2023.12.01.

Despre juisare: „Știința este o fantasmă care nu este

făcută decât pentru juisare.”

1980.07.12. Caracas
Însă rămâne faptul că eu mă situez, cred eu mai bine decât Freud, în
Realul interesat la ceea ce este din inconștient. Căci juisarea corpului
face punct la întâlnirea inconștientului.

1980.03.11. Seminarul 27, „Disoluția”, lecția 6

Căci trebuie să termin asupra neînțelesului femeilor pe care le-am spus
la ultimul meu seminar a nu fi private de juisarea falică. Mi se impută
că gândesc că sunt bărbați. Vă cer puțin...
Juisarea falică nu le apropie de bărbați, le îndepărtează mai degrabă,
întrucât această juisare este obstacol la ceea ce le împerechează la
sexuatul celeilalte specii.

1
...
Juisarea falică este aceea întocmai care consumă analizantul.

1980.01.15. Seminarul 27, „Disoluția”, lecția 5

Contrar la ceea ce se spune, despre juisarea falică, femei„a”...
dacă îndrăznesc să spun întrucât ea nu există
...nu este privată de asta: ea nu o are mai puțin decât bărbatul la care se
agață instrumentul său (organon).
Atât de puțin cât ea însăși ar fi prevăzută din asta (căci să recunoaștem
că este micuț), ea nu obține mai puțin din asta efectul a ceea ce de acolo
limitează cealaltă margine a acestei juisări, adică inconștientul
ireductibil.
Tocmai în asta femei„le”, care, ele, există, sunt cei mai buni psihanaliști
– cei mai răi în ocazie. Este cu condiția de a nu se mai distrage dintr-o
natură anti-falică, din care nu există nici o urmă în inconștient, că ele
pot înțelege ceea ce din acest inconștient nu ține să se spună, însă atinge
la ceea ce se elaborează de acolo, ca și procurându-le juisarea în mod
propriu falică.

1977.02.26. Despre isterie

Nu știm cum anume celelalte animale juisează, însă știm că pentru noi
juisarea este castrarea. Toată lumea o știe, pentru că este absolut
evident: după ceea ce numim fără considerație actul sexual (ca și cum
ar exista un act!), după actul sexual, nu mai intrăm în erecție. Problema
este de a ști: eu am folosit cuvântul castrare„a”, ca și cum ar fi univoc,
însă există în mod incontestabil mai multe feluri de castrare; toate
castrările nu sunt auto-morfe. Automorfismul, contrar la ce putem
crede, - morphè-forma – nu este absolut deloc o problemă de formă, așa
cum am făcut-o remarcat în vorbăria mea seminaristă. Nu este același
lucru forma și structura. Am încercat să dau din asta reprezentări
sensibile, nu erau reprezentări ci monstrații. Atunci când întoarcem pe
dos un tor aceasta ă ceva complet diferit din punctul de vedere al formei.
Trebuie să faci diferența între formă și structură.
2
...
Nu putem spune „castrarea” decât atunci când există identitate de
structură în timp ce există 36 de structuri diferite, non automorfe. Este
oare acolo ceea ce numim juisarea Altuia, o întâlnire a identității de
structură? Ceea ce vreau să spun, este faptul că juisarea Altuia nu există,
pentru că nu putem s-o desemnăm prin „a” („la” – articol hotărât
feminin). Juisarea Altuia este diversă, ea nu este automorfă.
...
Corpul vorbitor nu poate reuși să se reproducă decât printr-o ratare,
adică grație unui neînțeles al juisării sale.

1976.01.13. Seminarul 23, „Sfântomul”, lecția 4

Aceasta vrea să spună că există ceva de care noi nu putem juisa. Să
numim asta juisarea lui Dumnezeu, cu sensul inclus acolo-înăuntru de
juisare sexuală.
Imaginea pe care ne-o facem despre Dumnezeu implică ea sau nu faptul
că el juisează de ceea ce a comis? Admițând că el ex-sistă... Și să
răspunzi că el nu ex-sistă tranșează întrebarea, redând sarcina unei
gândiri a cărei esență este să se insereze în această realitate...
primă aproximație a cuvântului real, care are un alt sens în vocabularul
meu
...în această realitate limitată care se atestă din ex-sistența – scrisă în
același mod: e, x, liniuță de unire, s – din ex-sistența sexului.
...
Altul lui Altul Real, adică imposibil, este ideea pe care o avem despre
artificiu, în calitatea în care el este un a face...
a f.a.c.e (f.a.i.r.e): nu scrieți asta f.e.r
...un a face care ne scapă, adică care debordează cu mult juisarea pe
care o putem avea din asta.
Această juisare absolut subțire, este ceea ce numim „Spiritul”.

3
 1975.02.02. Conferință a lui Lacan în Londra
Freud pune accentul pe uniune, fuziunea, este disperant! Iubirea este
statică! Să juisezi de altul este beatitudinea. Nu este atât de simplu. La
fiecare fiecarea sa... Însă avem o colecție de fiecare... de partea cealaltă
se petrece același lucru, nu este asimetric...

1974.12.17. La lectura din 17 decembrie. Alocuțiune precedând

seminarul R.S.I din 17 decembrie 1974
Ceea ce îmi trebuie să demonstrez într-adevăr, este că nu există juisarea
Altuia, genitiv obiectiv, și cum să ajungi acolo dacă lovesc deodată atât
de just încât sensul fiind atins, juisarea consonează acolo care pune în
joc damnatul phalus (=ex-sistența însăși a realului, adică luând registrul
meu: R la puterea a doua) sau încă ceea la ce filosofia vizează să dea
celebrare.

1974.11.01. A treia
Subiectul presupus a ști, care este analistul în transfer, nu o este
presupus eronat dacă el știe în ce consistă inconștientul, din a fi o știință
care se articulează din lalimbă, corpul care acolo vorbește nefiindu-i
înnodat decât prin realul din care el se juisează. Însă corpul este de
înțeles în realitate ca și deznodat de acest Real care, pentru a ex-sista
acolo sub titlul de a face juisarea sa, nu îi rămâne mai puțin opac.
Este abisul mai puțin remarcat al faptului că este lalimba cea care,
această juisare, o civilizează, dacă îndrăznesc s-o spun. Înțeleg pe acolo
că ea o poartă la efectul său dezvoltat, cel prin care corpul juisează de
obiecte dintre care primul, cel pe care îl scriu din mic (a), este obiectul
însuși, așa cum o spuneam, despre care nu există idee...
idee ca atare, înțeleg
...în afară de la a-l sparge, acest obiect, în care caz bucățile sale sunt
identificabile în mod corporal și, ca și spargeri ale corpului, identificate,
și aceasta doar prin psihanaliză.

4
 1974.05.21. Seminarul 21, „Non-credulii rătăcesc”, lecția 14
Faptul că la animal trebuie prea bine să constatăm că juisarea falică,
oricare ar fi, nu are aceeași prevalență, nu are aceeași greutate, aceeași
greutate într-un fel de opoziție care există cu privire la juisarea în
calitatea în care două corpuri juisează unul de altul, este tocmai acolo
falia prin care se aruncă în abis, dacă o putem spune, în experiența
analitică tot ceea ce se ordonează din iubire. Faptul că dacă o vorbim –
așa cum am spus-o, am evocat-o anterior – faptul că dacă o vorbim
despre nod, aceasta este a face aluzie la îmbrățișare, la strângere.

1974.03.09. Televiziune
Dar ceea ce el operează realmente, acolo sub ochii noștri fixați pe text,
este o traducere din care se demonstrează că juisarea pe care Freud o
presupune termenului de proces primar, este în defileurile logicii în
care el ne conduce cu atâta artă locul în care ea consistă propriu zis.
1974.02.19. Seminarul 21, „Incredulii rătăcesc”, lecția 8
Acolo unde falia se demonstrează în consecințele sale, este că în acest
scop Freud...
sub acest pretext că există ceva în lume care arată că viața uneori merge
la moarte
el reunește ceea ce este totuși dificil să elimini din sex – aceasta este
juisarea – și că făcând alunecarea...
pe care el nu ar fi făcut-o dacă ar fi ținut ferm în mâinile sale nodul
borromean
...el desemnează din „masochism” pretinsa conjuncție a acestei juisări,
juisare sexuală, și a morții. Este un colaps. Ce mai...
...
Și este acolo că asta se vede...
că masochismul asta se inventează, și că nu este la îndemâna întregii
lumi, că este un mod de a stabili un raport acolo unde nu există nici cel
mai mic: între juisare și moarte
5
...este prea bine în mod clar manifestat prin faptul că – totuși! – nu
punem acolo decât micul capăt al micului deget, nu ne lăsăm prinși așa
în lucru.
...
Tot ceea ce noi știm este că „1” conotează foarte bine juisarea, și că „0”
asta vrea să spună „nu există din asta”: ceea ce lipsește, și că dacă 0 și
1 asta face 2, nu este asta ceea ce face mai puțin ipotetică conjuncția
juisării de o parte, cu juisarea de cealaltă. Ce mai...
Nu doar că asta nu o face mai sigură, dar asta o aruncă în abis. Într-o
lume nici făcută nici de făcut, o lume total enigmatică, din momentul în
care încercăm să facem să intre acolo acest ceva care ar fi modelat pe
logică, și din care s-ar fonda faptul că în specia zisă umană suntem sau
bărbat sau femeie.

1973.11.20. Seminarul 21, „Incredulii rătăcesc”, lecția 2

Este legat la faptul că undeva, cineva ca și Mauss nu-i așa, numise
Tehnici ale corpului, eu vreau să spun că ceea ce noi avem și ceea ce
ne privește în acest discurs, atât analitic cât științific, chiar universitar,
chiar și cel al Maestrului și în tot ceea ce voi veți vrea... este că, ea se
prezintă ea însăși – inițierea – atunci când privim lucrul de aproape,
întotdeauna ca și aceasta:
-o apropiere, o apropiere care nu se face fără tot felul de ocoluri, de
încetineli,
-o apropriere de ceva în care ceea ce este deschis, revelat, este ceva ce,
în mod strict, privește juisarea.
Eu vreau să spun că nu este de negândit faptul că corpul – corpul în
calitatea în care noi îl credem viu – să fie ceva mult mai complicat decât
ceea ce cunosc anatomo-fiziologiștii. Există poate o știință a juisării,
dacă ne putem exprima astfel. Inițierea în nici un caz nu se poate defini
altfel.
Nu există decât o nefericire, aceasta este că în zilele noastre, nu mai
există nici o urmă, absolut niciunde, de inițiere!
6
 1973.07.25. Declarație la „France Culture”
Fiecare să facă referință la viața lui, printre cei ce mă ascultă. Există,
sau nu, sentimentul că există ceva care se repetă în viața lui, mereu
același, și că e asta ceea ce este cel mai mult el. Ce este acest ceva care
se repetă? Un anumit mod de a Juisa. Juisarea ființei vorbitoare care
sunteți toți, cei care mă ascultați, se articulează, tocmai de aceea ajunge
la stereotip, dar un stereotip care este tocmai un stereotip al fiecăruia. E
ceva ce mărturisește despre o lipsă într-adevăr esențială. Chiar și
filosofii, este adevărat că ceva mai târziu cu Spinoza, au ajuns la asta,
că esența omului este dorința. Este adevărat că nu măsurau bine la ce
lipsă dorința răspunde. La ceva, trebuie neapărat spus, nebun. La care,
multă vreme am substituit perfecțiunea atribuită Ființei Supreme. Acest
accent pe Ființă, e ceea ce e nebun acolo înăuntru; Ființa se măsoară
lipsei proprie normei. Există norme sociale din lipsa oricărei norme
sexuale, iată ceea ce spune Freud.
...
Bine, să spunem ceva în plus: analiza nu este o știință, este un discurs
fără de care discursul așa zis al științei nu poate fi ținut de ființa care a
ajuns acolo nu mai mult de trei secole; De altfel, discursul științei are
consecințe irespirabile pentru ceea ce numim umanitate. Analiza este
plămânul artificial grație căruia încercăm să asigurăm ceea ce trebuie
găsit ca juisare în vorbire pentru ca istoria să continue. Încă nu ne-am
dat seama de asta și e din fericire, pentru că în starea de insuficiență și
confuzie în care sunt analiștii puterea politică ar fi pus deja mâna
deasupra. Bieți analiști, ceea ce le-ar fi luat orice șansă de a fi ceea ce
trebuie să fie: compensatori; în fapt, este un pariu, este de asemenea o
sfidare pe care am susținut-o, am lăsat-o liberă celor mai extreme
hazarduri. Dar, în tot ceea ce am putut spune, câteva formule fericite
poate vor supraviețui, totul e lăsat în ființa umană, în voia norocului.

1973.06.26. Seminarul 20, „Încă”, lecția 13

Dacă este adevărat că nu există raport sexual pentru că pur și simplu
7
juisarea, juisarea Altuia luat ca și corp, că această juisare este
întotdeauna inadecvată :
-„perversă” de o parte, în calitatea în care Altul se reduce la obiectul
(a),
-eu aș spune „nebună” de cealaltă, în măsura în care ceea despre ce este
vorba este modul enigmatic în care se pune această juisare a Altuia ca
atare.

1973.05.15. Seminarul 20, „Încă”, lecția 12

Așa cum am spus-o adineaori, se pare că subiectul își reprezintă
obiectele inanimate, în mod foarte precis în funcție de aceasta, faptul că
nu există relație sexuală. Nu există decât corpurile vorbitoare – am
spus eu – care își fac o idee despre lume ca atare. Iar în acest loc o putem
spune: povestea, lumea ca atare, lumea ființei pline de știință, aceasta
nu este decât un vis, un vis al corpului în calitatea în care vorbește: nu
există subiect cunoscător. Există subiecți care își dau corelați în
obiectul(a), corelați de vorbire juisantă în calitate de juisare de vorbire.

1973.05.08. Seminarul 20, „Încă”, lecția 11 - Despre Baroc

Inconștientul...
încep prin formulele dificile... pe care le presupun a trebui să fie ca
atare,
...inconștientul...
tot ceea ce, azi, voi dezvolta spre a vi-l face mai accesibil, însă dau aici
formulele mele,
...inconștientul nu este că „ființa gândește”...
așa cum o implică totuși ceea ce se spune despre el, aceasta în știința
tradițională
...inconștientul este...
după ce am spus ceea ce asta nu este, spun ceea ce este

8
...este că ființa vorbind – atunci când este o ființă care vorbește – este
că ființa vorbind, juisează, și adaug: nu vrea nimic... nimic să știe
despre asta în plus. Adaug că aceasta vrea să spună: să nu știe absolut
nimic.

1972.03.08. Seminarul 19, „...Sau mai rău”, lecția 6

Este o întrebare pe care o voi lăsa deoparte pentru azi, pentru că voi
începe prin dezvăluirea absolut simplă a ceea ce este din acest Altul pe
care îl scriu într-adevăr cu un mare A. Altul despre care este vorba, Altul
este cel al cuplului sexual – acela însăși – și este prea bine pentru aceasta
că ne va fi necesar să producem semnificantul care nu se poate scrie
decât din faptul că el îl barează, pe acel mare A: S(A).
„Noi – nu este ușor, nu-i așa...
„Noi – subliniez fără să mă opresc acolo căci nu aș face nici un pas...
„Noi nu juisăm decât de Altul”.
Este mai dificil să avansezi în aceasta, care ar părea să se impună, pentru
că ceea ce caracterizează juisarea...
după ceea ce tocmai am spus
...s-ar sustrage: aș avansa eu că „noi nu suntem juisați decât de Altul”?
Este prea bine abisul pe care ni-l oferă într-adevăr problema existenței
lui Dumnezeu, în mod precis cea pe care eu o las la orizont ca inefabilă.
Pentru că ceea ce este important...
nu este raportul cu ceea ce juisează, a ceea noi am putea crede ființa
noastră
...ceea ce este important, atunci când spun că „noi nu juisăm decât de
Altul”, este aceasta: este faptul că nu juisăm de el în mod sexual – nu
există raport sexual – nici nu suntem juisați de el.