PROIECT EDUCAȚIONAL

FORMAREA ABILITĂȚILOR DE COMUNICARE

GRUPUL ȚINTĂ
28 de elevi din clasa a XI-a,

DIAGNOZĂ
Cei 28 de elevi din clasa a XI-a A formează o clasă mixtă. 14 elevi sunt la
specializarea MECANIC AUTO, 14 elevi sunt la ELECTRICIAN AUTO. Prin diferența între
profilurile de care aparțin (chiar daca sunt ambele in domeniul AUTO) există pericolul
apariției unor blocaje în comunicare. Aproximativ 30% din totalul orelor pe care la au în
planul cadru nu se desfășoară împreună cu toata clasa. Având aptitudini tehnice, în general,
elevii sunt deschisi catre lucrurile concrete. Este mai greu pentru ei să atingă un echilibru în
comunicare, poate si datorita mediului din care provin si al imaginii personale despre profesia
pe care si-au ales-o. Dezvoltarea abilitatilor de comunicare este importanta atat pentru
relationarea intre elevi, intre elevi si profesori, intre elevi si parinti, cat si in modul in care vor
relationa pe viitor cu clientii ori angajatorii.

Abilitățile de comunicare interferează cu abilitățile de viață, în general și, în acest

sens, se poate vorbi de 3 categorii de abilități ce se doresc a fi dezvoltate prin acest proiect.

Abilitati intrapersonale

• cunoasterea , exprimarea si gestionarea emotiilor ;

• autocunoasterea ;

• autocontrolul;

• increderea şi siguranţa de sine

• respectul de sine si al altora ;

• motivarea ;
 • stapânirea emoţiilor primare ;

• transmiterea propriilor interese fara agresivitate ;

• flexibilitate ;

• asumarea consecintelor actiunilor lor;

Abilitati interpersonale

• acceptarea responsabilităţilor altora şi a propriei persoane ;

• soluţionarea problemelor interpersonale

• relationare eficienta cu membrii grupului;

• dezvoltarea constiintei de grup

• folosirea comunicării asertive

• sesizarea importanţei comunicării în realizarea unei activităţi în grup

• formarea spiritului de echipa

• capacitatea de a lucra în echipă

• aplicarea deprinderilor de comunicare cu colegii

Abilitati de viata in comunitate

• Abilitati de comunicare cu autoritatile si cu persoane de varste diferite;

• Implicare in luarea deciziilor ;

• Voluntariat;

• Asumarea responsabilitatilor impuse de comunitate;

JUSTIFICAREA NECESITĂȚII IMPLEMENTĂRII PROIECTULUI

Comunicarea educationala ca formă specializată a comunicării umane, poate fi
definită ca relaţia bazată pe co-împărţirea unei semnificaţii.

În esenţă, a comunica înseamnă a fi împreună cu, a împărtăşi şi a te împărtăşi, a realiza o

comuniune de gând, simţire, acţiune.
Comunicarea educationala (atât prezentarea, cât şi ascultarea) pot fi influenţate de următorii
factori:

- personalitatea partenerilor de dialog;

- timpul, spaţiul în care are loc comunicarea;

- materiale audio-video utilizate;

- scopul şi tema comunicării.

În cadrul unei comunicări eficiente există o prezentare eficientă, precum şi o ascultare

eficientă.

În realizarea procesului educaţional, un rol important îl ocupă tehnicile de eficientizare a

comunicării.

Se consideră că, în general, există cinci scopuri esenţiale ale comunicării:

1. descoperirea personală ( dezvoltă oportunităţi de a învăţa despre noi şi despre alţii, de a

ne descoperi, mai ales prin intermediul comunicării sociale, prin raportarea la alţii şi prin
propria evaluare);

2. descoperirea lumii externe (creează o mai bună înţelegere a realităţii exterioare, a

obiectelor şi evenimentelor);

3. stabilirea relaţiilor cu sens ( oferă posibilitatea de a iniţia, menţine şi dezvolta relaţiile cu

ceilalţi, pentru că suntem fiinţe sociale şi avem nevoia de a comunica, de a ne simţi iubiţi şi
plăcuţi de ceilalţi);

4. schimbarea atitudinilor şi comportamentelor (realizează efecte benefice care conduc la

schimbări în plan atitudinal, comportamental şi al personalităţii prin comunicarea din
educaţie, mass-media, mediul familial etc);

5. jocul şi distracţiile ( reprezintă un mijloc de relaxare, de bună dispoziţie, de promovare a

unei stări pozitive, prin umor, glume, râs).

Comunicarea educaţională este un proces prin care un individ aflat într-un anumit spaţiu şi
timp îşi însuşeşte experienţa referitoare la datele şi evenimentele ambianţei de la un alt
individ, folosind elementele de comunicare care le sunt comune (repertorii de comunicare).
 Comunicarea nu poate avea loc decât în condiţiile unei minime congruenţe a celor două
repertorii.

Comunicarea presupune asocierea elementelor cognitive şi afective. De aceea în

comunicarea educaţională (dar nu numai) importante sunt în egală măsură şi componentele
nonverbale (mimica, gestica, privirea, distanţa, starea de bucurie sau de nervozitate) şi
paraverbale (tonul, intensitatea şi timbrul vocii, pronunţia, debitul verbal,pauzele, accentul).

Canalele comunicării educaţionale

Există canale ale comunicării educaţionale:

· individuale (faţă în faţă);

· în grup (perechi, echipe, clasă);

· fără contact direct ( electronic, internet, telefon, manuale, cărţi, diverse documente,
poştă)

Comunicarea faţă în faţă reprezintă cel mai bun canal de comunicare deoarece permite
obţinerea şi furnizarea de informaţii printr-un contact direct. În şcoală este destul de
costisitoare ca timp.

Utilizarea mai multor canale asigură eficienţa comunicării optime, înţelegerea corectă a
mesajelor trimise.

Profesorul trebuie să cunoască şi să aplice la un nivel ridicat de competenţă tehnicile de

comunicare pentru a stabili o relaţie deschisă, creatoare şi stimulativă cu partenerii săi de
lucru: elevii, părinţii, cadrele didactice.

Profesorul acţionează ca un filtru ce selecţionează, organizează şi personalizează informaţia.

Este important să se transmită un feed-back pozitiv.

Profesorul are rolul de a organiza condiţiile favorabile cooperării între elevi pentru realizarea
unei sarcini comune, misiunea sa fiind de a crea situaţii de învăţare prin indicaţii, prin
selectarea şi distribuirea materialului precum şi prin orientarea activităţii în clasă.

Este important ca în relaţia de comunicare să se pună accentul pe:

· exprimarea clară, corectă;

· specificarea subiectelor aflate în discuţie şi a problemelor;

· menţinerea la subiect;

· modul de a vorbi (tonul vocii, accentul etc) şi pe limbajul nonverbal (expresia facială,
gestica etc) care spun mai mult decât cuvintele propriu-zise;

· controlul discuţiei, asfel încât să nu degenereze în ceartă, critici, bârfe;

· calm, răbdare, politeţe;

· respect pentru sentimentele şi emoţiile celorlalte persoane;

· evitarea cuvintelor care să jignească, să insulte, să ironizeze sau să insinueze diferite

apecte;

· parteneriatul în comunicare, astfel încât cealaltă persoană să nu fie nevoită să evite

conversaţia şi să fie forţată să se apere doar;

· evitarea monopolizării conversaţiei;

· verificarea înţelegerii mesajului de la celelalte persoane angrenate în procesul

comunicării;

· luarea în considerare şi a opiniilor exprimate şi de celelalte persoane, căci nu numai

punctele de vedere ale profesorului sunt valabile;

· evitarea impunerii prin stilul de comunicare;

· explicarea motivelor pentru care este susţinută o idee.

Printre cele mai frecvente obstacole (bariere) care intervin în comunicarea educationala sunt:

- utilizarea unui limbaj inaccesibil unor elevi;

- acordarea unor semnificaţii diferite de către elevi mesajelor neclare;

- diferenţe de percepţie;

- neîncrederea în posibilităţile elevilor;

- comunicarea stereotipă şi numai în anumiţi elevi;

- blocajul datorat experienţelor negative anterioare;

- gestionarea inadecvată a tipului de comunicare;

- nesusţinerea afirmării opiniilor proprii, critice, creative;

- slaba pregătire a profesorului pentru comunicarea la clasă;

- conflicte interpersonale şi de grup în clasă;

- posibilităţi reduse de antrenare, stimulare a elevilor (timp scurt, conţinut încărcat, clasă
numeroasă, metodologie clasică de predare, autoritate greşit înţeleasă, teama de a nu se realiza
programa, etc.);

- lipsa unui feed-back organizat, valorificat, diversificat;

- formularea de concluzii pripite, parţiale;

- slaba stăpânire a emoţiilor, blocajul afectiv;

- pierderea controlului asupra climatului de muncă din clasă, etc.

Comunicarea educationala poate fi una autoritară, agresivă, preferenţială, concentrată de

conţinuturi şi performanţă sau una relaxata, încurajatoare, cu toţi elevii, concentrată pe
obiective şi pe elevi.

Ca formă a comunicării verbale, comunicare orală trebuie să fie: clară, sinceră, relaxată,
angajatoare, empatică, fidelă.

Pentru o comunicarea orală adecvată şi eficientă trebuie adoptate atitudini pozitive şi însuşite
comportamente verbale funcţionale ce ţin de calităţile vorbirii şi putem enumera:

- plăcerea de a vorbi, care se exprimă prin efortul de a avea un ton prietenos, politicos,
cuplat cu priviri agreabile;

- naturaleţea – exprimare firească, fără căutarea forţată a cuvintelor sau expresiilor rare;

- corectitudinea – respectarea regulilor gramaticale;

- precizia
- armonia – recurgerea la cuvinte/expresii care să provoace auditoriului plăcere, să
încânte elevul şi să susţină motivaţia învăţării;

- fineţea – folosirea de expresii prin care se pot exprima indirect gânduri, sentimente,
idei;

- concizia – exprimarea concentrată pe subiectul comunicat, fără divagaţii inutile şi

neavenite.

Problemele de comunicare nu se pot rezolva fără abilităţi personale de comunicare.

Dacă unui copil îi lipseşte un mediu confortabil de comunicare, atunci profesorul are sarcina
de...

· ... a-i încuraja iniţiativele, prin atribuirea unor responsabilităţi şi sarcini pe măsura
puterilor sale;

· ...a-i lăuda succesele, chiar şi pe cele mai mărunte şi nesemnificative;

· ...a-l învăţa să comunice ce simte, ce doreşte, ce gândeşte, ce nevoi are;

· ...a se asigura de suportul necesar, de acceptarea, de dragostea noastră;

· ...a-l ajuta în efortul său de autocunoaştere, a-l sprijini în identificarea calităţilor

personale, a resurselor şi a oportunităţilor.

Specialiştii în educaţie au identificat o serie de valori şi atitudini necesare profesorilor pentru

a reuşi în efortul de a-şi cunoaşte elevii:

· încredere

· empatie

· comunicare deschisă

· ascultare activă

· conştientizarea şi eliminarea prejudecăţilor

· interes autentic şi egal pentru elevi

· respect pentru toţi elevii

· disponibilitate pentru învăţarea continuă

· creativitate.

Comunicarea educationala în şcoală se realizează în:

- grup mic – clasa de elevi – elev-elev;

- vertical – între persoane cu statut inegal elev-profesor, părinte-profesor;

După natura conţinuturilor la orele de specialitate comunicarea operaţională/metodologică

este cea mai frecvent folosită, deoarece prin specificul disciplinei aici stabilesc adevăruri din
lumea înconjurătoare ce urmează a fi descifrate.

Aici profesorul trebuie să găsească modul în care trebuie operat, mintal sau practic, pentru ca
adevărul transmis să fie descifrat.

Comunicarea educaţională sau pedagogică este cea care mijloceşte realizarea fenomenului
educaţional în ansamblul său, indiferent de conţinuturile, nivelurile, formele sau partenerii
implicaţi.

Comunicarea didactica apare ca formă particulară, obligatorie în vehicularea

conţinuturilor determinate, specifice unui act de învăţare sistematică, asistată.

Din perspectiva educaţiei formale, comunicarea didactică constituie baza procesului de

predare – asimilare a cunoştinţelor, în cadrul instituţionalizat al şcolii şi între parteneri cu
status – roluri determinate: profesori – elevi/studenţi, etc.

Comunicarea didactică preia caracteristici ale procesului didactic, iar dintre acestea cele mai
importante sunt:

- se desfăşoară în cadrul instituţional sau nu, dar de către persoane cu pregătire de

specialitate, după un orar stabilit, cu finalităţi precizate în documentele curriculare, cu ajutorul
materialelor didactice, pe baza documentelor manageriale elaborate sau consultate de către
profesor în interacţiuni directe cu clasa de elevi;

Comunicarea didactică are ca obiective:

- transmiterea de noi cunoştinţe, formarea de competenţe, dar şi evaluarea, aprecierea,
cât şi transmiterea, formarea sau exersarea d valori, atitudini, comportamente.

De unde rezultă că un rol important (principal) în activitatea didactică îl are comunicarea.

Tipuri de relaţii cadru didactic-elev în activitatea instructiv-educativă se situează:

- relaţii de comunicare (de transmitere de informaţii, de structurare – de concentrare a

atenţiei asupra subiectului / procedurilor de lucru, de solicitări, de stimulare, de răspuns, de
reacţie - de acceptare, de respingere, modificare, lărgire, apreciere, de exprimare a unor stări
afective – satisfacţie, iritare, mulţumire, uimire);

- relaţii socio–afective (atracţie, respingere, simpatie, antipatie, acceptare, neacceptare);

- relaţii de cooperare, pe tot parcursul actului didactic;

- relaţii de influenţare şi îndrumare;

- relaţii de conducere (de dominare, democratice, îngăduitoare).

În managementul educaţional competenţele de comunicare, ce implică şi ascultare, şi

prezentare eficientă, sunt importante pentru obţinerea performanţelor, a excelenţei.

În managementul clasei şi al instituţiilor educaţionale se întâlnesc mai multe tipuri de

comunicare care, şi anume:

- după numărul de parteneri:

o comunicare interpersonală;

o comunicare în grup;

o comunicare în colectiv;

- după cadrul folosit:

o comunicare verbală (C.V.) – prin cuvânt;

o comunicare scrisă – (C.V./ C.S.);

o comunicarea nonverbală (C.N.V.) – (gestică, mimică, posturi, mişcare, ţinută);

o comunicare paraverbală (C.P.V.) – prin caracteristici ale vocii, pronunţie, ritmul şi
debitul vorbirii, intonaţia, pauza, tăcerea;

- după poziţia partenerilor de comunicare:

o pe orizontală (între elevi, între profesori, etc.);

o pe verticală (între directori – profesori, profesori-elevi, inspectori - profesori, etc.)

Referitor la forma prezentării se întâlnesc două subcomponente:

- Paraverbalul care este dat de următoarele elemente:

o volumul trebuie să fie tare la începutul şi sfârşitul prezentării pentru a sublinia

obiectivele şi concluziile. Se recomandă că păstrăm un volum jos, normal de conversaţie,
adaptat ambianţei;

o ritmul, se vorbeşte mai rar pentru a sublinia ideile principale, se măreşte ritmul la
pasajele de tranziţie şi se menţine alert la părţile descriptive şi la cele familiare auditoriului, se
evită vorbirea împiedicată, poticneli în exprimare, care afectează atât înţelegerea problemei
cât şi credibilitatea. Pauzele, în vorbire au rolul de a separa propoziţiile şi frazele, de a capta
atenţia, se evită sunetele fără cuvinte (îîî, ăăă);

o tonalitatea, se ridică tonul pentru a sublinia ideile principale sau dacă avem o
clasă/sală turbulentă (sau se coboară tonul brusc);

o articularea cuvintelor trebuie să fie clară, corectă, atenţie la termenii de specialitate

străini, numele proprii, se utilizează diateza activă;

- Nonverbalul – reprezintă modul în care privirea, corpul, gesturile acompaniază

discursul.

Importante în comunicarea didactică sunt următoarele competenţe comunicative ale

profesorului din grupurile şcolare tehnice:

- să susţină un demers logic;

- să stăpânească regulile demonstraţiei şi argumentării;

- să stăpânească regulile convingerii şi motivării celor ce receptează;

- să accesibilizeze, să actualizeze, să esenţializeze (să prelucreze pedagogic) informaţiile
şi limbajul utilizat;

- să obţină participare activă;

- să combine coduri variate în exprimare (limbaj verbal, întărit cu cel nonverbal şi

paraverbal);

- să ţină seama de variabilele care influenţează conţinutul şi forma prezentării (public,

timpul avut la dispoziţie);

- în discursul său să-şi urmărească atent elementele care îl ajută la convingerea

auditoriului (noutatea informaţiei, coerenţa, intonaţia, utilizarea pauzelor în vorbire, poziţia
corpului, mişcarea corpului, mimica, privirea şi mişcarea ochilor, gesturile, etc.);

- să cunoască care sunt elementele de strategie a comunicării.

În cazul acestei discipline comunicarea paraverbală şi nonverbală a profesorilor vor fi

predominante, deoarece profesorul va folosi din plin privirea, gestica, orientarea corpului,
tăcerea, combinate cu locul unde se află tabele cu formule (planşe).

Comunicarea paraverbală şi nonverbală, pregătesc terenul pentru comunicarea verbală. Înainte

de „a traduce” şi accepta raţional importanţa unei demonstraţii, elevul are sentimentul
importanţei conţinutului ce i se propune, transmis de către profesor concomitent cu mesajul
verbal al demonstraţiei.

Prin modul său de a preda un profesor produce în mod constant indici de legătură cu ceea ce
consideră a fi important, ce model de comportament aşteaptă de elevi, cu tipuri de participări
doreşte, ce calitate de activitate va accepta.

Indiferent dacă aceşti indici sunt verbali sau nonverbali, dacă sunt conştienţi sau inconştienţi,
elevii îşi modelează comportamentul în funcţie de ei.

Ca profesor accept multicanalitatea comunicării: auditivă, vizuală, etc.

Apreciez la elevi tendinţa orientată asupra comunicării orale dar şi paraverbalul caracterizat
prin: voci, pronunţie, intonaţie, exemplificarea, apartenenţa la o anumităt, cultură, religie, etc.

În comunicarea profesor-părinte, în acţiunile de colaborare pe care le-am iniţiat atât ca

profesor cât şi ca diriginte am intampinat obstacole legate de:
- lipsa timpul necesar pentru a veni la şcoală;

- nivel material precar (locuiesc în mediul rural la distanţe de peste 30km, nu au nici un
venit şi nu au nici un mijloc de comunicare directă);

- părinţi plecaţi la muncă, în străinătate şi copii lăsaţi în grija bunicilor/fraţilor;

- concepţii greşite despre şcoală, prezintă dezinteres; elevii nu sunt stimulaţi la finalul
studiilor prin găsirea unui loc de muncă adecvat meseriei alese.

În afara comportamentelor pozitive, în actul didactic se întâlnesc si o serie de comportamente

nefuncţionale, negative, cum ar fi:

- agresivitatea verbală, se manifestă prin atitudini critice ale profesorului/şcolarului, care

ce generează conflicte şi stresează şi uzează relaţia profesor-elev;

- discontinuitatea discursului didactic, respectiv pauzele frecvente şi lungi, concretizat

în oboseală precoce, reactivitate emoţională, teama, stima de sine scăzută;

- pronunţie defectuoasă, neclară, neglijentă, se manifestă de cele mai multe ori prin
rostirea trunchiată a elevilor.

Aceasta se resimte în mod deosebit în cazul colericilor şi melancolicilor:

- căutarea ostentativă a simpatiei, aceasta se manifestă prin rostirea mieroasă, complice

şi nesinceră;

- intonaţia plată, monotonă, se manifestă prin faptul că oboseşte ascultătorul, inhibiţie în

comportament social, lipsa de exerciţiu în materie de vorbire în public.

OBIECTIVUL GENERAL
În conformitate cu obiectivul Proiectului de Dezvoltare Instituțională – promovarea
imaginii liceului în comunitate, proiectul își propune ca elevii să își formeze abilități de
comunicare prin intermediul unor activități care să evidențieze valorile educaționale
promovate de liceul nostru.
OBIECTIVE SPECIFICE – anul I
1) 28 de elevi din clasa a IX-a vor organiza activități în echipă, în care vor exersa abilități
de comunicare în cadrul grupului

2) 28 de elevi din clasa a IX-a vor realiza prezentări în fața unui auditoriu format din
colegii de clasă

REZULTATE ANTICIPATE (MĂSURABILE) PE FIECARE OBIECTIV SPECIFIC

➢ Formarea abilităților de comunicare în grup în vederea organizării evenimentului

➢ Realizarea a 28 de prezentări publice prin exersarea abilităților de a vorbi în public

➢ Realizare pagina de facebook a clasei

➢ Realizare prezentare cu fotografii si filmari specifice grupului clasei

➢ Realizare album al clasei

PREZENTAREA ACTIVITĂȚILOR

• prezentare proiect

• stabilire reguli organizatorice

• comunicarea asertivă - prezentare

• activități organizate în grup

• prezentare tehnici de comunicare în public

• prezentări în fața unui auditoriu

• comunicarea cu părinții/ profesorii/ colegii – tehnici de îmbunătățire

• tehnici de negociere

• jocuri/ activități de exersare a tehnicilor de negociere

• tehnicile de comunicare si orientarea in cariera

• comunicarea în scris: realizare CV, scrisoare de intentie, scrisoare de multumire

• simulare interviu de angajare

GRAFICUL ACTIVITĂȚILOR/ DIAGRAMA GANTT
Oct Nov. Dec. Ian. Febr. Mar. Apr. Mai Iun.

Prezentarea proiectului

Stabilire reguli organizatorice

Activități organizate în grup

Prezentare tehnici de comunicare în

public

Prezentări în fața unui auditoriu

Analiza rezultate proiect

Descrire activități
Activitate Scurta descriere Metode resurse

Prezentarea Prezentarea proiect, obiective, activitati. Expunere Coli flipchart

proiectului

Stabilire reguli Stabilire grupe de lucru, resurse, etape, reguli, Brainstormig Coli flipchart
organizatorice rezultate asteptate
Dezbatere

Expunere

Activități Fiecare grupa (5-6 elevi) organizeaza o masa Dezbatere Alimente

organizate în festiva pentru restul colegilor + un scurt program
Brainstorming 1 locatie
grup artistic. Echipa organizatoare filmeaza pe toata
aleasa de
perioda derularii activitatii activitatea colegilor. Lucru in
membrii
La sfarsit, primesc note de la colegi si aprecieri echipa
grupei
scrise + se analizeaza munca in echipa (tehnici de
 comunicare, bariere in comunicare, aspecte
pozitive etc)

Prezentare Tehnici de prezentare in public. Vizionare film/ Power point

tehnici de conferinte.
Film
comunicare în
public conferinte

Prezentări în fața Fiecare echipa (5-6 elevi) organizeaza o Prezentare Locatie

unui auditoriu prezentare. Au libertate sa isi aleaga tema
dezbatere Materiale
prezentarii, locatia, modalitatea de prezentare.
birotica
La sfarsit, primesc aprecieri scrise din partea
auditoriului.