Sistemul psiho-comportamental

Emoțiile în educație

Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Universitatea București

Iordache Laura, Necula Cristina, Nuță Alexandra, Stan Andrei

1
 Emoțiile sunt acele stări afective de scurtă durată și cu o intensitate variabilă. Emoțiile
pot să fie un răspuns la o situație (atunci când ne este frică, ne temem de o anumită situație) sau
la un eveniment cu care ne confruntăm. Ele pot să ne motiveze comportamentul: atunci când
suntem nervoși acționăm cu o anumită agresivitate, dar o emoție poate să fie și un scop în sine.
Ne putem comporta în așa fel încât să obținem o stare de plăcere sau chiar sentimente de
dragoste. Emoțiile sunt stări afective care au trei componente: cognitivă, fiziologică și
comportamentală. Frica apare, de obicei, ca răspuns la o amenințare și implică cunoașterea
faptului că există cineva în pericol. Din punct de vedere fiziologic presupune bătăi rapide de
inimă, respirație accelerată, transpirație și tensiune musculară. Comportamental, această stare
presupune tendința de a evita sau de a scăpa de situația periculoasă (Aniței, 2010).

Competențele emoționale se pot dobândi și îmbunătăți pornind de la vârsta copilăriei, cu

condiția de a face efortul să îi învățăm pe copii. Lecțiile emoționale pe care le invățăm în
copilărie, acasă și la școală, modelează circuitele emoționale, făcându-ne mai ușor adaptabili sau
inadaptabili la fundamentele învățării emoționale. Aceasta înseamnă că adolescența și copilăria
sunt ferestre de oportunitate pentru a forma obiceiuri emoționale esențiale care ne vor domina
întreaga existență. În gimnaziu, copiii trebuie să fie capabili să analizeze factorii stresanți pentru
ei sau ce anume îi motivează să atingă cele mai bune performanțe. Emoțiile pot fi otrăvitoare
când pun în pericol sănătatea noastră fizică, dar echilibrul emoțional ne ajută să ne apărăm
sănătatea și binele personal. La nivel de liceu, abilitățile în domeniul educației sociale și
emoționale includ ascultarea și purtarea de discuții într-o manieră care să rezolve conflictele, în
loc să le escaladeze, și negocierea în vederea găsirii unor soluții câștigătoare de ambele parți
(Roco, 2004). Pentru a avea șanse de succes în educația copiilor trebuie să urmăm o regulă
simplă: dacă învățarea este asociată unei emoții percepute pozitiv, se va facilita succesul, la fel
cum o percepție negativă a emoțiilor atașate învățării implică eșecul și slabe rezultate. Această
regulă se poate traduce mai ales prin necesitatea stabilirii unui climat propice, plăcut și motivant
pentru învățare- participativ, deschis, creativ, democratic, flexibil (Roco, 2004).

Plecând de la ideea prin care se trasmite legătura dintre competențele emoționale și

performanța academică, găsirea de soluții creative, rezolvarea de probleme și, nu în ultimul rând,
gestionarea stresului din situațiile educaționale, un studiu calitativ realizat de Amoros și Solano
(2017) își propune să descopere ce fel de atitudini și percepții au studenții care urmează a fi

2
profesori în ceea ce privește educația emoțională, respectiv rolul pe care aceasta ar fi potrivit să îl
aibă în practica și formarea lor profesională. S-a pus în vedere eficacitatea acestor traininguri
pentru profesori care ar putea avea efecte atât asupra eficacității profesionale, incluzând reacțiile
socio-emoționale potrivite ale elevilor, cât și asupra stării de bine. Obiectivele studiului au fost:
identificarea și evaluarea atitudinilor viitorilor profesori (studenți) despre învățarea
competențelor emoționale în școli, dar și exprimarea opiniilor în ceea ce privește tipurilor de
emoții pe care ei ar alege să le antreneze cu elevii. Un alt obiectiv ar fi identificarea nivelului de
educație emoțională pe care ei au primit-o în primii ani și evaluarea propunerilor lor legate de
lucru cu emoțiile în școli. Rezultatele colectate de la participanți subscriu faptul că educația
emoțională este un concept din ce în ce mai recunoscut în grupul tinerilor, și nu doar în plan
teoretic, ci o nevoie mai mare a acestora este gestionarea emoțiilor practic. Motiv pentru care au
afirmat dorința de restructurare a conținutului didactic care să vizeze și acest concept. Autorii
proclamă concluzia studiului, susținând și alte cercetări, accentuând semnificația educației și
viitorilor profesori.

Emoțiile pot susține activitatea de învățare prin captarea și menținerea atenției, trezirea
curiozității, dorința de cunoaștere, profunzimea gândirii și aprofundarea înțelegerii. Reglarea
emoțională poate avea mai multe obiective în mediul educațional, printre care creșterea excitației
emoționale și a velenței pozitive pentru declanșarea menținerea și sporirea învățării. Abilitatea de
reglare a emoțiilor este esențială în adoptarea și menținerea stărilor emoționale care favorizează,
care sunt asociate plăcut cu învățarea optimă. De asemenea, această abilitate este necesară în
amortizarea și schimbarea stărilor emoționale care ar putea perturba sau împiedica învățarea
(Martin & Ochsner, 2016). Elemente esențiale în înțelegerea procesului de învățare și predare
sunt atenția, memoria, funcțiile executive și învățarea, ele trecând mai întâi prin filtrul
experienței emoționale a elevului sau profesorului. Astfel, a ajuta elevii și profesorii să înțeleagă
mai bine modul în care se desfășoară reglarea emoțiilor și să învețe cum să folosească strategii
adecvate ar putea contribui la o experiență educațională mai antrenantă, mai dinamică și mai
eficientă atât pentru elevi, cât și pentru profesori (Martin & Ochsner, 2016).

Anxietatea asociată cu eșecurile, cu notele mici, cu criticile colegilor sau profesorilor în

mediul educațional poate produce perturbări emoționale care iau forma unor emoții negative, de
exemplu frică sau furie. Totodată, pe măsură ce procesul de învățare nu se realizează în condiții

3
bune sau este asociat cu emoții negative, elevii experimentează o multitudine de trăiri afective
negative (Negovan, 2006).

Referințe bibliografice

Aniței, M., (2010). Fundamentele psihologiei, București: Universitară. pp. 393.

Carlo Garofalo, C., Velotti, P., Callea, A., Popolo, R., Salvatore, G., Cavallo, F., & Dimaggio, G.
(2018). Emotion dysregulation, impulsivity and personality disorder traits: A community sample
study. Psychiatry Research, 266: 186-192.

Hernández-Amorós, M. J., & Urrea-Solano, M. E. (2017). Working with emotions in the

classroom: Future teachers’ attitudes and education. Procedia-Social and Behavioral
Sciences, 237, 511-519.

Martin, R. E. & Ochsner, K. N. (2016). The neuroscience of emotion regulation development:

implications for education. Current Opinion in Behavioral Sciences, 10: 142-148.

Negovan, V. (2006). Introducere în psihologia educaţiei (ediţia a II-a revăzută şi adăugită).

Bucureşti: Editura Universitară.

Roco, M., (2004). Creativitate și inteligență emoțională, Ed. Polirom. Bucuresti.