Ascultarea activă

Consilierea este procesul care are loc atunci când un client și un consilier își alocă
timp pentru a explora dificultățile care pot include sentimentele stresante sau emoționale ale
clientului. R.W.Strowig definește consilierea ca fiind „e o tehnică de informare şi evaluare. Ea
este un mijloc de a modifica comportamentul, este o experiența de comunicare. Dar mai mult
decât atât, este o căutare în comun a sensului în viața omului, cu dezvoltarea dragostei ca
element esențial concomitent cu căutarea și consecințele ei.” Există o serie de abilități care
sunt cerute de consilieri, printre acestea enumerăm: ascultarea activă, observarea, adresarea
întrebărilor, oferirea de feed-back, furnizarea de informaţii, parafrazarea, sumarizarea,
reflectarea.

Ascultarea activă presupune ca consilierul să acorde o atenție deosebită la ceea ce este

comunicat verbal și nonverbal. Consilierul este încurajat să interpreteze nu numai conținutul a
ceea ce se spune, ci și emoțiile prezente și limbajul corpului. El va trebui să aibă o atenție
excelentă și abilități empatice perfecționate. Ascultarea activă a fost denumită chiar
„dimensiunea măsurabilă a empatiei” (Olson & Iwasiw, 1987, p. 104). De asemenea,
ascultarea activă se află în centrul consilierii centrate pe client și oferă un instrument puternic,
valoros, contribuie la îmbunătățirea dinamicii în sesiune, răsturnarea mentalităților inutile și
sprijinirea transformării. Ascultarea activă poate fi rezumată ca implicând „nu numai
înțelegerea cu acuratețe a comunicării vorbitorului, ci și demonstrarea acestei înțelegeri” și,
prin urmare, întruchipează abilitățile atât ale emițătorului, cât și ale receptorului (Nelson-
Jones, 2014, p. 79). Psihologii Carl Rogers și Richard Farson (1987) sunt cei care au definit
conceptul de ascultare activă. Cei doi descriu ascultarea activă ca fiind o componentă
esențială pentru comunicare. Scopul final al ascultării active este promovarea schimbării
pozitive. Cei doi psihologi au prezentat trei principii importante în consilierea eficientă:
empatia, autenticitatea și respectul pozitiv necondiționat . Ascultarea activă este un instrument
care promovează și sprijină aceste principii. De asemenea, Carl Rogers și Richard Farson
(1987) au prezentat cele trei componente principale ale ascultării active: ascultarea sensului
total (când este transmis un mesaj, mesajul cuprinde: conținutul dar și sentimentele care stau
la baza mesajului. Ascultătorul activ nu este atent doar la informațiile transmise, ci și la modul
în care acestea sunt transmise, dar și la orice indicii nonverbali prezenți.), răspunsul la
sentimente și reținerea tuturor indicilor (nonverbale includ tonul vocii, expresiile faciale sau
corporale și viteza vorbirii. Toate acestea luate împreună pot transmite o semnificație mult
mai profundă decât pur și simplu conținutul a ceea ce s-a spus). Cu alte cuvinte ascultarea
activă s-a dovedit a fi o abilitate vitală în consiliere. Empatia și ascultarea empatică
favorizează relația terapeutică , iar relația dintre terapeut și client s-a dovedit a fi unul dintre
cei mai importanți și stabili predictori ai succesului clientului. Un alt beneficiu al învățării
ascultării active în calitate de consilier este că poate crește autoeficacitatea.

Webografie:
 Tomşa, G (1999). Consilierea şi orientarea în şcoală. București: Casa de Editură Viaţa
Românească.
 Rogers, C. R., & Farson, R. E. (1987). Active listening. In R. G. Newman, M. A.
Danziger, & M. Cohen (Eds.), Communicating in business today. DC Heath &
Company.
 Nelson-Jones, R. (2014). Practical counselling and helping skills. Sage.