TERAPIA FOCALIZATĂ PE

SOLUȚIE

Roman Maria
Iosif Gabor
Diana Brici
Rebeca Popa
Andra Dragan
Modelul MRI vs Terapia
centrată pe soluție
 Modelul terapeutic MRI RMN. Modelul de terapie scurtă
al ,,Institutului de Cercetare Mintală,, se bazează pe convingerea că
problemele se dezvoltă și sunt menținute prin modul în care
dificultățile normale ale vieții sunt percepute și gestionate

 Terapia centrată pe soluție este asemănătoare modelului MRI dar în

același timp îl schimbă .
 În timp ce una are ca scop să ajute clienții să facă mai mult din ceea ce nu
funcționează (MRI) cealaltă respectiv terapia centrată pe soluție are ca scop
ceea ce pot face clienții
 MRI pune accentul mai degrabă pe încercările eșuate de rezolvare a
problemei prezentate în timp ce terapia centrată pe soluții pune accentul
mai degrabă pe soluție, se concentrează asupra excepțiilor când problema
nu era o problemă .

 Diferența reală dintre cele 2 abordări nu este numai de unde apare problema
ci mai degrabă faptul că MRI se concentrează pe comportament în timp ce
modelul focalizat pe soluție se centrează pe percepția clientului asupra
problemei .
 Se presupune că oamenii care vin în terapie sunt deja capabili să se
comporte eficient dar eficiența lor a fost blocată de o atitudine fixă
negativă .
 Problemele sunt văzute pentru a se menține pe ele însele , pur și
simplu, deoarece ele se mențin pe ele însele și pentru că clienții
descriu problema ca întâmplându-se întotdeauna. De aceea ,
perioadele când plângerea este absentă sunt considerate ca triviale
de către client sau chiar rămân complet nevăzute , ascunse vederii
clientului.
 Nimic nu este de fapt ascuns , dar , deși aceste excepții sunt la
vedere, ele nu sunt văzute de clienți ca diferențe care fac o
deosebire .
 Pentru client , problema este văzută ca primordială în timp ce
pentru terapeuți excepțiile sunt văzute ca primordiale , intervențiile
sunt gândite pentru a ajuta clienții să facă o inversiune similară care
va conduce la dezvoltarea unei soluții. (The Shazer 1991 b pg 68)
 Terapia centrată pe soluții ajută clienții să vadă că problemele lor au
excepții și să realizeze că de fapt aceste excepții sunt soluții pe care ei
le aveau la îndemână pentru aș rezolva problema .
 Terapeutul centrat pe soluție pune întrebări precum -” Cum faceți
aceasta? ”
 de Shazer este considerat primul fondator al terapiei focalizate pe
soluție lucrând la început cu Palo Alto și a fost puternic influențat de
modelul de la MRI .
 Steve de Schazer și Insoo Berg au pus bazele centrului De Terapie
de Familie de Scurtă Durată- BFTC IN 1979.
 Alți reprezentanți ai terapiei centrate pe soluție sunt Billi O Hanlon
fiind format de Milton Erikson ca traducător a ideeilor acestuia fiind
separat de ideile lui Steve de Shazer.
Formulări teoretice
 Una din caracteristicile definitorii ale terapiei de familie
dintotdeauna a fost focalizarea pe prezent , unde problemele sunt
menținute , nu pe trecutul care le-a provocat .
 Terapeuții focalizați pe familie preferă să se focalizeze pe viitor unde
problemele pot fi rezolvate .
 Ei susțin că terapeuții nu au nevoie să știe mare lucru despre natura
problemelor care aduc oamenii la terapie.
 Ca și modelul de la MRI terapeuții focalizați pe soluții cred că
oamenii sunt constrânși de punctele de vedere înguste pesimiste ale
problemelor lor în perpetuarea paternurilor rigide ale soluțiilor.
 Astfel oamenii, într-un mod ineficient , crezând că prin a face mai
mult , mai greu sau mai bine vor rezolva problema în cele din urmă .
 Terapeuții orientați pe soluție nu văd ambivalența clientului la schimbare
ca pe o rezistență ci ca un mod de cooperare.
 Milton Erikson spunea că oamenii pot avea nevoie numai de schimbări
ușoare de perspectivă pentru a-și elibera potențialul.
 Constructiviștii cred că limbajul crează realitatea, Shazer
orientându-și atenția spre această perspectivă integrând-o în teoria
sa.
 Din această idee decurge scopul focalizat pe soluție de a conduce
clienții de la discutarea problemei la discutarea soluției.
 William Buttler și Keith Powers ” Terapia focalizată pe soluție
funcționează dar nu este modelul sau tehnica care are realmente
importanță ci atutudinea terapeutului și interschimbarea dintre
client și terapeut este adevărata cheie.”
 Dvorah Simon sugerează că abilitatea terapeutului este de a da
clienților sensul speranței că o viață mai bună nu numai că este
posibilă dar și disponibilă.
Terapia focalizată pe soluție funcționează, făcând clienții să se simtă
mai bine cu ei înșiși.
Dezvoltarea familiei normale
• Cum puteți defini normalitatea?

• Cum credeți că arată o familie normală?

Gabor Iosif
Normalitatea este subiectivă, e o noțiune relativă care diferă de la o
cultură la alta.

Terapia centrată pe soluții este relativă și terapeutul trebuie să fie

interesat numai de plângerile pe care familiile le descriu, de limbajul
clienților, de felul în care aceștia se descriu.

Abordarea terapeutică centrată pe soluţie se preocupă exclusiv de

ceea ce stabileşte clientul că vrea să facă şi niciodată de ceea ce
consideră terapeutul că ar trebui să vrea clientul.
Dezvoltarea tulburărilor de comportament
Felul în care se dezvoltă tulburările de comportament, nu este
un subiect dezbătut în cabinetul terapeuților focalizați pe soluții.
Aceștia sunt convinși că soluțiile problemelor nu au legătură cu
partea etiologică (cauzele bolilor și factorii care influențează apariția
diferitelor boli).
 Scopurile terapiei

 Clienții sunt ajutați să facă ceva diferit pentru a deveni satisfăcuți de viețile lor;
 Terapeuții ajută clienții să-și definească propriile scopuri și mizează pe faptul
că aceștia au deja abilitățile necesare să-și rezolve propriile probleme;
 Clienții sunt încurajați să aibă un limbaj care se focusează pe soluții și nu pe
probleme;
 Terapeuții ajută clienții să-și stabilească obiective mici, specifice, cum ar fi:
Exemplu: un bărbat e îndemnat să aibă curaj să iasă la o întâlnire.

Ce întrebări credeți că ar putea folosi terapeutul pentru a-l

determina pe client să aibă mai multă încredere în el?
• Exemple de întrebări:
Ce doriți să schimbați în viața dumneavoastră?
Unde ați fi dacă ați avea încredere mai multă în dumneavoastră?
Există pași pe care să-i faceți imediat și care v-ar putea îmbunătăți
semnificativ situația?
Care este primul pas?
Care este frica?
Ce obstacole ați întâmpinat în trecut și cum le-ați depășit?
Când veți ști că aveți succes?
Cum ar arăta succesul?
Cum s-ar simți succesul?
 Walter şi Peller (1992) prezintă 6 caracteristici ale unui scop
bine definit:
1. Formulare pozitivă din punct de
vedere gramatical
- această reprezentare poate fi ori una
vizuală, ori una auditivă, poate consta
în cuvinte sau sentimente sau senzaţii.
Reprezentarea va include unele sau
chiar toate aceste elemente, iar ce este
mai important este că lucrul
reprezentat trebuie să fie ceva, mai
curând decât absenţa a ceva.
2. În termeni care prezintă acţiuni
Scopul trebuie formulat ca şi când ar
descrie un proces dinamic, un fel de film,
mai curând decât o pictură. Întrebări de
tipul:
„Cum te vei comporta?” sau
„Ce vei face?” 
sunt de natură să determine la client un
răspuns în termeni procesuali, în termeni
de acţiuni şi nu doar imagini statice sau
etichete abstracte
3. Aici şi acum. Exprimarea scopului în
maniera „aici şi acum” înseamnă că soluţia
presupune un proces care poate fi imediat
început. Mulţi clienţi vorbesc despre ceea ce
doresc ca şi când scopul lor s-ar afla undeva
în viitorul îndepărtat.
De exemplu, cineva şi-ar putea dori să fie
capabil hotărască dacă să divorţeze sau să
rămână căsătorit. Acest gen de scop este prea
îndepărtat în viitor ca să permită percepţia
vreunui control asupra lui din partea
clientului.
„Dacă ai fi pe cale să iei acum o decizie în
problema ta, ce anume ai face altfel decât
până acum?” sau
„În momentul în care vei pleca de la această
şedinţă, fiind pe cale să iei o decizie, ce
anume vei face altfel decât până acum sau ce
anume vei gândi altfel decât până acum?”.
4. Cât mai specific cu
putinţă. Cu cât un scop este
mai specific, cu atât el este
mai convingător pentru client.
Terapeutul are rolul de a-l face
pe client să discute despre
detalii legate de ceea ce va
face şi ce va gândi el, adică să
descrie precis
comportamentele pe care le va
avea şi ideile pe care şi le
spune lui însuşi sau celorlalţi.
„Spuneţi că vreţi să îl ascultaţi
mai mult pe fiul
dumneavoastră. Vă rog să îmi
spuneţi cum anume veţi
proceda altfel decât până
acum? Ce anume din
comportamentul
dumneavoastră îi va indica
fiului dumneavoastră că
ascultaţi ce spune el?”.
5 .Controlabil de către client. 6. În limbajul clientului
Acţiunea să poată fi demarată şi
menţinută de client. Mulţi clienţi vin De exemplu, dacă avem clienţi
cu plângeri legate de felul cum ar dori care au eşecuri şcolare, nu este
să se comporte alţii sau cum ar dori ca cazul să îi convingem că ar
o situaţie să se schimbe, în domenii în trebui să accepte ajutor pentru
care ei nu pot interveni cu absolut a se descurca mai bine cu
nimic. şcoala, ci trebuie să îi
De exemplu, o pacientă ascultăm, să ne interesăm de
supraponderală cu un comportament răspunsul lor la întrebări legate
alimentar nesănătos ar putea dori să de motivul pentru care solicită
scape de plăcerea de a mânca dulciuri.
ajutor şi să le înregistrăm chiar
Ar fi un scop eronat, întrucât faptul de
a scăpa de preferinţa pentru anumite în scris, cu cuvintele lor.
gusturi nu este unul controlabil de ea.
Este de dorit să ajutăm clientul să
identifice un scop pentru care să poată
să facă el ceea ce este propriu-zis de
făcut şi chiar să poată începe imediat
procesul prin care scopul se
realizează.
 Condiții pentru schimbarea
comportamentului
Terapeuții îi ajută pe clienți să înțeleagă problema pe care o au și să utilizeze soluțiile pe
care le au deja în posesie.
Berg & Shazer sugerează faptul că prin intermediul limbajului, oamenii pot schimba
modalitatea prin care clienții vorbesc despre comportamentul lor. Învățând oamenii să
vorbească pozitiv îi va ajuta să gândească pozitiv și în cele din urmă să acționeze pozitiv.
Pentru a descoperi așteptările clientului Shazer (1986) utilizează metafora unui bărbat care
dorește să plece din Chicago. Bărbatul poate fi ghidat de psihoterapeut să se concentreze
asupra locului în care vrea să meargă și asupra resurselor pe care le are pentru a ajunge
acolo.
Există două concluzii la care poate ajunge clientul în cazul unei terapii scurte orientată pe
soluții: fie prin discuția cu terapeutul, realizează că nu își dorește să părăsească Chicago-ul,
deoarece acolo a avut parte de experiențe foarte frumoase cu oameni amuzanți și în acest
caz își mobilizează energia pentru a petrece mai mult timp cu oamenii importanți pentru el,
fie concluzionează că e o decizie mai bună să părăsească metropola.
 Terapia

Evaluarea

- Terapeuții evită discuțiile despre maniera în care s-au creat problemele;

- Identifică pattern-urile de comportament ale clientului, din perioada în care
problema nu exista în viața lui;
- Clarifică scopurile prin intermediul întrebărilor (Exemplu: Cum credeți că
este problema acum? Cum veți ști că problema este rezolvată? Care este
imaginea cea mai amplă despre ce vreți să se întâmple?);
- Evaluează motivația clientului (Exemplu: pentru clienții nemotivați, terapeuții
formulează complimente)
Tehnici terapeutice

Intervențiile sunt date într-un proces cu trei etape:

1)terapeutul reformulează activ problema într-o lumină funcțională mai
pozitivă și face complimente clienților în legătură cu perseverența și
resursele acestora

2)terapeutul clarifică legătura logică pe care clienții au creat-o pentru ei

înșiși

3)terapeutul leagă o directivă ca hipnotică cu un semn inevitabil de

progres
La începutul anilor 1980 echipa lui De Shazer începe să experimenteze cu această orientare și
ofera cliențolor teme pe care le numesc ” sarcini de formule ” .Unele dintre teme par a fi universal
eficiente indiferent de problemă. Una dintre sarcinile oferite la prima ședință era să li se ceară
clienților să observe ce se întâmplă în viețile sau relațiile lor și care din aceste lucruri ar vrea sa
rămână neschimbate. Tema îi ajută să se focuseze pe aspecte pozitive, ceea ce a condus la
interacțiuni mai bune, motiv pentru care a devenit temă standard cu numele ”Formula sarcinii din
prima ședință” – ”Între acum și data viitoare când ne întâlnim, vă rog să observați în așa fel încât
să puteți descrie data viitoare ce s-a întâmplat (în relație, familie etc...) și vreți să continue să se
întâmple?.”
Focusul spre aspecte pozitive și găsirea de modalițăți de rezolvare a
problemei din oameni a crescut și a apărut astfel ”Întrebarea de excepție” și
”Întrebarea miracol”.
Întrebarea de excepție ignoră imaginea problemei pe care clienții o au, în
schimb le dirijează atenția la momentele când ei nu aveau problema.
Explorând acea perspectivă, găsesc excepțiile și de asemenea
conștientizează că ei pot schimba sau elimina problema.
 Studiu de caz

Mary suferă de bulemie în mai multe momente din săptămâna trecută și și-a dorit un ospăț
copios deși nu a facut-o. În acele perioade era departe de părinții ei și nu îi păsa dacă îi va
dezamăgi, ceea ce o determină să devină mai independentă. Aici sunt recomandate
întrebările:
1.Există perioade când nu ai avut această problemă?
2.Ce este diferit în acele perioade?
3.Care este diferența acum?
4.Ce schimbări mici ați observat?
Aceste întrebări construiesc excepții și arată succese din trecut.
Întrebările ajutătoare

Ajută clientul să realizeze că au mult mai multe resurse.

1.Ce vă împiedică să continuați și în aceste împrejurări dificile?
2.Ce se întâmplă de lucrurile nu merg și mai prost?
Aceste întrebări îl ajută pe terapeut să obțină mai multe detalii: dacă a încercat ceva și cum să
mențină această anduranță și dacă nu a făcut nimic, se pot folosi întrebările:
a)Crezi că lucrurile pot merge mai rău?
b)Ce ar însemna asta pentru tine? Dar pentru alții?
c)Care este lucrul cel mai mic pe care poți să ți-l imaginezi că ai putea să-l faci pentru a putea
face o diferență?
În cazul în care este greu să se contruiască excepții
se pot folosi întrebările miracol ( ”Să presupunem
că într-o noapte, în timp ce dormeați, a fost un
miracol și această problemă a fost rezolvată. Cum
știți ce e diferit?) .Întrebarea miracol este
introdusă când clienții se plâng în termeni vagi.
Aceasta oferă o viziune clară asupra scopului,
posibilitatea de a vedea dincolo de problemă și ce
au de făcut pentru obstrucționarea problemei. Aici
terapeutul oferă încurajare, pentru ca acesta să
pună în aplicare excepțiile și acțiunile care oferă
schimbarea până ce ulterior, problema nu va mai fi
așa mare. Aici Mary spune că dacă își va asuma
mai multe riscuri interpersonale și se va distra mai
mult, capacitatea ei de control va crește.
Un alt tip de întrebări folosite sunt ”Întrebările gradate”.Acestea sunt introduse pentru a ajuta
ambele părți să discute subiecte vagi, unde este greu să identifici schimbări și scopuri
comportamentale concrete.De exemplu :”Pe o scală de la 1 la 10, 1 fiind cât de depresiv vă
simțeați când m-ați sunat iar 10 fiind cum vă simțiți de după miracol, cum vă simțiți acum?” ( În
cazul în care spune 3 s-ar putea continua cu
a) Deci vă simțiți puțin mai bine decât atunci când m-ați sunat. Cum ați realizat această
îmbunătățire?
b) Ce credeți că ar trebui să faceți pentru a ajunge la 4?
Tipul acesta de întrebări sunt folosite adesea pentru a cuantifica încrederea că pot să mențină
rezolvarea aleasă de ei.
Acest instrument folosește tipul de implicare ”încearcă asta”, fiind un mod de anticipare și
determinare a rezistenței.
 Studiu de caz
Mai degrabă decât să întrebe de problemele ei, terapeutul începe ședința întrebând ce pot
să fac pentru dvs ca să vă fiu de folos? Lucinda spune că este depresivă și stresată și vrea să
vorbească cu cineva deoarece copiii ei nu sunt cu ea. Ea face aluzie și la relația abuzivă cu un
bărbat pe care nu-l mai vede de mult.
Fără nici o altă discuție despre sentimentele sau starea dificilă a Lucindei, terapeutul pune
o serie de întrebări despre felul în care Lucinda a putut să rupă relația abuzivă. Lucinda spune că
aceasta s-a datorat bărbatului. Marvin nu voia să plece și ea se temea să nu o omoare pentru că el
o bătea atunci cînd o vedea. Terapeutul a spus: “aceasta este soarta majorității femeilor, devin
slabe și îl primesc înapoi. Cum de n-ai facut-o? “Lucinda a raspuns: “o perioadă am făcut-o
pentru că eram speriată și, de câte ori mă întorceam la el totul mergea din rău în mai rău și apoi, el
a sfârșit prin a-i face rău fiului meu.”
Ea a continuat să descrie cum Marvin i-a rupt piciorul copilului, motiv pentru care ea a
pierdut custodia copiilor ei și atunci ea a tras linie și nu l-a mai primit înapoi. Terapeutul a punctat
povestea ei cu comentarii subliniind competența Lucindei în protejarea copiilor ei. “Dar unele
femei... Ar fi fost fie speriate de el, fie, știți, cred că el s-ar schimba și l-ar primi înapoi. Oh, sunt
uimit de asta. Cum ați făcut asta?”
 După ce a lasat-o pe Lucinda să vadă că ea este impresionată de competența ei, terapeutul a
schimbat direcția țintei întrebărilor. Lucinda spune că-și vrea copiii înapoi și nu mai vrea să fie
speriată de Marvin niciodată. Ea dorește un sfat cum să fie puternică în fața lui Marvin.
Terapeutul spune: Asta sună ca și cum deja sunteți puternică totuși.
Pentru a clarifica scopul Lucindei, terapeutul pune întrebarea miracol. Ea îi cere Lucindei
să-și imagineze că dupa ce ea se duce la culcare în acea seară se întâmplă un miracol și
problemele ei- ea își dorește copiii înapoi și dorește să fie puternică- sunt rezolvate. Cum va
putea Lucinda să fie capabilă să spună că miracolul s-a întâmplat? Lucinda răspunde că copiii ei
vor fi acasă și vor fi foarte fericiți. Terapeutul îi cere să lucreze mai mult asupra imaginii acestui
miracol, iar Lucinda consumă mare parte din ședință descriind fericită ce a făcut cu copiii ei și
cum s-au simțit, cu întrebările puse de terapeut precum: Unde ai învățat să fii o mamă atât de
bună și iubitoare?
Terapeutul a pus o întrebare gradată:” Pe o scară de la 1 la 10, 10 pentru cum vei fi când în
cele din urmă vei avea înapoi copiii și 1 este când copiii tăi sunt luați de la tine... Unde ai spune
că se situează lucrurile astazi?”
 Lucinda spune că între 8 și 9. Terapeutul a întrebat-o cum a reușit să se urce atât de sus.
Ea a spus că aceasta s-a întâmplat deoarece ea este sigură că copiii ei vor veni înapoi curând.
După ce îi face mai multe complimente, terapeutul face o pauză și se intoarce pentru a rezuma
feedback-ul ei. Ea spune că are sens ca Lucinda să fie deprimată dat fiind că ea este pierdută și
datorită lucrurilor prin care a trecut în viața ei, dar terapeutul este uimit cum ea a folosit ce a
învățat. Și, realmente,este absolut uimitor pentru mine. Pentru cineva atăt de tânăr ca dvs...
Sunteți foarte înțeleaptă deja.
Terapeutul a felicitat-o din nou pentru că a terminat cu Marvin. Lucinda este de acord cu
toate acestea, încât terapeutul spune: ...în acest moment nu sunt sigur dacă este nevoie să ne
întâlnim din nou. Ce credeți? Lucinda este de acord că ea nu mai are deloc nevoie de ajutor și
ei termină ședința. Ea nu a mai telefonat niciodată pentru o altă programare, iar copiii s-au
întors la ea.
 Terapeuții focalizați pe soluție cred că dacă, atât
clientul cât și terapeutul pot să se reorienteze ei înșiși
în direcția forțelor-experților problemei, scopurilor
clarificate și strategiilor pentru realizarea lor-terapia
poate fi scurtă.

Modelul de la MRI-ca o
schimbare mică este de obicei tot
Constructivism și puterea de
ceea ce avem nevoie deoarece
sugestie
poate crește ca bulgărele de
zăpadă în schimbări mai mari.
 Cu aceste două ipoteze despre schimbare teoreticienii focalizați pe soluție au
creat un set de întrebări și sarcini terapeutice să creeze o perspectivă optimistă
și au început rostogolirea bulgărelui de zăpadă.
În cazul Lucindei, terapeutul a folosit întrebarea miracol,întrebări de
excepție,întrebări despre modul în care se descurcă, complimente în timpul
ședinței și feedback la sfârșitul ședinței care au subliniat competențele ei.
 Complimentele

 Sunt o parte importantă a terapiei focalizată pe soluție sunt

conduse cu întrebări care iau forma generală de: Cum ați făcut
asta? sau Oh, cum ați făcut asta?

 Pentru a fi eficiente complimentele trebuie să sublinieze ce să

facă mai mult nu ce să elimine.

 Complimentele atât directe cât și indirecte, pot fi folosite pentru

a sublinia strategiile de succes și pentru a menține clienții
centrați pe acelea care funcționează.
 Terapia focalizată pe soluție este adesea practicată folosind o abordare de echipă , cu
un terapeut în ședință și unul sau mai mulți observatori în spatele unei oglinzi
unidirecționale.
Dacă se lucrează cu o echipă sau singur, terapeutul care intervievează face o pauză de 5
sau 10 minute aproape de sfârșitul ședinței.
Terapeutul (cu echipa sau singur) compune un mesaj-rezumat pentru clienți.
Mesajul- rezumat conține 4 elemente (Lipchik,2002):

01 Feedback-ul 02 Complimentele
La ceea ce terapeutul a Privind etapele pozitive
auzit în decursul ședinței deja parcurse

03 Un cadru
04 O sarcină
În care se plasează situația
Sugerată pentru a fi
dificilă a clientului, subliniind
executată între ședințe
de obicei normalitatea situației.

Scopul general al acestuia este să ofere o perspectivă nouă și mai plină de speranță și să
genereze speranță și expectații pozitive.
 Mesajul rezumat începe cu un rezumat a ceea ce
terapeutul a auzit că au spus clienții în timpul
interviului, inclusiv problema, trecutul acesteia,
scopurile clienților, progresul și forțele. “Ce am auzit
este că mi-ați spus”astăzi , este că... ”, ”Există ceva
important ce am omis sau pe care ați vrea să-l
adăugați? ”

Acest rezumat este urmat de o frază care să

reflecte reacția terapeutului, inclusiv o expresie de
empatie, o reflectare a impactului emoțional asupra
clientului, complimente privind schimbările sau
forțele dinainte de ședință și câteva comentarii
privind scopurile împărtășite ale clienților.
 Printre sugestiile folosite în mod obișnuit în terapia
focalizată pe soluție sunt următoarele:

Atribuirea formulei sarcini în

prima ședință (de Shazer, 1985).
Între acum și data viitoare când ne
întâlnim, aș vrea ca tu să observi ce
se întâmplă în familia ta și ai vrea să
continue să se întâmple.
Fă ceva
diferit.
Fă
opusul.
Atribuie sarcina de
predicție (de Shazer, 1988)
Înainte de a merge la culcare
seara fă o prezicere dacă
mâine problema va fi mai
bine sau aceeași. Mâine
seară evaluează ziua și
compar-o cu predicția ta.

Fă mai mult din ceea ce

Ia-o încet. funcționează.
Ar putea exista vreun avantaj
pentru lucrurile care sunt așa cum
sunt?
 Complimentele și sugestiile mesajului-rezumat continuă
adevărul de bază al abordării focalizată pe soluție, atrăgând
atenția asupra resurselor familiei și încurajându-i să-și valorifice
forțele pentru a se concentra asupra soluțiilor mai degrabă decât
asupra problemelor.
Evaluarea teoriei și rezultatelor terapiei

Care credeți că ar putea fi limitele și riscurile unei terapii orientată

către soluții?

,,Nu există leac, există doar feedback”

Steve de Shazer

Drăgan Andra
 Viteza și succesul construcției soluției depind de capacitatea
terapeutului de a rămâne conectat la realitatea clientului

Linda Metcalf a intervievat 6 cupluri și terapeuții lor

• Terapeuții s-au concentrat mai mult pe tehnici având iluzia că relația terapeutică a
fost una de tip colaborativ, inclusiv hotărârea de a termina terapia a fost luată pe
bază de colaborare;
• Clienții nu au apucat să creeze o relație teraputică;
• Terapeuții au crezut că decizia de a încheia procesul de terapie a fost luată pe baza
unui acord comun;
• Clienților li s-a părut că decizia de a încheia terapia a fost luată unilateral, de
terapeut.
 Posibile limite ale terapiei orientate către soluții

Cercetătării Efran&Schenker (1993) se întreabă dacă nu cumva clienții au învățat

să țină plângerile doar pentru ei înșiși, în cadrul terapiei orientate către soluție?

Acesta ar fi un lucru sănătos sau nesănătos? Fug ei de problemă și se

orientează temporar către o soluție pansament?

Riscul în această situație este ca persoanele care vin în terapie să nu aibă

ocazia de a discuta despre lucrurile care realmente îi deranjează.

https://www.youtube.com/watch?v=6Fe8D0hAQh0
Cheryl Storm (1991) relatează că a fi centrat pe soluție poate fi o disonanță
pentru unii clienți deoarece ei își doresc să vorbească despre problema lor, în
detaliu și îl percep pe terapeut ca fiind superficial, dacă nu îi ascultă până la
capăt.
Majoritatea terapeuților focusați pe soluție citesc feedback-ul.
Dacă oamenii se simt acceptați atunci ei vor coopera în vederea schimbării.
Unii autori William Butler și Keith Powers susțin faptul că terapia centrată pe
soluții ar fi foarte importantă și validarea experienței clientului.
 Întrebări care pun într-o lumină nefavorabilă
terapiile focalizate pe soluții

 Are terapeutul o conversație respectuoasă cu un client atunci când

terapeutul e concentrat doar să caute excepțiile și să obțină optimismul?
 Pot avea clienții încredere în feedback-ul cuiva care în mod obișnuit, se
străduiește să găsească lucruri de neprețuit, dar nu le provoacă și nici nu le
pune sub semnul întrebării?
 Pot fi clienții cu adevărat cinstiți, cu privire la rezultatul terapiei cu cineva
care pare că își dorește atât de mult ca ei să se simtă bine?
 Întrebări care pun într-o lumină favorabilă
terapiile focalizate pe soluție

 Nu este oare necesar pentru terapeuți ca ei să aibă îndrumări clare

și concrete, altfel terapia riscă să devină vagă și fără direcție?
 Nu cumva oamenii primesc mai multă putere atunci când se
orientează pe resursele lor, mai mult decât pe problemele și
deficiențele lor?

 Dacă experiența durerii oamenilor este legată de modul în care ei

gândesc sau vorbesc, atunci nu este mai bine să folosești limbajul
pentru a conduce oamenii, înafara durerii, decât să insiști asupra
durerii lor?
 Bibliografie
Metcalf, L., & LPC-S, L. S. (2017). Solution focused narrative therapy.
Springer Publishing Company.
Nicolas, M. P., & Schwartz, R. C. (2004). Terapia de familie: Concepte și
metode, ediția a VI-a. Ed;