culcare, copiilor este : Povestile norilor scrisa de Andreea


Mihaela Stan. Cartea contine 20 de povesti despre tot atatia nori-sentimente si
introducerea in conceptul Zana Norilor. Fiecare poveste este relatarea intalnirii
dintre Zana Norilor si un nor-sentiment: Norul Prietenie, Norul Dezamagire, Norul
Iubire, Norul Tristete, Norul Razbunare, Norul vis. Zana Norilorii invata pe copii
felul in care putem sa transformam norii neplacuti in unii placuti, sau cum putem
sa pastram sentimentele placute, solare, cat mai mult timp.
Povestile ascund in ele o lume intreaga de mistere,te poarta pe aripi de vis
intr-o lume in care nu ai putea ajunge cu nici cel mai grozav vehicul din lume,
transmit valori din generatie in generatiesunt ca o calauza pe un drum nesigur.
Prin povesti s-au transmis de-a lungul timpului lectiile importante ale vietii
de la o generatie la alta. Cel mai mare invatator care a existat vreodata, Iisus

Hristos a preferat in locul prelegerilor greoaie parabolele , adica povestile.


Haideti sa ii educam si pe copii cat mai frumos

si sa le aratam valoarea

indiscutabila a povestilor, sa le oferim exemple pozitive, ajutandu-i sa gaseasca


morala si aspectele luminoase ale firii omenesti.