Mereu am fost de parere ca narcisismul este o masca fabricata cu scopul de a apara individul de privirile, ce le simte ca fiind incisive, ale

observatorilor fata de latura sa sensibila, fata de nesiguranta si slabiciunea sa, asa ca m-am bucurat sa vad aceasta idee lansata ca ipoteza in prezenta lucrare. De altfel, si autoare admite faptul ca s-ar putea ca aura narcisistului sa fie sesizata doar de cei din exterior, narcisistul neputandu-si da seama de ea, aceasta idee fiind descrisa in articol prin s-ar putea ca satisfactia de sine care emana din Narcis sa fie doar iluzia observatorului. Daca in primul caz, Sabine se simte golita de prezenta cuiva si are senzatia ca se dezintegreaza, ca-si pierde identitatea in marea masa de oameni, ca-i dispare spiritul critic atunci cand este inconjurata de oameni, in cel de-al doilea caz, Liza are nevoie de prezenta cuiva ca sa-i confirme existenta, cumva sa-i desemneze si totodata sa-i deseneze limitele, s-o faca sa se simta intr-un fel de echilibru extrem de fragil, prezent prin prezenta cuiva. Pentru aceasta, Liza recurgea la tot felul de metode prin care-si procura prezenta altuia somatizand (sunt racita sau deprimata am nevoie sa stea cu mine) sau alegandu-si amanti de tot felul, pe care sa-i poata tine langa ea. Sabina are niste limite destul de incordate, deci si fragile, care sunt gata sa cedeze si ceilalti s-o acapareze, s-o inunde. De aceea, cred eu, Sabina tinde sa-i umple spatiul psihic simtit gol cu cat mai mult continut, astfel ar impiedica cumva invadarea acelor spatii de exterior. De aceea, dupa cum spune foarte plastic autoarea, acest altul poate exista, cu conditia de a se multumi, in campul dorintei, cu rolul lui Echo. Liza, invers Sabinei, aflandu-si limitele la pamant, are nevoie de cineva sa i le ridice, sa o ajute sa si le stabileasca, sa-i umple golul interior. De altfel, o si spune: am vrut intotdeauna sami mananc amantii. Este o durere teribila sa-ti fie atat de foame. Pasajul in care Liza relateaza faptul cand a vazut o fata care manca o inghetate si despre faptul ca s-a gandit ca ea are mai multa nevoie decat ea si faptul ca tremura de enervare si de pofta sa-i manance inghetate, mi-a adus aminte de un fragment din romanul lui George Orwel, 1984, in care eroul principal tra ia exact aceleasi stari, diferenta constand ca el trecea la fapt si-i fura agresiv din mainile surorii mici si bolnavicioase ciocolata. Disparitia ulterioara a mamei care o tinea in brate pe copila, eroul principal nu a putut-o contine, considerand-o vina directa a sa el le-a mancat.

Ulterior, autoarea lanseaza o idee cu care sunt de acord, cum ca narcisismul reprezinta o problema mai delicata pentru psihicul uman decat insusi Complexul lui Oedip care era considerat principalul conflict ce trebuie depasit. Un argument pro acestei idei ar fi insusi faptul ca problema narcisismului este mult mai arhaica, mult mai adanca in psihicul uman, spre deosebire de Complexul Oedip, prima bazandu-se si pe instinctul de autoconservare, al doilea pe o interdictie ce este acceptata, sau nu. Expresia economie narcisica vs. economie libidinala imi aduce aminte de modul in care este investit libidoul in cele doua forme de relationare a personalitatii introvertit si extrovertit, si despre diferentierea libidoului Eului de cel obiectal. Putem pune, urmarind acest rationament, un semn de egalitate intre introversiune si libido al Eului si extraversiune si libido obiectal, iar la nivelul limbajului comun sa punem, cel putin pana la o anumita limita, echivalenta intre introversiune si narcisism? Avem in articol un exemplu in care se arata cum stima lui de sine era la cheremul oricarui trecator care risca sa-i reflecteze insuportabila imagine a celui neiubit, putem deci de aici deduce ipoteza cum ca narcisistul este incapabil de a receptiona si percepe dragostea indreptata spre el, fiind obligat astfel sa-si suplineasca singur aceste nevoi, dar o face intr-o maniera foarte fragila incat la orice mica frustrare intreaga imagine construita se fragmenteaza. Urmeaza un exemplu in care pacientul are stari vecine cu depersonalizarea, cand se afla in mijlocul unei mase de oameni. Simtea cum multimea il invada, cum se el simtea cum se disperseaza in multime de nu-si mai simtea contururile si vorbea despre nevoia de a se izola, ca sa nu dispar, fiind vorba despre aceeasi economie narcisica, ca si in cazul Sabinei. Dupa ce ajunge acasa si se masturbeaza, ejacularea ii da senzatia ca exista, el producand sperma. Inghitirea spermei pentru recuperarea sa, mi s-a asociat cu celebra fraza a lui Karl Marx nimic nu se pierde, totul se transforma, astfel spus, in contextul nostru si asa sunt un vid, nu-mi permit sa mai agravez situatia, nu pot golesc si mai mult acest spatiu. Exemplul care modul in care percepe un pacient prezenta celorlati prin viata se afla in jurul meu si nu in mine, in absenta reala a celorlalti, pacientul nu poate exista, recurgand la un mecanism le repeta numele cand se invarte prin apartamentul gol, astfel si-i poate reprezenta. Acest mecanism o ajuta, intr-o oarecare masura, sa perceapa prezenta celorlalti. Dar nimeni nu-si

poate imagina pe cineva care nu este realmente de fata, nu pot sa va iau cu mine inauntru meu este un exemplu foarte bun pentru intelegerea fenomenului de lipsa a introiectiei, de incapacitatea de a introiecta o relatie de obiect buna. Pe de alta parte, Liza are introiectat un obiect, dar este un obiect rau, anorexia sa explicandu-se prin protectia de a nu fi invadata de acel obiect rau. In momentul cand Sabine vorbeste despre nevoia de a fi oglinda unui altul, de a fi mereu gata sa raspunda, de a fi o mama-pamant care trebuie sa-si hraneasca odraslele imaginare, imi apare ipoteza ca analistul, pentru a fi unul bun, are nevoie de o doza de narcisism putin mai accentuata. Ma gandesc la rolul analistului in lucru cu un narcisist, (analist care este perceput, dupa cum spune autoare, ca extensie a pacientului, sau invers pacientul care se simte prelungirea analistului), si imi imaginez situatia in care narcisistul isi atribuie diverse calitati printr-o identificare narcisica, functionand dupa rationamentul: cand nu are la ce se uita inauntru, sau cel putin asa crede, tinde sa se uite in afara sa si sa-si atribuie imaginea celuilalt ca fiind proprie. Per total, mi s-a parut un articol bun, cu exemple concrete de moduri diferite de investire libidinala, fiind aratate cele doua extreme.

Universitatea de Stat din Moldova Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei

Eseu dupa articolul: Narcis in cautarea unui izvor

Efectuat: Lozinschi Octavian Verificat: Bolea Zinaida

Chisinau 2013