Tema 4

”Asculta-ma ca sa te ascult" (M. P. Nichols)

Exerciții paginile 38-39

1. Care este cel mai bun ascultător pe care îl cunoști? Ce îi conferă această
caracteristică? Cum este să fii cu acea persoană? Ce ai putea să înveți de la acea persoană,
încât să devii la rândul tău un ascultător mai bun?
Răspuns: Cel mai bun ascultător pe care îl cunosc este soțul meu. Această caracteristică i-
o conferă faptul că îmi pune întrebări atunci când are îndoieli și nu își face nicio ipoteză cu
privire la problema pe care i-o expun. Nu lasă niciodată gândurile sau îndoielile să preia
controlul. De la el aș putea învăța să am mintea deschisă față de problemele care mi se expun,
chiar dacă poate se opun valorilor mele, căci numai ascultând ceea ce mi se spune cu adevărat,
voi putea să înțeleg.
2. Ce subiect eziți să abordezi cu partenerul? De ce? Ce se întâmplă cu acele
sentimente și gânduri pe care te abții să le discuți? Care sunt pentru tine consecințele
acestui fapt? Dar pentru relație?

Răspuns: Așa cum am menționat și la întrebarea anterioară, partenerul meu îmi este cel
mai bun ascultător, astfel încât nu ezit să abordez cu el niciun fel de subiect.

3. În cazul în care ți-ai îmbunătăți calitățile de ascultător, cine ai vrea să

observe? Ce conversații ai dori să decurgă diferit?
Răspuns: în cazul în care mi-aș îmbunătăți calitățile de ascultător, aș vrea ca sora mea
mai mică să observe, deoarece mi-aș dori să o ajut să depășească momentul adolescenței și toate
crizele care vin odată cu această perioadă.
4. În cazul în care oamenii cred că nu-i asculți, cum o să interpreteze acest gest?
La ce va duce aceasta?
Răspuns: În cazul în care oamenii cred că nu-i ascult, ei o să interpreteze acest gest ca
un interes superficial din partea mea, doar cu intenția de a obține informații, și nu cu intenția de
înțelege. Acest lucru va duce la pierderea procesului conversației și a înțelegerii, la tulburarea
situției și la pierderea încrederii dintre interlocutori.
5. În cazul în care oamenii cred că îi asculți, cum o să interpreteze acest gest?
La ce va duce aceasta?
Răspuns: În cazul în care oamenii cred că îi ascult, ei o să interpreteze acest gest ca o
dovadă de interes din partea mea, iar acest lucru va duce la o dorință mai mare a persoanei de a-
mi relata mai multe și de a empatiza cu mine.
 6. Data următoare, când ceva te deranjează cu adevărat, observă cum te simți
dorind să vorbești cu cineva. Te ține ceva pe loc? Ce te îngrijorează? Ce se întâmplă dacă
împărtășești cuiva sentimentele tale?
Răspuns: Când mă deranjează ceva cu adevărat, am rețineri în a iniția o discuție cu
cineva, din frica că voi fi greșit înțeleasă și judecată, din frica că persoana va manifesta
dezinteres.

Exerciții paginile 64-65

1. Există o persoană căreia i-ar plăcea să o asculți mai atent? Ce îți stă în cale?
Cum vi s-ar schimba relația dacă ai asculta cu mai multă atenție persoana respectivă? Cum
ar modifica ascultatul tău felul în care persoana se simte față de tine? Cum capacitatea ta
de empatizare ar afecta sentimentul de bine al celeilalte persoane?
Răspuns: Da, există o persoană căreia i-ar plăcea să o ascult mai atent. Faptul că mă
aflu într-o continuă alergare între multiplele mele obligații, mă face să-mi pierd exercițiul de a
asculta. Dacă aș asculta cu mai multă atenție persoana respectivă, cu siguranță relația dintre noi
ar fi una de apropiere. Persoana s-ar simți luată în serios, ar simți că ideile sale sunt luate în
serios și că ceea ce are de spus, chiar este important. O emaptie mai bună, ar duce la dezvoltarea
unui sentiment liniștitor la persoana în cauză, deoarece se simte înțeleasă .
2. Fă o listă cu lucrurile care s-ar putea să merite să nu fie ascultate. Această
listă ar putea curpinde oprirea radioului din mașină, petrecerea timpului liber cu persoane
care nu îți plac, schimbatul de canale TV în loc de privitul pe fereastră, cititul atunci când
ai câteva momente libere, ascultatul compulsiv al muzicii în loc de propriile gânduri.
Răspuns:
-să citesc ultimele cărți apărute
- să mă uit la televior fără să ascult nimic de fapt
- să folosesc telefonul mobil oricând am o pauză
- să reolv mai multe sarcini în același timp (ex: să vorbesc la telefon în timp ce fac
curățenie)
3. Gândește-te la o persoană căreia eviți să-i spui anumite lucruri din cauza felului
în care îți răspunde. Plănuiește în avans un comentariu vizavi de această tendință data
viitoare când el sau ea o va face.
N. B. Fii pregătit să răspunzi fără emotivitate în cazul în care celălalt este ofensat
de comentariul tău. Scopul acestui exercițiu este de a învăța să ceri socoteală oamenilor
pentru obiceiurile neplăcute de ascultare fără ca acest lucru să se transforme într-o mare
confruntare. Atunci când comentați răspunsul lor, nu vă concentrați pe ceea ce fac ei
greșit, ci asupra modului în care doriți să vă răspundă.
Răspuns: Comentariu vizavi de tendința persoanei de a-mi răaspunde: ”Ceva mă
deranjează, dar am ezitat să aduc în discuția cu tine acest lucru, pentru că nu am vrut să crezi că
te învinovățesc pe tine. Mi-ar plăcea ca atunci când discut ceva cu tine, să nu te grăbești să-ți
spui părerea și să aștepți momentul potrivit în care să îți expui punctul de vedere. Aș vrea ca
amandoi să respectăm diferențele dintre noi și să învățăm să ascultăm chiar și atunci când nu ne
este ușor să o facem.”
 Tema 5

Perspectiva mea personala despre oameni, relatii, schimbare, realitate si despre

tratament/terapie.

Dintotdeauna m-a fascinat mintea umană. Cred că oamenii te pot lua mereu în
surprindere. Cred că nici oamenii nu știu ce sunt ei în realitate. Există și oameni speciali, iar
oamenii speciali sunt cei inteligenți care: sunt în controlul emoțiilor lor, emană o stare de fericire
în jurul lor, știu să evite stresul și depresia, au un curaj nebunește în ei, sunt parteneri ideali de
cuplu, comunică excelent cu cei din jur, sunt carismatici și doriți de cei din jur. La fel, cred că
există și oameni normali. Un om normal cumpără un televizor mare, un ceas scump. La scurt
timp după cumpărare fericirea lucrului nou piere, și se întoarce la problemele zilnice: se simte
fără control în fața emoțiilor, singur, un nivel de stres mare, nu poate începe lucruri noi, nu știe
să aibă grijă de timp, zilele parcă zboară fără să facă nimic, relația cu cei din jur este slabă.
Acestea creează un cerc vicios, în care tristețea creează singurătate și depresie, care creează și
mai multă tristețe, care creează mai multă singurătate și depresie, și așa mai departe. În viitorul
apropiat, aș dori ca eu însămi să mă încadrez în categoria oamenilor inteligenți, să ies din sfera
oamenilor normali și să obțin fericirea trainică și sinceră.
În privința relațiilor, cred că totul se rezumă la încredere. Fiecare dintre noi vibram
pe anumite note, intr-un anumit mod, precum instrumentele. Si ne atragem reciproc in
functie de afinitati, idealuri, lectii pe care le putem invata si lucruri pe care le putem
construi impreuna. Fiecare interactiune este diferita. Cu fiecare persoana pe care o intalnim
rezonam si ne conectam pe un anumit nivel. Nu raspundem in acelasi mod tuturor oamenilor din
viata noastra si este firesc sa se intample asa. Felul in care parintii tai te cunosc este diferit de cel
in care te percepe partenerul de viata sau colegul de birou. In functie de context si de omul cu
care relationam ne sunt activate anumite parti din noi. Cu cineva poti discuta cele mai nebunesti
idei pe care n-ai putea sa le spui nimanui. Suntem invatati ca relatiile cu oamenii sunt dificile si
necesita eforturi constante daca vrem sa construim ceva maret impreuna. Si totusi multi oameni
se pierd pe ei insisi undeva pe acest drum. Li se citeste in ochi golul, lipsa poftei de viata,
ratacirea. Si poti vedea si oameni care radiaza fericire chiar si dupa jumatate de viata petrecuta
impreuna. Nu toate relatiile sunt menite sa dureze pana la final, iar asta poate produce un
adevarat haos in lumea unui om care iubeste stabilitatea si se simte confortabil in mijlocul
certitudinilor. Saltul in necunoscut este cea mai comuna frica si adesea cea care blocheaza
curgerea naturala a unei relatii.

Doi oameni care se simt bine unul in prezenta celuilalt, rad mult impreuna, se
conecteaza la nivel sufletesc, pot discuta despre orice si se atrag reciproc, au impreuna un drum.
O chemare cu rost. O viata impreuna care trebuie implinita. Totul este facut sa curga. Nimic nu
poate ramane blocat oricat de mult ne-am stradui sa pastram ceva. Mai devreme sau mai tarziu,
sufletul isi cere drepturile. Noi suntem cei care alegem: ne agatam de ceea ce avem, constienti
fiind ca ne suprimam adevarul si chemarile proprii sau alegem sa ne hranim in continuare
sufletul si mintea cu ceea ce avem nevoie, ramanand loiali propriei lumini interioare. Ne suntem
datori noua insine si oamenilor importanti din viata noastra sa fim sanatosi emotional si fericiti.
Eu mă regăsesc deseori în categoria persoanelor care își suprimă lumea interioară,
ținând morțiș să rămân legată de cee ace am, și neavând curajul să aspir la cee ace am nevoei.
Îmi doresc ca în viitrul apropiat să nu mai țin cu dinții de ceva ce este clar că nu funcționează, ci
să primesc viața și oamenii cu care intru în relație, așa cum sunt ei, cu bune și rele.
Noțiunea de ”schimbare” cred eu că este relativă. Schimbarea poate fi la noi sau la alții.
Schimbarea poate presupune sentimente, emotii, trăiri, atitudini valori, sau fapte. Schimbarea
poate fi temporară sau definitivă. Întotdeauna însă, am crezut că viața trebuie să aibă sens, desi
nu în fiecare moment din zi. Și ca să aibă sens, noi trebuie să fim dispuși să acceptăm schimbarea
ca pe un lucru firesc în viața noastră. Şi am crezut că viaţa nu trebuie să fie întotdeauna serioasă.
Cu toţii avem nevoie de momente în care să ne simţim bine!
Dar viaţa trebuie să fie mai mult decât căutarea plăcerii – în parte pentru că distracţia nu
durează. Este aici pentru o clipă, apoi dispare. Autorul Ravi Zacharias a exprimat acest lucru
foarte bine: „Dacă viaţa nu are un sens mai larg… atunci nu are forţă motrice, nu are substanţă
sau explicaţie”.
Chiar dacă sunt pentru schimbare, cred ca cel mai important e sa ramai tanar in sufletul
tau, in inima, totul se transmite spre exterior. Chiar daca apar durerile fizice, imporatant e sa treci
peste ele. Totul porneste de la creier, cum il educi. E important sa visezi zi de zi, caci nu se stie
ce sa va intampla intr-o zi, inseamna ca mai ai o speranta undeva, ca acel ceva se va intampla. Ce
daca imbatranim? Trebuie sa accceptam si sa apreciem faptul ca avem viata si sa ne-o facem
frumoasa chiar daca e greu. Viata e un vis frumos care s-a implinit daca tu traiesti in acea clipa

Dar ce este de fapt realitatea? Cu cât încercăm s-o exploram, cu cât devine mai greu s-o
înţelegem. Oare ce înțelegem, cu adevărat, prin termenul de realitate? Un răspuns direct ar fi
acela că sunt toate acele elemente care pot fi simţite de către cele 5 simţuri - tot ceea ce putem
vedea, mirosi, atinge şi aşa mai departe. Cred totuși că realitatea poate fi privită din mai multe
perspective. Prima echivalează realitatea cu o lume în care noi nu existăm, o lume neatinsă de
dorinţele şi intenţiile umane. A doua, echivalează realitatea cu cele mai fundamentale lucruri, de
care toate celelalte depind. În lumea materială, moleculele depind de atomii constituenţi, care la
rândul lor depind de protoni şi neutroni şi aşa mai departe. În această ierarhie, fiecare nivel
depinde de cel de dedesubtul său, aşa că putem defini realitatea ca fiind formată din acele entităţi
care stau la baza lanţului de dependenţă şi în acest mod nu depind de nimic altceva.
Concluzionez prin a susține faptul că omul este o ființă rațională. Fiecare dintre noi este
factorul esențial din propria viață.
 Tema 6

Chestionar

Pentru a te ajuta să devii mai conștient de propriile obiceiuri, completează acest

chestionar. Răspunde la întrebări cu sinceritate și, deoarece ascultăm în mod diferit, diferite
persoane, gândește-te la o persoană anume, cu care ești într-o relaţie, atunci când răspunzi la
întrebări.
Ești un ascultător bun?
Atunci când cineva îţi vorbește, tu:
1 – Aproape niciodată 2 – Uneori 3 – Adesea 4 – Aproape întotdeauna

1. Îi faci pe ceilalţi să simtă că ești interesat de ei și de ceea ce au de spus? 3

2. Te gândești la ceea ce vrei să spui atunci când celălalt vorbește? 2
3. Dai atenţie spuselor celuilalt înainte de a-ţi exprima punctul de vedere? 3
4. Intervii înainte ca celălalt să termine ce are de spus? 2
5. Le permiţi celorlalţi să se plângă, fără să te contrazici cu ei? 3
6. Îţi oferi sfatul înainte să îţi fie cerut? 2
7. Te concentrezi pe ceea ce încearcă celălalt să spună, nu doar să răspunzi la cuvintele pe
care le folosește? 3
8. Împărtășești experienţele similare, mai degrabă decât să îl inviţi pe vorbitor să își
elaboreze istorisirea? 2
9. Îi faci pe ceilalţi să se deschidă faţă de tine? 3
10. Presupui ce vrea celălalt să spună, înainte ca acesta să termine propoziţia? 2
11. Repeţi mesajele și instrucţiunile, pentru a fi sigur că le-ai înţeles corect? 2
12. Hotărăști cine merită să fie ascultat și cine nu? 2
 13. Faci un efort real pentru a te concentra pe vorbitor ca să înţelegi ce încearcă să spună?
2
14. Îţi pierzi concentrarea atunci când celălalt începe să vorbească pe lângă subiect sau
încerci să te implici și să faci conversaţia mai interesantă? 2
15. Accepţi critica fără să devii defensiv? 2
16. Crezi că ascultatul este instinctiv sau mai degrabă o aptitudine care trebuie lucrată? 2
17. Faci un efort să îi convingi pe ceilalţi să spună ceea ce gândesc și ceea ce simt faţă de
diferite lucruri? 2
18. Pretinzi că asculţi atunci când nu e adevărat? 2
19. Respecţi ce au ceilalţi de spus? 3
20. Simţi că este enervant să îi asculţi pe alţii cum se plâng? 2
21. Te folosești de întrebări pentru a-i invita pe ceilalţi să spună ce gândesc? 3
22. Faci observaţii deplasate atunci când vorbește altcineva? 2
23. Crezi că ceilalţi te consideră un ascultător bun? 3
24. Le spui oamenilor că știi cum se simt? 3
25. Nu îţi pierzi calmul atunci când cineva se înfurie din cauza ta? 3

Inversând punctajele de la întrebările pare, așa cum prevede chestionarul, scorul total
obținut este 70, ceea ce înseamnă că am un nivel mediu al capacității de a-i asculta pe ceilalți.

Reflecții personale privind scorul obținut

În urma completării chestionarului, rezultă că mă aflu la un nivel mediu al capacității de

a-I asculta pe ceilalți, că nu sunt nici un foarte bun ascultător, dar nici cel mai nepriceput
ascultător. Acest scor mă determină să îmi adresez întrebarea: ”Care este motivul real pentru care
nu sunt un foarte bun ascultător?”. Îmi trec prin minte fel și fel de motive, dar oare acestea sunt
adevăratele cauze? Sunt uneori distrasă, obosită sau ambele. În jurul meu sunt mulți stimuli care
mă solicit și eu trebuie să găsesc rezolvare la fiecare problemă. Par că îi ascult pe ceilalți, dau din
cap aprobator, dar de fapt mă gândesc la cu totul altceva.
 Fac presupuneri, ca și cum aș avea puterea de a citi gândurile, un lucru care cred ca este
foarte dăunător. Interpretez prea mult lucrurile, presupun că știu ce se ascunde în spatele
cuvintelor interlocutorului.
Caut soluții prea devreme, pornesc imediat cu gândul spre găsirea soluțiilor, iar din aceste
motive îmi scapă multe informații.
Dar indiferent care ar fi cauza problemei, îmi adresez și întrebarea ”Cum pot devin un
ascultător mai bun?”. Am găsit și unele răspunsuri, dar la fel mă întreb dacă sunt ele vor rezolva
problema. Ar trebui să îi acord celuilalt toată atenția, să fiu gata să îl ascult, să las orice altă
activitate și să mă concentrez pe ceea ce mi se spune.
Să-mi aștept rândul pentru a vorbi, să nu îl întrerup și să nu îl contrazic pe celălalt altunci
când vorbește. Să pun întrebări, să fac dovada faptului că mă interesează ceea ce mi se comunică.
Să ascult mesajul, nu doar cuvintele. Să fiu atentă și la limbajul trupului, la expresia, la
mimica celuilalt. Să prind adevăratul mesaj din cuvintele celuilalt, chiar dacă nu îl rostește.
Să manifest interes sincer față de interlocutor.
Știu că ”a asculta” nu este o acțiune pasivă. Pentru ca eu să devin un bun ascultător, nu
trebuie să mă plasez în centrul atenției atunci când o persoană îmi povestește ceva.Trebuie să fiu
calmă chiar și atunci când sunt în dezacord total cu ceea ce mi se transmite.