----------------------- Page 1----------------------DESPRE LIMITA,Gabriel Liiceanu,Editura Humanitas, Bucuresti,1994.

----------------------- Page 2----------------------Gabriel Liiceanu la Bucuresti, Facultatea de Filozofie (1960 1965) si Facultatea de Limbi Clasice (196 8 1973). Doctoratul n filozofie la Universitatea Bucuresti (1976). Cercetator la Institutu l de Filozofie (1965 1975) si Institutul de Istorie a Artei (1975 1989). Director al Editurii Human itas din 1990. Profesor la Facultatea deFilozofie a Universitatii Bucuresti din1992. Scrieri Tragicul. O fenomenologie a limitei si depasirii (Univers, 197 5; ed.revazuta Humanitas, 1994); ncercare n politropia omului si a culturii (Cartea Romneasca, 1981); Jurnalul de la Paltinis. Un model paideic n cultura umanista (Cartea Romne asca, 1983; Humanitas, 1991); Apel catre lichele (Humanitas, 1992); Cearta cu filoz ofia (Humanitas, 1992). ni Traduceri din Platon, (Heidegger, comentatori aristotelici si filozofi germa Nascut n 23 mai 1942, la RmnicuVlcea. Studii universitare

Schelling). EDITARI tas, 1990) s.a. ----------------------- Page 3----------------------GABRIELLIICEANU Desprelimita HUMANITAS Coperta IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE Humanitas,1994 ISBN 9732805404 ----------------------- Page 4----------------------Epistolar (Cartea Romneasca, 1987), C.Noica, Jurnal de idei (Humani

CUVNT NAINTE Aceasta carte sar fi putut intitula la fel de bine Despre libertate. Mi sa p arut nsa ca estemai potrivit ca elementul care face ca libertatea safie libertate umana deci , si nu libertatea pur si simplu, sa dea titlul acestor pagini. Am numit libertatea care, ca sa functioneze, arenevoiedelimite la limita

libertategravitationala . Cartea sar fi pututatunci int

Desprelibertateaumana ca libertate gravitationala. Determinatiile cu care orice fiinta umana porneste la drum si care fac par te din zestrea ei, ca limite pe care nu ea lea ales, dar dinlauntrul carora se nalta si se exerseaz a propria noastra putinta de alegere, au fost numite e libere n masura n care ramnem sa naintea fondul intimstrain . Noi existam ca fiint

atrnam , sa depindem de tot ceea ce vine de di

alegerii noastre si care n felul acesta, fara sa ne apartina propriuzis, ne consti tuie n chipul cel mai intim. Asa snt epoca n care neam nascut, zestrea noastra trupeasca si spir ituala, rasa, tribul si toate celelalte determinatii sau limitatii la numar pe care leam analizat n capitolul Elementele fondului intimstrain. Libertatea, care face si ea parte din elementele fondului intimstrain, fiin d deci si ea o determinatie fatala a fiintei noastre, este, spre deosebire de toate c elelalte limite care ne douasprezece

constituie de la bun nceput, olimita emancipata, insurectionala ,olimitacapabilalarn ei sa creeze limitatii. Limba romna are privilegiul de a exprima, prin acee asi familie de cuvinte, activitatea libertatii si rezultatul acestei activitati: hotarrea , ca esen ta a libertatii (aleg, decid, hotarasc), u taieturi n stofa posibilului, care prin ta si dau existentei se soldeaza de fiecare data cu hotare , c

succesiunea alegerilor noastre ne alcatuiesc via

noastre un chip. Acest gest lingvistic unic rinde comportamentul

si paradoxal, care

surp

libertatiica traiectorie a unui destin,estedescris ncapitolulDespre hotar si hotarre. te dedicata libertatiiar fi putut de aceea sapreia titlulacestui capitol. Dar pentru ca omul nu se odihneste niciodata ntrun hotar si pentru ca defini tia lui se afla ntotdeauna naintea lui, n pasul proiectat si care urmeaza sa fie facut sub for ma unei noi hotarri si a unei alte instituiri de hotar, libertatea, ca plastici tate a hotarului si ca multiplicare indefinita a lui, devine eiau pe mine preluare n proiect . Dupa cum ma pr

nsumi n proiect, pe altul, pe multi sau lucrurile care ma nconjoara, sectiunea Libe rtateaca ----------------------- Page 5----------------------preluare n proiect se desfasoara pe patru capitole: A hotar n privinta sa, A hotar n privinta a ceva, A hotar n privinta cuiva, A hotar n privinta multora. Pentru ca toa ta aria de exersare a libertatii este cuprinsa aici, cartea sar fi putut numi Despre libertate ca preluare nproiect. n sfrsit, cnd libertatea se ntoarce asupra ei si si pune problema propriei surs e si a propriei conferiri (de unde vine libertatea noastra?), ea aluneca peste toate li mitele si peste toate determinatiile care o faceau cu putinta si pierde terenul ferm al exersari i ei. Lunduse pe ea nsasi n proiect, libertatea evolueaza catre o zona n care reperele se pierd s i la care vorbirea directa nu are acces. Aceasta zona este e sa dezlege secretul singura care poat

libertatiinoastre. n aceastazona sntemchematisaraspundem nfatasursei libertatii des felul utilizarii ei (capitolul Preluarea n proiect a libertatii. Raspundere a si vina). Aceasta zona,care da sens existentei umane, este zona cea mai importanta. Dar pentru noi ea ramne o zona a lucrurilor vagi.

Aceasta carte este pna la urma o carte Lucrurile vagi snt

despre lucrurile vagi.

lucrurile cele mai importante. Dar pentru ca la aceste lucruri nu am putut ajunge dect pornind de la hotarele lumii si ale libertatii noastre, am intitulat totusi acea sta carte Despre limita.

Ceexceptia Anexelor, carereprezintaformelepe rndabandonate alediscursului despre limita (istorica, hermeneutica lcatuiesc o carte fara si exegetica), paginile acestea a

bibliografie (nici un nume propriu si nici un citat nu exista n ele), o carte inventata din gndurile, pasiunile si lecturile uitate ale autorului; din mizeria vietilor noastre siaistorieipetrecute n aceasta parte a lumii. Acest discurs despre limita nazuieste de asemenea sa fie o constructie si, n acest sens, el este o carte de filozofie aproape n ntelesul traditional al cuvntului. De aceea capitolele despre frica, nehotarre, destin, lene, ratare, prostie, putere sau iubire nu snt p agini grupate arbitrar n spatiulunor eseuri disparate, ci momentele nascute oarecum necesar n urm a unei si uneori chiar

intentiide rigoare. Ele se nscriu deci nlogica uneiidei careledicteazaritmul si conti ul. Miam pus ntrebarea, terminndo n aceasta forma, daca este vorba de Nu cred. Mai degraba este o carte ambitioasa, care ndrazneste sa vorbeasca espre o carte grea . de sus d

noi, oamenii. Dar mi fac iluzia ca ar puteao citi oricine. As fi vrut sa fie o car te adevarata, ----------------------- Page 6----------------------pe care fiecare cititor sa o paraseasca cu senzatia ca a aflat mai mult, de aici , pe marginea acelor lucruri despre care credea ca stie tot. Cel putin, scriindo, asa sa ntmplat c u autorul ei. Doua dintre capitolele acestui volum, Elementele fondului intimstrain si R aspunderea

si vina, urma

mergnd pna la precizarea structurii si la detaliile de tratare

sau nascut n

discutiilor cuAlexandruDragomir sicu Andrei Plesu.Lemultumesc acum nca odata. 10 august1994 Paltinis ----------------------- Page 7----------------------D E S P R E N A L A Libertateagravitationala Asa cum zborul nu e cu putinta n afara gravitatiei, libertatea nu are sens dect n conditiile existentei limitei. Libertatea reala este libertate gravitationala si ea trebuie distinsa de libertatea idealizata tionale se poate si pura . ntrun spatiu al libertatii nongravita L I B E R TA T E A G R AV I T A T I O

ntmpla orice. Dar tocmai pentru ca se poate ntmpla orice, ntrun asemenea spatiu nu se ntmplanimic.Nimiculestespatiullibertatiinongravitationale,este spatiul

ncare to

cu putinta si n care nu se ntmpla de fapt nimic. Spatiul libertatii nongravitatio nale este spatiul prefiintei.* Prima limita care face cu putinta existenta libertatii este nsusi faptul d e a fi. O data cu faptul ca ceva este, n loc sa nu fie, apare limita ca o conditie de m anifestare a libertatii gravitationale, a libertatii care trebuie, ca sa se poata manifesta, sa depinda, sa atrne de ceva. Fiinta creeaza cadrul de referinta al libertatii, ea este nsasi conditia ei gravitationala. Ceva ajunge sa fie nseamna: ceva a iesit din indeterminarea absoluta a nimicului, din nelimitarea lui, si a primit limita fiintei. Drumul care deschide catre libertat ea gravitationala ncepeastfel cu nsusi faptuldea fi. Asa se face ca trebuie sa o agent al libertatii gravitationale prima limitatie pe care

suport este tocmai faptul de a fi. Dar faptul de a fi, la rndul sau, este, n el ns usi, o pura indeterminare. A fi ce? Acest ce fiinta din este limitatia suplimentara care, ea abia, scoate

indeterminarea ce ar faceo sa se confunde cu nimicul. Faptului de a fi pur si sim plu trebuie sa i se adauge acela de a fi constient de faptul de a fi pentru ca libertatea gr avitationala sa poata lua nastere. Fiinta existenta ale libertatii gravitationale: a fi ite prin care se si constiinta fiintei snt conditii de snt lim

si n speta

a fi constient de faptul ca esti

opereaza transferul delalibertatea pura la libertatea gravitationala. ----------------------- Page 8----------------------nsa la rndul lui faptul de a fi constient pretinde o noua limit atie. Caci altminteri, faptul dea fi constient de faptul ca esti este si el, chiar daca nu n masura n care era simplul fapt de a fi, o pura indeterminare. A fi constient de faptul de a fi se aplica d eopotriva unui zeu, unui nger sau unui om. A fi constient de faptul ca esti tern sau cum? Infinit, sempi

finit? Finitudinea este, alaturi de fiinta si constienta, a treia conditie limit ativa a libertatii ca libertate gravitationala. A fi, a fi constient ca esti si, n speta, a fi constient ca esti finit circumscriuconditialibertatii gravitationale calibertate umana. Dar faptul de a fi om continua sa ramna o pura indeterminare. Ce fel de om ? Barbat

saufemeie?Alb, negrusaugalben?Nascut n cesecol, n ce tara,dince parinti siapartin carei caste? Vorbind ce limba si apartinnd carei religii? Laolalta cu fiinta, constienta si finitudinea sexul, rasa, epoca, locul, ascendenta, casta, limba si religia al catuiesc cercul limitelor dinlauntrul caruia se exerseaza libertatea gravitationala ca l ibertate conditionata. Caci toate aceste limite constituie conditiile ei de exersare, terenul ferm de pe care ea se ridica, sistemul de ngradiridinmijlocul caruiaea semanifestaca libertate.

Caracteristica tuturor acestor limite xul, rasa, epoca, locul, ascendenta, casta, limba, religia gerii noastre:

fiinta, constienta, finitudinea, se

este faptul ca ele vin de dinaintea ale

nu am ales sa fiu, sa fiu om, sa fiu barbat, sa am pielea alba, sa ma nasc n cutare zi, n cutare loc, din cutare parinti, sa ma cheme n cutare fel, sa vorbesc limba pe car e o vorbesc si sa apartin cutarei religii. Nu am ales nimic din toate acestea. Si nealegnd sa fiu si sa fiu om, nu am ales sa fiu liber. Acesta este paradoxul libertatii gravitationale: libertatea vine, laolalta cu limitele care o fac cu putinta, de dinaintea alegerii mele. Libertat ea este un dat si ca atare ea nu poate constitui obiectul unei electiuni ulterioare. Ceea ce a fos t dat nu poatefi refuzat si, laolalta cu toate celelalte limite ce alcatuiesc cercul n care ea se manifesta, libertatea are un caracter natural: ea este rezultatul unei conferiri neprovocate si a unei primiri nelibere. Omul primeste libertatea de dinaintea libertatii sale. Liber n esenta sa, el nu este liber la nivelul instituirii sale ca fiinta libera. El este u n produs liber, si astfel nicicum amestecat nconferireapropriei sale libertati.* ----------------------- Page 9----------------------Fondulintimstrain Asadar, conditiile altcineva sau nimeni a ales n locul nostru. Acomodarea la cineva sau

libertatii gravitationale consta tocmai n acceptarea faptului ca nimeni sa slujit de noi ca fiinte libere. Nu putem decide n privinta lui ceea

cineva sau

nimeni ; tot

ce putem stiesteca nu noi am decis, crendo, nprivinta libertatiinoastre. Existenta n noi a unui fond care premerge alegerii noastre, a unui fond car e ncepe cu faptul de a fi si sfrseste cu libertatea nsasi care nea fost conferita ca un dat na tural, ridica

din capul locului problema raportului de a ajunge sa ma

dintre intim si strain. nainte

hotarasc, sa dau deci hotar actelor mele si vietii mele si astfel sa ma institui ca eu, altcineva (sau nimeni) a hotart pentru mine. Mai nainte de a ma hotar dinlauntrul meu, am fost hotart, am primit acele hotare care ma constituie drept ceea ce snt de dinaintea a legerilor

mele. nsasi libertatea mea, n numele careia ma voi hotar ntrun felsaualtul, face parte n acest hotar pe care nu eu lam trasat, pe care lam primit o data cu faptul de a fi om. De

aceea,tot ce afosthotart nmine miapare simultan ca intim sistrain:caintim,pentru face parte din zestreamea,dinconstitutia mea intima; castrain, pentru ca, desi face partedin

mine,elaaparut n minefaraparticiparea sifara stiinta mea.Asase facecaintimul nostr faptul nsusi de a fi, umanitatea noastra (deci nsasi povara libertatii), sexul, ra sa si celelalte ne este cel mai strain. Suprema acomodare este acomodarea cu noi, cu fondul nostru intimstrain, cu multele feluri n care sa decis pentru noi fara sa fi fost ntrebati. Libertatea gravitationala presupune acceptarea conditiei de a construi pe un teren strain. Destinul este proiectul liber realizat pe un proiect (sau pe un simulacru de proiect) strain, cu mijloacele si n conditiile pe care nu noi leam ales. Viata fiecaruia este rezultatul acestei conlucrari: colaboram cu altcinevasau nimeni la realizareavietiinoastre. Aceasta colaborare este tulburata n clipa n care ncercam sa aflam cu cine col aboram de fapt. Ea devine nca si mai dificila din clipa n care gndul ca altcineva sau nime ni a ales n locul nostru da nastere unui regret infinit. Ea devine imposibila cnd acest fapt este resimtit ca o umilinta revolta. Dimpotriva, si se transforma n prilej de necontenita

colaborarea se face firesc cnd ceea ce e strain n noi devine intim si cnd ceea ce vine de

dinaintea alegerii noastre este trait ca si cum ar fi fost ales de noi. A dori s ati alegi din nou ----------------------- Page 10----------------------viata pe care ai traito este supremareusita a colaborarii cu ceeace e strain nnoi sies teceea ce se numeste ndeobste fericire. Fericirea si reusita nu tin astfel de calitatea zestrei, ci de gradul ei de acceptare si de capacitatea asimilarii si exploatarii ei n suita de proiecte ale libertatiinoastre. Umilitatea,orgoliul siumilinta Constiinta ca orice reusitavine din colaborarea cu felul n caream fost hotart , ca acest fel nu este un merit al meu, ci este partea care a aparut n mine f ara participarea mea, creeaza umilitatea. Umilitatea este reverenta n fata sursei neidentificabile care ma hotart,

care ma constituitdin afaramea. Si devreme ce nsasi libertatea mia fostconferita, tot a ce emana din ea ca act liber si hotart de mine poate fi absorbit n s ursa conferirii ei si relativizat ca merit. Umilitatea vine din constiinta faptului ca orice hotarre si orice realizare a proiectului propriu se nalta pe un proiect strain, cu alte cuvinte ca n orice reusita a noastra nu sntem dect medii sau, cel mult, partasi.Gndul ca nu totul depindede noi, c a nu noi am hotart n cele din urma n privinta noastra este temeiul umilitatii. Umili tatea este felul de a se manifesta al recunostintei care nu are o adresa precisa. Ea este o magiul recules adus unui fond anonim, unei instante care, oricum am numio, va persist a n departarea inaccesibilitatii ei. Umilitatea este reverenta n fata a cevacare ne este superior altfel dect n ordine umana. Numai o data cu constiinta unei superioritati intangibile apare u militatea n sensul ei plin. Umilitatea resimtita n fata a ceea ce ne este superior n ordine u mana nu e

dect reflexul constiintei ca libertatea noastra nu si este propriai cauza , ca ea nea fost conferita. Dimpotriva, cnd faptul n cteva chipuri fundamentale noastre de de a se fi hotart n privinta noastra

a fi, a fi constienti si a fi liberi(decipna si n privinta capacitatii

a hotar) poate fi resimtit ca o imensa umilinta, se naste ogoliul: ce umilinta s a nu ne fi ntrebat nimeni n chiar privinta noastra! Cnd ceea ce este intimstrain n noi devine pu r si simplu strain, cnd n locul acomodarii cu zestrea noastra apare revolta mpot riva celui care nea nzestrat fara de noi apare ura, sa ne consulte, si astfel cnd n locul iubirii

disperarea si dezgustul ca sntem fara sa ne recunoastem ca autori a c eea ce sntem ----------------------- Page 11----------------------libertatea se ntoarce mpotriva conditiei ei gravitationale, vrea sa se emancipeze de ea si sa se afirme ca libertate pura. Duelul dintre ceea ce este gravitational n mine si l ibertatea mea sfrseste ca sinucidere. limitelor libertatii Sinuciderea este depasirea luciferica a

gravitationale. Ea este libertatea care vrea sa acceada la sursa libertatii si c are astfel suprima libertatea gravitationala. Ca libertate suprema, libertatea coboara pna la radaci na ei ultima, pna la faptul de a fi, deciznd sa nu mai fie. asupra conditiei ei supreme si alegnd

Sinuciderea este transferul mortii n sfera libertatii si astfel recuperarea nimicului ca stare anterioara umilirii mele.* Pentru ca ma hotarasc mpotriva lui a fi, mpo triva primei si

supremeiumilinte caaltcinevasaunimenisa sefiamestecat nfiintameafaraacordulmeu , mi hotarasc n mod suveran fiinta drept nimic si snt, acum pentru prima oara, n afa ra oricarui compromis si a oricarei colaborari cu alta instanta dect mine. Hotarnduma n spre

nimic, suprim umilinta faptului de a fi fara sa fi fost ntrebat; si n felul acest a suprim tot lantul umilintelor care decurg din acest onstient, a fi ce mia fost impus: umilinta de a fi c

deafi barbat saufemeie,de a ma finascut n cutare secol si ncutare loc. Pentru ca vrea sa decida n privinta lui e expresia a fi si a nu fi , sinuciderea est

paroxisticaaorgoliului nemasurat.Celcesesinucideaduce nspatiulumilinteioricedeciz carel priveste si n privinta careia nu a fost consultat. n felul acesta el pune n discutie nsasi conditia libertatii gravitationale: capacitatea mea de a ma hotar si de a h otar nu se poate exersa dect pe un teren hotart n prealabil. Cel orgolios ignora faptul ca umi linta nu survine cu adevarat dect n clipa n care cineva hotaraste nu numai n privinta mea, ci si n locul meu. Or, faptul de a fi, de a fi constient, de a fi om etc. nu au fost hot arte n locul meu , pentru ca din principiu toate acestea nu snt obiecte posibile ale deciziei me le. Nici o substitutie nu a avut loc si eu snt leam n locul meu tocmai ca urmare a hotarelor pe care

primit nainte de a ajunge sa hotarasc si sa ma hotarasc ca eu. n spatiul umilintei nu intra dect deciziile ulterioare posibilitatii mele de a alege, care ma prives c, dar pe care snt mpiedicat sa le iau, desi puteam sa le iau singur. Esti umilit cnd altcineva d ecide pentru tine ntro privinta n care se cuvenea si puteai decide singur. n plus, orice umilire autentica trebuie sa emane dintro sursa identificabila si sa ma vizeze n mod explicit. (Afir matia, de pilda, ca ai fost umilit n hotar de natura ramne un simplu fel de a vorbi.) Umilinta este u

impus: nloculunei limitepecarepotsamio dau dininterior,primesc, fara sa consimt,u ----------------------- Page 12----------------------din afara mea; n loc sa ma hotarasc, desi as putea sa o fac, snt hotart. Eu ncetez s a fiu, n privinta mea, instanta deciziei n punctele n care as putea sa fiu. De aceea, umili

rea este cel mai teribil atentat la adresa libertatii. Ce este bine si ce este rau pentru min e, cnd trebuie sa fiu aparat si cnd expus, ce se cuvine sa fac si ce nu hotarasc. snt lucruri pe care nu eu le

ntruct mi sa retras dreptul de a hotar n privinta mea, ntruct tot ce fac si snt cade recompensa si pedeapsa nd, cunosc snt infantilizat. Umilirea este infantilizare. Umilit fii

regresia la stadiul n care, n toate privintele esentiale, se hotaraste pentru mine pentru ca eu nu pot hotar n privinta mea. Dar nu pot nu pentru ca nu pot, ci pentru ca putinta mea este mpiedicata sa se manifeste. Umilirea induce n mine ei mele infirmitati. constiinta fals

Hotarnduse nlocul meu, sntinvalidat, snt transformat nmod artificial n infirm. Pentru ca nu ma hotarasc, pentru ca am devenit obiect al unei hotarri strai ne de mine, pentru ca hotarele mele emana din afara mea, nu ma mai pot constitui ca eu. Eu n u mai snt

eu;eunumai snt, eu nu mai sntdect umilinta mea, felul n care snt nfiintat(= hotar afara mea. Eu nu mai snt astfel dect felul desfiintarii mele. Umilirea este desfii ntare. A fi umilit pna la capat nseamna a nu mai putea sati dai nici un hotar, a nu mai putea sa te hotarasti n nici o privinta, nseamna a fi configurat numai prin hotare straine, a fi hotart de la un cap la altul. , ci este produsul Eu nu mai are n sine nici o valoare reflexiva

compact al unor determinari straine demine. n umilire, eu nu recunosc taraste pentru mine; drept autoritate instanta care ho

hotarreaeinumasporeste,ci madiminueaza, misaracestesau mianuleazaeul. ntructn o recunosc ca superioara, hotarul pe care ea mil confera nu este acceptat, ci imp us. Silnicia hotarului si a hotarrii luate pentru mine deriva din constiinta inferio ritatii instantei care decideprin raport cu instantacare snt eu.

Tocmai pentru ca mi sustrage posibilitatea de a fi eu, umilinta m i semnaleaza, n forma negativa, granita de unde trebuie sa ncep sa fiu ca produs al deciziei me le. La fel, tocmai pentru ca se razvrateste mpotriva partii din mine care premerge libertatii mele si pe careo ignora ca nemerit al meu, orgoliul mi semnaleaza, n forma negativa, granita pna la care snt altceva dect un produs al deciziei si libertatii mele. ntre acestea doua, umilitatea este semnalarea pozitiva a ceea ce nu tine de libertatea mea si a ceea ce, dimpo triva, trebuie sa ia nastere ca proiect si ca produs al libertatii mele. Umilitatea este co nstiinta hotarului ----------------------- Page 13-----------------------

care despartefondul intimstrain detoate proiectelelibertatii mele.Eaestetotodatacumpa ntre cele doua teritorii si singura modalitate de a feri eul de hipertrofia libertatii (excesul orgoliului) si de atrofia ei (excesul umilintei); caci ea repudiaza deo potriva orgoliul si umilinta. Pe deo parte, umilitatea stie ca ceea ce este superior nu poate umili. De aceea ea nu intra n conflict nici cu ceea ce premerge cauzal libertatii noastre, nici cu ceea ce este nzestrat cu un grad sporit de libertate. Si de aceea ea respinge rgoliul ca forma de neadecvare la superior si ca nerecunoastere a lui. Pe de alta parte, pentru ca a re constiinta libertatii, umilitatea respinge umilinta ca dominatie a inferiorului asupra su periorului si ca lezare a libertatii. ----------------------- Page 14----------------------E L E M E N T E L E T R A I N fondul Libertatea constant gravitationala al unor F O N D U L U I se exprima ca decizie I N T I M S luata pe o

ngradiri prealabile: capacitatea mea de hotarre, ca expresie a libertatii mele, se exerseaza dinlauntrul unor hotare pe care, desi snt ale mele, nu eu mi leam dat

. nainte de a ma construi prin propriile mele hotarri, snt ceea ce snt prin hotarele primite. Distan ta dintre fondul intimstrain si lotul libertatii mele este distanta dintre eul primit si eu l construit. Ca fiinta libera, snt constrns sa colaborez cu zestrea de limite a eului primit. Libe rtatea umana se ntruchipeaza din acest manunchi de limite; ele snt conditia exersarii e i, terenul de pe care libertatea se nalta ca libertate ngradita si conditionata. A descrie spatiul gravitational al libertatii nseamna a trece n revista elementele fondului intimstrain, a proceda la un inventaralhotarelor caremaconstituie si care miapartin dedinaintea hotarrilormele. Spatiul gravitational al libertatii are asadar o configuratie de tipul ce lei prezentate pe pagina urmatoare. Sa observam ca elementele fondului intimstrain alcatuiesc doua cat egorii distincte, dupa cum libertatea poate sau nu mai poate reveni asupra lor.Desi primite fara vo ia saufara stiinta mea, parte dintre ele pot, odata contestate, sa fie modificate, nlocuite, reconstruite la nivelul abile, libertatii mele. au caracter de Celelalte limite sau determinatii snt imu

fatalitate: snt neputincios n fata lor si nu pot dect sa le accept ca atare. Sexul, zestrea somatica, zestrea mentala, ascendenta, rasa, natiunea ( tribul ), epoca sntlimitele im uabile, determinatiile asupra carora libertatea mea nu se mai poate exersa ulterior. N u pot, barbat fiind, sa devin femeie, numi pot minii, nici taietura schimba talia trupului sau forma

spirituala, dupa cum numi pot alege alti parinti, alta rasa sau alta epoca dect ac eea n care

mam nascut. nschimb,locul,limba,religia, numele siclasa ( casta ) pot face obiectul un ulterioare negocieri cu libertatea mea si pot fi contestate, anulate si nloc uite prin propria mea decizie. Pot sa ma mut din locul n care mam nascut si sa ma asez n altul, pot s

a ma fixez n alta limba sau sa trec la alta religie, dupa cum atrna pna la urma de mine sami modificstatutul social. ----------------------- Page 15----------------------nainte de a alege, nainte de a taia n stofa posibilului si de a da contur sui tei de acte care alcatuiesc continutul unei vieti, libertatea mea se manifesta ca atitudine fata de hotarele primite, ca libertate care se ntoarce asupra zestrei mele si o considera n implaca bilul sau n reformulabilul ei. nainte de ami da forma sau de a da forma la tot ce ma nconjoara, pot

saupotsanufiu nacordcusetuldelimiteprimit sipot samiconstruiescviata narmo sau n intim dezacord cu tot ce mi lementele fondului sa dat. Pot sa accept ca atare e

intimstrain,potsaacceptpartedinele,dupacumpotsanuma mpac cunimicdintotcema precede. Nu snt nefericit din pricina determinatiilor asupra carora nu po t reveni, nu simt nevoia sa schimb nimic din cele asupra carora as putea reveni. Sau, dimpotriva, sufar pentru ceea ce nu mai pot schimba, ma grabesc sa modific determinatiile asupra carora p ot reveni. Pot sami accept sau sami detest chipul si nzestrarea mentala, pot sami doresc alti p arinti, sa tnjesc dupa alt tarm, sami repudiez neamul, sa regret ca mam nascut n acest secol, sa visez ca snt alb, n vreme ce snt negru, sami resimt numele ca pe un blestem, sami det est apartenenta la masculinitate sau la feminitate. Pot deci sa nu ma mpac cu hotarul pe care l am si sami doresc un altul, dupa cum pot sa contest prestigiul oricarui hotar: sa repudiez sexualitatea n principiu si sa resimt tentatia androginului; sa numi priasca nic i un loc, sa fiu distopic, mnat de instinctul apodemiei, etern ratacitor; sa nu ma simt bine n nici un trib al lumii, savreau sami pierdoriceradacina.

nsa acest mod de a considera setul de limite primit anume n care esti fixat sau contestarea a tot ce te fixeaza tii, care ajunge

contestarea unei forme

este opera tardiva a liberta

sa functioneze revizionist sau insurectional, nlauntrul unui model cultural bine determinat

(umanismul, romantismul). Divortulfata de ceeace a devenitaltauprintro conferirestrain , precum si insatisfactia care l nsoteste nu dau regula felului n care eu mi consider hotarele primite. Cel mai adesea luare este acordul, elementul care predomina cade n n aceasta aceasta eva

familiaritatea cu, acomodarea. Accentul intim , si nu pe strain . Din capul locului eu ma identific rtine

evaluare pe cu tot cemi apa

si ma identific irational

venind de dinaintea mea.Trupul meu, chiar fara sami placa, l iubesc pentrucaeste almeu ; locul nasterii, numele, tribalitatea etc. snt deopotriva acceptate pentru ca au, toate, aura prestigiului suprem: prestigiul eului meu. Mintea pe care o am, bunarea, este a m ea; limba

ncaream vorbit delabun nceputelimbamea;zeii lacaremamrugatmai ntisntaime ----------------------- Page 16----------------------Tot ce este al meu este cel mai aproape de mine si de aceea acordul cu tot cemi apa rtine n chip intim este ndeobste total. Identificarea cu setul de limite al fondului int imstrain se face n mod spontan sitocmaiaceasta identificare este temeiul agresivitatii. Pare curios, la prima vedere, faptul ca acordul cu hotarele prop rii poate lua forma agresiva a excluderii: excluderea a tot ce cade n afara determinatiilor mele. Pen tru ca tot ce cade n afara acestor determinatii continua sa ramna n perimetrul identita tii mai vaste

numite om .Orict as fi dediferit princonstelatiacelordouasprezeceelementealefondulu intimstrain, nu pot sa ma mpiedic sa constat ca oricine altcineva participa, la rnd ul lui, la aceleasi douasprezece determinatii, fiind n felul acesta, ca si mine, om: si altu

l este barbat sau femeie, si altul are un trup si o minte, si altul are o ascendenta, vorbeste o limba si sa nascut undeva. Altul, n virtutea acelorasi douasprezece determinatii, este identi c cu mine, este om. Altul este de aceea altul identic, identic prin calitatea uni ca de om si prin cele douasprezece limite pe care aceasta calitate, oriunde si oricnd, le implica. Cum e atunci cu putinta ca nsusi temeiul identitatii sa devina unul al excluderii si agresivitati i? Cum poate altulidenticsa se transforme naltul diferit, devremecea fi om nseamnaaparticipala douasprezece participarea elemente la cele ale fondului intimstrain si de vreme ce

douasprezeceelementenecufunda nvastaidentitateacalitatiideom?Undeaparediferenta, ca sursa a excluderii si agresivitatii, nlauntrulacesteiidentitati? Sar parea ca nici o identitate nu e ndeajuns de puternica pentru a estompadif erenta si

alteritateaexistente nsnulei.Desigur,altuleidenticcumineprincalitatea sadeom s setul de determinatii pe care l are, identic cu al meu: si el vorbeste o limba, s i el are un sex, si el are o religie, si el sa nascut undeva. Dar el vorbeste alta li mba (poloneza, si nu suedeza), are alt sex (e femeie, si nu barbat), are alta religie (e islamic , si nu crestin), sa nascut n alta tara. Altul este, desigur, altul identic, dar n acelasi timp identic ul acesta este altul. Iar identicul care este altul (alta limba, alti parinti, alt sex, alta na tie etc.) e straniu, e stranietatea, e strainul, e cel din attea puncte de vedere (din cele douasprezece care ne unesc, dar care totodata ne despart) diferit de mine. Pentru mine, ca barbat, fe meia e stranie si straina (att de stranie nct sfrseste prin a deveni a european, asiaticul e straniu si strain (si pna la urma un u mine, ca om al mister ), pentru mine, c

mister asiatic ), pentr

secoluluiXX,unomdinEvulMediuesteattdestraniu nctestealtom.Strainulestealtu

----------------------- Page 17----------------------carui identitate, comuna cu a mea, se pierde n spatele a ceea ce el are diferit d e mine. La limita, tot ceea ce cade n afara eului meu miestestrain. cu ceilalti devine insesizabila. Firescul a ceea ce snt transforma n nefiresc tot cee a ce e altfel dect mine. Totul, n mine, este acord cu cele douasprezece limite care ma determina n concretetea lor, dar acest acord se nsoteste cu oprelistea absoluta ca a celasi drept sa sil asume si altul. ( Cum e cu putinta sa fii persan? ii francez? ) Cum e cu putinta sa f

Snt att de bine nchis n diferenta limitelor mele, nct identitatea pe care o mpar

Exista o superioritate prosteasca pe care tio da limita proprie si car e face ca evaluarea oricarei alte limite sa se miste ntre condescendenta si adversitate. Dispretul ne marturisit al contemporanilor fata de din Evul Mediu! ), oamenii altor vremi ( sarmanii oameni

stupoarea n fata altor zei, contrarierea pe care o provoaca n noi obic eiurile altei natii, perplexitatea n fata cuvintelor altei limbi, exaltarea n fata peisajului autohton vin toate din identificarea spontanacusistemul meude limite.

Pentrucaacestsistem capteazatotceeparticular nnoi,eunumamaipotidentifica calitatea integratoare de om. Exista de aceea n mod latent un terorism al limitei proprii, o forma spontana de expansiune si de impunere a ei. Logica propriei mel e clase tinde sa devina universala, logica natiei mele la fel, zeii mei se cuvine sa devina ai tuturor, forma mintii, ba chiar si a capului cu care gndesc, tind sa devina exclusive. La calitatea de om, care nu are de partea ei dect forta plapnda a abstractiei, trebuie sa ajung, dupa ce parcurg mijlocit si rational primit, care calea dificila a transferului si analogiei, pe cnd n hotarul

are de partea lui vigoarea concretului, ma aflu instalat din capul locului fara

nici un efort. Orice mare conflict are la baza dificultatea de a accede la abstractia si de a stapni om

exaltarea diferentelor care miau fost conferite si cu care ma identific n chip spontan si irational. Identitatea (OM) si diferenta (cele douasprezece determinatii) nu sta u niciodata n cumpana. Ar fi nevoie de o uriasa mbratisare, de stergerea a tot ce este diferit, de topirea tuturor hotarelor pe o cale afectiva, pentru ca elementele fondului intimstrain sasi piarda forta negativa. Doar democratia n fata mortii si a lui Dumnezeu (acest punct suprem de anulare a diferentelor) mi aduce aminte de hotarul finitudinii si al faptului d e a fi om, pe care orgoliul nchiderii n determinatiile mele ma face la tot pasul sa ldau uitarii. Dar celoc ocupa, n constelatiaelementelor fonduluiintimstrain,libertatea? ----------------------- Page 18----------------------Am vazut ca libertatea este singura dintre limitele primite (ea mia fost conferita si

vine, ca sicelelaltelimite,dedinainteaalegerii mele) nvirtuteacareiapotalege sipri alegnd, pot la rndul meu sa institui limite. Numai ca libertatea ca facultate a al egerii nu se poate exersa liber , ci doar ngradita de celelalte limite care alcatuiesc fondul int imstrain. Snt acestea singurele limite care ngradesc ibertatii si totodata fac cu putinta exercitiul l

sicare,facndosa depindade..., o transforma n libertate gravitationala?

Libertateaca alegerenuse poate exersadect n masura n carese bazeaza pe constiin existentei unor posibilitati variate, a caror realizare depinde numai de mine constiinta pe

existentei posibilitatilor mele. Libertatea este putinta de a alege ntre mai mult e posibilitati ale mele. Ceea ce nseamna ca, pentru a putea alege, eu trebuie sa trec mai nti n r evista posibilitatile dintre care pot alege. Inventarul posibilitatilor, care este prem isa putintei de a alege si conditia ei, este limita pe care o implica libertatea gravitationala si

care o nsoteste prin nsasi esenta ei; pentru ca inventarul posibilitatilor nlauntrul carora aleger ea se poate exersa este n mod fatal finit (infinitul nu e inventariabil), si el constit uie n sine nsusi o limita. Libertatea, ca libertate gravitationala, nu este ngradita numai de setul predeterminat al limitelor fondului lor ntre care aleg. intimstrain, ci si de setul finit al posibilitati

Profesiunea asupra careia ma opresc este una dintre profesiunile inventariabile care mi stau la ndemna. Aceasta profesiune, odata aleasa, este limita pe care mio dau n chip libe r (e hotarul care rezulta din hotarrea mea), dar este o limita pe care mio dau dintru n numar

limitatdeposibilitati.Eudecid,hotarasc,aleg decisntliber ,dardecidinstituind o dinlauntrul unui set (limitat) de limite eligibile. cmpul finit de posibilitati n care se misca alegerea mea entelor fondului Limita inventarului

este, alaturi de limita elem

intimstrain, cea deadoua fata gravitationala a libertatii. Libertatea se exerseaza ca libertate pe deo parte prinsa n cele douasprezece determinatii, pe de alta parte n propriile sale limitedealegere. Numai e compensata ca aceasta de limitare a libertatii n cmpul alegerii est

redeschiderea libertatii n spatiul ngradirilor eaza elementele

initiale pe care

le march

fondului intimstrain. Am vazut ca libertatea se poate ntoarce asupra acestor eleme nte si le poate considera si reconsidera. n prima instanta eu descopar ca snt centrat (fixat ) pe cele douasprezece determinatii ale fondului intimstrain: snt centrat pe sexul meu , pe natiunea ----------------------- Page 19----------------------mea,pelimba meaetc. Snt centrat

n masura ncareconsidercaaxa lumiitrece, de pilda

prin satul meu, prin masculinitatea mea, prin cuvintele graiului meu sau p rin zeii religiei

mele. Apoi descopar ca exista alte sate, alte obiceiuri, alte limbi, alte peisaj e, alte semintii, alte altare si ca prin toate acestea trece de asemenea o Din acest moment axa a lumii .

centrarea mea se relativizeaza, ea devine inventariabila, numarabila n rnd cu celelalte centrari existente. Ceea ce ii centrarilor este o survine n urma constientizarii diversitat

descentrare. Aceasta descentrare mi deschide dintro data cmpul alegerii si cee a ce mia fost dat poate fi comparat, reevaluat si, n final, poate deveni obiect al unei de cizii: ramn n centrarea initiala erita) sau o dar de asta data ea devine o centrare aleasa (si nu doar conf r

repudiez, alegnd o alta limba, un alt trib, un alt nume, ba chiar efuznd calitatea de contemporan mata n

refugiul n alta epoca, trecuta sau viitoare. Descentrarea poate fi ur

acest caz de orecentrare. Eu ramn sa fiu centratpe o limba, pe o religie sipe un nume ,dar pe alta limba, pe alta religie si pe alt nume, pe care de asta data eu leam ales. Recentrarea este o ajustareaelementelor fonduluiintimstrain. OBSERVATIE. Sursa fanatismului este centrarea carenua fost confruntata cu al te zari ale lumii, care nu ajunge la comparatie, care nu se poate relativiza, pe scurt c entrarea careia descentrarea i este refuzata. Eu nu pot ajunge astfel la gndul generos ca n cntarul mare al lumii toate concretizarile elementelor fondului intimstrain atrna la fel si ca, de aceea, ele snt egal ndreptatite. Descentrarea nu nseamna pierderea centrarii, ci reasezarea n s istemul de limite primite cu un spor de toleranta fata de celelalte centrari si cu gndul ca propria ta centrarenuepna la urmadect rodul unuihazard ( sar fiputut si altfel ). Sursa fanatismului poate fi deopotriva recentrarea: de vreme ce am intervenit acolo unde se alesese pentru mine si am rectificat, prin realegerea mea, cont

urul inaugural al eului meu, eu iubesc cu o pasiune sporita rezultatul acestui gest categoric ca d ovada tardiva a libertatii mele. Recentrarea este fapta orgolioasa a eului care a realiza t un transplant de libertate n spatiul predeterminarii: ceea ce provine de dinaintea alegeri i proprii sufera o redefinire n spatiul deciziei mele. Recentrarea opereaza astfel o deplasare de su rsa: limba, zeii, tribul, locul etc. nu mai provin dintro sursa anonima, ci si au originea n de cizia eului meu. Tocmai aceasta deplasare de sursa trebuie confirmata n fanatismul recentrarii: eu trebuie sami dovedesc, si sa dovedesc celorlalti, ca ceea ce am ales este mai bun dect ceea ----------------------- Page 20----------------------ce se alesese pentru mine. De aceea voi fi habotnic cu noii zei la care eu am ales sa ma nchin si voi folosi cu sporita ngrijire limba n care eu am ales sa vo rbesc si sa scriu. Fanatismul recentrariivine sa nabuse n mineorice urma de regret sau de ndoiala cuprivi re la inciziapecare amfacuto n perimetrul fonduluiintimstrain. ----------------------- Page 21----------------------D E S P R E H O T A R S I H O T A R R E

Cevaeste nmasura ncare arehotare. Actulhotarrii este actul ontologic suprem. e n care totul se preschimba nainte de a apuca sa fie. Despre o asemenea lume a neas ezarii sar putea spune ca este, fara ca propriuzis ea sa si fie. O lume de magme, de lich ide, de aburi, de substante moi, de curgeri sita, n care nu a pe scurt, o lume indecisa, nedeslu ceva nu p

Sepoate desigurimagina olumea indistinctiei,a informului saua inconstantei, olu

aparut nici un hotar, este mai degraba o lume a prefiintei. O lume n care oate fi

distins de altceva , n care nu exista nici o forma ferma, n care deci nimic stabil nu exista,

o lumenicicum nchegata, farasa fie o lume a nefiintei,nueste nca unaafiintei.

Aparitia hotarului ntroastfelde lume echivaleazacuactuldenastere alfiintei.Ab data cu aparitia lui se poate vorbi de cele ce snt: de ape, pamnturi, ceruri, planete, de plante, animale si oameni ta de lucruri . Un lucru este, n mod absolut, cta vreme persis

n hotarul lui, si el nceteaza sa fie o data cu destramarea acestuia. Un lucru este prin identitatea pe care io confera propriul el este acest lucru hotar: caci datorita acestuia

inconfundabil, si nu un altul. El are acum o forma care i apartine do ar lui si el este n virtutea acestei forme chiar. Daca sar putea imagina o lume de forme n eschimbatoare si incoruptibile, atunci aceasta lume ar echivala cu o regiune a fiintei absolute s i eterne. Aici lucrurile ar ramneidentice cu ele nsele, n virtutea hotarului carele determina si car e nu se stergeniciodata; o lume dealcatuiri indestructibile. Dar noi nu cunoastem o asemenea lume.Pentru noi, care la rndul nostru snt em n propriile noastre hotare de fiinte finite, faptul de a fi se rezuma la toate cel e cte apuca sa fie o vreme, adicasa aiba o vreme propriul lor hotar. Ceea ce se perpetueaza este tip arul n care aceste hotare se nasc. Tiparul prezinta eternitatea prototipul, modelul, arhetipul re

invizibila a hotarelor trecatoare. O specie este cta vreme tiparul ei se distribu ie si revine n hotarele fiecarui exemplar al speciei. Tiparul reprezinta garantia perpe tuarii hotarului n exemplare multiple. El este un principiu de economie al fiintei; datorita lui, fiinta devine

numarabila.Faptulde afieste infinitlanivelulreiterariiexemplarelor ncadrulspeciilo ----------------------- Page 22----------------------este finit la nivelul speciilor nsesi. Cu alte cuvinte, el este finit d in perspectiva tiparului (regnurile fiintei snt limitate ca numar), dar este infinit din perspectiva indiv izilor care, la

nivelulhotarelor celesnt proprii,multiplicaindefinit tiparul.

Nu putemspune ce anumeeste nmai mare masura:tiparul care se reitereaza nfiecare

exemplar,ori hotarul fiecarui lucru nvirtutea caruia tiparul seafirma ncao data;pentru , n fiecare lucru, noi sesizam ietatea lui distincta si simultan hotarul si tiparul lui, var

uniformitatea si indistinctia lui. Pe deo parte sntem nclinati sa vedem excelenta f iintei n ceea ce este inconfundabil si nenlocuibil, deci n principiul individualul ui. n acest caz, unicitatea pe care o presupune hotarul intra n opozitie cu serialitatea tiparului , ceva fiind n mai mare masura tocmai pentru ca a reusit sa iasa din repetitie. Pe de alta part e, serialitatea tiparului functioneaza ca simulacru al eternitatii si ne familiarizeaza cu ideea de constanta a fiintei. Dar deosebirea dintre tipar si hotar este n prima instanta lipsita de nsemn atate pentru ceea ce urmarim aici; ea introduce doar problema unei extensii temporale, fara s a modifice faptul ca ceva este numai n masura n care sufera un proces de contragere si limita re. Ceea

ce intereseazaestedoar faptul limitarii ca atare prinraportcu celdeafi, si nu eternita ea sau caracterul trecator al acestui fapt. Faptul ca un lucru prinde contur o clipa, o vreme sau un timp nedefinit apare drept accidental nraport cu aparitiaconturului nsusi.

Cum anumeapareacesthotar,dacaelesteindusdecineva,decevasaudenimeni, daca el este dat din afara , daca care desparte apele, este rezultatul unei geometrii divine

pamntul sicerul saudaca,dimpotriva,este rezultatul unuiprocessubtil, ncarehotarul p ca se da l este singur este un lucru la care, n fond, nu se poate raspunde. Oricum, hotaru oarbe sau proie

dat sau primit, indiferent daca el este efectul unei rationalitati ctia libera a unui spirit divin. Orice lucru este it hotart

de la bun nceput, n masura n care el a prim

hotarul carel constituie si n virtutea caruia el este ceea ce este. Tocmai pentru ca au primit hotare, pentru ca nimic nu mai e de clintit n starea lor, pentru ca totu l este fest, ferm si nemodificabil lucrurile snt hotarte . Ele snt hotarte din eternitate

si de la ncep

lumii ;ele snthotarte odata pentru totdeauna . n masura n care este un am vazut, hotare: el este, el este finit, el este constient de faptul ca este, el apartine unui sex, ----------------------- Page 23----------------------unei rase, unei epoci etc. El este totodata liber. Si pentru ca este liber, pent ru ca libertatea este hotarul pe care el nul mparte cu nici un alt parte de toate celelalte lucruri ,elestesingurul lucru sau care l des lucru , omul este, la rndul lui,

hotart . El a primit

lucru care este altcevadect un lucru.El este lucru

la rndul lui, pe lnga hotarele primite, poate da si si poate da hotare. El este sin gurul dintre lucruri care poate hotar. n cazul lui, a fi hotart are pentru prima oara un dublu sen s: pe deo parte, am primit hotare din afara mea; pe de alta, am primit hotare din inter ior, miam dat hotare, mam hotart si snt hotart. Faptul ca noi nu sntem a , o data pentru totdeaun

faptul ca sntem n nesfrsite feluri, imprevizibile, uimitoare, contradictori i, provine din varietatea felurilor n care ne putem si putem hotar, n care ne putem si putem da singuri hotare. Daca hotarul este cel care da identitate unui lucru, atunci noi ne defi nim nencetat prin felul n care, hotarndune si hotarnd, ne dam si dam de fiecare data hotare. Desp re un om nu se poate spune ce este dect dupa ce el a fost, la capatul tu turor hotarrilor sale, mplinite si nemplinite, cndsumareusitelor siesecurilorsalepoatefi facuta. Desigur, n masura n care a primit deja hotare, omul este te , el este vorausbestimmt, este predeterminat , de mai nain

hotart de mai nainte . Dar n felul acesta e

este nca n ntregime,ba chiar eleste nfelulacestadoarproprialui premisa, elurmnd sa devina ceea ce va fi, cnd va fi mai mult dect predeterminarea sa. Faptul ca fii nta lui este scindata, la nivelul hotarului sau, ntre un est mai apoi fiintei de mai nainte si un mai apoi , faptul ca ac

i apartine si este hotarul adaugat prin hotarrea sa

creeaza originalitatea

lui si confera nsusi faptului de a fi o originalitate n genere. Dumnezeu sau natura, sau societatea au hotart, cu libertatea lor, nelibertatea hotarelor mele; ei mau hotart de dinaintea mea . Dar este rndul meu apoi sa hotarasc, cu libertatea care mia fost hot arta, alte hotare, hotarele hotarrilor mele. Hotarrea este trecerea hotarului n registrul libertatii, punerea lui problema ca expresie a constiintei voluntare si libere. La nivelul constiintei,

hotarului se transforma n problemaahotarrii,deciaactului deada si a punehotare. Pentru ca este acel la rndul lui sa hotarasca, i si care lucru care, hotart fiind prin libertate, poate fiinta care iese din jocul repetitie

omul este singura nceteaza sa

reproduca, prin fiecare individ, tiparul. Caci suita hotarrilor ce alcatuieste un destin este o constructie originala care asigura posibilitatea creatiei infinite, diversificndo n chiar clipa n care ea parea ca se nchide o data cu omul. Fata de istoria vietii speciilor, und e n spatele ----------------------- Page 24----------------------aparentei diversitati domneste a a tiparului, spectacolul serialitatea ca monotonie infinit

omenirii ca istorie a destinelor produce diversitatea infinita n spatele i dentitatii aparente. Fiecare destin este o explozie de noutate care, ea singura, echivaleaza cu survenirea unei specii n istoria generala a vietii. Ca modalitate de creatio continua, spatiul ho tarrii devine unul al surprizei si prilej al uimirii nesfrsite. Fiinta a hotarrii, omul se defin este printrun

hotar care nu poate fi nseriat si care nu se mai distribuie n exemplarele speciei. Pentru ca acum hotarul nu mai poate firedus la tipar, omul ramne o fiinta a unicitatii. Dupa cum ceva din afara mea, se pot distinge urmatoarele moduri ale hotarrii: 1) a hotar n privi nta ta (= a te hotar); 2) a hotar n privinta unui lucru; 3) a hotar n privinta cuiv a; 4) a hotar n privinta multora. n masura n care, n toate aceste area permanenta a cazuri, hotarrea implica cre a hotar , ca fapt de a da hotare , se poate raporta fie la mine, fie la

hotarului, modularea lui la nivelul libertatii, se poate vorbi, acum pentru pri ma oara, de o plasticitate a hotarului. Ne modelam pe noi si ceea ce este diferit de noi, luam si dam forme

prinlumeanesfrsitadeproiectedincarese alcatuieste viata noastra.Cufiecareproiect s fiecare act, mprastiem njurul nostru hotare. Nehotarm, hotarm sine lasam hotarti. Dar acest fel al nostru de a fi presupune faptul de a ne afla n permanenta dincolo de

noi.Sntemmereu nainteanoastra,sntem npasul planuit, n forma visata, nhotarul rvn Traim n raza vointei, dorintei, hotarrii, libertatii. Traim n acest manunchi de raz e, n acest

fasciculcareneprecede,carene scoatedinnoi,cerndunesai parcurgemspatiuldelumina Hotarul e mereu de atins si noi iesim din noi, depasindune catre un nou hotar. Sntem aceasta identitate mobila, prinsi n cursa fara sfrsit a secventelor de depasit de ati ns . De aceea, orice depasire a limitei este o depasire a noastra catre noi, este succesiva noastra

definire. Pentru canusntemniciodata n odihna, pentru ca sntem mereu n proiect, sntem mereu n alt loc dect n cel n care ne aflam. Sntem fiinta indefinita care se defineste liber n raza neasezarii mereu n fata sale. Sntem mereu n fata urmatorului hotar de atins,

noastra, sntem fara ncetare preluati n proiect. Orice hotarre, orice instituire de h otare este

o preluare n proiect. Proiectul este expresia plasticitatii hotarului care ne def ineste succesiv nlauntruldestinuluinostrude fiinte constiente finite. ----------------------- Page 25----------------------Esenta preluarii n proiect este puterea. Puterea ca preluare n proiect ncepe de la eul propriu. Supunerea eului la proiectul propriu este prima forma a pute rii. Ma preiau n proiect, ma supun hotarrii mele, mi dau hotare, ma hotarasc si snt la nivelul liber ei mele instituiri. Dar cine snt eu , acela pe care l preiau n proiect si care precede orice p reluare nproiect?Acest eu

gol,carepremergeoricarui proiect sipe careabiaurmeazasalpreia reculege

n proiect, l descopar n frica. n frica, fiinta mea se le primite.

ntre hotar

Acum, n frica, eu ma descopar n goliciunea mea de exemplar al speciei. Cel ce ramne n

frica seregaseste ntrehotarelepe carenuel silea dat.Din punctuldevederealliberta instituiriide hotare, el este ncanimic.Frica traseaza hotarele predeterminarii noast re; n ele nu ne pastram dect fiinta primita. Sntem, astfel, fara ca, omeneste, sa ncepem sa fim. Primul pas pe care l face copilul, n masura n care reprezinta prima nfrngere a fric ii si prima iesire din hotarul primit al imobilitatii sale, este prima zvcnire a libertatii, primul hotar propus si atins, primul simulacru de proiect si de preluare de sin e n proiect. Acest eu gol, care premerge oricarui proiect si care se refuza oricarei prelu ari n proiect, l descopar apoi n lene. Acest e preluari n eu gol, care apare la capatul oricarei neizbutit

proiect,care ramne,neputincios, n fatahotarelor propuse si neatinse, ldescopardeopotr n ratare si n bovarism. Dar pentru ca hotarrea poate sa fie si hotarre n privinta altuia, orice preluare n proiect poate sa fie o iesire din granitele proprii, poate sa fie o depasire de hotar spre

hotarele altuia. Pentru ami da hotare, am acum nevoie de hotarele ste

celuilalt ; celalalt e

implicat n autodefinirea mea si, ca atare, el este preluat n proiectul meu, n libertatea hotarrii mele. Celalalt, libertate, si atunci cu cu libertatea lui sau cu nazuinta lui de

acceptarea supunerii lui, se defineste, la rndul lui, n cadrul proiectului meu , si primeste hotare prin preluarea lui n hotarele acestui proiect. Celalalt recunoaste autorit atea hotarrii mele, se lasa n chip liber preluat si hotart de ea si si primeste sau si sporeste astfel libertatea prinaceasta prealabila supunere. Vastitatea proiectului si a preluarii n proiect poate sa mearga de la un al tul simplu, pna la multi a tandra si si pna la omenirea toata. Ea poate sa exprime fie mbratisare

convingatoare a unei puteri reale, fie un delir al puterii, o putere pervertita, n care preluarea n proiect se face prin hotare si hotarri impuse. Nimeni, n afara celui ce preia, n u se mai ----------------------- Page 26----------------------recunoaste si nu se mai defineste n aceasta preluare silnica. Dobndind hotare im puse, cel preluat pierde hotarele proprii, devine n ntregime plasmuirea celui ce p reia n care, nerecunoscnduse, el nu mai este. El a devenit pur si simplu nimeni. Proiectul care i preia n el pe toti poate sa sfrseasca astfel prin a nu prelua de fapt pe nimeni. n lacomi a vastitatii sale, n supradimensionarea hotarelor sale pna la scara unui eu colosal, p roiectul care i preia n sine petoti poate tot att de binesai nfiintezesau sai ucida petoti. Preluarea silnica n proiect se soldeaza cu reaparitia tiparului. n spatiul u man, tiparul nu poate sa reapara dect prin existenta unui proiect devastator al unifo rmizarii. Cel care hotaraste pentru multi poate transforma hotarrea sa n tipar si uniforma. Uniforma a nunta

ca acela care o poarta a renuntat la vointa si hotarrea sa, ca el se defineste pr intrun hotar mai vast, carel cuprinde pe el si pe altii deopotriva. Uniforma este e mblema vastitatii hotarului siaabsenteihotaruluipropriu. Vedem deci cum n esenta oricarei hotarri rezida aceasta ambiguitate a preluarii n proiect. Caci orice hotarre n privinta a ceva sau a cuiva poate sa se manifeste ca o cuprindere care mbratiseaza si sporeste sau ca una care nghite anihilnd. Ea poate a ctiona ca limita acceptata sau ca limita impusa; ea poate defini, spori si mplini sau po ate mutila, uniformiza si desfiinta. De aceea, pentru ca n orice hotarre se joaca destinu l de fiinta al cuiva, pentru ca n joc snt hotarele lucrurilor, ale mele sau ale celuilalt, or ice hotarre se naste n raza raspunderii si avinii. ----------------------- Page 27----------------------L I B E R TA T E A O I E C T A hotar nprivintasa(asehotar) Frica silibertatea mi este frica sa ies afara; e noapte, e furtuna, casa mea se afla la m arginea satului, lnga cimitir. mi este frica de necunoscutul noptii, de tot ce poate aduce ea, de t ot ce ma poate surprinde si ameninta: de un cine, de un fulger, de un raufacator, de spect rele n care nu cred, dar care ies din adncul meu fara voia mea. Nu le pot stapni. Si numi pot s tapni frica aceasta care se ridica n mine orice as face si orice as gndi. Fiind instinct uala, ea ma domina de dinaintea primejdiei, raul mea si din adncul meu. poate lua n noapte e posibilul sa C A P R E L U A R E N P R

diversificat, nestiut ca atare, raul care u alta din multele

o ntruchipare

ntruchipari pe care le poate lua raul. nsasi noaptea, cu necunoscutul ei, ma ameni

nta. Nu stiu exact de ce anume mi e frica. mi e frica de mai multe lucruri deodata, care t oate, n egala masura, se pot ntmpla. Le stiu din povestile copilariei, din ntmplari le adevarate, petrecute altcndva, altunde, dar tot noaptea, tot ntrun sat. Ele se pot repeta d e asta data aici, cu mine. Frica aceasta se naste nu din iminenta primejdiei, ci d in posibilul ei, stiut, experimentat si verificat ca atare de altii. Nu primejdia reala, ci doar proiectia ei ma nspaimnta si madomina. Si dominnduma,eu nu snt liber. Am luat o hotarre. Aceasta hotarre mi tulbura linistea, mi schimba cursul viet ii, mi primejduieste nsasi viata. Nu una n care am este o hotarre prin care doar risc, ci

certitudinea deznodamntului nefast. Hotarnduma astfel, nimic bun nu ma poate astepta. Primejdia care ma ameninta acum este la fel de concreta ca aceea pe care o t raiesc ntro avalansa, ntrun cutremur sau ntrun atac la drumul mare. Numai ca de data aceasta eu snt cel care o provoaca; ea este nscrisa de la bun nceput n nsasi hotarrea mea. Hotarrea m ea ----------------------- Page 28----------------------este avalansa, cutremurul, atacul la drumul mare. Mam expus primejdiei cu buna stiinta,

miam asumato, am facuto sa se nasca si ma duc n ntmpinarea ei. Facnd astf l snt curajos.Facndastfel miestetotodatafrica. Dar frica aceasta, care este o componenta a curajului, care sa nascut din libertatea

hotarrii mele,fricaaceastape care mioasum laolaltacuefectul hotarriimele, frica ace care nsoteste asteptarea rnduma, eu lam provocat satului, deznodamntului implacabil pe care, hota

este altceva dect frica resimtita noaptea, ntro padure sau la marginea

lnga un cimitir. Frica aceasta nu ma surprinde; ea este prevazuta, stiuta, ast eptata. Ea sa

desprins din gestul meu . Ea este asteptarea

si face parte

din scenariul

hotarrii mele

nfrigurata a desavrsirii acestui scenariu, frica dramatica, desfasurata. S pre deosebire de frica cealalta, care nu a parasit sfera instinctului si pe care o mpa rtasesc cu tot ce este animal, frica aceasta a intrat n ordinea libertatii entic umana. Ea este acompaniamentul necesar al oricarei hotarri luate n clipa n care, dnd dovada unei primejdii de curaj, mam hotart, am si este frica aut spaima si cutremur . Din riscat sau mam expus

implacabile, se naste n mine frica. Doar cel care sa hotart stie ce este, omeneste, frica. A

nu sticeestefrica nueunsemnalprezenteicurajului,cialignorariiprimejdiei,iarce nu cunoaste frica nu cunoaste, deopotriva, curajul. Caci a avea curaj nseamna a sti ce este frica si a te hotar. Frica autentica este un instinct negociabil la nivelul liber tatii. Pentru ca

facepartedin economiahotarriiprimejdioase si acurajului, pentru casenasteodata cue ea devinefrica libera. Frica liberaestefrica nvinsa si deaceea, n mod esential, curaj . Pe masura ce frica se desfasoara si creste n desfasurarea ei, e u ma adun n mine. Asteptnd deznodamntul pe care hotarrea mea la proiectat, toata fiinta mea se ad una n frica. nsasi aceasta mine. Frica este asteptare nfrigurata determina strngerea mea n

punctul de suprema concentratie a fiintei mele dinaintea deznodamntului nefast. D e aceea, mai mult dect oriunde, n frica eu snt. n timp ce ma aduna ntre hotarele fiintei mele, frica i traseaza si i masoara acesteia teritoriul. Nici o parte din mine nu ramne, desp rinsa, n afara mea. Totul este retras aici, concentrat, compact, coerent. Deabia acum, n aceasta contractie de fiinta, aflu ct de iindumi frica, snt mult snt. Stiu ca snt, pentru ca, f

amenintat sa nu mai fiu. Si n aceasta amenintare esentiala a fiintei mele aflu ct

de mare este povara lui i. Pentru a fi si ct de putin liber snt, tocmai pentru ca atrn de faptul de a f

----------------------- Page 29----------------------ca snt confruntat cu suprema mea conditionare, cu nsusi faptul de a fi, n frica snt cel mai neliber. Povara lui . n

snt , sensul lui adnc gravitational, se dezvaluie n ntregime n fric

fricasnt,darnusntliber, siastfel,omeneste,nusnt.Deaceeafrica deschidetotodata forma cea mai nalta a libertatii: doar n masura n care ea apare si o nving, mi doved esc sau fac dovada faptului ca ceva puternic dect (n numele caruia o nving) este mai

conditionarea mea; caeusnt nalta parte dect n limiteleconditionarii mele; caeusnt fata de suprema mea conditionare, de nsusi faptul de a fi n nemijlocirea lui. A ma hotar stiind ce este frica nseamna a putea sami pun n discutie eul meu, fiinta mea strnsa, prin

frica, npropriuleicontur. nfrica minegociezfiinta;opierdcafiintapur sisimplu, pot cstiga ca fiinta libera. Curajul este mersul prin frica nspre faptul de a fi l iber: ceva este mai important dect faptulde a fi, si acest rat

ceva este nsasi libertatea ca felalmeu adev

de a fi. Cel curajos este cel caruia, fiindui frica, merge nainte. El se nvinge pe el, dupa ce

saproiectat nafara, nspatiulfaptei sialprimejdiei.El nvinge n el grijainstinctiv limitalui, pentru eul lui ireductibil. Sitocmaipentruca hotarrea si curajulpotcstiga acestei griji, fricadevine un instinct negociabillanivelul libertatii. n frica survine deci o confruntare decisiva: ntre ceea ce este conditionat n mine si neconditionarea mea. n chip real si ferm eu snt mai nti conditionat: de faptul de a fi, de constiin ta acestui fapt, de finitudinea mea. Fiind conditionat astfel, eu snt, desigur, conditionat si de libertatea mea. Dar spre deosebire de celelalte conditionari, libertatea este conditionarea care ma face

samiobtinneconditionarea;eaesteconditionareacare seexerseazacaneconditionare.Pede alta parte, libertatea este conditionarea care nu are acelasi grad de realitate cu faptul de a fi, cu constiinta lui, cu finitudinea mea. Dimpotriva, n prima instanta, ea nu are de fel realitate. Ea nu este o conditionare care se manifesta n chip spontan ca necondi tionare, asa cum celelalteconditionari semanifesta nchip spontan drept conditionari. Ea poate foartebi nesa nu se manifeste. n acest sens, omul nu este liber simpla de la natura ; libertatea este n el

posibilitate, ca libertate reala ea trebuind mai nti sa fie cucerita. Deabia cnd e c ucerita si devine realalibertateaesteafirmareaneconditionariimele. Dar cucerirea libertatii se face n dialog cu frica. Pentru ca n frica se adu na ntreaga noastra conditionare sau, mai precis, pentru ca n frica razbate n mod nemijlocit suprema ----------------------- Page 30----------------------noastra conditionare ca fapt de a fi, dialogul cu frica este dialogul libertatii mele potentiale

cudeterminareamea.Fricatraseazaconturulacesteiconditionari siindicalibertatiitermen prin opozitie cu care ea trebuie sa se afirme, sa iasa din conditia posib ilitatii si sa devina reala. Printre conditionarile din mijlocul carora se manifesta, ea treb uie sa faca dovada unicitatii sale,sa arate caeste conditionare a neconditionarii. Frica e cea a neconditionarii, care cheama sa se astfel libertatea, ca posibilitate

manifeste. Ea, ca realitate a conditionarii, o cheama pe aceasta cerndui sa o nfrnga . Abia prin aceasta nfrngere neconditionatul fiintei umane iese la suprafata, devine real si afirma libertatea drept conditie a fiintei umane. Dar nu fiecare dintre noi poate da curs acestei chemari. Parte dintre noi nici nu o aude si nici nu stie ca ea exista. Frica este atunci instalata n noi ca victorie tacuta a tuturor

conditionarilor noastre. De asemenea, parte dintre noi aude aceasta chemare, n cearca sai dea curs, dar nu poate nfrnge suprema conditionare a faptului de a fi care se mani festa n frica. Sntem att de prinsi n faptul de a fi, nct frica ce se naste n umbra lui este me reu temeinic protejata. Ea este protejata din chiar temeiul fiintei noastre. Astfel n ct snt foarte putini cei care pot cobor pna la acest temei pentru a raspunde provocarii fricii. Caci frica are de partea ei cel mai puternic aliat: faptul de a fi. De aceea faptului de a fi trebuie sa i se opuna un grad sporit de fiinta pentru a nfrnge frica. Libertatea este gradul spori t de fiinta care face cu putinta nfrngerea fricii. Cel care poate ajunge la conditionarea libertatii ca forma suprema de n econditionare este eroul. Pentru ca santajul faptului de a fi nu mai functioneaza n cazul lui si pentru ca frica si pierde astfel temeiul, forta ei se destrama si ea poate fi acum nvinsa. Eroul nu opune fiintei nimicul, ci alt mod de a fi, chiar daca se ntmpla ca acesta sa fie d obndit prin

moarte.Pentrucaeleste pregatitdemoarte,pentru ca poatereintegranimicul, conditionare purului fapt de a fi si pierde acum puterea asupra lui. nic dect A fi liber devine mai puter

faptul dea fi si dovada acestei puteri se face, la limita, prin moarte. Iata de c e moartea poate sa devina suprema ipostaza a fiintei. Alegerea nimicului n locul fiintei se face nu de dragul nimicului,cialunei altecalitati afiintei:aleg sanumai fiu, pentru a ficu adevarat. Dar frica atrn de si deopotriva frica nvinsa este un concept de relatie. n frica eu celalalt pentru ca f

fiinta celuilalt , a celui care mi provoaca frica. Este nevoie de rica sa ----------------------- Page 31----------------------ia nastere si este nevoie apoi de celalalt frica

pentru ca, n raport cu el, sami pot nvinge

pe care el mia provocato. n prima instanta se pare ca este doar cel careo provoaca. Cta vreme snt biruit de frica, ea

celalalt nu cunoaste frica; el celalalt ramne puternic: puter sa fie neclint

lui se nalta pe frica mea. Spectacolul fricii mele l face pe celalalt it n fiinta lui si sigurde sine. Dintrenoidoi, doar eu stiu ce nseamnafrica.

nsa din clipa n care frica este nvinsa, ea afirma cu o forta nea steptata vointa si libertatea celui curajos si provoaca la rndul ei, n calitatea ei de frica nvinsa, frica: frica celuilalt. Pentru ca celalalt este nu numai cel care mi provoaca frica, ci si acela care mi prilejuieste nfrngerea ei, el ajunge, la rndul lui, sa cunoasca frica. Frica pe care eu am nvinso devine acum frica lui. eplica Celalalt , cel care a provocat frica, este acum, prin r

violenta a celui care a nvinso, nfricosat. Libertatea care se afirma prin frica genereaza astfel scenariul ntlnirii dintre doua frici: frica nvinsa sifricaceluilalt. alt este cu att mai mare cu ct cel care a nvins frica vine n fata celuilalt este

Fricacelui

cu minile goale . El

nenarmat si forta lui rezida doar n ceea ce el are gata de moarte n el. Si pentru c a acesta este gata de moarte, celalalt preia si sacrifica, n frica lui, ceea ce acesta i of era ca pret al fricii nvinse: viata lui. Asa , frica celuilalt cum frica nvinsa lasa sa apara curajul frica c

elibereaza teroarea: el terorizeaza pentru ca i este frica. Pentru ca eluilalt este o

stare perpetua, teroarea nu poate sa se manifeste intermitent: ea areperseverenta acestei frici compacte si este nsasi proiectia ei. Teroarea se hraneste din iluzia ca o biectul fricii, care provoaca si ntretine teroarea, poate fi epuizat; de aceea, intensitatea ei este c rescnda si ea

corespundetraseului vertiginosalfricii celuilalt.Teroareaseinstaleaza nexteriorcuac forta cu care frica a prins radacini n fiinta celuilalt . Caracteristica lalt consta fricii celui

n faptul ca ea nu poate fi niciodata nvinsa. Ea se alimenteaza la nesfrsit din sngel e celui care oprovoaca. n teroare nu se mai pastreaza dect aparenta puterii. Sngele pe care ea l var sa este deja simptomul disparitiei puterii. Pentru ca puterea lta dect pe celuilalt nu se putea na dispare. Puter

frica mea, din clipa n care frica aceasta e nvinsa, puterea celuilalt nic nu

este acum dect cel care sa eliberat de frica. De abia acum, n libertatea lui, se manifesta esenta puterii, n vreme ce n frica provocata nu se manifestase dect pervert irea ei. Caci puternic cu adevarat nu e dect cel care este liber. Asa cum ilalt nu poate fi ----------------------- Page 32----------------------niciodata nvinsa, puterea celui liber nu poate fi niciodata pierduta. El es te puternic chiar daca moare si este puternic chiar prin moartea lui, pe cnd celalalt e ste slab chiar daca traieste siesteslabchiar prin teroare capret al vietiilui. Nehotarrea siabsentadedestin Pentru ca ma smulge din categoriile impersonale ale speciei, orice hotarre pe care o frica celu

iaureprezintanastereaviolentaaeului: de ndatacealtiiau ncetatsahotarasca pentrum ma descopar pe mine ca instanta suprema a deciziei. Hotarnduma, mi apar ca punct fe rm prin care ma definesc si prin care mi definesc relatia mea cu lumea. Hotarrea se m isca pe terenul certitudinii: hotarnduma, fac dovada faptului de facut, ca detin certitudinea n privinta actelor mele. Ele snt a. Ele snt acum compacte, strns unite n ele nsele coerenta dinlauntrul art asa, lea meu ca stiu ce am

hotarte , au primit hotar, contur, limit

coerente . Iar ele au primit configuratie s lea dat hotar, lea hot

chiar; eu snt cel care taiat , transat

delimitat, eu snt cel care lea

(decido), decupndule din materialul amo

al gesturilor posibile, din posibilul vietii mele, dndui acesteia, de fiecare data , contur. Ma hotarasc, dau hotar actelor mele, fiecaruia n parte si tuturor laolalta, le fac a stfel sa fie si n felul acesta, prin suita hotarrilor mele, mi dau un destin: actele mele nu ramn izolate n conturul lor si nu se opun unele altora; puse cap la cap, ele tin mpreun a ca izvorte din acelasi eu, din aceeasi vointa, din aceeasi certitudine; laolalta, ele alcatuies c ansamblul unei vieti. Pna atunci altceva si altii au hotart pentru mine. Pna saajung sa ma hotarasc si astfel sa fiu eu, nu snt dect conturul trasat din afara mea, snt ceea ce sa facut din mine, desenul

uneialte mini,alunei altevointe,care a hotartfara sama ntrebe. nschimb, hotarrea

nnumelecertitudiniipecareodetinestelimita pecaremiodaudininterior si nvirtut manasc si snt cel care snt. Dar detin aceasta certitudine? Spatiul acela nedisimulat, n care orice c ontur si orice detaliu apar n deplina claritate pe care leo confera lumina hotarrii, nu exista de fapt

niciodata.Oricehotarresenaste npenumbra sovaielii;eaesteprinesentaeicrepusculara

tocmaide aceea, n modesential,nehotarre.De ndatace iesdincategoriileimpersonale al speciei si trebuie sa hotarasc singur, ma descopar de fapt ca punct lipsit de fe rmitate. Caci ----------------------- Page 33----------------------singurul lucru cert este tocmai incertitudinea mea. Ceea ce descopar acum este c a hotarrea se misca pe fundalul incertitudinii. Tocmai pentru ca exista incertitud ine, exista ndoiala asupra fiecarei hotarri. Si tocmai pentru ca exista incertitudine, exista razgndir ea, faptul de a reveni asupra unei hotarri. Pentru ca hotarrea se misca pe fundalul incertitudin ii, pentru ca exista ndoiala sirazgndirea,sedeschideposibilitatea nehotarrii.

ntlnirea cu mine nsumiaredeci loc n formaceamai incomoda: aceea a nentlnirii, eschivei pe care o induce nehotarrea. n nehotarre aflu ca nu ma pot defini, ca nu m

a pot aduna n contururile unui eu sigur de sine si de ndreptatirea actelor sale. Dim potriva, eul meu se defineste ca suma a sovaielilor mele, el se disimuleaza n reteaua nedefinir ilor sale.

Nehotarrea esteo tinere nsuspensiecaresuprimaposibilitateaoricareiautodefiniri.Pen ca este incapabila sa trimita la act, ea nu instituie dect negativitatea, absent a. ntors catre fondul de incertitudine al fiintei mele, nu cunosc dect supliciul ruminatiei nesfr site: ce e defacut? Ce e de facut? a nehotarrii? Aceasta ntrebare este o sigla a deliberarii? Sau una

Careestedistantacare le desparte,acelspatiuimperceptibil al insidiei, n caredeliberar relaxeaza, arrea pierde aceasta promptitudinea solutiei si devine din dincoacele nehotarre? unei Nehot

deliberare prelungita care se hraneste i ce nu va deveni niciodatagest.

cunoaster

Nehotarrea apare n absenta unor indicii ale actiunii; nimic din afara mea nu trimite la maibine

saula mai rau ;nimicnue deales,nimicnuedeevitat.Nehotarreaestepovar

singuratatii noastre n fata prestigiului inaparent al oricarei solutii. ntrun unive rs omogen al binelui (sau al raului) care nu comporta grade iva perpetua. indecizia ar fi starea subiect

Gndul ca orice as face e bine, e la fel de bine, reprezinta, din punctul de vedere al purei capacitati de a hotar, un blocaj la fel de mare ca acela ca orice as face e rau. n sa pentru ca asemenea universuri compacte, din care orice nuanta a disparut, nu exista, pura nehotarre epistemologica nu e cu putinta. Adevarata nehotarre este aceea n care blocajul int ervine ca urmare a sperantei ca pot evita raul si a temerii e. Nehotarrea este ca pot rata binel

ntotdeauna o nehotarre existentiala, n care ceea ce se joaca este perspectiva ratar ii solutiei

optime. Nehotarrea presupune existenta unor nuante care pot fi n princip iu distinse n vederea unei alegeri. ntro lume dotata cu grade de bine si de rau, problema este s a nu cazi ----------------------- Page 34----------------------peste rau din neputinta de a cunoaste si alege binele. Nehotarrea existentiala es te crisparea provocata de constiinta riscului si de spectrul regretului. Ceea ce urme aza sa fac nu este indiferent,pentru ca nu orice as face este la fel debine sau de rau. Ce e de facut? n spatele acestei ntrebari se ascunde tortura pe care o induce n noi posibilul, faptul de a nu putea experimenta n spatiul realului doua sau mai multe dezlegari la o unica problema existentiala. Nehotarrea se hraneste din teroarea n fata ireve rsibilitatii realului: de ndata ce ma voi hotar, voi decide asupra unui curs al lu crurilor care le va exclude pe toate celelalte. Nu va mai fi nimic altceva de facut. Nici o negociere, nici o revenire, nici o corectie, nici o luare de la capat nu vor mai fi cu putinta. Ac easta presiune a raspunderii n fata cursului lucrurilor ce atrna de tine si prin care ti angajezi ireversibil

viatata sau pe aaltora este suportul,deopotriva ontologic simoral,alnehotarrii.Spaima a nu gasi solutia buna, unica solutie. Orice hotarre implica o raspundere ontologica: care anume varianta a lui a fi este mai buna, mai adevarata, mai ie sa judece n spatiul frumoasa? Cel ce hotaraste trebu

posibilului, n cele din urma sa adjudece si astfel sa convoace fiinta sp re real. Cu fiecare hotarre i se rapeste fiintei bogatia posibilului si i se daruieste sar acia realului: de acum nainte asta si numai asta va fi, din multele care ar fi putut fi. Dar lui a fi n s ens plin nui apartine dect realul, iar daca fiinta a fi nseamna a primi limita si hotar, n afara acestora

nefiind dect o suspensie si o promisiune, atunci abia a hotar nseamna a da, prin co nferirea unui hotar, fiinta, nseamna a nfiinta. Daca ceva urmeaza sa fie cu ade varat, acel ceva trebuiehotart.Este nevoiede fermitateahotarrii casa apara fermitatea realaafiintei. Dar ideea ca fi putut si altfel se poate si altfel sau ca, odata gestul facut, sar

genereaza cosmarul celui nehotart. Lucrurile ar fi aratat rt asa. Si totusi numai acest ent asa este real, n timp ce

altfel daca nu as fi hota

altfel sa pierdut definitiv n gestul subia

al eliminarii mele, n neantul posibilului condamnat sa ramna posibil. nfi intnd, orice hotarre desfiinteaza n jurul ei un potential de fiinta. Instituirea de fiinta are loc pe spezele unei prealabile condamnari la a nu fi. Tocmai obligatia de a savrsi aceasta crima ontologica

lblocheazape nehotart. Si pentru canusepoate hotarsa desfiinteze, nehotartulnu sti sa nfiinteze. El este judecatorul care nu stie cui sa confere semnul alegerii sal e, dar nu din teama de a strni razbunarea fiintei neantificate, ci din sfiala si din scrupulul de a neantifica ----------------------- Page 35----------------------pur si simplu. Nehotarrea se naste din remuscarea n fata fiintei posibile, a fiint ei care, de vremece hotarrea mea sa ndreptat n alta directie, nu vadeveni niciodata reala, care pu r si simplu nu vafi.Nehotarreaeoderutapreontologica. Nehotarnd, cel nehotart opreste lucrurile pe pragul propriului lor data cu a fi si, o

ele, si blocheaza propria fiinta; prin retinerea gestului sau, el le mpiedica sa f ie, asa cum, deopotriva, else mpiedica pesine sa fie. Cacinumai taindun hotar n stofa posibilului e l ar putea sasi dea sie un blocat n spatiul hotar si astfel sa fie. Altminteri, el ramne

preontologic al posibilului eninta sa lase lumea

si lezeaza fiinta ca fiinta reala. El am

suspendata ntrun permanent nca nu, ntro vesnica sovaiala la portile fiintei. Temnduse sa nu nedreptateasca, el comitecrimanenfiintariifiinteireale. : Nehotarrea voi ramne este un mereu blocaj al trecerii, o maladie a pasajului C

dincoace, pe teritoriul unei cunoasteri incapabile sa se mntuie n act. e e de facut?

ramne o simpla ntrebare, o infinita cadere pe gnduri. n nehotarre, ntrebarea aceasta s

sporestemiza, sicu ct febrilitateacautarii raspunsului devinemai mare cuattea se nfu mai adnc n spatiul purei ei interogativitati. Caci raspunsul la aceasta n trebare nu e un simplu raspuns nlauntrul unui sistem de concepte; nu e un raspuns instalat c onfortabil n perimetrul lipsit de primejdie nevinovata a pasiunii al curiozitatii goale, satisfacere

cunoasterii. Ceede facut? esteo ntrebare pnditadespectrulrealului: acestaourmares o ameninta, o hartuieste. Dar n fata somatiei de a produce gestul, ne hotarrea nu poate raspunde dectcu gesticulatiagndirii. lor n prima instanta se pare ca nehotarrea nu izvoraste dintrun blocaj al lucruri caci

ceva e de facut , ci dintrunul al nostru n fata lor. n mod obiectiv es te ceva de facut,

nlauntrul ctorva lucruri care snt defacut. Dar laacest ceva nu am acces, nu l cunosc; incapacitatea mea de a detecta caracterul sau optim, el mi scapa, se a scunde. Inventarul lucrurilor care snt de facut exista: stiu ca de facut nu snt dect aceste doua sau m ai multe lucruri. Dar pe care dintre ele este bine sal fac? Nehotarrea este incapacitatea d e a actiona ntrun cmp finit de posibilitati; ea nu e o dezorientare generala a cuno asterii. Ea nu e dezorientarea resimtita pe ata de raspntia unor un cmp fara repere, ci aceea structur

drumuri; e o ratacire regizata de economia posibilului. Nehotarrea se bazeaza ast fel nu pe inexistenta obiectiva a solutiei, ci pe imposibilitatea noastradeaodepista. ----------------------- Page 36-----------------------

Si totusi , printro

Nu cumva aceasta neputinta se naste din faptul ca lucrurile nsele

teribila rasucire, prin asezarea lor stranie, mi ascund solutia? Dispuner ea lor, sau poate imprevizibilul devenirii lor, genereaza neputinta hotarrii mele. Nehotarrea existe ntiala nu e de aceea o nehotarre rta dintrun caracter psihologica, carenta comportamentala izvo

indecis. Ea este mai degraba o criza provocata de starea lumii. Este nevoie ca m ai nti ceva sa se strice n ordinea lucrurilor, ca acestea sa ajunga prost ntocmite, nclcite, de necuprins cu mintea: este nevoie ca lucrurile nsele, n esenta lor, sa ajunga nehotarte , sasi pia rda sau sasi ascunda hotarul, tru ca adevarata sa se degradeze n ferma lor delimitare, pen

nehotarresapoataluanastere.Nehotarreamea raspundenehotarrii lor. Si tocmaipentruc lucrurile nsele si pierd sau si ascund hotarul, pentru ca ele mi arata doar nehotarrea lor, orice hotarre importanta este luata n spaima si cutremur ; caci ea se sprijina pe con tururi nestiute: subrede, nselatoare, care urmeaza sa apara sau care sters de mult. Miza sau

hotarrii mele poate sa raspunda unei absente, unei eschive, unei ntrzieri sau unei sosiri prea timpurii. Ea poate fi nsotita de nehotarrea celuilalt, de razgndirea lui, de parasirea mea.Oricehotarre adevarata este de aceea o faptaasinguratatii si a riscului.

Ariscului. Atthotarreact sinehotarrease desfasoara nrazariscului.*Dar nv ce nehotartul se blocheaza n fata lui si nu va compune niciodata cu el, cel ce se hotaraste sil asuma din plin. Asumndul, el cunoaste o stare de betie. El pluteste si se lasa purtat de febra hotarrii sale. Pentru ca hotarrea este luata n za ei spaima si cutremur , pentru ca mi

este un destin care ajunge sa fie dobndit chiar si cu pretul vietii, trecerea ireversibila a pragului care desparte tot ce a fost de tot ce va fi altfel ca pna acum este nsoti ta defebra pe

care o presupune orice intrare voita n noaptea necunoscutului. Caci este dect

altfel

nu

diferenta abstracta fata de orice modalitate prezenta, chipul neprecizat al unui cum viitor. Tot ce stiu este ca, pentru mine, lucrurile nu vor mai fi ca pna acum, fara sa st iu nsa cum vor fi ele de fapt; ele vor fi doar altfel. Chipul nestiut al lui altfel va aseza de n care se

acum viata mea e cel care induce n mine spaima, cutremurul, starea de betie si febra. Deznodamntul hotarrii mele supune aceasta ramne nvaluit n mister. Orice risc pre

ignorare a mersului lucrurilor si a felului lor de a sfrsi. Hotarrea es te aceasta trecere a pragului n necunoscutulriscului. ----------------------- Page 37----------------------Si tocmai pentru ca traieste riscul n mod proiectiv, pentru ca l epuizeaza n gndire, cel nehotart nu poate trece acest prag. El nu poate colabora cu necunosc utul, livrnduse unui mers al lucrurilor ce nu depinde otodata ca orice gest de el. Dar deoarece stie t

important presupune aceasta colaborare si deoarece, pentru a se defini ca e u si asi da un destin, el are nevoie sa mplineasca gestul, cel nehotart cunoaste melanc olia infinita ce izvoraste din luciditatea si neputinta sa. Orice ramnere n spatiul ruminativ al constiintei este nsotita de melancolie. Caci nehotartul cunoaste vacuitatea oricarei hotarri. D in fapte, el retine agitatia, aburul inconsistentei lor. El presimte departarea n care toat e deciziile se ntlnesc si se anuleaza, dintre fapta si oboseala finala a celui carea faptuit, distanta

rastalmacirea ei. Cel nehotart nu are ncredere dect n luciditatea carel mpiedica sa ia o hotarre. El sia pierdut credinta si ncrederea n tot ce cade n afara sa si, de aceea, el nu se poate expune, nu poate iesi din sine, nu poate cunoaste starea de exaltare si bet

ie a celui ce mplineste actul ca risc. Caci acela, gndind laolalta necunoscutul si gest ul, sa livrat din capul locului unei alte instante. El si dobndeste eul printro prealabila iesire di n sine, pe cnd nehotartul nul obtine tocmai pentru ca nul poate parasi. Forma pe care o m braca aceastaneparasireaeului este regretul. Nehotartul traieste n permanenta n orizontul regretului, al unui dublu regret . Pe deo parte, el anticipeaza regretul pe care lar cunoaste actionnd si care n fapt, el toc mai, l face sa nu actioneze. De vreme ce riscul ascunde n el perspectiva esecului, deci iremediabila mea rasturnare, regretul sta la pnda n preliminariile oricarui act. Fiecare gest p oarta n sine negativul consecintei sale, si astfelnostalgia unui alt deznodamnt. Pentru ca nu e ste pregatit sa transfigureze esecul, pentru ca nu este dispus sa piarda nimic (cnd de fapt do ar n felul acesta el ar avea ce dobndi), cel nehotart traieste riscul doar n negativitatea sa si, o data cu el, n chip proiectiv, regretul. Obsesia regretului l nchide pe nehotart n sine; pna si remuscarea, care deschide catre altii, este traita de el n maniera reflexiva; reg retul a devenit o remuscare egoista: el si tortureaza constiinta din complezenta fata de sine: cu m sa poata face gestul care lar putea livra unui esec! Pe de alta parte, cel nehotart cunoast e regretul ca regret actual al neactionarii. De vreme ce el stie ca nusi poate dobndi cu adevara t eul dect pierzndul pe cel pe carel apara sub forma regretului proiectiv (micul lui eu, pe care se ----------------------- Page 38----------------------teme sal livreze riscului si unui eventual esec), el regreta cu toata f iinta lui ca nu poate actiona. Elregreta de asta data ratarea sansei deasidobndi un destin. Prins ntre regretul proiectiv, acela care ar nsoti actul, si cel

actual, al neactionarii, nehotartul cunoaste sfsierea tacuta a unui chin nesfrsit. El este singur, dar altfe l dect cel hotart, care e singur doar n clipa hotarrii sale. Caci hotarrea este n vede rea a ceva si,

sfrsind ca actiune sigest,eaeste iesire n ntmpinare,deschiderecatrelume si catre ce

Convertinduse n biografie sidestin,hotarreapoate generasagaunuierousaumartir.Oric hotarre deschide un spatiu epic. n schimb, dezbaterea nesfrsita n preliminariile unu i gest

carenuvaavealocniciodata rupe legaturacualtul.Cel nehotart traieste delabun ncepu si sfrseste entru ca este n singuratatea neactionarii sale. Pentru ca nu se obiectiveaza, p

sfsiere fararezultat,nehotarreanupoatefipovestitadectdecelceosuporta. Darpent nu comporta fapte, ci doar stari, ea nu se poate exprima dect liric; ea devine atunci o retoricaaneputintei. ADAOS. Cu privire la ntrebarea de facut? Ce e de facut cnd nu mai e nimic

Gndirea care se ghideaza dupa logica elementara considera aceasta ntrebare drept a bsurda, pentru ca raspunsul reptatirea nsasi a este continut deja n ntrebare si anuleaza nd

ntrebarii: cnd nu mai e nimic de facut, nu e, desigur, nimic de facut. Bunulsimt va spune ca aceasta ntrebareestelipsitadesens. nsa aceasta ntrebare de vreme ce, n ascunde n sine insistenta neresemnarii:

conditiile n care nu mai e nimic de facut, ntrebarea ca

ce e de facut? se pune, nseamna

este totusi ceva de facut. nseamna ca se pare ca nu mai e nimic de facut, nseamna ca am renuntat prea devreme, nseamna ca ceva firav, ascuns, nensemnat, ceva care pesemn e ca nici nu are aparenta facerii taculos, maieste de facut. Ceva modest, ceva palid, ceva nespec

ceva care nea scapat din vedere tocmai pentru ca era att de nensemnat, ceva la care lumea

nu se gndeste pentru ca acest lucru nu este n calea lumii va care,

mai este de facut; ce

retransnduse n alt registru al facerii, poate sa devina promisiunea unei fapte viit oare; ceva care face parte din acea specie a facerii al carei efect nu este vizibil; ceva c are tine de specia ineficace a facerii: e de rugat, de gndit, de ntrebat; e de rabdat, de asteptat, d e sperat. Iar pnalaurmaechiar de facut. ----------------------- Page 39-----------------------

nsasi ntrebarea Ce edefacutcndnu maie nimic defacut? este unasemenea lucru.

Ea este o ntrebareanerenuntarii: n ciudafaptului canumai e nimic defacut,continua sa puna ntrebarea o zbatere, o neacceptare acerii. Cnd ce e de facut? . Simpla punere a acestei ntrebari tradeaza intacta perspectiva este consumata. Infernul f

si o stare de veghe; ea pastreaza aceasta

ntrebare nu se mai pune, drama renuntarii este locul n care

ntrebarea ce e de facut? nu se maipune. Cnd nsasi ntrebarea

ce e de facutcnd nu mai

e nimicde facut? nuse mai pune,atunci abia nseamna canumai e nimic defacut. Despredestin. Secventa dedepasit deatins lor Limita interioara psihogenetice este expresia peratologica* a determinari

(temperamentale) care confera identitatea si fondul de personalitate proprii fie carui individ.

Limitainterioaradesemneaza naturadinnoi sistemul delimiteconstitutiv capremisa a oricarei existenteumane. * Limita de depasit este limita interioara resimtita ca neajuns si introdusa ntrun sistem proiectiv, volitiv si paideic (formativ). Fara existenta unui proiect, limita in terioara nu poate aparea ca obstacol si nu se poate transforma n limita de depasit. Abia cnd, n economia avansarii catre un scop, limita interioara se dovedeste a fi impediment, punct m ort, prilej de

taraganare etc., pe scurt momentnegativ,ea devinelimitade depasit. * Limita de atins este locul de nchidere chis de limita de depasit. Expresii ca a resimtit ca mplinire al spatiului des

armonie superioara ,

atingerea unui scop suprem , ducere

pnalacapat , realizareadestinului etc.au nvederelimita ntrun ntelespozitiv,lim mplinire. ntruct limita ca mplinire este dezideratul suprem al oricarui efort dirija t catre o reusita deproportii, eadevine, nscenariuldinamicalperatologiei, limita de atins. * ----------------------- Page 40----------------------Limita de atins orice scop este finit, atingerea lui nsemnnd o mplinire faraechivoc; ea este relativa n mas ura n care perfectiunea este incompatibila cu caracterul finit al vietii si n care oric e limita, odata atinsa, repune n discutie ul de depasit de atins . * Existenta secventei de depasit de atins nu este dect consecinta modului ambival ent n care poate fi resimtita limita n spatiul constiintei: ca neajuns si ca mplinire. Insatisfactia n fata limitei resimtite ca neajuns si jubilatia n fata celei resimtite ca mplinir e reprezinta temeiul afectivalsecventei de depasit deatins . * Deoarece limita interioara ( natura din noi ) este fondul recurent al unei vieti, ea se reafirma cu fiecare nou proiect, devine limita de depasit si redeschide astfel scenariul de depasit deatins . * sensurile mplinirii si redeschide astfel spati este un concept ambiguu. Ea este absoluta n masura n care

Asa cum expresia din noi, limita de depasit tatii, deci a interventiei e depasit de

limita interioara si

este expresia peratologica pentru natura reprezinta expresia peratologica a liber secventei d

limita de atins

spiritului asupra atins

naturii din noi. Existenta

explica de ce omul este singurul este fara

animal nedeterminat , singura fiinta care se defin

ncetare prin succesiunea limitelor de depasit si de atins care alcatuiesc parcurs ul unei vieti. Tocmai pentru ca identitatea fiintei umane (definitia ei) nu poate fi obtinuta pr in sistemul de limite constitutiv, limita interioara nu e dect o premisa a existentei, este c eea ce a facut natura din om. nsa pentru a putea vorbi despre viata, si mai ales des pre destinul cuiva,

trebuiesavezicea facut eldin naturasa,cumaprelucratoel n chipliber siconstient. orice definitie este ansamblul limitelor (finis entitate, definitia limita ) ce confera o id

omului nu poate fi obtinuta dect prin ansamblul limitelor depasite si atinse dea l ungul unei vieti. ntruct nsa nici o limita atinsa si nici una depasita nu epuizeaza sensurile m plinirii, esenta omului ramne indefinitul. * ----------------------- Page 41----------------------Identitatea mobila pe care o primeste viata umana prin ansamblul limitelor depasite si atinse se numeste destin. Destinul conditiile finitudinii, reprezinta mplinirea vietii n

maxima coerentapecareopoateatinge indefinitulcadefinitieaomului. nsensulrelativ, finitudinii vietii, destinul este mplinirea ei. Destinul este normalitatea grafii din unei bio

punctul de vedere al libertatii, este fapta libertatii nteleasa ca preva lenta a secventei de depasit deatins * asupra limiteiinterioare.

Daca moartea este latura egal distribuita a se manifesta ca

naturii din noi , care

revansa a limitei interioare n fata oricarei depasiri, nseamna ca destin ul, ca celebrare a secventei de depasit de atins , este raspunsul paradoxal la ntlnirea iminenta cu limita de nedepasit a mortii. Ca solutie a libertatii, destinul este o ncercare de a nfrnge d emocratia mortii, deci gndul ca n fata confruntarii cu aceeasi limita absoluta toate vietile devin egale. Datorita destinului oamenii bilitatea administrarii ajung inegali n fata mortii, originalitate caci posi fiecarei

felurite a lotului finitudinii da o sansa de vieti n parte. Destinul

reprezinta exersarea maximei libertati n cadrulfinitudiniica nelibertatesuprema. * Disfunctiile libertatii n raport cu realizarea destinului pot fi determinat e ca maladii de destin. Maladiile de destin (lenea, ratarea, esecul etc.) snt generate nu de abse nta libertatii, ci fie de refuzul de a o utiliza n directia crearii unui destin, fie de neputinta de al obtine. Ele snt deci fie asezari voite sub limita interioara, fie comportamente inadecvate fata de secventa

dedepasit de atins .Ca sidestinul,maladiilededestinsntraspunsuriposibile

libertatii la trairea anticipata a mortii n viata; dar, spre deosebire de destin, ele trebuie definite carezolvare negativa a dialogului dintre finitudine si libertate. * Rezulta de aici ca situarile spontane sub limita interioara nu sn t echivalente cu o maladie de destin, asa dupa cum harnicia oarba a depasirii nu creea za un destin. Snt semnificativi din punct de vedere uman, deci din punctul de vedere al fiinte lor constiente finite confruntate cu propria lor finitudine, numai agentii destinului si ai maladiilor de destin. Snt egale n fata mortii, si deci nesemnificative din punctul de vedere al libertatii,

fiintele finite care nu cunosc rezonanta permanenta a limitei absolute n perimetr ul vietii si ----------------------- Page 42----------------------care nu fac din viata proprie o strategie de ntmpinare la conditia finita a vietii . Rezulta ca vietile care se rezuma la parcurgerea contingenta a traiectoriei comune dintre nastere si moarte nu se ridica la coerenta si configuratia unui destin si nici la splendoar ea negativa a esecului. Tot ce nu este destin sau maladie de destin cade n afara esentei umanul ui, adica n sfera preproblematica a absentei dialogului dintre finitudine si libertate. Sub destin si sub maladiile de destin, adica sub tensiunea limitelor de depasit si de a tins, se traieste; sub linistea pacienta a limitelor interioare, nta indefinita care se se vietuieste. Omul este fii

defineste liber subforma destinuluisau a maladiilor dedestin. * Progresul libertatii n istoria omenirii nu este, de aceea, un progres nregis trat doar n

combaterea limitelorexterioareimpuse,ci nprimulrnd n cel al disputei cu limitele pe c ni lea impus natura din noi si care reprezinta lupta deo viata a fiec aruia cu el nsusi. Libertatea unui individ este mai nti rezultatul dialogului cu propriile lui limite interioare, capacitatea lui de a trai n destin sau ntro maladie de destin. Gradul de li bertate al unei comunitati depinde de capitalul de destin sau de maladii de destin acumulat n ist oria ei prin raportcu viatacelor carevin sitrec. * Din perspectiva finitudinii snt deopotriva de justificate destinul si malad iile de destin, mplinirea actului si refuzul sau ratarea lui, neodihna si indolenta. Cta vreme nu exista un sens prescris al vietii finite, din iminenta sfrsitului se pot trage concluzii

contradictorii si egal ntemeiate. Daca finitudinea vietii este resimtita ca desertaciune a timpului , ea poate fi folosita ca argument pentru faptul ca nimic nu are ice act se absoarbe n sens si ca or

vanitatea lumii.Dacaesteresimtitacaprovocare, sansa siprilej,atuncieapoate fifolosi argument pentru faptul ca fiecare clipa este importanta si ca ea se ns crie si dureaza n coerenta unui sa genereze dinamica destin. Aceeasi nevroza constiinta acuta a finitudinii poate

a destinuluisau nevroza depresiva

a uneimaladii dedestin.

Din punctul de vedere al indivizilor (si nu al comunitatilor), destin ul si maladiile de destin apar ca simple variante dinii, ca optiuni, egal stilistice la aporia unica a finitu

ntemeiate,pentruzgomotsautacere. Din aceastaaporienuse poate iesi dectadmitnd caa existaunjudecator careardecide cndva cine a avut dreptate. ----------------------- Page 43----------------------* Orice manifestare a libertatii se soldeaza cu clintirea existentei din per imetrul limitelor interioare, si astfel cu o transfigurare a ei. Daca destinul si maladiile de destin snt situari echidistante fata de idealul libertatii, nseamna ca o existenta poate f i n aceeasi masura transfigurata prin proportiile i. Spre deosebire de reusitei sau prin cele ale eseculu

transfigurarea existentei prin esec, transfigurarea prin reusita devine exemplara, iradiaza asupra celorlalti si intra n depozitul memoriei colective. * Faptul ca o comunitate n care prevaleaza capitalul de destin pare mai liber a dect una n care prevaleaza capitalul de maladii de destin se explica prin aceea ca fapta s i reusita se obiectiveaza n efectele lor, si astfel se vad. Comunitatile bazate pe maladii de destin poseda

bogatiainvizibilaanonactului,esecului siratarii.Dar devremeceacesteanulasaurme, nu se pot nscrie n memoria lumii si nu pot genera traditia nteleasa ca material p entru o istorie. *

Dinpunctuldevederealistoriei,destinulestesuperiormaladiilordedestin sielra astfel cta vreme timpul istoriei nu are un sfrsit al lui sau cta vreme este postula ta judecata finala a istoriei lumii. Dar daca timpul istoriei are un sfrsit si nu exista o ju decata finala a istoriei lumii, atunci istoria devine la rndul ei vanitate a timpului lumii, iar suita actelor si faptelor careo alcatuiesc * agitatiavanaafinitudiniireiteratelascara istoriei.

Calocalmaximeiexersarialibertatii nconditiilefinitudinii,destinulfacecuput noua evolutie, dincolo de progresul vietii nlauntrul istoriei speciilor. Deoarece destinul este o constructie originala, un proiect de viata realizat constient si voluntar, ca re nu are nimic dea face cu fatalitatea (expresia nata), el asigura acesta ia fost destinul fiind total ero

posibilitatea progresului ca creatie infinita, diversificndo n chiar clipa n care pa rea ca ea se nchide o data cu omul. Fata de istoria vietii speciilor, unde n spatele aparent eidiversitati domneste destinelor monotonia infinita, spectacolul umane si a diversitatea omenirii ca istorie a identit

maladiilor de destin produce atii aparente. Fiecare

infinita n spatele

destin este o explozie de noutate care, ea singura, echivaleaza cu survenirea unei specii n ----------------------- Page 44----------------------istoria generala a vietii. O stiintaa omului n prelungirea si pe calapodul stiinte lornaturii nu e cu putinta tocmai pentru ca destinul, ca modalitate de creatio cont inua, devine spatiul surprizei siprilej al uimirii nesfrsite.

* Unica masura comuna a destinelor si a maladiilor de destin este libertatea . Dar tocmai pentru ca libertatea e nemasurabila asura, o stiinta a si este, n chiar esenta ei, nem

umanului nu poate fi mai mult (si nici mai putin) dect logica fugii libere si nec uantificabile n teritoriul fara sfrsitallimitelorde depasit sideatins. * Deoarece destinul este, n sensul relativ,al finitudinii vietii, mplinirea ei parcurgerea integrala a spatiului care desparte limitele de depasit de cele de at ins , expresia destin mplinit re este tautologica. Ea se justifica numai n opozitie cu aceea de destin frnt , ca secventei de depasit de atins a fost nt dect

lasa de nteles ca parcurgerea rerupta n mod accidental. De asemenea n mod aparent

expresia

destin mplinit tragic

nu se opune

expresiei destin tragic , deoarece mplinire realizataprin sacrificiulsuprem. * e n chip simetric cu expresia destin

nu are n vedere nemplinirea, ci o

destin mplinit , care este tautologica, aceea d

nemplinit reprezinta o contradictie n termeni. Ea nu se justifica, dupa cum vo m vedea, dect n raport cu ratarea, deci n raport cu un posibil actual caruia i se refuza act ualitatea. ntre destinul frnt istanta care prin accident si evenimentului destinul nemplinit (exvenio) de al ratarii se afla

desparte exterioritatea raspunderii, deci de

interioritatea

existentalibertatii cadomeniu nchis siautonom. * Dat fiind ca realizarea oricarui destin se bazeaza pe conflictul dintre na tura si libertate (a carui expresie cantitativa este spatiul de depasit de atins ), orice destin este u

destin

dramatic .Intensitateacaracteruluidramaticaldestinuluidepinde delungimeasecventei de

depasit deatins , nspetadegraduldearmonie(saudizarmonie)careexista ntrematerialu natural al unei vieti (limita interioara) si telurile pe care si le fixeaza constiinta (limita de atins). Expresia pra naturii din destin dramatic presupune victoria dificila a libertatii asu

----------------------- Page 45----------------------noi, deci faptul ca spiritul a depasit limita interioara, resimtita ca neajuns, prin efortul unei maxime ncordari sau ca a atins limita vizata prin violentarea constanta a unui material rezistent. Intensitatea minima a caracterului dramatic al destinului este desemn ata ndeobste prin expresia destin fericit . Destinul fericit, care presupune victoria lesnicioas a a spiritului asupra materiei, se naste prin colaborarea optima ntre datele naturale si teluril e propuse. n cazul destinului fericit , distanta care desparte limita de depasit de limita de at ins tinde sa devina nesemnificativa. * Cnd acest lucru limita interioara se petrece, cnd limita de atins se confunda cu

(nemaiexistnd astfel nici o limita de depasit), atunci n loc de destin trebuie sa se vorbeasca despre menire. n menire, distinctia dintre natura si libertate se sterge, pentru ca telul atins si are originea ntro natura pe care individul o resimtecapropria lui libertate. Menir ea este realizarea unei teleologii superioare prin intermediul unei vieti. Nelinistii de stinului, bazata pe raspunderea proprie si pe tensiunea distantei dintre proiect si realizare, i i a locul calmul menirii, n care proiectul inea propriei lui supraindividual are nscris n sine certitud

realizari. n timp ce destinul se face n spatiul doar posibil al libertatii, menire a se primeste

din spatiul denecesitateal unei instante. * Din punctul de vedere al unei teleologii extraumane, orice destin este menire, este lucrarea n finit a spiritului infinit. n cazul acesta, drept scenariul unei libertati fictive si chiar si dramatismul destinului latoare pe care o destinul apare

devine forma ntmp

mbraca jocul calm al proiectarii divine. Menirea largeste cadrul de referinta al umanului si transforma nsimpla iluziecredinta ca destinul este o fapta alibertatii umane. * Trecerea de la destin la menire se face cnd certitudinea unei fer icite coincidente se transforma n banuiala ologie extraumana unei cauzalitati ascunse. ntruct orice tele

reprezinta lucrarea n finit a spiritului infinit, faptul de a distinge din capul locului ntre destin si menire n cazul unei vieti individuale nu sta n puterea fiinte i constiente finite. Despre menire nu marilor categorii se poate vorbi n chip cert dect n cazul

supraindividuale (specie, sex etc.), deci atunci cnd scopul extrauman devin e vizibil prin ----------------------- Page 46----------------------regularitatea reiterarii lui. nsa pentru ca viata individuala este irepetabila si pentru ca ea nu

poateprimicertitudineaverificabila a unuisens,menirea, nacest caz,nupoatefi cunoscu

(prevazuta),cidoarrecunoscuta.Aceastarecunoastereseface ntruntrziu si rebours,c apare drept neplauzibil ca felul n care coerenta unui destin a umplut golul unor asteptari ar putea fi doar ntmplator. Tocmai pentru ca menirea implica o necesitate postfactual a, nu se poate spune:aceasta i este sau iva fi menirea, ci doar: aceasta ia fostmenirea. O asem enea trzie constatare a unei miraculoase potriviri mpinge viata unui individ catre abst ractia unui rol proiectat de privirea distanta a cuiva care alege si pune deoparte fara stir

ea noastra. De aceea menirea pierzndusi este destinul care aura de a traversat spatiul unui mister

ntmplare pe care io confera libertatea umana. Sau altfel spus: menirea e ste nscenarea libertatiilanivelul unei necesitatiabsconse. * ntruct destinul nu terioara, teoria are n vedere dect dialogul solitar cu limita in

destinului devine o epura a vietii, deci ceea ce ramne din viata unui om dupa ce din

economiaeiaufosteliminate: 1)presiunealimitelorexterioare;2)imprevizibilul cafactor reusitei si esecului; 3) irationalitatea lumii umane ca efect final al ntretaierii unor teluri

divergente;4)efectelerauluiorganizat.Cualtecuvinte,teoriadestinuluisebazeazapecu abstract al ratiunii si vointei individuale, caci ea nu urmareste sa obtina din viata dect extractul pur al unei constructii constiente sivoluntare. De aceea, ntro teorie a destinului, reusita sau esecul nu intereseaza dect n m asura n care ele snt conditionate de gradul de perseverare n proiect. Deoarece scuza esecului si nemeritul reusitei snt forme de recunoastere ale contingentului n universu l rational al proiectului, ele nu fac parte din economia destinului. n schimb, pentru ca snt forme de

recunoasterealelibertatii nuniversulirational sicontingentalomului,participa la ote destinului nescuza esecului si meritul reusitei. Rezulta de aici ca des tinul este restul de libertate al fiecarei vieti. Proiectat pe fundalul unei vieti, destinul apare ca linie mereu frnta a libertatii si permanenta recompunere a ei. * Daca nu orice reusita implica un merit rezultat din parcurgerea corecta cventelor de depasit de atins na a se

si daca nu orice esec implica raspunderea si e condamnabil, nseam

----------------------- Page 47----------------------ca tabloul vietii este mai vast dect cel al destinului. Din faptul ca viata umana reprezinta ntlnirea necesara dintre responsabilitate (libertate) si ntmplare rezulta ca propria viata poate fi o surpriza permanenta pentru tine nsuti si ca, prin urmare, ea nu se c onfigureaza niciodata doar ca realizare voluntara a proiectului. Cu toate acestea, miracolul unei vieti nu este rodul ntmplarii, ci noul neasteptat pe care l aduce cu sine simpla staruire n p roiect. Destinul reprezinta vertebrarea vietii de catre noua stare pe care o creeaza nlauntrul ei exercitiul libertatiica perseverare n proiect. Maladiile de destin. Lenea,ratarea sibovarismul Este adevarat ca o data cu specia umana survine n istoria lumii o imens a noutate, o noua stare, o deschidere, o surpriza si un risc. Snt acestea proiectii a le libertatii insului? Sau, mai degraba, ale libertatii din ins? Faptul ca proiectam, ca alegem si ca n e propunem teluri preexista naturii noastre individuale, constituindo din afara ei. n realita te sntem, ca

insi si caspecieumana, patimitorii proprieinoastrelibertati,eroii victimelesaurasfat unui elan care nea alcatuit razindune acestei si care, trecnd prin noi, ne depaseste ha

libertati. n loc sa opunem naturii libertatea, e poate mai potrivit sa spunem ca, n cazul omului, libertatea a devenit natura sa. Libertatea e legea naturii n om, e felul nostru natural de a fi. Omul e locul de ntlnire al datului natural cu datul, tot natural, al libe rtatii sale. Si dacanatura se transfigureaza n noi (calibertate),ea se transfigureaza totusi canatura .

Deaceea, secventa de depasit deatins , princare semanifestalibertatea si prevalen ei asupra limitei interioare, nu reprezinta dect expresia mersului natur ii ntre entropie si

plenitudinea divina. n acest cadru de referinta largit, destinul nu mai apare ca pura fapta a libertatii, ci ca figura coerenta a n simplu puterii de viata care transforma vietile umane odihna, atunci

prilej. Daca natura sau spiritul infinit nu cunosc destinul, libertatea si

secventa de depasit de atins snt simple parafraze aledinamicii universale carese satisfa e

n modsuprem nlumeaomului. Ca agentaldestinului sicapaciental proprieisale libertat ----------------------- Page 48-----------------------

omulnufacedectsasesupunaacestuiimpetusdirijat. Zbuciumulcare nsotesteparcurgerea secventelor de depasit de orma dinamicii atins reprezinta modul sau de a se conf

universale,deci libertatiicare a devenitlegea naturii n noi. elor Dar de se distribuie libertatea, asadar depasit de puterea parcurgerii secvent

atins , n mod egal n pacientii ei? Asa cum natura nu este aceeasi n toate exemplarele unei specii, ea reusind n chipuri felurite n fiecareexemplar nparte, la fel, ea nu izbutes te, lund chipul libertatii, sa se distribuie n acelasi grad n fiecare individ um an. Excelenta unui

destinsaumediocritatea lui,maretiasaunimicnicianupotdeaceeasasteasubmeritsausu blam, ci numai sub generozitatea sau inclementa cu care natura sa distribuit, ca libertate, n om. Tocmai pentru ca potentialul dinamic al fiecarei vieti cade n afara alegerii noastre, noi nu avem acelasi elan al depasirii si aceeasi intuitie a posibilului, nu ne putem fixa si atinge teluri la fel de dificile. emisa ndepartata a maladiilor de destin. Spredeosebire de criniicmpului care lea fost fixat agi, poate Aceasta inegala distributie a libertatii este pr

si pasarilecerului ,care nu se pot abate dela t , omul se poate am

singurul pe care au sal mplineasca

aprecia gresit, poate rata si poate trai visnd necontenit triumfuri interzise. Ca ci daca omul poate ramne la normalitatea unui destin, conformnduse gradului de libertate cu care

a fost nzestrat, el poate, la fel de bine, sa nu se conformeze lui, sasi evalueze gresit capitalul de libertate sau sa nu se mpace cu putinatatea lui. n aceasta capacitate de a gresi s i n aceasta incapacitate de a accepta rezida posibilitatea maladiilor de destin. Ia ta de ce alaturi de sanatatea lumii, alaturi de toti aceia care traiesc n eroi sau umili, excelenti sau de rnd

adevarul destinului lor (frumusetea sau adevarul unui destin nu provin din excel enta, ci din calma asumare a premiselor lui), se deschide zona vasta a vietilor care, practicn d o retorica falacioasa a posibilului, reflecta o inadecvare la resursele de libertate confer ite. Din lumea celor care se amagesc ca e n ei mai mult dect li sa dat, sau a nemultumitilor cu ce li sa dat, din aceasta lume nzestrata inferior si care nalta pe un surogat de libertat e iluzia unei libertati sporite, din aceasta lume veleitara care vrea sa se muleze pe lumea ex celentei, din aceasta lume n care cresc zadarnicele visuri ale omenirii, n care domneste falsul, ignorarea sau minciuna de sine, chinul fericirea, sfsierea, napraznic al izbnzilor inaccesibile, ne

----------------------- Page 49-----------------------

invidia, resentimentul,asuprireade sine si asuprireacelorlalti dinaceastalumepopulata patimise nascmaladiile de destin. Ratarea decurge din duelul nefericit cu limita care te desparte pe tine de tine nsuti. Ceea ce nseamna ca ratarea nu se poate naste dect ntrun univers care este populat de prejudecata faptei si n care promisiunea se nsoteste cu asteptarea mplinirii ei. Dar cum orice fapta ensul vietii si mai ales aceea care urmeaza si de sa dea socoteala de s

mplinirealui presupuneoiesiredinsinecatrescopulpropus,sistemulconstitutivdelim interioare trebuie depasit n vederea obtinerii unei noi identitati. ntro lume n care omul se

defineste prin alegere, promisiune si fapta si n care mereu dincolo de el (ntro departare eului sa fie confirmata), contestarea regula acestei lumi. care trebuie

tot ce e mai bun atinsa pentru ca

n el se afla mplinirea

permanenta

a limitelor

interioare devine

Destinul meu se afla mereu dincolo de mine, n actualizarea a ceva care deocamd ata nu e dect posibil. De aceea t de adecvare cu mplinirea acestui destin presupune un rapor

posibilul propriu. A nu ramne sub posibilitatile tale re desparte ceea ce faci de ceea ce ai putea face mai bun i

a depasi, asadar, limita ca

nseamna a merge n ntmpinarea propriulu

tau destin. Ratarea apare deci prin ntrzierea indefinita sub o limita ca re nuti revine de drept; ea este o boala cronica a nedepasirii, o maladie de destin. Cre ditul pe carel ofera ratatul este promisiunea. Posibilitatea ca el sa i amageasca pe ceilalti si sa se amageasca pe sine vine tocmai din faptul ca promisiunea nu poate fi niciodata un credit. Prom isiunea nu este dect un avans al mplinirii, o aluzie a ei. Or, ratatul consacra aluzia si ret rage ulterior avansul mplinirii. Din clipa n care sa convins pe sine si pe ceilalti ca realizarea fiintei lui depinde de mplinirea unei promisiuni cei sta n puteri so mplineasca, ratatul este fiinta care si rateaza o fiinta cazuta esenta. Esenta din lui e neatingerea esentei. El devine

transcendentapropriului sau scop,dinesenta sa de fiinta miscatoare. ea, nschimb,aducecu sinecultul nemarginit pentru limita interioara. Lenesul traieste nfasu rat hrisalidic n urzeala infinita a propriilor sale limite. Pentru ca lenea e s tarea desavrsita a fiintei noastre nemiscatoare, nici o limita nul poate desparti pe lenes de el nsus i. El este

nacestuniversagitatde miscareanecontenita catre teluri situatedincolo de noi, le

ceea ce este din capul locului, el este propria lui limita si instalare definiti va la adapostul ei.

El renuntala atingereaoricarui scop din chiarclipa n care silapropus.Dar pentru cale ----------------------- Page 50----------------------este jubilatia permanenta resimtita n fata imobilismului propriu si, de aceea, perpetuare

nesfrsitaalui, lenesul nicinuajungesasi propunavreun scop n afaraacestuiimobilism. tocmai pentru ca din economia lenesul nu rateaza lenei orice dincolo este absent,

niciodata.Fiind separat de orice scopcare ar anula mentinerea n repaosul infinit, l enesul nu

arecerata.Princeamai maruntatradare aesenteisaleimobile, lenesularajungesareiter ratarea n forme degradate. Lenea apare cu adevarat abia cnd voluptatea repaosului devine neconditionata, cnd carui atingere ar ea nu poate fi negociata n numele unui scop a

presupune recursul la miscare. n felul acesta, lenesul si nfrnge limita tocmai prin refuzul

de a o depasi. Elesteliber n fatalimitelor sale tocmaipentrucase complace n eleca n dintotdeauna data mplinire sau pentru ca le ignora ca limite, de vreme ce ignora depasirea lor, considerndo o conditie nerentabila sau umilitoare de atingere a unuiscop. De v reme ce orice pret pe care trebuie sal platesc pentru a obtine ceva este resimtit ca ridi cat, n lene nu se manifesta dect respectul suprem pentru propriul meu imobilism. Lenesul e paradigma mplinirii fara efort: el reuseste tocmai n masura n care nu face nimic. Ca erou al stazei, cazut n inadecvarea mobilitatii universale, lenesul este un recidivist a l paradisului dupa cadere, un insurgentaleternitatii nconditiilefinitudinii. Dar n loc sa fie muzealizat ca memento al unei esente pierdute si ca argume nt pentru regasirea ei, lenesul devine victima harniciei lenesul nu se poate fara repere. Desigur,

sinucide, pentru ca, eliberat de tensiunea dintre veleitate si staza, el este ve snic mpacat cu

sine. nschimb,elpoatefi omort pentru caceilalti nu se mpacacuel, pentruca turbul

almarii galagii el aduce cusinezvonul si sfidareaaltei lumi.Erou al lumii repaosului( regnul careia agentii destinului te bolnav numai prin ar fi declarati bolnavi), lenesul es

relativitatea sistemului de referinta. Acest aristocrat al lumii parmenidie ne se lasa ucis n numele unei teoreze care denunta relativitatea harniciei si o primejduieste n chi ar esenta ei. Lenesul care accepta sa mearga la spnzuratoare ramne astfel n chip sublim f idel esentei sale simoare demn, scaldat nvoluptatea repaosului absolut, pe care nici o alta dori nta nu la pututtulbura si fatade careniciotranzactienuafostcu putinta.* Ca si ratatul, lenesul si transforma limita interioara n cta deosebire destin . Dar

ntre cei doi! Facnd astfel, ratatul si confirma esenta ca nerealizare a esentei, pe cnd

lenesulestedincapullocului narmoniecuea: nvremece ratatulnufaceceeacearfipu ----------------------- Page 51-----------------------

face**(abia nfelulacestadevenindratat), lenesul face ntocmai sifara ncetareceea ce si poate sa faca ta ca adica nimic. Daca ntrun caz monumentalizarea limitei este resimti

prilej de frustrare si ca permanent cosmar, n celalalt izolarea n limitele proprii este gustata cu rafinamentul nobil al celor care nu au nevoie pentru a supravietuidect deei nsisi . Ea nu genereaza plictisul ci, dimpotriva, euforia pe care tio poate oferi vid ul sau plinul fiintei proprii. Iatadece un ratatse poate oricndsinucide, dar un lenes, niciodata. Si cum ar putea fi lenesul nefericit? El nu are proiecte, pentru a cunoaste nelinistea care se casca ntre nemplinit si mplinire. El nu are dorinte, pentru ca lenea l despa rte de mplinirea oricarei dorinte contingente: dat fiind ca esenta lenei este inert ia infinita si dat fiind ca aceasta inertie devine scopul suprem, nici o dorinta ntmplatoare (care ar tulburao)

nu o poate concura. Victima toare, lenesul doreste

si rasfatat al naturii noastre nemisca

singurul lucru pentru a carui obtinere nu e nevoie de efortul vreunei depasiri: repaosul. Or, pe acesta l are din capul locului, el i este dat. Lenea se naste din respectul nem arginit fata de identitatea noastra natura si n care imobila, fata de limitele n care nea turnat

discontinuitatea actului nca nu a patruns. Spiritul nca mai este aici a proape de inertia

materiei, pecare o traieste caeuforieacontinuitatii si caapologieaoricarui nauntru . Sicum ar putea ratatul sa nu fie un nefericit, din moment ce eleste unlenes n empacat cusine, un lenes ratat? Patrunznd n lumea proiectelor, contaminatdeideologia actului si de cea a realizarii esentei , el nu a pierdut pe deplin vocatia lenei, univoca, demna si casta. De aceea ratatul are o natura impura, n care se ntlnesc n chip nefericit un lenes cu un bovaric

inertiacare trimitespre nauntru si imobilcuproiectulcare trimitespre nafara si act Ca si lenesul, ratatul se confrunta n permanenta cu prejudecata lumii ca tr ebuie safaci ceva. Dar n vreme ce lenesul ramne indiferent fata de aceasta prejudecata si nu vr ea sasi dovedeasca si sa dovedeasca nimic, ratatul o preia si o face a lui. Si tocmai nsu sirea acestei prejudecati nuida pace. Amndoi, lenes si ratat, snt condamnati de catre ceilalti, da r numai ratatul preia, odata cu prejudecata lumii, si condamnarea ei. Nedepasirea limitei interioare e nsotita n cazul lui de o mustrare permanenta A celorlalti: caci a lui si a celorlalti.

promisiunea (care va ramne nemplinita) a fost facuta pe scena si asteptarea mplinir ii ei a devenit la rndul ei publica. Si poate ca tocmai proclamarea solemna a unei depas iri ce ar

urmasaseproducaajungesa mpiedicerealizareaei.Ratatulramnesublimitalui,pentruc ----------------------- Page 52----------------------ceilalti asteapta ca el so depaseasca. Ceilalti , cu asteptarea lor, devin

cauza ratarii si teroarea ratatului. Prins ntre dezamagirea celorlalti si insatisfactia proprie, lotul lui devine mila, indiferentasau uitarea. Si totusi ratatul se poate salva. Cnd ajunge sa spuna: nu voi fa ce nimic din ce am promis si din ce se asteapta de la mine sa fac, el transforma ratarea ntrun act de pudoare tardiv si si dobndeste fata de ceilalti libertatea, ca libertate sfidatoare, care contrariaza. n acest refuz al oricarei demonstratii, el iese de sub tirania celorlalti si se nto arce la sine, se desface din pactul promisiunilor si asteptarilor straine si, singur cu el, asaza dialogul cu limitele proprii n modestiaaltui nceput. Bovarismul se naste pe drumul actiei resimtite n fata limitelor proprii. Caci nu orice e este justificata. Spre aparent onorabil al insatisf limit

insatisfactie fata de aceste

deosebire de ratat, caruia iar fi stat n putinta sa depaseasca ceea ce are de depa sit pentru a atinge limita ce pare ca i se cuvine, bovaricul nazuieste sa depaseasca limita c e i se cuvine pentru a atinge o limita care i e inaccesibila. Bovarismul este o boala de resurs e provocata de o limita de atins care joaca rol de fantasma. Bovaricul nu are resurse s pre a se depasi nspre locul nazuintei sale. Tocmai lipsa resurselor determina faptul ca limita vi zata nu i se cuvine. Vina * ratatului este ca nu face saltul creditat, desi ar avea resurse sal faca; a bovaricului, ca ncearca sal faca n absenta acestor resurse. Ratatul e vinovat ca nu ncearca depasirea; bovaricul, ceea ce, cu depline ca o ncearca. El face fara nici o justificare

justificari,arfitrebuitsafacaratatul. nafarainsatisfactieisale,bovariculnuposeda obiectiv pentru a iesi din hotarele eului sau si a nazui spre prins si nu altceva . El nu a ntre

poate ntreprinde nimic pentru a obtine acest temei si nu sia cstigat dre

ptul sa faca din limita lui o limita de depasit. Spatiul care se ntinde ntre limita de depasit si l imita de atins genereaza ei. Daca fie comedia ratatul si pretentiilor, fie o drama a neputint

supraconstientizeazaolimitafalsa,ajungndsacreadacaeaelimitalui, bovaricul siig limita adevarata, ajungnd sa creada ca ea nui apartine. Legitima, n cazul ratatului , e limita pe care el ar fi trebuit sa o atinga, iar legitima, n cazul bovaricului, e limita pe care el tinde sa o depaseasca. Eroarea lor e simetrica: ratatul transforma ilegitimul limitei de depasit n legitim, n vremece bovaricul transforma nlegitim ilegitimullimiteide atins. ----------------------- Page 53----------------------Ca si ratatul, bovaricul poate ajunge sa se sinucida. Ratatul are n el samnt a, care la el nu rodeste, a destinelor excelente. Asa se face ca n sinuciderea ratatului se exp erimenteaza un moment din ontologia posibilului: acela n care posibilul se anuleaza nu n actua lizare, ci n nefiinta. Moartea ratatului este efectul pe care l are n constiinta deriva posibi lului nspre neant. Bovaricul, n schimb, n afara de paloarea destinului sau tradat, nu are n el urma nici unei promisiuni. El nu este dect prada si victima unui model imitativ. Dar n vreme ce ratatul se sinucide cu gndul la spectacolul unei promisiuni dezmintite n ochii lui si ai celorlalti (el este un extravert), facndusi public ecupereze prin esecul si ncercnd sa r

incontestabilul mortiiautenticitatea pecareaceiaiauretraso,bovaricul,aspirnd nsec n ntunericul neputintei si privatizeaza sale, ramne instanta solitara a esecului sau si

sinuciderea. Pentru ca resemnarea lar aduce n modestia unui destin refuzat, marele bovaric nu vaaccepta casolutieaeseculuidect moartea. Prostiaca ncremenire nproiect Putina judecata cu care natura inclementa a nzestrat spiritul cuiva

nu nseamna prostie. Determinarea naturala aspiritului nu intra n spatiul libertatii, iarca imb ecilitate sau ca putinatate mentala ia. Prostia ca ncremenire n proiect ane pentru IQ (intelligence quotient, cacioasa, cu ( oligofrenie ) nu are ea nu intereseaza dea face cu dect psiholog testele americ

deci nimic

coeficient de inteligenta ), cu nzestrarea mentala sara

lentoarea operatiilor mentale, cu priceperea greoaie etc. Un om prost n acest se ns este un om ineficace sau cu un afecteaza sau nul randament scazut, si prostia lui nul

dezavantajeaza dect pe el. Iar un om prost n complet strain de

acest fel poate sa fie

fenomenul prostiei ca ncremenire n proiect. Dimpotriva, un om cu un IQ ridicat, cu o inteligenta testabil stralucita, poate sa fie din plin victima prostiei ca ncreme nire n proiect. Prostia nociva, prostia care poate ajunge sa catastrofeze multimi de oameni, pop oare ntregi si omenirea toata nu este banala prostie pe care o poti ntlni la colt de strada, c i prostia ca ncremenire n proiect. Prostia aceasta se poate lua, se poate transmite, e a poate fanatiza oameni, i poate vraji, n numele ei se poate tortura si ucide, din cauza ei se p ot declansa ----------------------- Page 54----------------------razboaie. Prostia ca ncremenire n proiect este prostia care face istorie si care e xplica buna parte din istoria noastra. Prostia ca ncremenire ii; ea nu este o n proiect se naste deci n spatiul libertat

insuficienta mentala, ci o distorsiune, o grimasa a gndirii, o judecata strmba care si are

explicatia ntemeiuriactive, ntroexperientaanumede viata, ntro optiunegresita, dec pentru ca este a mea, nu ma mai pot desprinde. Ea este tocmai aceasta optiune ca re devine atitudine. O viata ntreaga modul meu de a gndi poate ramne viciat, atins, filoxerat

de o investitie initiala, de un crez, de o idee de care am a ma ndragostesc. apucat cndva s

Proiectul este n fond pariul meu existential, miza pe care o azvrl naintea mea si din care mi fac reper si ndreptar de conduita. Or, cti oameni snt apoi dispusi sa recunoasca faptul simplu ca matca n care siau asezat viata sau o parte a ei na fost cea buna? Ca proi ectul care lea reglementat viataafostgresit si cadatoritalui viata loresteunesec? Directia n care ma noscute care, prin hotarasc este rezultatul unei erori nerecu

persistenta, dobndeste timpul necesar pentru a se transforma n convingere si, n cele din urma, determinndumi eul, pentru a deveni caracter. Oricine poate cunoaste caderea n eroare ca obnubilare pasagera a spiritului propriu. Privirea care se tulbura si care, o vreme, este incapabila sa surprinda traiectoriile si limpezimea relatiilor este proprie oricui. Prostia ocazionala este un fenomen uman universal. De aceea oricine poate spune sau poate face prostii, fara sa devina din aceasta pricina un prost. Pentru a deveni constituti va, prostia, care n cazul unui om inteligent e recunoscuta ca prostie si, ca atare, anu lata, trebuie sa fie ndragita: ndragostirea tate al prostiei. de tot cemi apartine este temeiul de posibili

Altminteri, urtul instalat n spirit care e prostia, acea persistenta n fals capabil a sa nasca o constelatie de riduri ale mintii, o schimonosire a ei, nu ar fi cu putinta. Pros tia este aberatia care a primit o consacrare afectiva,iarprostul, un ratacitor ndragostitde ratacirea lui.Pentru ca este o eroare consacrata afectiv, bazata pe iubirea mea de mine, prostia se s ustrage criticii permanente a intelectului si tocmai de aceea ea devine si ramne prosti e. Optiunea mea, demersul meu snt eronate, dar, pentru ca snt ale mele, ele snt din capul locului i nvestite

afectiv siacceptate ca atare. Eu nu ma recunosc dect n mine si n tot ce mi apartine s i deci (si cu att mai mult) n pretentiile mele de a ajunge la adevar. Ramnerea ntrun moment al subiectivitatii este decretata, printrun act de suprema iubire, adevarul nsusi. Pe ntru ca sa ----------------------- Page 55----------------------nascut n viscerele mele, pentru ca lam plamadit n fiinta mea, orice proiect sub ca re mi asez viata devine un obiect al adoratiei mele. El este marca, pe care o port n mi ne, a faptei mele viitoare, si tot ce am pus pe lume n numele lui mi apartine si l iubesc ca pe copilul meu.

Darceeste ncremenirea nproiect ? Sideceamnumitaceasta ncremenire nproiect prostie ? Viata fiecaruia dintre noi se desfasoara n raza proiectului: de la banalul proiect de a iesi astaseara n oras sau de a pleca de saptamna viitoare n vacanta si pna la proiect ul sub care decid sa mi asez ntreaga viata. Viata unui calugar sta sub proiectul credinte i, si acest proiect i regleaza fiecare detaliu al vietii si desfasurarea ei de fiecare zi. Su b un proiect sta viata marilor calatori, a cuceritorilor, a artistilor, a oamenilor de stat, a gnd itorilor. Faptele noastre mari sau mici se desprind din raza ideii care lea precedat si care sa alca tuit lent n

vedereauneirealizari viitoare.Oricebiografieimportantacarepovestesteispravile deosebi ale unei vieti este n aceeasi masura istoria formarii proiectelor acelei vieti, i storia lecturilor, a contactelor umane premergatoare sau si a experientelor de viata din care proiectele

alcatuit n vederea fapteiviitoare. Proiectul care nu risca sa devina refugiul prostiei este n permanenta supus instantelor critice ale celui care si asaza viata sub el. Traiesc n permanenta sub un proiect, dar traiesc

deopotriva n permanenta n afara lui, l judec, l cumpanesc, l ntorc pe toate fetele, pe ntru ca, fiind raspunzator de viata mea si de faptele mele, snt circumspect fata de pr oiectul care le precede si le da nastere. mi cntaresc apoi periodic viata si faptele pentru ca, daca ele nu sau dovedit bune, sa pot modifica proiectul din care sau nascut. Ma ndoiesc de ce ea ce urmeaza sa fac, asa cum ma ndoiesc de ceea ce am facut. Aceasta permanenta cumpan ire a proiectului n care mi nscriu viata, aceasta permanenta evaluare a lui (care p oate merge pna la renuntarea la el), aceasta permanenta verificare a lui prin raport cu ce e bine si ce e rau, drept si nedrept, nvechit si nnoitor este semnul inteligentei noastre pamn testi. Viata unui om inteligent se hraneste din or noastre si din constiinta putinatatii certitudinil

disponibilitatea de a cerceta ndreptatirea unui alt punct de vedere. nainte de a f i solidar cu proiectul meu, snt solidar cu distanta care ma desparte de geneza lui si de experienta ----------------------- Page 56-----------------------

limitataavietiimele.Inteligentaestede aceeapermanenta puneresub ntrebareaproiectul propriu. n schimb, ca eroare netrecatoare, asezata temeinic n mine, iubita, rasfatata si trecuta subprotectia ncapatnata a ntregii mele fiinte, prostia este o staza amintii, ncremenir eaei. Daca n esenta capacitatea de sa spiritul este mobil, libertatea lui manifestnduse n

permanenta adaptare a proiectului si, eventual, n puterea de a renunta la el, prostia, ca nghet spiritual, este proiectul sclerozat si forma rea a consecventei. Ea este va lul care bate acelasi tarm, limita atea propriului sau atinsa si de atins la nesfrsit. Intrat n circularit

proiect, pe care nul poate parasi si nici realiza, eul meu este incapabil sa se d istanteze si sa

se debaraseze de el si ramne prins n insistenta proprie prostiei. Prin natura ei, prostia este insistenta, este ramnere tenace n interiorul proiectului, asezare ferventa n el. Privirea libera care domina proiectul si care si are sursa n sciziunea necesara a eului obligat pe deo parte sa se livreze fiecarui proiect si totodata sa ramna desprins, n identitatea sa suverana se pierde acum definitiv, hipnotizata de unica limita de atins pe care o presupune proiectul meu himeric. erea necritica n Prostia, n sensul ei major si grav, este ramn

proiectul propriu. Devii prizonierul proiectului pe care lai mostenit, lai adoptat sau lai inventat. ntrun fel sau altul, el a devenit al tau, prin educatie, prin con tacte umane, prin fsiarestrnsa a experienteitale de viata.Aproape oricesistem de educatie si orice exper ienta de viata tinde sa te fixeze ntrun proiect al altora, care cu vremea devine al tau. Majoritatea oamenilor ncremenesc n proiecte prefabricate care ajung sa fie ale lor n masura n ca re ei ajung slujitorii fideli ai acestora. Si de vreme ce majoritatea oamenilor traies c n categoriile indistincte ale speciei, prostia ca ncremenire n proiect este, statistic vorbind, extrem de raspndita. Cu ct o societate ofera mai putine alternative, cu ct proiectele indiviz ilor decurg din cele cteva proiecte si norme oficial recunoscute, cu ct o societate lasa mai putin loc pentru cultura ndoielii si pentru nvatul dezvatului, cu att prostia ca ncremenire n p roiect cstigateren si scleroza aceleisocietati este maimare. Prostia mobilizeaza o imensa cantitate de energie mentala si are nevoie de ea; ntrun anume fel, de mai multa dect are nevoie inteligenta. Pentru ca tot ce se pierd e n vederea distantarii critice fata de proiect si fapta, tot ce se pierde n vederea realizar ii sciziunii eului

si a dublei priviri este recuperat aici pentru a se obtine crisparea proprie pro stiei. Cel prost ----------------------- Page 57----------------------nu poate spune niciodata ublare snt prost , pentru ca atunci ar aparea instantaneu acea ded

si acel tip de reflexivitate care snt straine de prostie. Cel prost n u cunoaste oboseala, lehamitea si satul, cntarirea lucrurilor si tentatia renuntarii. Instalat n proiect, el nu are simtul relativitatii, pentru ca nu poate compara. Cel prost cade n proiectul prop riu n chip admirativ; ntruct atitudinea lui este eminamente insistenta, lui i este ref uzata distanta necesara pentru nasterea ndoielii si pentru constiinta esecului. De aceea prostia nu poate fi sesizata dect din afara; ndata n propria ei surprinsa dinauntru, ea se dizolva de

recunoastere. Rami prost cta vreme poti fi contemplat. Fiind o inconstie nta lipsita de tresariri, prostia respira calmul si maretia unui peisaj . Ea are fanatismul nat urii, care, trecut asupraomului,apierdutatributele divinului. Prostiaestedemonismul fanatismului profan. ADAOS. Despre prostul care prosteste si despre prostul prostit. l si face Comunismu

intrarea nistoriesub forma marelui dezvat. Elpune la ndoiala totul sirespinge orice pr oiect carela precedat. El teoretizeaza marea ruptura si cuvntul critica vocat. este cel mai des in

El este romantic si nnoitor si spulbera orice certitudine nascuta naintea lui. Sin gurul lucru pe care comunismul nul pune la ndoiala este proiectul propriu. De aceea comunism ul se instaleaza dintro data n prostia ca ncremenire n proiect. Autocritica

nu este aici dec

cainta fatarnica impusa celui care a ndraznit sa aiba ndoieli n privinta proie ctului unic. Orice alternativa la Proiect este refuzata. Proiectul meu este acceptat n umai n masura n care se acomodeaza la marele Proiect. Cine refuza nat. Prostia ca moare, este extermi

ncremenire n proiect este, pentru prima oara n istorie, garantata statal. Comunismu l este societatea care garanteaza prostia ca ncremenire n proiect. Garantiile snt institutionale: exista o institutie care vegheaza prostia si care sanctioneaza orice abatere de la ncremenirea n proiect: politia politica. Exista institutia propagandistului tid care este agentul prostiei ca ncremenire n cuprinde masele. proiect; prostia de par ea n

se nvata, este predata, permanent

nvatamntul politic, generalizat, spatiul prostiei ca

este un antrenament

ncremenire n proiect. Toata lumea ncremeneste n Proiect, deci toata lumea este prost ita. Sclerozasocietatiicomuniste estetotala. Se poate ntelege lesne ca printrun asemenea mod de a concepe prostia sntem f oarte

departedebiataprostie,inofensivaprostie,decarefacemattacazcndse ntmplacacin sa ne spuna: Nu vezi ca esti prost? nea angajat Prostia cealalta, prostia grava, istorica, ce

----------------------- Page 58-----------------------

viata sinea mutilatodinadnc, n numele careianeampierdutistoria,neamnaruitviata

am risipittotce am avutmaibun naceasta partealumii, prostia alecarei victime prost prostiti sntem cutotii, prostiaceamai ofensiva si cea mai nociva

nimeninuorecunoas

si nimeni nu se plnge si nu sufera din cauza ei. Ea trece nevazuta,ramne neobservat a, desi, dupa ceamexperimentatocteva zeci deani, sntem cutotii temeinicasezati n ea. Sa facem totusi proiectul marxist aceasta deosebire: ntre cel care a ncremenit n

pentru ca, dintrun motiv sau altul, sa ndragostit cndva de el si pentru ca, dintrun m otiv sau altul, a ramas n el, a crezut n el sau nu la mai putut parasi; si celalalt, pe care primul

la vrt cu forta n proiect si la dresat n numele lui. Ambii snt produsele prostiei ca ncremenire n proiect; numai ca unul este prostul activ, prostul care prosteste, pr ostul care

de dragul proiectului lui este n stare sa condamne, sa terorizeze, sa omoar e; celalalt este prostul pasiv, prostul care stit. Omul nou este suporta proiectul celuilalt, prostul pro omulnou este prostul prostit.

rezultatul dresarii prin preluarea fortata n proiect; ----------------------- Page 59----------------------A H O T A R A P O R T U L N P R I V I N T A C U elua n proiect fie mine. ceva , fie pe cineva . Caci att

C E VA .

L U C R U L

Din clipa n care hotarasc n privinta a altceva dect n privinta mea, eu pot pr ceva ct si cineva

snt difer

Hotarrea nprivinta aceva estedeciprimadeschiderecatrealtceva dectsnt eu nsumi.D acest altceva mie este deopotriva altceva si n raport cu cineva , el este un altceva comun

si cuiva; este un altceva otarrea n

la care si eu, si cineva ne raportam la fel. De aceea h celorlalti ) cu lucrul, n care c Lucru este deopotriva m este, apoi, sca

privinta a ceva este raportul nostru (al meu si al az lucru

nseamna tocmai ceea ce este diferit de mine si de ceilalti. area, copacul, animalul, unul, automobilul, nisipul, pasarea sau rul;

lucru

creionul, casa, agrafa. Lucruri diferent

snt toate cte snt diferite de mine si de ceilalti, in

daca ele au fost facute ori nu de mine sau de ceilalti. Si totusi, felul n care hotarasc n privinta lor este diferit n functie de faptul ca noi sau nu noi leam produs. De ac eea prima forma a hotarrii n privinta a ceva presupune raportul cu acel lucru pe care nu eu si nici ceilalti (decinu noi ) lam facut. Raportul cu lucrulpecarenueu(noi)lamfacut.Numirea. Ocrotirea si distrugerea Hotarrea n privinta a ceva pe numirii. Numind lucrurile, leam facut na elemente oricnd care nu noi lam facut ia forma proiectului meu si sa devi

sa intre n raza

utilizabile n acest proiect. ntruct numirea este o preluare n proiect, ea este o forma a puterii. Ceiputernicisnt ceicare daunume.

Adanumelucrurilor pe care nunoi leam facut nu nseamna,desigur, ale nfiinta,c le consfinti si recunoaste fiinta ca fiinta distincta. Numele izoleaza lucrul n fiinta lui, l delimiteaza, i confirma hotarele, dndui conturul inconfundabil al individualitatii s ale. n acest sens, lucrul ncepe sa fie deabia din clipa n care este numit. Numele consacra limita ----------------------- Page 60----------------------lucrului. El este sigla naturii finite, este esenta, exprimata, a finitului. Num ele este definitia prescurtata a lucrului, fiinta lui en raccourci. Iata de ce toate rea litatile finite poarta un

nume,au numelelor,care demarca partealordefiinta siexprima, n vastajurisdictiea tot exista, dreptul lor la fiinta. Numele reprezinta modul nostru de a gospodari, od ata ncheiata, Creatia, gestul prin care am fost chematisa mpiedicam caderealucrurilor nindistinctie si n nefiinta anonimatului . Ceva ce nu are nume ma domina prin nenumitul lui. El nu poate

fi preluat n proiect, caci fiinta lui mi scapa. Nenumita fiind, ea nu poate fi fixata n granitele ei, ea ramne infinita. Preluarea n proiect are nevoie de familiaritatea f initului, pe care doar numirea mio poate oferi. Numirea lucrurilor reluarea lor n grija. pe care nu noi leam facut reprezinta p

Numindule, ma angajez fata de fiinta lor, pe care o recunosc si o con sacru tocmai prin faptul ca o numesc. Numirea este un contract de ocrotire. Eu raspund d e fiinta lucrurilor chiar daca nu stiu fata de cine raspund. Si eu raspund chiar prin fiinta mea. Ca ci fiinta mea

depindede alor, siastfel deocrotireaei.Pentrucanumapotdispensade fiinta lor side ocrotirea ei, eu, cel puternic, snt totodata slab. Cel puternic depinde de cel s lab si este de

aceea a la

slab. ntruct nu pot exista fara preluarea n proiect a

ceva , acest ceva ma oblig

grija si ocrotire fata de el. Eu stapnesc si

ntreg pamntul , dar n asa fel nct nu ma pot

de el. Puterea mea este puterea celui dependent, si astfel slabiciune. Puterea c elui dependent este ocrotirea. Puternic n mod absolut nu este dect acela a carui fiinta nu depinde nicicum de fiinta celui stapnit. Puternic n sine nu este dect acela a carui fiinta ramne inta cta chiar daca obiectul stapnirii lui dispare. Iar cel puternic n sine poate fi, din aceasta pric ina, si singur. La el manifestarea puterii este un capriciu sau risipirea unui moment de plictis eala. Puterea lui poate tot att de bine sa nu se manifeste. Deoarece fiinta lui nu depind e de nimeni, el poate tot att de bine sa ramna impasibil, sa ocroteasca sau sa nimiceasca. El po ate sa se obiectiveze n cel stapnit sau poate, renuntnd la acesta, sa se ntoarca la sine. n schimb, atunci cnd, hotarnd n privinta a ceva, eu hotarasc implicit n privinta mea, puterea mea nu poate sa se manifeste dect ca ocrotire. Puternic n mod absolut nu este, omeneste v orbind, nimeni. Tot ce am numit intra n raza proiectului meu; eu snt acest proiect si real izarea lui depinde de existenta lucrului arte din esenta puterii numit. De aceea ocrotirea face p

----------------------- Page 61----------------------omenesti; ea nu este doar o forma de tandrete, ci constiinta manifesta a slabiciunii mele. Cnd, n loc sa ocroteasca, nimiceste, puterea omeneasca nimiceste deopotriva fii nta celui puternic si se pierde pe sine ca putere. Singuratatea celui omeneste puternic reprezinta sfrsitul puterii si nimicirea fiintei lui, ca revers al nimicirii celui stapnit. De aceea prima forma a izolarii celui puternic nu apare n raport cu cineva , ci cu lucrul numit car

e, n loc sa cunoasca ocrotirea, este trecut istrugerea apei, a pamntului si a cerului care este totodata eu acum n regimul unei distrugerii. n izolari esentiale d

fac experienta

condamnareamea. Ctavreme acelea exista, slabiciunea dependentei catemei al puterii m ele ramne ascunsa. Abia distrugndule, acest temei ajunge vizibil. ncetnd sa ocr otesc, am

devenitsingur.Dar pentrucatemeiul puterii meleestedependenta,independentasinguratatii

miesterefuzata sieu nu pot,asemeniceluiputernic n sine,sa maretrag nea.Singurata n carecad din clipa ncare ncetez sa ocrotesc nu este putere, ci moartea mea. Pentru ca proiectul nu cunoaste masura, pentru ca este avansare imperturba bila catre o cuprindere mai vasta (el ncepe modest si sfrseste grandios), preluarea ajunge trep tat sa se faca n exces. Proiectul este prin natura lui expansiv; el tinde sa preia si sa co nsume tot ce i iese n cale. El tt de arunca nainte propriul sau nesat si nevoia de lucrul numit devine a

apriga, nct mbratisarea care ocroteste se transforma n cuprindere devastatoare. Rap ortul meu cu fiinta lucrului numit nu mai este sacrificial; n actul preluarii lui n pro iect, eu nu mai recunosc eternitatea tiparului care genereaza fara ncetare fiinta lucrului c onsumat; eu nu ma mai ntorc catre fondul comun care asigura perpetuarea fiintei lui si care face cu putinta manifestarea puterii mele. n nesatul preluarii, eu ating nsusi fondul aces tei fiinte si i distrug tiparul. Uit ca ceea ce nu eu am facut nu poate fi refacut de mine si c a distrugerea lui este astfel ireversibila. Raportul cu lucrulfacutdemine(denoi).Fabricatie si creatie

nlucrul pecare eu lam facutmarecunoscmailesne dect nceva nefacutdemine.Cu toate acestea, lucrul pe care nu eu lam facut nu este strain de mine. Si el nu es te strain nu numai pentru ca ma folosesc de el si l preiau mereu n proiect. (n masura n care rapo

rtul

meu cuelsarrezumalapura utilizare,elarputea defaptsamiramna strain.) Darelnu ----------------------- Page 62----------------------este strain, cu toate ca nu eu lam facut, pentru simplul fapt ca att eu, ct si el , apartinem aceleiasi ordini: temeiul nostru se afla n alta parte dect n noi, si acest temei es te comun. nrudirea mea cu lucrul pe care nu noastra comuna, eu lam facut provine din sursa

indiferent de felul n care ne vom hotar sa o numim: Dumnezeu, Cineva sau nimeni. Sursa este comuna si actul ntemeierii noastre ne cuprinde pe toti laolalta. De aceea pot numi frate soarele, vntul si focul sau re sora luna, apa si scoarta pamntului. De aceea pot ce

iertarecopacului taiat sivnatuluiucis sipot mbratisacalulbiciuit. Cu toate acestea, ma recunosc mai lesne n lucrul pe care eu lam facut. Si cu ct ma recunosc mai lesne, cu ct spatiul pe care el l ocupa devine mai vast, cu ct este ma i mare

orgoliulmeu nraport cuelcaacelademinefacut cuattmadesprindmaimultdeordinea mea originara, cu att ma izolez mai mult si ma ridic, cu cealalta ordine a mea , mpotriva ordinii din care fac parte laolalta cu soarele, vntul si apa. Ordinea lucrul ui pe care nu eu lamfacut intra n subordinea lucrului facutde mine si este anulata naceasta subordonare . Sera mi este mai aproape dect soarele care o face cu putinta, mo ara de vnt mai aproape dect vntul si curentul electric mai aproape dect apa hidrocentral ei. Pamntul se estompeaza si dispare at cu un n fata autorutei si masinii, si aerul dispare ca aer, confund puternice snt obiectele din jurul meu si casa si

dispozitiv de aer conditionat. Mai strazile

si masinile, dect animalele si piatra si plantele. Frigiderul si aparatul de radi o mi snt mai familiare dect calul sau copacul din padure. Ma desprind din ordinea mea origina ra si ma

mut, mpreuna cu cealalta ordine a mea, n centrul fiintei. Lucrul pe care nu eu lam facut si de care snt legat prin temeiul nostru comun este mpins spre periferie si, o data c u el, actul ntemeieriinoastrecomune semuta n provinciafiintei si cade n uitare.Lucrul pecare nu lam produs devine ea centrala a fabricatiei. Prin temeiul. Ordinea materie prima si nu face dect sa alimenteze si ndepartare eu mi consum ordin

aceasta desprindere

fabricatiei devine tot mai vasta pe spezele ordinii din care eu mam de sprins; ea intra n

expansiuneprinconsumareaei,prin ignorareaei,prin tulburareaei.Ordinealucruluipecar eu lam facut tinde sa uzurpe regn al fabricatiei ordinea creatiei si sa se instituie ca

universale. Tind sa fabric lumina si aerul, proteina, embrionul si inteli genta tind sa ma fabric pe mine. n aceasta ndepartare vertiginoasa si n aceasta uzurpare de proportii se ----------------------- Page 63-----------------------

manifesta tendintauneimodificaridetemei.Pentrucaordineacreatiei este nlocuitadecea fabricatiei,temeiulmeu semuta nmine. Din clipa n care lucrul pe care nu lam facut a fost devorat de cel facut de mine, eu ramn singur. Aceasta singuratate este betia independentei si a puterii mele. Pent ru ca miam mutat temeiul n mine, pentru ca snt nconjurat doar de lucruri pe care eu leam facut, snt puternic. Snt puternic si singur. Dar pentru ca n esenta mea snt dependent, pen tru ca n esenta mea nu pot fi singur enta absoluta ca si nu pot fi puternic n sine, n independ

experienta a izolarii printre lucrurile care depind de mine, eu fac ex perienta mortii mele. Deabia cnd mi pierd dependenta ca temei al puterii mele, puterea independentei ca t emei

alslabiciuniimele devinevizibila. nraportul culucrul facutde mineputerea sisingurata mea sepotenteaza reciproc si sfrsesc n nimicirea mea.

----------------------- Page 64----------------------A H O T A R N P R I V I N T A C U I VA

Devenirea nspatiul libertatii. Momentul paideic n ultima instanta, maladiile de destin snt disfunctii ale libertatii n sfera posibilului, bazate pe o proasta cunoastere de sine. Att ratatul ct si bovaricul nu stiau de ce anume nu

snt nstare.Afiliber nseamna n fond a fisigur detine, deposibilitatile tale.Libert e altceva dect rezultatul educatiei n sfera posibilului, dobndirea capacitatii de a configura si realiza proiecte prin mbinarea corecta a posibilitatilor proprii cu posibil ul obiectiv. Ca

fiintaproiectiva,caacelacaremerge naintea sa,omuleste desigurliber princhiarnatura dar nasterea proiectului,fermitatea mersului si calitatea tintei depind de buna s au proasta lui asezare n orizontul posibilului.Adaptarea proiectuluila conditiilemele de posibilita te si ale lumii n care traiesc reprezinta produsul unei formari; ea implica dobndirea unei c ulturi a proiectului. Si asa cum destinul este apoteozaculturii proiectului, maladiilede de stin snttot attea carenteale ei. Educarea cunoasterii atins, educarea de sine n vederea secventei de depasit de

libertatii deci, nu este nsa o fapta a singuratatii. Ea se face prin preluarea ce luilalt n sfera libertatii mele n vederea eliberarii lui. Aceasta preluare este puterea. De aceea educarea libertatii se desfasoara libertatea este n chip necesar ca scenariu al puterii. ntruct

capacitatea de configurare a proiectului si de realizare a lui, puterea este pre luare n proiect. Puterea este exersarea oiect n vederea autonomieiproiectului. libertatii n vederea eliberarii, preluare n pr

Celputernicesteputernic nsine.El stieceeacepoate, stieceeacevrea sivreace

poate. El este liber n configurarea si realizarea proiectului sau. Dar pentru asi exersa ----------------------- Page 65----------------------puterea, el trebuie sa fi facut dovada libertatii sale prin raportarea la altul. n prima instanta, cel puternic pare ca se ndura de cel supus si ca el consimte, din b unavointa sau prin sacrificiu, sa l educe pe acesta n spatiul libertatii, prelundul n proiectu l propriu. Dar

pentruca libertateaeste nesentaeineegoista,el stiecanupoatefiliber nsinguratate

ca,pentru asi adeveri proiectulpropriu si proprialibertate, eltrebuiesalpreiapecela proiect. Esenta libertatii este mpartasirea, si tocmai de aceea nimeni nu poate f i liber ntro lume de fiinte constrnse. Instituirea proiectului propriu, izvorta din nevoia de ai mpartasi pe ceilalti din libertatea ta, este ctitorirea. Ctitorirea opera eului orgolios, ci dimpotriva, ea este livrare ilalt n spatiul libertatii obiectivata, proiectie nu este celu

a preluarii

proprii. La rndul sau, cel ce primeste sa fie preluat n vederea propriei lui elibe rari stie ca numai n felul acesta, prin supunerea lui, libertatea celui puternic este adeverit a si se poate manifesta ca libertate. El se ndura de cel puternic prilejuindui, prin pr opriai eliberare,

dovada libertatiilui. Deaceeaputereaeste n esenta ei o speciearelatiei; eaestedepend relatie de consimtire reciproca la devenirea si adeverirea n spatiul libertatii. Dar dependenta n spatiul libertatii este iubirea. Puterea este relatia de iubire ntre cel liber si cel ce va fi eliberat. Regii si supusii, comandantii si ostile, maestrii si discipolii snt dep endenti unii de

altiinunumai nsensulcaeinupot,faraceilalti,safieceeacesnt(cacialtminterila petrece lucrurile cu calaul si victima sa); ei snt dependenti iubesc n numele libertatii si al eliberarii lor. Puterea celui puternic trebuie sa fi fost deci recunoscuta ca s tadiu al libertatii sale. si se

Recunoasterea puterii, n virtutea careia ea se poate apoi exersa, este prest igiul. Prestigiul este indicele libertatii dovedite prin raportarea la altul. Prestigiul, n virtute a caruia puterea poate functiona,se bazeaza peautoritatea dobndita ca mplinire alibertatii. Cel care a ajuns n punctulcel mai nalt al libertatii, cel careaajuns cel mai departe naintea sa si dinc olo de sine, are puterea de ai conduce pe ceilalti pna la punctul n care, la rndul lor, ei vor deveni liberi. Puterea este raportul de comandasupunere care se instituie n sfera educari i libertatii. Ea reprezinta un scenariu initiatic. Misterul supunerii, n jurul caruia graviteaz a puterea, nu

se poatenaste dect nvirtutearecunoasteriicaaltcinevate poateconduce sisporipedrum dobndirii libertatii. Supunerea este prima forma a libertatii, pentru ca ea se na ste din nsasi recunoasterea premiselor ei. Libertatea care si ignora posibilitatea propriului nc eput ca ----------------------- Page 66----------------------supunere se anuleaza din capul locului ca libertate. Pentru a sfrsi ca eman cipare, orice libertate trebuie sa nceapa ca supunere. Cel ce se supune ca ncaneliber se asaza sub autoritatea celui liber libertate dobndita. sii recunoaste acestuia puterea tocmai ca

Autoritateaputerii este autoritatea celuiliberfata decel ceurmeazasa devinaliber. Extensia puterii este deci o extensie n sfera libertatii. poate so aiba dect cel mai liber ,iar Cel mai puternic el cel mai supus nu poate fi dect Puterea suprema nu

cel mai nsetat de liberta

si cel mai supus

snt astfel cel mai aproape unul de altul. Asa cum c

mai puternic se stie cel mai liber, cel mai supus se recunoaste drept cel mai ne liber, si astfel drept cel ce doreste mai crncen libertatea. Cel mai supus va fi si cel mai grabni c eliberat, pentru ca, recunoscnd cel mai mult autoritatea, el va fi cel mai mult sporit n lib ertatea lui.

El este cel mai liber n supunerea sa, pentru ca vede cel mai adnc n ea conditia dep lina a eliberariisale.

Dardacaoriceputereesteputere nvedereaeliberarii, nseamnacaprin nsasiesenta puterea se ndreapta pas cu pas spre propria ei anulare. Ca toritas), instanta sporitoare (auc

ea sporeste libertatea celui supus si se diminueaza pe sine ca putere. Diferenta dintre cel ce comanda, ca liber, si cel ce se supune n vederea propriei lui eliberari se sterge treptat si cei doi se desfac din cercul puterii si ramn, unul n fata celuilalt, egali n libertatea lor. Mndria celui care a eliberat si recunostinta celui care a fost eliberat se ntlnesc n punct ul comun al eliberarii reciproce din strnsoarea relatiei comandasupunere. Raspunderea ce lui puternic

fatadecelcaresesupunenu este nsotita dectde frica luicanu vareusisasi piardapu si ca cel menit eliberarii va trebui sa ramna, mereu neliber, sub put erea lui. Supremul neajuns al adevaratei puteri este de a nu se putea desfiinta ca pute re, de a nu se putea desprinde desprinda de cel supus de ea. n si de al simti pe acesta incapabil sa se

perpetuareaeicaputere,ea sicelebreazasupremulesec, asacumsupremaeibucurieestede a se anula ca putere, de a pierde puterea. De aceea, frica de a pierde puterea este dect nu

sentimentul puterii pervertite, al puterii care sa rasturnat n chiar esenta ei. O putere nu se

mplineste dect pierznduse, dupa cum nu si rateaza esenta dect perpetunduse. Din clipa n caretetemi ca vei pierde puterea, puterea e dejapierduta nesenta ei. n perpetuarea puterii, mecanismul acesteia se blocheaza. Agentul puterii nu mai este

liber pentruproiect,caci nsasiperpetuareaputeriiadevenitsingurulproiect.Libertatea ----------------------- Page 67----------------------devenit libertatea negativa a preluarii celuilalt n proiectul perpetuarii puterii. Supunerea celuilalt nu mai este n acest caz o premisa a eliberarii, ci participare nelibera la perpetuarea

supunerii. perpetuare

Blocarea mecanismului a raportului

puterii

se manifesta

ca posibilitatea o

comandasupunere de ricarui alt proiect

dragul raportului nsusi. ntruct a secventelor de

dispare, libertatea, ca parcurgere ins (deci ca nastere a

depasit de

at

proiectului si realizare a lui), dispare la rndul ei. Agentul puterii pervertit e si pacientul ei snt prinsi si blocati n proiectul unic al perpetuarii puterii. Din liberi si menit i eliberarii, ei devinneliberi n nclestarea lor. Primejdia pe care o ascunde n sine libertatea tine de nsasi fragilitatea e sentei ei, de usurinta cu care ea poate fi pierduta. Aceasta fragilitate a libertatii, manifes tata n usurinta cu care ea, odata pierduta, se poate rasturna n opusul ei, se vadeste cel mai lim pede n chiar sfera puterii. Agentul puterii este n pericol de a pierde libertatea, pe care o are deja pe parcursul exersarii ei, n vreme ce pacientul puterii, care urmeaza sa o dobndeasca , o poate pierde pe parcursul cautarii ei. Pericolul de a pierde libertatea, odata dobndita, si de a o pierde din vedere, odata cautata, face parte din orice scenariu al puterii. Dar att pierderea libertatii ct si pierderea ei din vedere nu pot veni dect din partea celui ce o ar e si a celui ce o cauta. Nimeni, n afara lor, nui poate lipsi de libertatea avuta sau de cea cauta ta. Spaima de a ramne sub blestemul comenzii sau sub cel al supunerii este spaima nsasi a p ierderii libertatii. Dar cine, dintre cel ce are libertatea si cel care o cauta, p rovoaca primul blocarea mecanismului puterii? Pentru ca orice cautare este dificila, oboseala, renuntare a sau uitarea telului propus tin de nsasi esenta cautarii. De aceea, cel care cauta l corupe pri mul pe cel

care are,facndul sapiarda, prin perpetuarea comenzii,ceea ce elaredeja: libertatea. Pe

tru ca oboseste si renunta, cel care cauta se transforma n pe cel mereu supus si l constrnge

celputernic saperpetuezecomanda.Supunereadevinereflex alsupunerii sicomandareflex al comenzii. Supunerea care a uitat ca e supunere n vederea eliberarii a indus ce lui puternic

uitarea comenziipuse nslujbalibertatii.Agentulputerii pervertite nu face dectsasluje uitarea cautarii. Dar uitarea cautarii este vina celui ce ramne mereu supus. Iar cel care ajunge sa slujeasca, n ei, deci agentul puterii locul cautarii libertatii, uitarea cautarii

pervertite, l dispretuieste pe cel mereu supus. Pentru ca este puternic peste cel mereu supus, ----------------------- Page 68----------------------el sia pierdut libertatea, si astfel puterea. La rndul lui, cel mereu supus ajunge sal urasca pe cel care perpetueaza comanda si sal socoteasca vinovat de perpetuarea su punerii sale. ncetarea cautarii el o pune pe seama constrngerii, si nu pe seama obosel ii, renuntarii si uitarii sale. El nu poate anda reprezinta polul sa admita ca cel ce perpetueaza com

monumentalizat al neputintei sale, slujirea fidela a decaderii si vinii care sa lasluiesc n cel

mereusupus. Caciagentulputeriipervertitesesupune nfapt celor mereu supusi,slujindul bolile si exprimnd astfel o perversiune obiectiva, rasturnarea si distorsiunea lor n spatiul libertatii. Din vina celui mereu supus, care a cazut n uitarea cautarii, cel mai p uternic si cel maisupus audevenitacum ceimaineliberi . Ramnerea indefinita ansforma relatia de n regimul comenzii si al supunerii tr es

comandasupunere n relatie de constrngere. Relatia de constrngere te esenta puterii

pervertite. nsa ntruct anularea miscarii n spatiul libertatii nu poate fi proclamata ca atare, puterea pervertitanusevaprezenta niciodata ca esenta rasturnataa puterii ci, dimpotri va,ea

va ncerca sa imite toate n spatiul libertatii.

secventele

puterii

autentice

ca devenire

Constrngerea se nvaluie n atributele autoritatii si ale recunoasterii ei, si cu ct prestigiul agentului puterii pervertite este mai scazut, cu att el vorbeste si cere sa i se vorbeasca mai mult despre prestigiul si excelenta sa. Cu ct este mai slaba recunoasterea autori tatii, cu att mai multe trebuie sa devina dovezile de adeziune la puterea pervertita. Si cu ct este mai mica dependenta n spatiul libertatii, cu att maimult, n spatiulputerii pervertite, sev a vorbi despre devotament si iubire. n sfrsit, agentul puterii pervertite trebuie sa imite pna si propria lui disparitie, anuntnd periodic ca renunta la putere si reveni nd de fiecare data asupra acestei renuntari. n fastul confirmarilor si reinstituirilor periodice, el imita moartea care se produce n vederea resurectiunii, si astfel propria sa eternizare . La rndul lui, cel mereu supus, de vreme ce spatiul cautarii a disparut, va sustine ca a gasit de ja ceea ce de mult a ncetat sa caute. El va vorbi mereu despre prezenta unui lucru a c arui absenta ia devenit de mult familiara. Pentru a umple vidul unei initieri care nu a mai avut loc, puterea pervertita nu face astfel dect sa spuna ceea ce de fapt ar trebui sa faca. ntruct nu snt capabili de eliberare si de educarea libertatii, agentul si pacientul puterii pe rvertite vor vorbi despre eliberare si libertate. Pe masura ce scenariul initierii dispare , ei vor mima verbal etapele initierii n libertate. ----------------------- Page 69----------------------Prin blocarea mecanismului puterii si prin pervertirea ei apare n lume rau l. Raul este devenirea ratata n spatiul libertatii, caderea din relatia de comandasupunere n relatia de constrngere. Daca istoria lumii ca istorie a puterii nu ar ilustra dect aceasta cadere

pervertite, ect raul,

ar nsemna ca suprema

ca rostul

speciei

noastre

nu

este altul d

distorsiune a libertatii. Dar pentru ca n scenariul puterii exista puti nta de a cstiga sau, deopotriva, de a pierde libertatea, istoria lumii este lupta fara sfrsit dintre v eghea vointei n vedereaeliberarii silenea universalaasupunerii neconditionate. ADAOS. ntregul zeaza pe distribuirea scenariu al puterii descris pna acum se ba

inegala alibertatii, simultan cu existenta unei aspiratii catre libertate egal di stribuite.Deaici ideea unei duble consimtiri: consimtirea la calauzire, deci la exercitarea p uterii n numele libertatii dobndite, si consimtirea la faptul de a fi calauzit, ca for ma de libertate a celui supus. Puterea pervertita, la rndul ei, a fost dereglare a acestui analizata ca forma de

scenariu. nsa astfel a fost izolata o situatie ideala, n care se presupune ca cei doi termeni ai scenariului au consimtit aceluiasi tel: omogenizarea libertatii prin act ualizarea optima a posibilului celui calauzit. Or, n lumea reala a istoriei snt mai frecvente alte doua scenarii, n ca re hotartoare este tocmai neconsimtirea la calauzire n vederea dobndirii libertatii. ntrun prim caz e vorba de o lume n care, n afara calauzitorului, nimeni nu are, nici macar auroral, constiinta libertatii, si n care calauzirea catre libertate nu se poate face dect prin constrn gere (cazul monarhiilor luminate). ntrun al doilea caz e vorba de o lume care, nea vnd constiinta libertatii si astfel neresimtind nevoia eliberarii, nu se lasa calauzita nicic um catre libertate, posibilitatea constrngerii din partea calauzitorului neexistnd la rndul ei. n acest tip de scenariu, deznodamntul insista n vederea este revolta mpotriva calauzitorului care

mpartasirii celorlalti din libertatea lui. Ambele scenarii se bazeaza pe disparit

ia colectiva a instinctului libertatii, pe existenta popoarelor lenese ale istoriei, ca re au pierdut traditia libertatii si a educariiei. Ramne o ntrebare fara raspuns cum, n conditiile extremei ei fragilitati, lib ertatea nu dispare cu desavrsire sau cum, n conditiile n care puterea pervertita si ne consimtirea la calauzire snt predominante n iv dnd nastere absolutei entropii anelibertatii. ----------------------- Page 70----------------------Problema puterii pusa iculat pe o dubla n termenii unui scenariu al puterii art economia istoriei, raul nu nvinge definit

consimtire da nastere si unui alt tip de aporie. Daca cel puternic, calauzitor s i liber, a fost la rndul sau supus, calauzit si eliberat, nseamna ca nceputul absolut al scen ariului puterii atrna de existenta unui (prim) agent al puterii si libertatii, care este cauza a scenariului, dar nu si efect al lui. Apare astfel problema celui ce se elibereaza singur i care este, sau a celu

din capul locului, liber. Existenta unui asemenea personaj relativizeaza teoria scenariului

puteriiprinacceptareauneilibertatiinduse nplanulistoriei,caprimimpuls saucaforma generare a scenariului puterii. Pentru ca nu poate primi o explicatie coerenta n plan uman, acest tip de putere apare, chiar pentru cei cel reprezinta, drept forma de manife stare a unei puteri supranaturale , deci ca putere instituita pur si simplu. n acest caz, sursa puterii nu

maiesteverificabila,caciea cade n afara transmisiei nentreruptepecare o presupune lan educatoreducat, unui timp retragnduse fie n transcendenta divinului, fie n aceea a

prestigios siimemorial, n transcendentaoriginii. Devenirea nspatiul libertatii. Iubirea Am vazut ca primul contact cu eul meu ca eu gol, care premerge oricaru

i proiect si oricarei preluari n proiect, se produce n frica. Tocmai pentru ca, prin amenintare , hotarele

melesntpuse ndiscutie,elenuserevela npozitivitatealordectpeocalenegativa: s snt pentru ca, fiindumi frica, snt amenintat sa nu mai fiu. Frica ma face sa m a adun n mine si sami masor ntinderea n aceasta suprema concentratie de fiinta. Constrns sa ma retrag n mine ntitatea ca si sa ma reculeg ntre hotarele primite, eu mi percep ide

identitate nfricosata. Frica traseaza conturul eului meu ca eu primit prin aceast a contractie defiinta. Dimpotriva, contemplarea libera si decontractata a hotarelor mele se produ ce ca iubire de sine. nainte de a ma deschide catre altul, de al prelua ntre hotarele mele sau d e a ma livra cuprinderii lui, eu trebuie sami cunosc hotarul ntro forma pozitiva . Sentimentul pozitiv al eului, ca eu ce preia n proiect sau care urmeaza sa fie preluat, nu mil poate da dect iubirea de sine. Nici o aventura a libertatii nu este de imaginat fara aceas ta prealabila

evaluareahotaruluicemiapartine.Oriceiubireadevarata sioricefapta alibertatii ncep ----------------------- Page 71----------------------iubire a limitei proprii. Trebuie mai nti sa a ca personaj ma plac pentru a ma suport

principal al propriei vieti si pentru a face din mine subiectul libert atii mele. Fara aceasta mpacare cu sine, fara aceasta cunoastere si acceptare de sine, orice p reluare n proiect ramne crispata. Cel care nu se simte bine ntre hotarele proprii nu si le poate deschide pentrual primi ntre ele pe altul si nici, primindul, nul poate face pe cel primit sase simta bine. Trebuie mai nti sa existe un amour propre pentru ca iubirea de altul, un amour impropre , sa fie cu putinta. Iubirea de sine sta la baza oricarei preluari pozitiv e n proiect.

Iubireade sineestepremisa libertatii. Cu toate acestea, iubirea de sine, care mi da certitudinea contur ului si a identitatii mele, nu se poate realiza doar ca tautologie a eului. n simpla oglindire c are mi reflecta conturul eu nu ajung sa obtin dect un rudiment din mine. Eu vreau sa ma cunosc si sa ma iubesc drept cel care snt, dar pentru ca sa ma pot avea trebuie sa m a privesc n altul si trebuie, la rndul meu, sa ofer prilejul oglindirii pentru altul care se dobndest e prin mine. Pentru ca nu pot deveni eu nsumi dect daca devin altul n mine si eu nsumi n altul, la iubirea de sine nu pot ajunge dect prin iubirea de altul. n iubirea de altul ta dintre diferen

doua euridispare, abia prin aceastadisparitie fiecare gasinduse caeupropriu. Eu mi gas esc eul pierzndul si l ajut pe celalalt sa sil piarda pentru a sil putea gasi. n aceasta r eciproca dominare si supunere libera, fiecare si cstiga libertatea pierzndo totodata. Spre de osebire de raportul maestrudiscipol, n care cel mai liber l elibereaza pe cel mai supus, ad ucndul la gradul lui de libertate, aici libertatea lipseste si este dobndita n acee asi masura. Fiind deopotriva cel ce iubeste si cel iubit, eu ma supun si snt liber n aceea si masura n care celalalt comanda si se supune. Snt rnd pe rnd stapn si sclav si hotarasc si snt hota rt n aceeasi masura n care celalalt hotaraste n privinta mea si se lasa hotart de mine . El mi accepta supunerea, ca premisa a eliberarii mele, si mi accepta libertat ea, ca premisa a eliberarii lui. El mi accepta autoritatea, ca semn al libertatii mele sporite, si mi cere sa ma supun, n numele autoritatii si libertatii lui. El, cel puternic, se ndura de min e, cel supus,

simi ceremie,celui puternic,sa ma ndurde el,decel supus. Eu,cel mai liber, leliber cel mai supus si n acelasi timp snt eliberat de cel mai supus, care este cel mai l

iber. Sntem n aceeasi masura liberi si nsetati de libertate, pentru ca n aceeasi masura am pier dut si am ----------------------- Page 72----------------------dobndit libertatea. Eu mi pierd puterea prin eliberarea celuilalt si mio pastrez me reu prin supunerea lui acceptata. Spre deosebire de rseaza n vederea unei scenariul paideic, n care puterea se exe

eliberari finale maestrul si discipolul se desfac n cele din urma din st rnsoarea relatiei comandasupunere si stau fata n fata egali n libertatea lor ii de altul , n scenariul iubir

eliberarea nu se poate produce, pentru ca dependenta e pretul libertatii celor d oi. Puterea nu mai este acum relatia de iubire ntre cel liber si cel ce va fi eliber at, ci ntre cei care, n fiecare clipa, snt liberi si supusi; ei snt mereu egali n libertatea si n supunerea lor. Si aici, ca si n scenariul paideic, are loc o devenire n spatiul libertatii. Numai ca n vrem e ce acolo unul lul) cel liber (maestrul) spre l tragea pe celalalt pe cel ncaneliber (discipo

spatiul libertatii lui, aici cei doi, ncaneliberi, parcurg mpreuna treptele eliberarii lor si

devinlacapatulacesteiascensiunicei mailiberi siceimaisupusideopotriva.Eisnt libe eliberati n suprema lor supunere siramn supusi n chiareliberarea lor. Rezulta de aici ca n iubirea de altul eul meu si capata identitatea lasnduse preluat n

proiect siprelund nproiect alteu. Aceastadubla sireciproca preluare nproiectsfrses disolutia si potentarea eului meu. Eu nu aflu cine snt dect ncetnd sa fiu eu si ncepnd sa fiu n altul, asa cum altul este doar n masura n care, ncetnd sa fie el, el ncepe sa fi e n mine. Eu am devenit altul si snt eu nsumi doar n celalalt; celalalt a devenit eu si este el nsusi doar n mine. El nu se poate cauta ntorcnduse la el, pentru ca a iesit din sine. El nu

se poate cauta si nu se poate gasi dect ntorcnduse la mine. Pentru ca eu lam ajutat sa se caute sisa se gaseasca, nmine el seiubeste pe el. nmine si n iubirea lui pentru mine, l si

celebreazaeuldobndit.Elaajunssase stie sisaseiubeascaiubindumapemine.Iubirea sine a sfrsit ca iubire de altul si deabia prin iubirea de altul eu mam gasit si am ajuns sa ma iubesccuadevarat pe mine. Eulmeuaajunssami apartina din clipa ncare nu miamai apartinut. izarea Suprema personalizare pe care o nu survine dect prin depersonal s

presupune metabolismul iubirii. De i nu snt iubiti si pierd

aceea cei care nu iubesc

identitatea. Cnd nimeni nu nea iubit si nu am iubit pe nimeni, nu sntem dect eul gol care serevela nfrica. Cnd nimeninuneiubeste,nuapucamsaavemun chip siavemdoarchipul nimanui.Sntem,faraca propriuzis safim. ----------------------- Page 73----------------------Acest miracol al dobndirii eului prin dedublare ea de altul si capata si prin iubir

expresia sensibila n mngiere. Din clipa n care parcurg conturul altui trup, eu l iau pe

acesta nposesie sitotodata milivreztrupul nmngiereamea.Darbucuriapecare oresi n mngiere trece dincolo de simpla voluptate a atingerii. Prin mngiere eu nu preiau do ar conturul unui trup. Corpul, la om, nu este o suprafata si nici macar interioritatea care se exprima n chip exterior. Cnd cineva mngie, el atingehotarul a ceva care nu are nca num e si pentru care singurul identitatea cuvnt potrivit este tu . nsasi mngierea creeaza

teritoriuluiocupat.Cndcelalalt mamngie,el mimngieidentitatea pecaremngierea mio confera si mi da, prin mngiere, constiinta identitatii mele. Fiecare mngiere este o

celebrare a euluimeu,pecare nsasimngiereala facut cuputinta. Sntmngiat,deci s Acest miracol al dobndirii eului prin dedublare ea de altul si capata deopotriva expresia ambiguitatea sensibila n nsotirea si prin iubir

minilor. n esenta minii rezida

faptului de a lua si a da. Ma deschid si nmnez, dau de la mine si trec n posesia al tuia ceva care n felul acesta nceteaza sa fie al meu. Primesc si astfel fac sa devina al meu ceva care pna atunci numi apartinea. Datul si luatul se succed ca functii diferite ale min ii, care n felul acesta nchide n sine posibilitatea unor acte cu semne opuse. Mna poate sa dea sau poate sa ia.Poate ea vreodata sadea sisa ia n acelasi timp? n iubire, regula succesivitatii lui re se a da si a lua dispare. Cnd doi oameni ca

iubesc merg mna n mna, minile lor dau si iau n acelasi timp si n aceeasi masura. Mna carese ia pesine ca alta mna topeste distinctia dintre a da si a lua . Pentru ca seda

ia pe sine, mna pastreaza ce da si primeste ceea ce deja are. Tiam dat mna si n ac elasi

timp tiamluato;mnacaresedae mna care ia. Mnase ntindepentrua se da.Dar ntim ce se da, ea primeste si ia mna celuilalt, care la rndul lui primeste mna ntinsa si o da pe a

sa. Mna care se da e mna care ia si eu primesc sidau n aceeasi nclestare de mna. Minil care se ntlnesc si ramn unite snt pecetluirea faptului ca eurile noastre sau dat si sau primitdeopotriva: mam dat n mnaceluilalt sitotodata lamluatpe celalalt la mine. Deoarece n iubire numi mai apartine tocmai ceea ce este al meu si, dimpotriva, tocmai ceea ce numi apartine devine al meu, iubirea modifica atitudinea curenta fata de elementele fondului intimstrain. Nu ma mai identific acum nici cu rasa mea, n ici cu zeii mei, nici cu tribul din care fac parte; pot sami uit parintii si pot sa resimt nu mele sau casta ----------------------- Page 74----------------------caremadesparte decelpecare liubescdreptunblestem.Pe de alta parte,pentru ca ceea numi apartine devine al meu, eu pot sa preiau zeii, numele, limba sau casta celu ilalt. Snt gata sa renunt la ceea ce ma defineste si snt gata sa ma definesc prin ce nu este al meu. La

limita, determinatiile fondului intimstrain dispar n iubire, sau devin indiferente , si locul pe care disparitia lor l lasa liber este umplut de obiectul pentru care iubirea me a a optat: de celalalt. La rndul lui, celalalt se curata, n vederea daruirii, de determinatiile sale si vine n fata mea liber pentru a fi umplut de obiectul pentru care iubirea lui a optat: de mine. Dar cine sntem eu si celalalt acum? Reneagati tatal si refuzati numele si iama pe mine

toata. Cine snt i,

eu toata

si cine este cel care nu mai are tata si nume? Cine sntem no

care prinsi nrelatia iubirii,populamhotareleceluilaltculipsanoastra de hotare? Cear din noi, dupace iubireanea desfiintat? i mi parea intim si pierde consistenta, nu ma mai defineste, devine straniu si strai n. Nu altul, ci eu mi devin strain. Deabia n iubire elementele fondului intimstrain mi apar n to ata inconsistenta lor si si dezvaluie natura accidentala si exterioritatea. Deabia acu m aflu ca n mod esential nu snt nici rasa, nici clasa, nici nume, nici ascendenta, nici limba , nici loc al nasterii mele si nici macar barbat sau femeie. n mod esential eu snt iubire, capac itate de a ma pierde n altceva dect mine. n mod esential eu snt tocmai posibilitate de dislocar e din elementele fondului intimstrain. Dar ce prin iubire este aceasta dislocare care se produ

nlumina iubirii, si cu att mai mult n luminaiubiriicontrariate, tot ceeace pna

tocmailibertateamea.Abiapriniubireeuaflucaesenta meaelibertatea. Ceea ce aramas noi dupa ce iubirea nea desfiintat este iubirea nsasi: puterea de a disparea n altc eva dect noi. Iama pe mine toata : iama pe mine, care nu snt altceva dect pura dorinta de a ma pierde n tine.Eu toata snt dorinta. Si dorinta fiind, hotarele mele nu semai afla n m ine, ci n obiectul dorit. n necuprinderea iubirii eu aflu ca hotarul meu e lipsa de hotar, imposibili tatea de a fi

fixat ntrun hotar. Trec dincolo de toate alunec peste

elementele fondului intimstrain,

determinatiile care miau fost date si, liber fiind, ma opresc la singur a determinatie care, fiindumi deopotriva data, nu ma mai poate fixa: la libertate. Cnd ma fixez n libert ate, eu ma fixez n lipsa de hotar. Deacum nu snt dect toate felurile mele de a ma pierde

ntru

lucru, ntrun om, n multi, n toti; n casa pe care o fac, n copilul pe care l cresc, n tele ----------------------- Page 75----------------------importante ale vietii mele; la limita, n mine nsumi, adica n libertatea mea si n iubirile mele; si dincolo de toate, n chiar sursa libertatii si a iubirii mele. n cele din urma snt felul

ncare,iubind,ma pierd n libertate.Darpentrucalibertateaeste n esenta ei nedefinit

nuamniciodataunchipdefinit,cidoarpe acelaaliubirilor sipierderilor mele.Snt pest n abandon, n cedare, n renuntarea mea la mine. Eul meu e traversat fara ncetare de un zvon al disparitiei. Snt disolutia si resurectia mea n toate n cte miam pus si miam dat

sufletul. Mor si ma nascdefiecaredata n locurile n caremiam investitcapitaluldeiubi ADAOS 1. Pentru ca n iubire eu nu snt dect prin raportarea la altul si prin p ierderea de mine, a fi a ncetat sa fie purul fapt de a fi care se manifesta n frica. Acest no u sens al lui a fi poate sa mbrace deopotriva forma lui a nu mai fi

si sa fie moarte. n masura n

care n esentaei iubirea este mplinire a eului prinpierderea de sine, nseamna ca n anum ite circumstante moartea, ca pierdere de sine fizica a eului, devine o exigenta de mp linire a lui: ma mplinesc n chip suprem, si astfel snt, tocmai prin renuntarea la suprema condit ionare care este purul fapt de a fi. Paradoxul lui i a fi n chip plenar prin a deveni nimic nus

afla dezlegarea dect n spatiul iubirii: eu numi pot mplini viata dect dndo altcuiva. Faptul de ati da viata se bazeaza pe recunoasterea valorii sporite a unei alte

vieti si pe faptul ca viata mea nu capata valoare dect n masura n care poate sa se dea: viata m ea e importanta doar daca, prin anularea ei, face cu putinta continuarea altei vieti. Ati da viata, la propriu, nu e compatibil dect cu o fiinta a carei identitate se poate constr ui dincolo de identitateaprimita si, la limita,a careiidentitate se poate construi tocmai prinmoar te. Altul este cazul n care viata mea si pierde importanta n absenta vietii celui lalt. De vreme ce eu am devenit altul, iar altul nu mai e, nseamna ca eu nu mai snt. Sin uciderea dovedeste acum ca imposibilitatea declarata de a nu putea concepe viata n absenta celuilalt nu este o simpla ipocrizie si ca n spatiul adevaratei iubiri eul nostru nceteaza s a fie farsor, fiind incapabil sa supravietuiasca lnga cadavrul problemelor sale. Cel care se sinucide

(nca fictiv) al iubitei atesta faptul ca moartea ei, socotita reala, transfor ma ntro fictiune viata lui si ca n fond, la rndul lui, el a murit. Sinuciderea nu est e n acest caz dect suprimarea neconcordantei ntre nefiinta mea autentica (prin disparitia celuilalt, n care eu eram, eu nu mai snt) si neautenticitatea fiintei mele actuale (singur, eu nu snt c u adevarat; deci ramnnd singur, snt un simulacru de fiinta). Sinuciderea denunta astfel falsa p retentie ----------------------- Page 76----------------------de fiinta a eului izolat: din moment ce ica. Adevarul acestei morti reitereaza experienta inconsistentei lui a fi eal) al este eu snt doi , eu singur snt o minciuna ontolog confirmat prin faptul ca iubita

ca a fi singur

si, trezinduse lnga cadavrul (de asta data r

iubitului, la rndul ei se sinucide. Aceasta situatie neverosimila, n care e nevoie mai nti de un cadavru fictiv pentru a se obtine doua cadavre reale, face cu putinta cele do ua sinucideri

menite saconfirme adevaruliubirii, potrivitcaruia

afi nseamna a fidoi .

ADAOS2. Din nou despre nsotireaminilor (dialog ntreeu si celalalt) Eu n privinta deneprevazutului nu te poti pregati. Si nici nu trebuie sa ncer ci si nici sa te mngi cu gndul ca ai facuto fara sa stii. Deneprevazutul este un mister proiecta t n

viitor.Misterelenuexistapentruafilamurite,asacumnicidarulzeilor pentruaficer dupa legilemintii. Un sentiment autentic nu are cauza, nu are scop, el este asemeni un ei plante rare ce

rasarepe neasteptate n pamntulsterp.Unsentimentautenticeste,deasemenea, unadevarat mister.El te locuieste.El este centrul. Ceea ce se petrece n jurul centrului are nume, duce pe cai gresite, se ngram adeste, se destrama,poatefi gndit si exprimat. Centrul, totusi, este originar si ramne asa. naltimile pe care le urci, adncu rile n care te prabusesti, distanta pe care ai apucat sa o strabati , nimic altceva dect nu snt, toate

reflexe ale neclintitului centru. n timp cade doar clipa descoperirii l ui, o plpire abia perceptibila carefacevizibila promisiunea certitudinii luminii altceva nimic.

nsotirea minilor reprezinta punctul ferm ce duce spre centru, spre cee a ce a existat necontenit, exista si va exista bilului, o atingere a necontenit, o adiere a inaccesi

deneatinsului, o previziune a ceea ce nu poate fi prevazut. Chiar daca timpul si spatiul i despartpe oameni,chiar daca oamenii se despart, acest centruexista siexista acestmist er. El este un dar al zeilorpe care nsa nu stim sal cinstim; neapropiem de el cu nt rebari prostesti, ncercam sal modelam dupa bunul nostru plac, l tragem n atmosfera statuta a existenteinoastredramuite n timp, ne vaicarimfara rost. Totusi, de vreme ce nu ramnem si altminteri am facut nimic pentru al pricinui,

neputinciosi n privinta lui. ----------------------- Page 77----------------------Cu un singur lucru i putem iesi n ntmpinare: n fiece clipa, bucuria reculeasa p entru ceva de necuprins n timp. CELALALT Zeii nu daruiesc orbeste. Darul lor are un tlc si cel care l prime ste nu poate fi ales ntmplator. El sa pregatit ndelung sa astepte darul acesta. Si cnd l prim este, nicielnu l primesteorbeste. Daruitorul si cel daruit snt legati laolalta prin dar. Cnd darul vine de s us, cel daruit trebuie sa fie la naltimea lui nu numai prin felul recules de a se bucura. Cel daruit nu primeste darul orbeste; prin dar, el comunica cu daruitorul si este atras n preaj ma lui. A da curs acestei chemari este unicul fel de a cinsti darul zeilor. nsasi chemarea est e darul. Cel chematestecel daruit.

Sentimentulautenticesteundaralzeilor.Minilecarese ntlnescnusntdoar mist ntrupat al sentimentului autentic si garantia primirii comune a darului. nsotirea minilor nu este punctul ferm al pornirii spre centru, ci centrul nsusi cobort n cei doi si ins talare a lor n centru. Ei doi, laolalta, n contopirea lor, au devenit centru. n jurul centrul ui nu exista nimic; naltimile urcate, prabusirile, distantele pe careai apucat sa le strabati n u snt reflexe

aleneclintitului centru,ci nsusi centrul trait camister si cadramaasentimentuluiauten . Orice sentiment autentic se desfasoara ca drama. Prea delicat pentru noi, el poate sa se destrame n urzeala calculelor menite sa apere linistea lui vi pentru el, el aici ; prea fira

poate sa ne destrame, neputinciosi cum sntem sal adapostim pna la capat n noi. Nimen i nu poarta pna la capat povara darului venit de sus. Deabia lam dobndit si, temndune ca

lam pierde, amvrea totodata sa ne desprindem de el. Iar cnd lucrul acesta se ntmpla, cnd oameniise despart, abia atunci aflam ct de necuprins cumintea este vizita unui zeu n viata unuiom. ----------------------- Page 78----------------------A ( A T U T U R O R ) Legea, frica de destin sidestinul colectiv Faptul de a hotar n privinta multora (a tuturor) este mai nti rezu ltatul delegarii libertatii: eu si ceilalti asemenea mie am hotart ca sca pentru noi. altcineva sa hotara H O T A R N P R I V I N T A M U L T O R A

Delegarea libertatii este deci un act liber. Atta vreme ct eu pot hota r n privinta mea,

nimeni nu poatehotar nloculmeudectdacaeu hotarascacestlucru.Numaiatta vremect snt apt sa hotarasc n ce ma priveste libertatea poate fi delegata. Concesionar ea libertatii este ea nsasi un act de libertate si eu ramn liber si ma recunosc ca atare n care fiinta n

am operat acest transfer. n chip liber am ales sa mi declin libertatea si sa o pun n mna altuia ntro privinta anume a vietii mele.

Aceasta concesionare a libertatii nu poate avea loc dect n virtute a ncrederii: snt ncredintat ca delegarea rtatii mele, ci, hotarrii mele nu se ntoarce mpotriva libe

dimpotriva, ca aceasta renuntare nu face dect sa creeze cadrul n care lib ertatea mea, n toate celelalte privinte, va fi sporita. Eu si ceilalti asemenea mie ne delegam hotarrea n privinta noastra pentru aputea fi nceledinurma mai liberi. Aceasta concesionare a libertatii nu se poate face dect ntro privinta anume a vietii mele; ea reprezinta o concesionare partiala a libertatii, pentru ca nimeni nusi n straineaza

integral libertatea dect daca nchip liber vrea sa devina sclav, deci daca n chip lib er el vrea sa nceteze sa fie liber.* Dar de ce trebuie libertatea sa fie partial concesionata? Acest lucru se ntm pla tocmai n vederea functionarii ei: atunci cnd e vorba de ate multi si de toti , libertatea nu se po

exersadect dacase autongradeste. Libertatea mea si a celorlalti asemenea mie sedeleag a n anumite privinte pentru a elibera si a lasa apoi permanent liber spatiul libe rtatii mele si al libertatii celorlalti. Delegarea libertatii este forma gravitationala a libertatii n cmpul de ----------------------- Page 79----------------------ntretaiere a libertatii celor multi si a libertatii tuturor. Pentru ca libertatil e sa nu se anuleze reciproc, pentru ca proiectele si preluarile n proiect sa se poata misca liber, e ste nevoie ca o parte a libertatii fiecaruia dintre noi sa fie declinata. Libertatea se ia acum pe sine n proiect mpotriva propriei ei utilizari arbitrare. Abia aceasta declinare partiala a libertatii creeaza cadrul n care libertatea fiecaruia dintre noi devine libertate reala. Cadrul este limita de care libertatea are nevoie pentru a mplini conditia gravitationala a function arii ei n spatiul multora si al tuturor. Dar aceasta delegare a libertatii care creeaza cadrul nu se face n contul cuiva. Nu o persoana declinare anume devine si care au depozitara eurilor libere care au intrat n

renuntat ntroprivintaanumelaexersarea alegerii sihotarriilor.Delegarealibertatiit sa se faca n contul unei instante care nu are alta atributie dect aceea de a depoz itarestrictia libertatii ca libertate delegata. Instanta care preia libertatea delegata si aju nge n felul acesta sa hotarasca n privinta noastra ru obtinut n urma este legea. Legea este spatiul neut

renuntarilor libere la un cuantumde libertate n vederea obtinerii uneiconstrngeri(sia

unei libertati) comune. Din clipa n care este votata, legea devine libertate a impersonala care functioneaza ca limita pentru libertatea fiecaruia dintre noi. Libertate a impersonala este echivalenta cu depersonalizarea puterii, deci cu obtinerea garantiei ca nimeni nu poate fi preluat silnic si arbitrar n proiectul cuiva. Libertatea impersonala si puterea d epersonalizata ofera certitudinea libertatii n spatiul multora sialtuturor. Ca depozit rezultat de pe urma donatiilor de libertate, legea asaza libert atea la mijloc ntre noi toti si toti sntem tul liberei noastre asezati la aceeasi distanta fata de rezulta

depuneri.Fortaacestuidepozit delibertatedelegataprovinetocmaidinsituarealui nmijl

n singurulloc ncare,apartinnd tuturor,el nueste alnimanui.Doaraceasta constrngato neclintire ntre noi. a lui devine Legea este o garantie pentru libertatea fiecaruia di

constrngerea ca libertate a tuturor n vederea libertatii fiecaruia. Forma suprema de a hotar n privinta multora si a tuturor, ea reprezinta mecanismul prin care lib ertatea si creeaza conditia gravitationala a exersarii ei ca libertate individuala n spatiul multora si al tuturor. Alaturi de limitele pe care le pune n joc fondul intimstrain limita inventarului posibilitatilor mele rea mea (vezi cmpul si de alege

finit de posibilitati n care se misca

capitolul Elementele fondului intimstrain) tationala a

legea este cea de a treia fata gravi

----------------------- Page 80----------------------libertatii. Dar spre deosebire de celelalte doua, care conditioneaza libertatea din afara ei (ele pun n joc limite primite, si astfel impuse), legea este singura limita pe care libertatea o ntlneste dupa tatii care si ce ea nsasi sia puso n cale. Legea este rezultatul liber

proiecteaza singura limita menita sa faca libertatea cu putinta. Legea este libe rtatea care se

ia pe sine n proiect n vederea unei ngradiri eliberatoare, e libertatea care se ngradeste pentru a putea functiona ca libertate. Ca lege buna, legea educa libertatea. Ea reface scenariul paideic ca scena riu al puterii la scara unei societati ntregi. ntruct n ea snt acumulate libertate ale generatiilor succesive, ea este mai libera individ n si deci mai puternica depunerile dect fiecare de

parte. Prestigiul si autoritatea legii vin din gradul de libertate pe care ea l n chide n sine. Tocmai n virtutea gradului sau sporit de libertate ea poate sa educe si sa devina sporitoare. Pentru ca n ea este acumulata, prin transferuri succesive, libertatea multora si a tuturor, ea poate, la rndul ei, sa transfere libertate. Hotarnd n privinta tuturor, fiind i libera , cea ma

ea da tiparul libertatii si conturul pe care trebuie sal aiba un eu pe ntru ca sa poata apoi hotar singur. Adevarata lege hotaraste n vederea hotarrii tale. Ea ne formeaza n ve derea libertatii, si nu a supunerii, si daca ne supune o face n vederea libertatii noas tre. O societate este libera atunci cnd ne conduce pe toti pna la punctul n care, la rndul nostru, de venim liberi si sntem capabili sa ne creem un destin. O societate este libera atunci cnd formeaza euri apte sa se hotarasca si nu doar sa fie hotarte. Orice societate asezata pe legi bune da hotare fiecarui eu epune l hotaraste , pentru ca apoi, prin hotarrile sale, el sa aiba ce d

la mijloc , n zestrea de libertate impersonala a unei societati. Cnd acest dublu tran sfer de libertate se blocheaza, o societate si pierde libertatea. O societate este nelibe ra cnd cei care o alcatuiescnumai primesc sinumai dau libertate. Cine dintre noi na cunoscut macar o data n viata splendoarea istor iei care se face peste capetele noastre? Deabia atunci simtim ct e de mare umbra de nef

ericire care se profileaza la orizontul fiecarei alegeri hartuite de teama unui pariu pierdut. N u aspiram oare cu totii n secret sa fim scutiti de darul incomod al deciziei, cu care cel mai ad esea nu stim

preabinecetrebuiesafacem? Si nu estetocmaicopilaria, ncaregreulhotarrilorseiap capetele noastre, vrsta fericirii uitate? De ce sa traim atunci crispati n raza ob ligatiei de a ne da un destin? Si de ce sa trebuiasca sa raspundem pentru folosirea unui dar pe care nu ----------------------- Page 81----------------------lam asteptat si despre care nimeni nu nea ntrebat vreodata daca vrem sal primim? D in toate punctele de vedere este mai comod ca altul sa hotarasca pentru n oi si sa ne dea, n schimbul renuntarii la povara libertatii, portia noastra de destin. Ca aceasta p ortie nu e chiar cea sperata? Dar n asteptarea parintelui cel bun, ne putem oricnd multu mi cu cel care accepta sa preia rolul despovararii noastre si care ramne un parinte, ch iar daca, hotarnd pentru noi, pedepseste,terorizeaza siuneori omoara. Dar exista acest altul? Exista altul care sa faca n locul nostru ceea ce noi nsine nu vrem sa facem pentru noi? Exista altul care sa se ia si sa ne ia att de tare n ser ios, nct sa

vreasanedeahotarelepecarenoi,dinteama,prostieorilene,nuvremsaunusntemapti ni le dam? Care sa excite n noi frica de destin si sa ntretina, mereu vie, nevoia ca altul sa hotarasca pentru noi? Care sa spuna: stin... ? Un altul Se da destin. Veniti sa va luati de

care, speculnd incapacitatea noastra de a hotar, sa ne faca sane ntrebam nfricosati: D aca nimeni nu va maihotar pentru noi? Ori de cte ori se iveste cel dispus sa hotarasca pentru multi si toti din exces de

libertate,elesteprecedatdeceidispusisasesupunadinfricadedestin.Acestia lcreea primul. Este nevoie mai nti sa apara vidul hotarrii proprii pentru ca el sa poata f

i umplut de nclinatia altcuiva de a decide n exces. E nevoie ca frica de destin a celor multi sa se

ntlneasca n chiparmonios cuexcesuldelibertate alcelor putini pentru cafaptul de a ho

n privintamultorasasepetreaca altfeldectdupascenariullegii.Oricedictatura, ca for puterii pervertite si ca maladie suprema a libertatii, si afla radacina n frica de destin si n excesul delibertate carestau la pnda nnoi. cut Daca toti oamenii sclav, nu snt liberi de la natura , daca nimeni nu sa nas

nseamna ca toate exemplarele speciei umane snt traversate de acelasi elan al libe rtatii. n fiecare dintre noi exista un dozaj de elemente care, niciodata acelasi, face ca nici unul din chipurile libertatii sa nu poata fi asemanat cu altul. Se poate ntmpla ca instinct ul libertatii sa fie att de anemic n noi, nct fiecare pas pe care trebuie sal facem n viata sa ne pa ra un calvar. Alegerea poate ri, nct sa evitam sa capete un asemenea prestigiu n ochii nost

constant sa ne expunem riscului ei. Povara deciziei poate sa ajunga att de mare, n ct sa nu fim capabili sa hotarm nici macar n privinta noastra. Raspunderea n fata fiecarui gest poate sa ni se para att de covrsitoare, nct sa nu mai ajungem niciodata sa ntre prindem ----------------------- Page 82----------------------nimic. Oboseala si lehamitea pot fi att de mari, nct toate proiectele sa ni se para lipsite de

sens.Intuitia posibilului poate sa mi lipseasca nasemeneamasura, nctsamifieimposib sami evaluez posibilitatile si sami construiesc un destin. Pot sami propun tinte pe care nu le pot atinge, asa cum pot sa nam curajul de ami propune altele care mi stau la nde mna. Pe scurt, asa cum trupul poate sami fie afectat din nastere, pot sa stau din capu l locului sub o maladie de destin. fiu traversat Dimpotriva, pot sa fiu victima unui impetus nestavilit, sa

de un neobosit elan al depasirii, n asa fel nct nimic sa nu mi se para ndeaj uns de vast

pentruaumple ambitiaproiectelor mele. Potsavreausafac ctitoriicunemiluita sivastita proiectului si a preluarii n proiect sa mearga de la mine si de la altul pna la multi

pna la omenirea toata. Pot sa doresc un cntec vast ct lumea si lumea sa m i para mica pentru nesatuleului meu. Pe de alta parte, nsusi faptul ca libertatea se educa implica existen ta unor grade de libertate diferite si posibilitatea transferului de la , se poate mai mult la mai putin . Or

foarte bine ca formarea mea n sfera libertatii sa fie si sa ramna pre cara, sa mi ignor posibilul sau sa am o proasta asezare n orizontul lui si, ntruct cultur a proiectului si a

alegerii milipseste,sanu stiusa miadaptez proiectelelaconditiilelumii ncaretraie

unul pe carenimeninu lapreluatvreodata n proiectul eliberariilui, eu snt,fireste, cu mai putin liber dect discipolul celui mai liber re lumi. Tocmai pentru ca libertatea este inegal distribuita si inegal educata, fri ca de destin se poate ntlni cu excesul de libertate si n felul acesta altcineva, n absenta legii b une sau a om sau dect cetateanul celei mai libe

buneieiaplicari,poateajungesahotarasca nprivintamultora siatuturor.Cndaltulia legii si hotaraste pentru toti, el ia raspunderea libertatii tuturor si toti poarta raspunderea abdicarii de la libertatea lor. n acest caz, delegarea hotarrii nu se mai face n vederea obtinerii spatiului real al libertatii, ci aevacuarii libertatii n ntregulei. Cnd lucrul acesta se ntmpla, cnd chipul libertatii fiecaruia ia chipul liber tatii unui singurom si n felul acestael dispare ca forma originala a libertatii, n speciaumana si face aparitia tiparul. Expresia umana a tiparului este destinul colectiv. Spre deoseb ire de tiparul

legii, care da forma n vederea libertatii, tiparul pe carelpune n joc destinul colec tiv toarna ntro unica forma tocmai pentru a scuti de libertate. El uniformizeaza. Destinul co lectiv e ----------------------- Page 83----------------------uniforma unui popor. n destinul colectiv toti se definesc prin altul si acesta, la rndul lui, prin toti. Pentru ca nu mai vor sa se defineasca singuri, pentru ca nu mai vor sasi dea un hotar, toti cer uniforma proiectului unic proiect. Toti consimt la si a unicei preluari n

libertatea unui singur om si accepta sa devina termeni n definirea lui. Ei se definesc prin definitia lui. Abandonarea libertatiiia acum forma nevoii de a ti se da un destin . nsa cum n mod individual destinul nu poate fidat si primit, ci doarconstruit, el nu se da de ct ca destin colectiv. Destinul colectiv e limita primita de toti prin mutarea sursei liberta tii din fiecare si

din toti naltul.Nu mai exista acum dect toti si altul . Eumiam nlaturat hotarul pro si nu mai snt dect prin vastitatea proiectului care numi apartine, dar n care am con simtit sa fiu preluat si din care fac parte mpreuna cu toti. La rndul lui, altul are nevoie de toti pentru a se putea defini. Toti nu poate snt mijloace pentru realizarea proiectului lui si el

exista dect n masura n care i poate prelua pe toti n proiect. Asa cum

toti exista doa

prinel,elnupoateexistafara toti .Destinulcolectivestecomplicitateadintreceicare concesionat libertatea si cel care a preluato pentru a se defini pe sine si pentr u ai defini pe toti. Dar aceasta complicitate colectiv atrage dupa sine care sta la baza destinului

raspunderea si vina colectiva. Cei care si concesioneaza libertatea si o p un n mna unui singur om raspund de felul n care acesta o utilizeaza cu consimtamntul si n numel e lor.

Dacadinvastitateaproiectului n care sntem preluati faceparte si crima,noine definim p

acest proiect si sntem cu totii partasi la crima. Cnd un popor ntreg hotaraste nu n vederea eliberarii, ci a abdicarii de la libertate, el raspunde n fata celorlalti si este exclus din Istorie. Istoria este locul libertatii popoarelor. Poporul a carui libertate se reduce la libertatea unui singur om este poporul cel mai sarac n libertate si el nu poate avea si nu poate face istorie. O societatesaraca n libertate dispare din Istorie. ADAOS. Expresia si aceea de destin colectiv istoria se face peste capetele noastre , ct

trebuie ntelese n functiede prezenta sau absenta consimtirii.

Un popor poate sa se puna n mna cuiva si sa decada astfel din libertatea lui de bunavoie. El poate sa cultive o mistica a supunerii si sal aleaga liber pe cel ca re i propune idealul ascultarii. Pentruca ntre cel care da si cel care ia libertateaexista o com plicitate, cel care da se recunoaste n cel care ia si el adora n acesta tocmai chipul pierdut al libertatii ----------------------- Page 84----------------------sale. Pentru ca sursa libertatii lui sa mutat n altul, altul este n chip fir esc zeificat. El l numeste Fhrer pe cel care i conduce viata si care, n locul lui, i da un d estin. Si el va omor, daca acesta i spune sa omoare, si va muri, daca acesta io cere. Destin ul colectiv rezulta aici din voluptatea asumarii colective a hotarului primit si d oar n acest caz, al consimtirii, raspunderea sivina devin colective. prin n schimb, cnd un popor este cucerit si ajunge sa primeasca un destin alegeri

nelibere , nsasi calitateadevictimacolectiva i conferaundestincolectiv. nacest caz, un popor si pierde libertatea mpotriva vointei sale, raspunderea si vina nu snt col ective si ele revin doar celor care lau obligat sa intre ntrun proiect devastator. Eu nu rasp und si nu

snt vinovat acum pentru faptul ca ncep prin a spune ceea ce nu vreau sa spun si pe ntru ca termin prin a gndi asa cum ajung sa gndesc. Pentru ca ntre mine si cel care mia luat libertatea nu exista o complicitate, eu l numesc pe acesta lnic si conducator doar n chip si

urasc n el chipul pierdut al libertatii mele. Si eu nu snt vinovat nici daca te rmin prin al alege liber pe cel care mia rapit libertatea, pentru ca ntre timp am devenit victi ma mutilarii care ma supus. Desi n ambele cazuri v este n istoria se face peste capetele noastre , destinul colecti

cele doua cazuri diferit: ntrunul, el este rezultatul unui dictat dorit, c erut si acceptat; n celalalt, al unuia ndurat. Deosebirea ntre nazism si comunism este deose birea ntre un scenariumasochist siunviol. ----------------------- Page 85----------------------P R E L U A R E A T I I . N P R O I E C T S I A L I B E R T A V I N A

R A S P U N D E R E A

Spatiul raspunderii este coextensiv cu cel al libertatii. De acee a la capatul oricarui discurs despre libertate apare n chip firesc problema raspunderii: liber fiind, c e am facut eu cu libertatea mea? Eu, ca subiect al libertatii mele, am de raspuns la aceasta nt rebare. Dar cine puneaceasta ntrebare si nfata cui, raspunzator fiind,trebuie saraspund la ea? Libertatea mia fost data. Dar ea mia fost data n afara oricarui contract. Nu am fost ntrebat daca o primesc si, primindo, nu am semnat ot pentru primirea ei. n plus, eu nu p

preciza cine anume mia dat libertatea; mia dato desigur cineva , dar mia dato cineva a carui identitate mi scapa, asa cum deopotriva mi scapa si sensul acestei tii : de ce dona

anume acel cineva, pe care nul pot determina, mia dat libertatea? Ce t rebuie sa fac cu

libertatea care mia fost data? Si atunci, pot eu raspunde pentru ceva care mia fos t dat fara voiamea sifarasa cunosc nici identitateadonatorului si nicisensul donatiei lui? rtatea Dar, pe de alta parte, a ma sustrage acestei ntrebari ar nsemna sa asez libe si pe terenul lipsei de sens. A recunoaste absurdul conferirii

ntreaga mea existenta libertatii

ma poate desigur absolvi de obligatia de a da un raspuns, si astfel de a fi raspunzator. Si totusi, caracterul necesar al acestei conexiuni onatiei mi se impune, numi da pace unui sens si la ntre donatie, donator si sensul d sa ma gndesc la existenta

si ma constrnge

obligatia de a furniza un raspuns. Daca, n ciuda absentei unui contract si a igno rantei mele, se asteapta de la mine un raspuns? Daca, negndinduma la acest raspuns si nefiind p regatit sal dau, voi fi vinovat? a ce raspunde n Probabilitatea vinii si teama de a nu ave

eventualitatea punerii acestei ntrebari (n circumstante care mi snt total necunosc ute) ma fac sa ma gndesc ca e bine sa fiu oricnd pregatit sa raspund ntrebarii: ai facut cu libertatea pe care tiam dato? Existenta lui Dumnezeu se impune astfel ca sursa a li bertatii mele sicainstanta fata de care trebuie sa raspund pentrufelulutilizariiacestei libert ati.Abia pe linia raspunderii si a vinii eu preiau n proiect libertatea nsasi. Problema ras punderii si a vinii este problema libertatii care se ia pe sine n proiect. Eu cobor, pe linia r aspunderii si a ----------------------- Page 86----------------------vinii, catre sursa libertatii si raspund n fata acestei surse, pe care o numim D umnezeu, de felul n care, n lumina libertatii, arata existenta mea. Cu problema raspunderii este n joc chipul existentei mele:este imposibil safiu indiferent la felulcum arata acest chip . ea Dar cu gndul privitoare la ca acel care mia dat libertatea mi pune ntrebar Ce

existenta, eu nu ma pot mpiedica, la rndul meu, sami pun aceasta ntrebare: t

Ce am facu

cu libertatea pecare am primito? Ceam facutdinviata mea,primind aceasta libertate? De asta data eu, cel care a primit libertatea, snt cel care pune ntrebarea, si raspun sul l astept, fireste, de la mine. Acum snt raspunzator nu fata de sursa libertatii mele, ci fata de mine nsumi. Raspund pentru fiecare alegere pe care am facuto, deoarece consec inta fiecarei alegeri se rasfrnge nemijlocit asupra vietii mele. Viata mea, singura pe care o a m, mi pune acum ntrebarea, iar eu, ca raspunzator, trebuie sa fiu pregatit sa raspund de ce chipul vietii mele arata asa si nu altfel. Cnd aleg, eu nu aleg ntre mai multe feluri de mncare, ci ntre mai multe sanse de viata, si de aceea am constiinta urmarilor si deci a raspunde rii mele n fata vietii pe care mio joc . n sfrsit, n masura n care alegerile mele i implica pe altii, fie prin consecint ele lor

punctuale, fie prin nscrierea mea libera ntro norma, ntro lege, n genere ntrun contra eu pot fi tras la raspundere de altii. Altii pot sa ma ntrebe, n vir tutea unor reguli de convietuire, de ce, n numele libertatii mele, am facut sau nu am facut cutare luc ru. Altii nu pot sa ma ntrebe ce am facut cu viata si cu libertatea mea n ansamblul lor (pentru ca nu ei

miaudatlibertatea sipentrucanueisuportaansamblulconsecintelorei),cidece nu mia respectat imitele ) obligatiile la care am sociale de consimtit si care snt conditiile ( l

exersare ale libertatii mele. n spatiul social, altii ma ntreaba n privint a unei portiuni a vietii, pe care, n virtutea unui contract scris sau nescris, am angajato n aceasta n trebare si n obligatia unuiraspuns. n toate aceste ipostaze ale raspunderii snt confruntat cu trei instante care ntreaba si

fata de care snt raspunzator: altii (societatea); eu, ca primitor al libertatii s i ca modelator al

euluimeu;Dumnezeu, cadonatorallibertatii sicasursaaei. n primulcaz ntrebareapoar

asupraunuiasaualtuia dintre aspectelelibertatiimele, ncelelaltedoua,asupravietiime a utilizarii libertatii n ansamblul ei. Evident, n toate trei cazurile eu sn t singurul care e ----------------------- Page 87----------------------chemat sa raspunda, iar n al doilea caz ntrebatorul, obiectul ntrebarii si cel ce r aspunde se identifica n persoana mea: eu ntreb si euraspund privitor la mine nsumi.

Alegerea,ca esentaalibertatii,comporta unrisc:oricealegerepoatefibunasaurea poateatragedupasinereusitasauesecul. ninima nsasialibertatiiseafla riscul side cufiecareipostaza a raspunderii,se afla njoc ceva. n cazul raspunderii sociale este n joc onorabilitatea mea. Profesional, eti c ori juridic pot reusi sau pot da gres, pot fi deci stimat, ma pot bucura de consideratie n oc hii celorlalti sau, dimpotriva, pot sa mi pierd fata n ochii lor si sa ma acopar de rusine. n joc, n acest caz, este onoarea mea profesional sau, profesionala, morala si civica; snt ireprosabil

dimpotriva, prost cotat; snt un bun parinte, un bun fiu, un bun cetatea n sau, dimpotriva, numi onorez obligatiile morale, de soarta celor numi educ copiii, ma dezinteresez

apropiati, mi este indiferenta suferinta celor din jur; ignor obiceiurile locului si ncalc normele si legile tarii mele, fur, omor, zuri n joc este dezertez. n toate aceste ca

respectabilitatea, iar nereusita ia forma dezonoarei. Cnd, la ntrebarea pe care mio pun altii (societatea, opinia publica) privitor la felul n care miam folosit libertatea, ras punsul meu este nesatisfacator t este tocmai si deci snt vinovat , pedeapsa pe care o supor

desconsiderarea sociala.Proasta alegeresaunereusita(esecul) sntplatite aicisub formau sanctiuni profesionale (snt retrogradat sau mi pierd slujba), etice (oprobriul

) sau a uneia juridice (de la amenda pna la pedeapsa penala). Proasta folosire a libertatii n sp atiul social

poate fisanctionata la limita cusuprimarealibertatii,dacanucu suprimarea vietii nsesi. n cazul n care snt singur cu mine, fata n fata cu viata mea, si snt chemat (de catre mine nsumi) sa raspund ce am facut din ea, n joc este mplinirea ei ca proiect unic, realizarea ei ca destin. Am fost oare capabil, prin suita alegerilor mele, sami creez o identitate satisfacatoare? Am fost oare capabil, prin felurile succesive n care ma m definit, prin hotarele e felul n si hotarrile mele, sa obtin coerenta unui destin? Snt multumit d

care am administrat lotul finitudinii mele, de felul n care miam onorat proiectele si miam realizat posibilitatile? Miam otentialul meu de folosit oare toate posibilitatile si tot p n acest caz, cnd eu ma convoc pe mine pentru a

libertate? Am devenit cel mai liber ?

raspunde n privinta mea, riscul este nemplinirea, esecul vietii mele, iar pedeapsa pe care o suport este caderea ntro maladie bovarismul etc. de destin: lenea, impostura, ratarea,

----------------------- Page 88----------------------Dezonoarea, desconsiderarea nu vin din partea altora, ci din partea mea: ma desc onsider, nu ma pot stima pentru felul n care miam jucat ce viata. Lotul meu devine regretul (pentru

nam facut si pentru ce as fi putut face altfel) si disperarea (legata de gndul ca este prea trziu pentru a mai ndrepta ceva si ca, fiind vorba de o singura viata, nu mai e nimic de facut). Proasta folosire a libertatii n spatiul eului meu poate fi san ctionata la limita cu sinuciderea: pentru ca nu mai pot nempliniri, eu, ca suporta spectacolul propriei mele

judecatoralmeu,ma condamnpemine la moarte. n cazul n care snt fata n fata cu sursa libertatii mele si cnd acel mia

cineva , car

dat libertatea si pe care nu l pot determina ca cineva, ma cheama sa raspund ce a m facut cu libertatea pe care el mia dato, n joc este mntuirea mea ca absorbtie n esenta eterna a libertatii. Am fost oare capabil, prin suita alegerilor mele, sa dau o folosinta convenabila donatiei divine care este libertatea? Am recunoscut riscul e ascunde n folosirea care s

libertatii, putinta de a o folosi n egala masura n vederea binelui si a raului? La sat pe mna mea, ceamfacutprecumpanitor cuacestinstrumentdivin:binelesauraul?Cumlamfolosit n raport cu mine si n raport cu altii? Mam gndit, folosind libertatea, la sursa dona rii ei? Am stiut caraspunderea suprema, folosindumi libertatea, nu o am nici fata de altii ,nici fata de mine, ci fata de cel care mia dat libertatea? Mam patruns, folosindo, de duhul e i? n acest caz, cnd Dumnezeu ma convoaca pentru a raspunde n privinta lui ca sursa a li bertatii mele, riscul nu mai este nici dezonoarea, nici nemplinirea, ci damnarea, iar pedeapsa pe care mio atrag, pentru vina de a nu fi recunoscut n mine esenta divina a libertatii, este suferinta eterna( iadul ). n toate aceste trei scenarii ale raspunderii si vinii avem dea face c u o instanta care ntreaba, care judeca si care, daca e cazul, hotaraste pedeapsa; si cu o instanta care raspunde si care, n consecinta, are constiinta raspunderii, a riscului, a vinii, a pedepse i si care, deci,

se teme. ntrebarea si raspunsul poarta de fiecare dataasupra felului ncare eumiamutili at libertatea. Aria libertatii asupra careia mi se cere de fiecare data socoteala, precum si aria raspunderii (direct proportionala cu cea a libertatii), snt diferite de la un scenariu la altul, dupa cum natura celui care ntreaba si a judecatorului, conditiile interogarii, ri scurile, vinile, pedepsele si teama difera,dela un cazla altul, n chipsemnificativ.

----------------------- Page 89----------------------n primulcaz, n cel al raspunderii sociale, ntrebatorul e bine determinat, ntreb arile si circumstantele n care ele snt puse snt precise, raspunsurile trebuie sa fie si ele la fel, aria libertatii e bine circumscrisa si raspunderea e punctuala, riscurile, vinile si pedepsele snt concrete. Teama, la rndul ei, e bine conturata, pentru ca riscul si, eventual, pedeapsa snt iminente si pentru ca libertatea e traita n consecintele ei imediate. Cei care ma ntreaba si care ma trag la raspundere pot fi, n acest caz, familia, prietenii, c olegii, seful meu, un tribunal, lumea n toate ( ce va spune lumea? ) o instanta morala sau una juridica.

aceste situatii risc sami pierd slujba, sami atrag mustrarea cuiva, sami pierd cins tea, sa fiu ocolit, sa fiu izolat sau sa fiu exclus din comunitate. Si eu ma te m n imediat de aceste lucruri care, toate, au concretetea si evidenta lor si care angajeaza de fiecare data un aspect binedeterminatallibertatii mele. ba, n cel deal doilea caz, instanta care ntreaba snt eu sau, mai degra constiinta

mea , a carei identitate nu are precizia celei a prietenului care mi cere socoteala , a sefului meu sau a judecatorului care ma ntreaba, de pilda, n ce circumstante am facut un a ccident. Constiinta mea ri n este o instanta neclara, care apare cnd si cnd, de cele mai multe o

chip neasteptat si la rastimpuri nebanuite. Aria libertatii asupra carei a snt interogat e n schimbcu multmaivasta ease ntindeasupra ntregii vietipecareamajuns saoparcurg

si aria raspunderii si a riscului la fel. Dar toate, largindusi cuprinderea, se e stompeaza, snt greu focalizabile, pierd contururile pentru n ca libertatea, raspunderea si riscul si

amalgamul de alegeri care alcatuiesc parcursul unei vieti.La fel, stabilirea vini i (caderea din

posibilul meu) este problematica, raspunsurile se transforma n invocare de circum stante si n justificari, sentinta si pedeapsa se pot amna, recursul la ntelegerea jude catorului este oricnd posibil, teama, la rndul ei, e teama amnata. Evaluarea a ceea ce as fi putut cu adevarat realiza te de aceea evaluarea posibilitatilor proprii e greu de facut si ratarea es

mereu negociabila. Impostura, la rndul ei, este oricnd discutabila pentru ca, priv ind n jur, vom vedea ca cei mai multi snt asezati n viata peste posibilitatile lor . Dispretul de sine poate si el sa ntrzie sa apara, pentru ca daca exista oameni pe care i admiram pent ru ceea ce au stiut sa faca n viata lor, vom gasi oricnd mai multi pe care sai dispretuim p entru ca nu au facut ct noi. Libertatea si raspunderea, orict de mare ar fi cuprinderea lor ele mi angajeaza ntreaga viata si eu raspund acum de tot, pentru ca tot ce am ales si am facut ma ----------------------- Page 90----------------------formeaza care , nu snt traite n consecintele lor imediate, ci n perspectiva unui sfrsit cu

deocamdata nu snt confruntat.

nceldealtreilea caz, ncare mijocnuviata,cieternitatea,nu mplinireasaur ci mntuirea sau damnarea mea, cel care pune ntrebarea si ma judeca se pierde ntro indeterminare suprema. Cu ct snt mai mari miza, raspunderea si vina, cu att instanta interogativa mi este mai neclara. Ladrept vorbind, eu nu milpot reprezenta nicicum p e cel care ma ntreaba, asa erogarii si asa cum cum numi pot reprezenta circumstantele int

criteriile de judecare mi ramn nestiute. Pedeapsa, orict de strivitoare ar fi, nu poate, la rndul ei, nici macar sa fie imaginata, iar teama, pe masura pedepsei, ramne totusi sa pluteasca n necunoscut. Raspunderea sufera aici o ruptura de nivel, pentr u ca libertatea,

confruntata cu sursa ei, este traita n consecintele ei infinite, care nu se mai ns criu n planul unei vieti si ntro limita umana, ci n suprauman. Totul se muta n tro irealitate

sau

realitate n care datele problemei se modifica fundamental: cel care ntreaba nu are chip, iar

eu, care voifichematsaraspund, amiesitdin limitele vietii n care obisnuiam safiu ntr sisa raspund. Cinesnt eu alecarui contururi n conditiile ncare totulse muta nalta parte , pe un alt

sntimposibildetrasat?

n aceasta a treia ipostaza a raspunderii, eu care snt chemat sa rasp und nu mai snt dect libertate; eu nu mai snt si nu mai snt ntrebat dect n postura de purtator al libe rtatii primite. Printre elementele fondului intimstrain se afla, desigur, libertatea, da r nu se afla si iubirea de libertate. Cel ce mia daruit libertatea numi dicteaza si ati tudinea fata de ea. Raspunderea la acest nivel are sens tocmai n masura n care raportarea mea la liber tate nu este predeterminata, ci este ea nsasi un moment al libertatii mele: eu pot sa o norez darul libertatii si sal utilizez la nivelul sursei si al daruitorului lui pot, dimpotriva, sal folosesc n sila sau arce spatele sursei sal folosesc pentru a face raul si pentru sau a nto

libertatii. Eu pot sa folosesc acest dar n chip iresponsabil, sa nu raspund de ci exigentelor esentei lui. Vina, adevarata vina n acest caz, este tocmai caderea din raspundere a suprema: raspundereape careo amfata de propria mealibertate. Supremaraspundereestepreluarea n proiect a libertatii nsesi. Iar preluarea n proiect a libertatii nseamna: ai resimti natura de dar, si nu de povara; ati pune ntrebarea cu privire la sursa ei si l a daruitor; ati pune ntrebarea privitoare la utilizareaei; si, mai presusde orice,aiubilibertatea. ----------------------- Page 91----------------------A iubi libertatea indivizii nu nseamna aici a iubi acel elan insurectional care face ca

si popoarele sa se ridice mpotriva celor care leau rapit libertatea. Pentru ca ac est sens al iubirii de libertate sa fie cu putinta, trebuie mai nti sa existe iubirea de liber tate: eu pot sa

mamut, cu hotarele mele, n ceva carenuarehotare; eu potsa ma mut n cevavag. Pentruca exista iubire de libertate, eu pot sa ma transpun n calitatea de om si n oamenii t oti. Pentru ca exista iubire de libertate, eu pot sa ma mut n moarte, n iubire si n libertate. Pentru ca existaiubireadelibertate,eupotsalas nurmatoatedeterminarilefonduluiintimstrain ajung la indeterminarea fi . om si, n cele din urma, la suprema limita care este purul a

Pentru ca exista iubire de libertate, eu pot sa ma transpun n ceva care nu are ch ip, n sursa libertatii mele, n raspunderea maxima si n teama de judecata extrema. Pen tru ca exista iubirea de libertate, eu pot sa triumf, cu vagul meu, asupra a tot c eea ce, prin fiecare determinareafiinteimele,ma fixeaza si ma face sa ntrzii n precis. Epilog Nu ne tememniciodatade vag, ci doar de precis. mi imaginez un omulet care mbra ca o toga si care mi rosteste l, vina, sentinta. sentinta. Totul aici e precis: judecatoru

Raspunderea mea este de asemenea precisa, dar e mica, iar consecintele nu snt ul time. Si totusi teama mea e teribila si fac tot ce pot pentru a nu ajunge n fata omuletulu i n toga. Stam fata n fata cu viata noastra sau cu cel care nea facut concesia libertatii. T otul aici e vag: judecatorul, vina, sentinta. Dar raspunderea aici este maxima, iar consecintele snt strivitoare. Si totusi aiciteama ramne, la rndul ei,vaga. Ne temem mai mult de judec atorul decartierdectdeJudecatorulSuprem.Sntemgatasariscamoricnddamnarea nloculunei condamnaridectevaluni.

Aceastacartedespre limitaesteoapologieavagului.Lucrurivagi,poatecelemaivag

snt omul, Dumnezeu, libertatea. Vagul este opusul precisului. Vagul este c eea ce ramne dupa traversarea unui spatiu populat cu limite. Limita l nchide pe om mai nti n spa tiul precisului. Problema este cum pentru a ajunge la lucrurilevagi. ----------------------- Page 92----------------------A N E X E ----------------------- Page 93----------------------S E M A N T I S M E L E * P E R S I C O M P L E X U L R A D I C A L U L U I P E R A T O L O G I C sa parcurgem apoi treptele precisului,

nlimbileindoeuropene ngeneral si nceagreaca nspecial,radicalul *perdetine loc extrem de important. Dar n ciuda marii sale productivitati, deci a diversita tii formelor create pe acest radical, coerenta sensurilor sale este remarcabila. Vastele fami lii de cuvinte create pe acest radical implica toate, n cele din urma, ideea naintarii, a faptulu i de a tinde catre un capat, a patrunderii pna la un punct final, a strabaterii. V erbele, substantivele, adverbele ntreaga si prepozitiile constelatie nascute pe radicalul *per alcatuiesc o

lingvistica, care diversifica n toate directiile posibile acest nucleu s emantic. Drept care punctul de unde ncepe miscarea, directia miscarii, apoi miscarea nsasi ntr e punctul de pornire si capatul vizat, deci parcursul ca atare, substratullui material sau artificial natural n rapor

, n sfrsit capatul sau limita miscarii ca reper principal (resimtit ca dincolo t cu portiunea carel desparte de punctul de plecare) pe care le toate aceste momente logice

presupune mplinirea unei miscari de avansare catre un punct determinat sn t prezente n semantismulcuvintelorce apartin familiilor create peradicalul*per. Mai e cazul sa subliniem ce loc de exceptie a putut capata acest scenariu

lingvistic n viata unui popor ca cel grec? Itineranta grecului, ntro vreme cnd mijloacele de str amutare erau mediocre, a fost prodigioasa. Sofistii peregrinau dintro cetate n alta, aventurierii politici de tipul lui Alcibiade parcurgeau de mai multe ori ntro viata distanta ntr e Grecia, Asia Mica si sudul Italiei. Colonistii mai neasteptate traversau marea, roind n cele

directii. Aceasta mobilitate geografica sa cuplat cu una a spiritului, si nu este de mirare ca

limba, care este martorulcel maifidelalexperientelor deviata aleunui popor, a nregistr to n toataamploareaei. Era nsa firesc ca, data fiind semnificatia pe care o avea marea n viata popo rului grec, scenariul lingvistic al lui *per sa fie, n limba greaca, unul preponderent mariti m. Punctul de pornire este ndeobste coasta, parcursul este marea, limita miscarii este malul opus, dincolo ul de aceea, este regiunea care ncepe pe tarmul celalalt . *Per este,

----------------------- Page 94----------------------preponderent inclus ntrun vocabularcare dezvoltao strategie a navigatiei. Pna si verb ul a vinde (perao), care la prima vedere nu are nimic comun cu un verb de misca re, apartine formatiunilor n *per, pentru simplul motiv ca la greci egata vnzarea era o operatiune l

nemijlocit de traversarea marii, era o desfacereamarfii pe tarmul celalalt . Sa examinam, n prima instanta, cteva familii de cuvinte create pe radicalul *per si nascute n nemijlocita legatura cu marele semantism al deplasarii maritime.1 Iata, mai nti, grupul care dezvolta un semantism al limitei. Substantivul peras (hom.: peirar, posthom.: peiras) nseamna capat , limita , extremitate 1; verbele denominative snt peratoo, a lua sfrsit ,

limita , la pasiv (peratoomai) nsemnnd, desigur,

a se termina , si perain

a mplini,aducelacapat

(la pasiv

afi mplinit, limitat ).

n cele ce urmeaza ne vom opri pe larg asupra substantivului peras ca fiin d cuvntul central al acestei familii, att prin vechimea sa (homerica), ct si prin bogatia nu antelor sale siacontextelor n care apare.

nMetafizica1,Aristoteldaodefinitiea luiperas dincarerezultacaacestadesemna concept de identitate spatiala a lucrurilor. nsa n prima instanta Hesiod, Alcman, presocratici e la corpuri ale deci la Homer,

cuvntul apare legat mai ales de notiuni referitoar

caror proportii depaseau puterea de cuprindere a omului: ta perata erau limitele presupuse si deduse, limitele pamntului, ale marii, ale cerului, ale astrelor, ale universu lui nsusi, deci limitele care faceau i forjate pe baza parte din recuzita teoretica a unor cosmologi prin deleg

imaginatiei. ntruct nu puteau fi experimentate direct, ele erau cunoscute atie:

parcurgerea unor suprafete de asemenea proportii nu statea dect n putinta zeilor. De aceea, n doua din locurile unde apare n Iliada2, cuvntul face parte din vocabu larul zeilor. n primul caz, Zeus vorbeste e ultime ale cu Hera: chiar de teai duce pna la hotarel

pamntului si marii (peirata gaies kai pontoio), unde snt tintuiti pe veci Iapet si Cronos Iapet si Cronos reprezinta personificarea a limita ultima a unor borne care marcheaz

teritoriului oikoumenei, iar dupa opinia cosmologului homerizant Crates din Perga mon, cei doi poli ai pamntului3, dincolo de care ncepea regiunea Tartarului, cu straturile sale de aer dens, rece si stapnit de ntuneric. n celalalt loc homeric mentionat, Her a se adreseaza Afroditei: Ma duc pna la hotarele pamntului fecund (peirata gaies), sal vad pe Okean os, tatal zeilor i Aici, Oceanul, deci fluviul care n viziunea homerica nconjura pamntul s

----------------------- Page 95----------------------care, ca element al umedului, este o arche a neamului zeiesc (si astfel a ntregul ui univers)1, apare calimitaultima, despartitoare afiinteidenefiinta. Aceeasi imagine, suportnd modificari doar la nivelul unor detalii de imagin atie, este prezenta si la Hesiod2. (panton pegai kai Sursele si extremitatile tuturor elementelor converg ntrun

peirata) deci ale pamntului, Tartarului, marii si cerului unic punct, dincolo de care se deschide ului

prapastia imensa (chasma mega), imaginea poetica a vid

sau a nefiintei,care nu poate fistrabatuta nicicum,de vremece nu cunoaste limite3. Despre o limita a pamntului i la Xenophan4, si ea rezulta din ntlnirea pamntului cu aerul , constituinduse deci ca linie a orizontului, vizibila la picioarelenoastre (parapossin horatai). (peiras gaies), cea de sus (tode ano), este vorba s

Expresia ek peraton gas (respectiv ek peraton ges), ab ultimis s eu extremis terrae finibus et limitibus5, apare si la Alceu6, respectiv la Thucydide7, da r spre deosebire de cazurile anterioare, cosmologice n care limita este prezenta n cadrul unei gndiri

pozitive, preocupata deci de limitele reale ale corpurilor planetare, aici ea de vine un indice poetic al departarii. Pentru Thucydide, persii, ntruct snt o aparitie inso lita fata de raza geografica pe care se miscau grecii n mod obisnuit, par sa vina de la i , la fel capatul lumi

cum misteriosul personaj al lui Alceu, cu sabia sa de aur si de fildes, se d esprinde din alt spatiu dect cel al experientei scute, a caror curente, si are obrsia n tinuturi necuno

departare e sugeratapoeticprin referirea la capetele pamntului .

Dar siaceastautilizarealuiperatagesne arata, deopotriva, ncemasuracuvntulp se aplica primordial la o limita care nu poate fi experimentata nemijlocit si ca re, ca atare, nu

poate fi dect presupusa si dedusa. n acelasi sens, Parmenide1 vorbeste d espre limitele astrelor (perat el nsusi ca astron) pazite de un cer atotcuprinzator si constituinduse

limita suprema alumii.2

nsa limita care strnge toateacesteelementelaolalta, crendastfelun ntregarmo

unkosmos,deciununiversstructurat siierarhizat, n caretoatecelelalteelementeculimi lor snt incluse ca parti ale unicului ntreg, apare pentru prima data la Pythagora3 , si ea se constituie ca granita absoluta care desparte spatiul finitului de nelimitat (apei ron). Ca atare, expresia limita universului edocle1, si (peras kosmou) survine apoi n legatura cu Emp

imagineaaceasta ne apare cadefinitiv constituita n cadrulviziunii cosmologiceeline ntr n ----------------------- Page 96----------------------text mai trziu, apartinnd lui Epicur, n care limita este elementul fundamental al d efinitiei cosmosului.2 Era desigur firesc ca n vocabularul filozofic peras sa ajunga sa desemneze limita corpurilor n general. Aristotel relateaza ca la pitagoricieni se vorbest e despre limitele corpului (ta tou somatos perata), alcatuite din suprafata, linie si pun ct3, iar n Menon, figura (schema) este definita ca reou)1. La fel, cnd limita a corpului solid (peras ste

discuta desprelocul pe care l ocupa un corp, Aristotel l identifica cu acela care e ste marcat de suprafata si decelelalte limite (epiphaneias kaitonloipon peraton).2 Este esential sa ntelegem nsa ca peste tot n aceste cazuri limita nu este suprafata goala a corpului, care l caracterizeaza n inertia exterioritatii sale si l face distinct, la nivelul acestei exterioritati, proiectia exterioara a de celelalte corpuri. Limita este

interioritatiicorpului, identitateacorpuluicarese dezvaluie, devenind vizibila. Aces ta este si

motivul pentru care Aristotel distinge limitatia (to peperanthai) de contac t (to haptesthai), aratnd ca prima reprezinta o repliere a corpului asupra lui nsusi, pastrndul n pu ritatea ireductibilitatii sale, n timp terioritate.3 Limita ce contactul l mentine n relativ si ex

desemneaza, ntradevar, punctul (linia, suprafata) extrem, dincolo de care corpul nc eteaza

sa fieceeaceel este. Eaeste echivalata cusfrsitul, dar un sfrsit resimtit ca mplinire unui lucru si deci, totodata, cu locul de unde el abia ncepe sa fie ceea ce este. De a ceea, acest tip de ontologie primara legata de tica n care sfrsitul se limita dezvolta un tip de dialec

confunda cu nceputul pentru a trimite direct la identitatea corpului. n acest sens trebuie sa ntelegem determinarea lui peras ca sfrsit i si n toate contextele n care acesta este prezent sfrsit ca care staruie n toate nuantele termenulu indiferent de faptul ca este vorba de

opus nceputului, de sfrsit ca mplinire, de sfrsit n spatiu (extremitate), de sfrsit n timp sau desfrsitca punctul suprem la carepoateajunge o activitate (culme,perfectiune). Acestea snt cele patru linii semantice ale radicalului *per pe care le re tinem pentru analiza noastra. Este si limita aici (peras), si parcursul ntre te (poros), resimtit ca limi

depasire aunuiobstacol sicapasiredincolo(peran), sieste, nsfrsit,experimentarea(p limitei, ncercarea toate la ei, care mbratiseaza toate celelalte momente si le trimite pe

idee. Sa numim sistemul de relatii care se nasc ntre aceste elemente complex pera tologic si sa vedem n ce masura poate el depasi interesul pe care l suscita n mod obisnuit o s impla ----------------------- Page 97----------------------analiza semantica. n ce masura semantismele radicalului *per trezesc o rezonanta n idee, care nu a fost pusa pna acum n valoare? Si n ce masura acest lucru ne va da dreptul sa

vorbim despre o adevarata aura metafizica a complexului peratologic si, n cele din urma, despreo peratologie? putem Limita, mai nti. Eminenta ei spune ca ontologica este att de mare, nct

inexistenta limitei exclude nu numai orice discurs ontologic, ci nsasi existenta fiintei ca atare. Limita este un principiu de organizare care explica deopotriva identitate a lucrurilor si existentaoricarui univers cosmotic ngeneral. Am vazut ca, n principal, peras semnifica limita neutra de tip fizic. Ca limita a corpurilor n general, limita este un concept de identitate si nu e de mirare ca, n analiza pe care o face lui peras, Heidegger1 arata cum abia prin prezenta limitei se po ate face pasul decisiv de la nefiinta la fiintare. Un lucru ncepe sa fie, pa n care se mplineste nauntrul proprii este miscarea propriilor sale limite. intra n prezenta , din cli Atingerea acelui limitei

suverana pe terenul finitului, este dobndirea gic n virtutea caruia

statut ontolo

lucrurile snt identice cu sine si diferite fata de celelalte. Un lucru si capata o identitate tocmai pentru ca poate sfrsi undeva, tocmai pentru ca si atinge capatul n propria s a limita. Iar ca un atare sfrsit benefic, care deschide catre regula identitatii, limita devine suprema forma a mplinirii, peras devine telos.1 Peras limita, telos capatul ca mplinire si mo rphe forma snt pentru Heidegger ina, conlucreaza la cele trei cuvinte care, n gndirea el

determinarea oricarui Seindes Seienden,a fiintei oricarei fiintari .2 nsa peras gndit ntrun context att de abstract ral

ca limita a corpurilor n gen

apare n gndireagreacadoartrziu,lacteunsofistcaProdicos,laPlaton saulaAristot prima instanta, grecii au gndit limita ntro forma care se situeaza la jumatate a drumului ntre intuitie si abstractie, deci ca limita care, desi concreta, nu putea fi exp

erimentata sub forma unei perceptii directe si simultane. Acesta este limita a am vazut cazul limitei ca

corpurilor mari, ca perata ale pamntului, astrelor, marii, boltii ceresti, universului sau ca limite ale Fiintei, usi, nca n intuita n parmenidiana ei sfericitate atotcuprinzatoare. Si tot

aceasta faza, procesul identificarii prin limita, a acelei heideggeriene tineri l aolalta ferme prin care orice fiinta se mplineste si arit. La intra n prezenta , este evident si usor de urm

Parmenide, to eon, fiinta, se determina prin caracterul constrngator al limitelo r, calitatea ----------------------- Page 98----------------------lor de tele nlantuitoare fiind subliniata n doua rnduri: fiinta este nemiscata n

unor teribile legaturi (B 8, 26) si itei (B 8, 30 31). Existenta acestei fiinta

Necesitatea necrutatoare o tine n lanturile lim (peiras pymaton; B 8, 42), care nconjoara

limite ultime

nlantuindo, este o garantie a faptului ca ea este mplinita (tetelesmenon; B 8, 42), ispravita, si nu ateleuteton, sei unei sfere bine rotunjite e mijloc neispravita (B 8, 31). Si ntruct este mplinita asemenea ma

(B 8, 43), deci n toate partile ei deopotriva cumpanita fata d

(B 8, 44), ea devine suprema forma a identitatii obtinute prin limita. Aici nu e ste vorba deci de tristetea marginirii, ci, dimpotriva, de satisfactia unei mpliniri. Daca n oric e sfera exista

o betie alimitei, atunci nfiinta parmenidiana,aceastauriasamonadacosmica,este vorba d nsasibucuria finitului celebrata la scara cosmica. Se vorbeste ndeobste despre proasta ntlnire pe care grecii au avuto cu infinitul.1 Acest lucru nu se refera, desigur, la faptul ca ei nu ar fi avut c apacitatea de a concepe posibilitatea infinitului, ct la atitudinea care rezulta dintro excelenta ntlnire cu limita. Daca existenta limitei reprezinta suprema garantie a fiintei, atunci nseamna ca a

bsenta ei,

nelimitatuldeci,esteexpresianefiintei nsesi,animicului pur. Este ceeace seafirma n explicit ntrun text atribuit lui Aristotel (inclus att de Bekker n editia aristoteli ca, ct si de Diels n fragmentele presocraticilor), care, desi considerat de majoritatea coment atorilor ca apocrif, provine totusi din atmosfera gndirii eline si o caracterizeaza. ntradevar se spune aici fara de limite e nefiinta: ea nu are nici mijloc, nici nceput, nici sfrsi t, nicivreo alta parte, si tocmai asa este nelimitarea; dar fiinta nu se poate sa fie ca n efiinta. 1 Fiinta poate fi deci determinata ca a. Pentru ca, se Unu si ca Tot , si totusi sa fie limitat sa margineas

argumenteaza ingenios n acelasi text, ca ceva, nu sa se

marginea trebuie

margineascacuceva Se ntmplaastfel caunelelucrurisa fie marginite si sase nvecineze cu ceva, altele sa fie marginite, dar sa nu se margineasca cu nimic. 1 Acesta din urma este nsusi cazul sfericei fiinte parmenidiene, iar pledoaria pentru limita care nu est e obligatoriu sa se margineasca cu ceva este o pledoarie pentru fiinta nsasi si ea repre zinta totodata o condamnareontologica anelimitatului ca trimitnd directla nefiinta. Dinaceleasimotive, un alt text aristotelic2 (de asta data autentic) transeaza disputa dintre Parmenide si Melissos n favoarea primului, spunnd: ai bine Iata de ce trebuie sa credem ca Parmenide a gndit m

----------------------- Page 99----------------------dect Melissos: pentru acesta, nelimitatul e una cu totul, pentru celala lt, totul e limitat, deopotriva cumpanitfata de mijloc. nsa cel mai convingator, n perspectiva din care discutam, ne apare un text al lui Plotin3, n care cu raul.4 limita intra n ecuatie cu binele, iar nelimitatul

n ecuati

Punndusi problema sa defineasca substanta raului , Plotin pleaca de la observatia ca raul

nu se afla nici n fiinte, nici n realitatea care este dincolo de fiint e . Atunci, conchide Plotin, a a el exista n ceea ce nu este, el are ntrun fel forma nefiintei . Iar aceasta

for

nefiintei pe care o mbraca raul si carel desparte de bine ntocmai precum nefi inta este despartita de fiinta poate fi sugerata printro suita de determinari care tin de ns asi substanta raului. Putem concepe raul considernd ca el este fata de bine precum lipsa de masu ra fata de masura, ca nelimitatul fata de limitat,ca informul fata de cauza formala, ca f iinta care sta vesnic sub lipsa fata de cea caresi este suficienta siesi. 1 n acest sis tem de opozitii, se disting clar cele doua linii: pe de o parte, [fiinta]binelemasuralimitaformacee a ce este mplinit n ta]raullipsa sine; de (ceea ce este carent). Masura, pe de alta parte, [nefiin

masuranelimitatulinformulnemplinitul limita, forma si

mplinirea apartin deci fiintei, iar n plan etic, binelui; opusele lor aparti n nefiintei, iar n plan etic, raului. Iar ceea ce nu cunoaste limita si masura si, ca atare, nu are o forma si este nemplinit n sine ramne mereu nedeterminat , deo precaritate absoluta . Acest mod de a gndi, formulat n amurgul gndirii eline, este identic cu cel care, la nceputurile ei, l ntlnim exprimat prin intermediul imaginii sferei. n fiinta parmenid iana determinata ca masa sferica, noi nu trebuie de aceea sa cautam o reprezentare spatiala, ci doarunsimbol pentru o gndire care face din limita un principiu ontologic suveran, r espectiv o cale catre determinarea fiintei nsesi. Nu numai ca peras nu este la greci un concept de rnd, dar el reprezinta o modalitate de rationalizare a lumii, bazata pe detectare a elementului primordial al organizarii ei.Postularea unei limite ultime ,a acelui peiras pymaton, nu cu totul instabil , niciodata satul

si est

este rezultatul optiunii arbitrare sau indiferente pentru o lume a finitului; dimpotriva, aici este vorba de un spirit care trebuie sa cucereasca o garantie de inteligib ilitate a existentei si, totodata, sa consemneze loculdeunde ontologia poate ncepe. ----------------------- Page 100----------------------de Aceasta totodata functie catre ontologicorientativa a limitei (care deschi

posibilitatea cunoasterii n genere) o vom ntelege mai bine daca vom ape la la un strat semantic al lui peiras, care n ordine istorica este pesemne primul. n Retorica1, A ristotel ne spune ca n limba veche peras, aca limita limita , era sinonim cu tekmar, reper .2 D

conferaidentitateunuicorp sideterminaloculpecare acesta locupa ncadrulfiintei, at contactul cu limita lui este prima modalitate prin care fiinta poate fi ridicata la nivelul cunoasterii.1 Reperul c. nsa n cazul este limita introdusa ntrun scenariu gnoseologi

corpurilor mari, cnd limita nu mai poate fi perceputa direct, ne aflam n situatia incomoda si paradoxala de a transforma n reper limita unui obiect care cade n afara perceptiilor noastre si care abia urmeaza sa fie cunoscut, prin strabaterea suprafet ei care desparte de limitele lui. Grecii au facut strabaterea apare ca experienta acestei cunoasteri, n care

elementobligatoriu,sub formamarilor calatoriimaritime. Dar daca fiinta marii nu putea fi cunoscuta dect prin strabaterea ei, mai ns emna oare atunci calimitaeiera data? Oarenuera eamereu deatins? Inclusa n sistemul proiectiv al atingerii, limita nu mai era die vorhandene Grenze, proprie corpurilor perceptibile nemijlocit imperiul limitelor si simultan, care lncezesc n

date sicare,pentruceicese complac npreajma lor, genereaza, corespunzator,o mare lene spiritului. n orice calatorie planetara (planao, a rataci din tarm n tarm ), n

care era vorba de nui limitele marii si de limitele pamntului , grecii erau confruntati cu fiinta u

peisaj a carui linie de orizont era inexistenta sau care, mai precis, lua forma fictiva a limitei unde marea se ntlneste cu cerul. Acest peisaj nt n propria lui care se anuleaza consta

fictiune este resimtit, atta vreme ct strabaterea nu sa mplinit, ca obstacol. Obstac olul este deci nsasi marea ca spatiu lipsit de repere. n aceste conditii, tarmul ca limita u ltima este telul nevazut al unei strabateri care face din chiar acest nevazut propriul ei r eper. El pune n joc cunoasterea paradoxala a unui obiect care este recunoscut n absenta cunoast erii lui si care presupune ca prealabila o cunoastere ce abia urmeaza sa aiba loc . Ne putem oare imagina cu adevarat cercul vicios la care erau condamnate primele calatorii plan etare, unde necunoscutul devenea reper al cunoasterii, de vreme ce reperul nsusi se confunda cu limita necunoscuta? Dar ne putem oare totodata imagina ct de stimulativa pentru spirit e ra aceasta situatie, n care limita trebuia cucerita printrun e se confunda cu ----------------------- Page 101----------------------dinamismul strabaterii, traversarii, ba chiar al depasirii spatiului cup rins ntre limite, de vreme ce, prin nsasimarimea si necuprinderea lui, acesta eraresimtitca obstacol? Existenta unui obstacol care desparte de limita vizata a putut crea cazul particular al unei limite care ia forma lui dincolo gerii. n si care n felul acesta creeaza stradania atin dincolo (peran), de pericu demers indirect, car

felul acesta, atingerea limitei (peras), care acum se confunda cu devine n cel mai nalt grad la, iar poros, o ncercare

(peira), un experimentum plin

miscarea catre limita vizata si totodata drumul ca substrat material al acestei miscari, devine

strategiadepasirii obstacolului care desparte delimita si o transforma n iect al ncercarii,allimiteide atins.

dincolo , n ob

Trebuie sa retinem ca n scenariul peratologic caruia ncercam sai trasam contu rurile dincolo sa nu nseamna pasirea n regiunea situata n afara limitei, ci limita nsasi introdu

n sistemul proiectiv al calatoriei. Limita este tarmul celalalt, regiunea situata de partea cealalta n raport cu tarmul de pe care calatoria ncepe. Limita nu este nici o clipa resimtita n negativul ei (si, anticipnd, putem spune ca la greci ea nu a fostniciodata resimt ita astfel), si tocmai de aceea ea nu este de depasit, ci de atins. Determinarea limitei ca dincolo

explicadecedepasirea,larndulei,nuvizaniciodatalimita,cidoarobstacolulcaredesp de atingerea ei.1 Depasirea unei limite greu nsemna deschiderea caii catre atingerea

accesibile si, n mod paradoxal, ea devine astfel o modalitate suprema de afirmare a limitei, stradania de ao atinge, si nu de a o contesta. Depasirea ca transgresare a limite lor nu avea la greci nimic din conotatiile eroice pe care noi neam obisnuit sa i le atribuim n mo dernitate. Dimpotriva, n varianta aceasta, depasirea termina prin a ntlni variantele pr oaste ale lui dincolo . Depasirea limitelor unui corp obisnuit echivala cu pierderea identitati i lui, deci fie cu caderea n altceva , fie cu degenerarea n monstruos. Depasirea limitelor Univer sului echivala cu intrarea n imperiul vidului (to kenon) sau al indefinitului (to ap eiron), deci n dincolo ul prost al lipsei de repere. Iar lului vizat, cu caderea n or greci depasirea limiteireper echivala cu ratarea te

dincolo ul prost al ratacirii. Ciclul ntoarcerilor acasa ale eroil

dupa razboiul troian, din care episodul odiseic este cel mai faimos, reprezinta n mare masurapovestea unor peregrinari nesfrsitedatorate pierderilor repetateale limiteirepe r.1

Pentru greci, asadar, nu era un stimulent, ci imposibilul atingerii ei. este elementul

imposibilul

depasirii

unei limite

ncercarea

limitei ca limita care trebuie atinsa

----------------------- Page 102----------------------dinamic al scenariului peratologic n momentul nasterii lui. Aceasta marca a nceput ului va ramne o constanta n universul regasi deopotriva n spiritualitatii eline, pe care o vom

gndirea cosmologica a presocraticilor, n conceptul aristotelic de prudenta (p hronesis), ca modalitate comportamentala care face din cunoasterea limitelor proprii un reper existential suprem1, sau n tragicul elin, pe care vom ncerca sal explicam printrun exces n cultiv area limitei sinu n contestarea ei2. Oare gresim cu ceva sau exageram n vreun fel daca afirmam ca se p oate ajunge la intimitatea fiintei eline pornind de la felul n care ele obiective si subiective ale semantismelor radicalului la nceput, a vizat sau mbinat element complex care,

*per ntrun

cucerireaunorlimite asezate dincolode putereaperceptieiimediate?Pentrulumeaspiritului marile calatorii originare au avut semnificatia transpunerii limitelor f izice ntrun sistem proiectiv care a facut e constiinta si limita. cu putinta deschiderea dialogului dintr

Neutralitatea lumii fizice a fost anulata, n masura n care ea a devenit obiect ul si prilejul unei ncercari (peira). De aici si pna la constiinta limitelor proprii, dar si a ncer carii lor, nu mai era dect un pas, care n istoria filozofiei a echivalat cu trecerea de la o ntologie la etica si la reflectia n marginea lumea tragicilor si a platonismului cu toate deschiderilelui. limita Desi n limba a corpurilor, greaca a peras a fost preponderent invocat ca divinului, de la presocratici la

pamntului,aastrilor, a cosmosuluietc.;desioevolutieaacestuicuvnt n ntelesul del pe care omul o resimte n raport cu propria sa fiinta nu apare nici n vocabularul t ragicilor, nici n cel stoic (unde problematica gndirii ar fi nlesnit oricnd o asemenea evolutie ), totusi am vazut ca n cadrul re o stradanie de complexului peratologic se poate vorbi desp

atingere a limitei, si astfel despre o atragere a limitei n fata const iintei. Cuplata cu actul

vointei sialconstiintei,limitaterminaprinaiesidin inertiafizicalului,devenindunad conceptperatologic. Vorbind despre peratologie, noi facem o sinteza pe care limba gr eaca nu a facuto nicaieri explicit, dar e care am pututo care si are acoperirea n sugestia metafizica p

desprinde din semnificatiile radicalului *per. Peratologia ca fenomenologie a limitei si a atitudinilor fata de limita (manifestate , puse, cucerite sau n forma limitei acceptate

contestate) nu se constituie deci ca simpla analiza filologica a conte xtelor n care apare ----------------------- Page 103-----------------------

cuvntulperas.Desitrimiteconstantlacuvntuldelacare si mprumutanumele,peratologi depaseste cu mult ceea ce spune cuvntul ca atare sau ceea ce poate o feri o analiza de concept. Peratologia si ntinde raza asupra unor regiuni n care cuvntul peras nu mai exista,

dar ncareproblematica sugerata initialde existenta lui si deloculcentral pe care l ocu a n constelatia semantismelor lui *per este mereu prezenta. Altminteri nu am putea nte lege de ce problema prudentei eline este una peratologica, desi cuvntul peras n u este niciodata invocat n relatie cu sophrosyne1. Altminteri nu am putea ntelege de ce tema platon iciana a asemanarii omului cu divinitatea una peratologica, desi (syngeneia si homoiosis) este

cuvntul peras nu apare niciodata n acest context. Ambele teme snt teme a le ncercarii

limitei , ale lui peratos peira (neformulate nsa nicaieri ca atare), dintre care pr ima pune n joc principiul static al ramnerii sub limita cunoscuta, iar cealalta un princ ipiu dinamic si transcendent, problema lui nous ca ceea ce se afla n noi de dincolo de noi (to en hemin theion) si care nu poate fi atins dect printro transformare a umanului n vederea as imilarii divinului. De aceea ar fi nepotrivit sa se reproseze peratologiei ca si tradeaza etim onul pentru a facesaltul ntrovastazonaheuristica siexplicativa, nauntrulcareiatotce lpriveste esential pe om limitele a, afirmarea sau sale si ale lucrurilor care i stau n preajm se poate reorganiza coerent

contestarea lor, ramnerea sub ele sau pasirea dincolo n jurul

unui centru unic. Astfel nteleasa, peratologia poate deveni nu numai axa antropologiei antice, ci axa antropologiei filozofice n general. nsa pentru aceasta va trebui sa acceptam ca ncarcatura ideatica a complexului peratologic este aceea care conteaza, si nu blocajul n analiza istorica a unuicuvnt. Este adevarat ca buna fixare a obiectului unei discipline sa baza t ntotdeauna pe o reusita inspiratie onomastica. ina nu a nghetat n Dar niciodata o asemenea discipl

contururile termenului de la care ea sia luat numele. De obicei, asemenea discipl ine au luat nasteresausau dezvoltat pebazapotentarii semnificatiei acelui termen.

Hermeneutica ,de

caredelaDilthey ncoace aramaslegatdestinultuturor stiintelorspiritului

sicareao

astfel o imensa dihotomie nauntrul cunoasterii n general, mpartind exercitiul refle xiv ntre principiile exactitatii si cele ale interpretarii a ntro disciplina metodologica etare proprii libere , si are precedent de interpr

ale carei pretentii se limitau la tehnicile filologiei

----------------------- Page 104-----------------------

clasice sau studiilor biblice. Sub dezvolta istoria unui

aceeasi suprafata

onomastica

se

domeniu a carui identitate este greu de fixat n suita tuturor metamorfoze lor pe care lea suferit obiectul uprafata vizata stiintei interpretarii : de la literatura clasica sau biblica la s

de disciplina filozofica autonoma legata n zilele noastre de numele lui Gadamer. Cnd filozofia moderna, prin Feuerbach, a trebuit sa defineasca o atitudine specifica a spiritului care se implica n cunoasterea oricarei realitati; sau cnd, prin Scheler, sa pus problema ntemeierii unei ultatele stiinte fundamentale a esentei omului care sa sintetizeze toate rez

stiintelordespreom sisaajungalaindicarea finalaa loculuiomului nlume sarecurs potentareasemanticaavechii antropologii ,careserezumasela istorianaturalaaomului nteleasa ca suma a cunostintelor privind originea si evolutia sa biologica. momentul n

aparitiei sale, lasfrsitulsecolului 16, iconologia nu era dect un repertoriu de simbol uri si alegorii de tip plastic sau, cum o numea autorul ei, Cesare Ripa, o pedieetalon a personificarilor . Dar n afara interesului pentru imagine ikon), enciclo

(la care trimite etimonul e

ce mai are ea comun cu iconologia din secolul nostru, careia Panofsky i fixeaza c a sarcina cautarea semnificatiei ultime a fenomenului artistic artistului) (situata dincolo de intentia

sistabilirea relatiei ei cu spiritul obiectiv al epocii? n cazul peratologiei er si a liniilor semantice care se dezvolta din el, peratologia evolueaza catre orice forma de miscare a limitelor n cmpul de libertate al constiintei sau catre orice forma de miscare a constiintei n cmpul de necesitate al limitelor. Peratologia poate deveni un unghi teoretic lucrurile stau la fel. Nascnduse n marginea radicalului *p

privilegiat,care aresa detectezenunumailocurileunde limita apare nmodexplicit,ci si

acelea unde ea este prezenta n chip nebanuit; deci nu numai n marginirea n spatiu s au n ritmurile timpului, ci deopotriva n omului, n norma statutul existential sau istoric al

morala, n credinta etc. Astfel nteleasa, limita poate fi descoperita cu functia ei benefica si modelatoare, fara de care nici un act formativ si nici o asezare stabila n lume nu ar fi cu

putinta;sau,calimitaafinitudinii, eapoatefi descoperitacao provocare,ca o modalitat a strniapetitulpentruinfinitulpotential si instinctul de migrare catre un alt statut al fiintei. ----------------------- Page 105----------------------V O I N T A N E Z E I . D E L I M I T A R E : S C U L P T U R A Citita cu interes peratologic, Facerea este o proiectie a libertatii ca vo inta de limitare.1 naintea Genezei, duhul lui Dumnezeu se purta peste ape . Orice act demiurgic ncepe cu aceasta plutire a spiritului caresi aproximeaza fapta, dar pentru a nu ramne simpl a ratacire, el trebuie sa se determine faptuind cu de demiurgie este o adevarat. Si cum orice act divin M I T U L G E

configuratio, o instaurare de limite modelatoare, determinarea ului se consuma n

Geneza sub forma limitelor puse dinauntru. Vorba lui Platon despre Dumnezeu ca marele geometru se adevereste un vast scenariu macar n sensul peratologiei: Creatia este

peratologic animat de vointadivina a limitarii. n preajma Creatiei, duhul lui Dumnezeu se purta peste ape. Apa nsa nu este s ingurul elementcare premerge Creatiei. Mai exista pamntul si ntunericul. Pamntul, apa si ntunericul snt trei eleme nte ale indeterminarii si ele i stau Demiurgului n fata ca o materie a modelar ii viitoare. nsa pamntul, mpreuna cu marea, snt fapte ale Facerii din ziua a treia. De ce atunci pamn tul

apare nca de acum, cnd Dumnezeu nu face, ci cumpaneste doar o fapta viitoare? Pamnt ul care vine dinaintea genezei este altceva dect pamntul creat, asa cum ma rea este altceva dect apa dinaintea creatiei. Pamntul care sta alaturi de apa si ntuneric ca element al indeterminarii este materia nediferentiata n care nu a patruns limita mo delatoare. Textul grec ne spune ca el era aoratos si akataskeuastos: Exact tradus, aoratos nu nseamna nsa tocmai pentru nct. Netocmit , ca traieste gol , ci gol si netocmit , n varianta romna.

nevazut , cu

ascuns privirii , si el este asa e indisti

n conjunctie

ntunericul;

akataskeuastos, este sinonim n greaca cu autophyes, care trimite la tot ce exista prin sine, la naturalul frust, lipsit de orice a sau artistica; ge gest de asistenta artizanala, tehnic domestic si civilizator

akataskeuastos este pamntul salbatic, netrecut nca prin actul al

unei opere de modelare. Abia n ziua a treia, darmai ales ncele urmatoare,Dumnezeu l va tocmi , lva modela prin aranjare (kataskeuasis). ----------------------- Page 106----------------------Sa ne ntoarcem nsa la momentul de nceput al demiurgiei. n prima zi, Dumne zeu face lumina. Lumina este primul element al modelarii sau, mai degraba, unul n ved erea ei. Limita lucrului, conturul sau, forma, apare n lumina. ntunericul, indistinctia pur a ar anula opera creatiei, ar lasa ca elementele ei sa fie asemenea pamntului pri mordial: aoratos, ascuns privirii . Pentru ca delimitarile create de volumetria divina sa fi e percepute este nevoie de lumina. Iata de ce n Marele Atelier al Demiurgului totul nce pe cu conditia oricarei forme, cu lumina deci. nsa pna si aceasta prima fapta, care e do ar o conditie a delimitarii, apare aici ca produs de ntuneric. El se al ei: Dumnezeu desparte lumina

comporta asemenea unui hotarnic: n materia vasta si indistincta a Creat iei, el hotaraste

despartind,hotarnicind. nprimele trei zile,Creatia nueste altceva dect delimitare: np a

ziluminaestedespartita de ntuneric, n a douaapelesedespartpentrua face saaparacer n a treia operatia e aparent opusa t n vederea ele se aduna , nsa cu att mai mul

distingerii: pamntul si apa se aleg separat, si afla o margine, o limita care, ea abia, confera apei identitatea marilor, iar pamntului, lasat lor, pe aceea a uscatului.Apa si pamntul sntacum tocmite . sa se iveasca la marginea

Cerul, pamntul si marile apar deci prin simpla demarcare. Cu ele, opera per atologului geometru se ncheie; din ziua a patra asistam la faptele peratologului modelator. Lumea aceasta, repartizata doar pe cteva registre, este lipsita de viata formelor; nu e xista o forma a pamntului, a cerului, a marii. Exista doar margini ale lor. Limita exista aici do ar ca forma frusta a demarcarii. n schimb, n urmatoarele trei zile, facnd i luna, pestii si soarele s

pasarile, animalele terestre si pe om, Dumnezeu nu mai poate delimita trasnd hota re vaste; limita nu mai confera acum identitate unor regiuni, ci unor forme, unor corpuri. Nu mai este limita care mplineste hotarnicind, ci aceea care mplineste modelnd. Iar hotarrea div ina a devenit, la rndul ei, vointa de sculptura. Cezura ntre primele trei zile si ultimele trei ale genezei este distanta ntre geometrie si sculptura. Dumnezeul Facerii si nchei e opera ca

artist al formei(peomsculptndulpur sisimplu), deciapoliniznd.Caci apolinia,asacum definito Nietzsche, este tocmai nevoia de forma. Si nainte de a fi un principiu s tilistic n creativitatea umana, apolinicul ht) care intra n este o forta artistica (knstlerische Mac

regimul de functionarealUnului Originar (dasUrEine). Cualte cuvinte,elreprezinta nsas

norma de comportament a Demiurgului. Dar de ce ajunge Unul Originar s a se comporte ----------------------- Page 107----------------------apolinic? Sau, n termenii Genezei, de ce creeaza Dumnezeu Lumea? De unde setea lu i de forma? Demersul lui Nietzsche icculturala, nsa n este, n expresia sa, de factura filozof

miezul ei explicatia ntlneste, daca nu chiar conceptul psihiatric, cel putin a cea abnormal size pe care o are n vedere orice psihologie a creatiei. n Nastereatragediei, stare a originara a Vointei este una de inconfort psihic: contradictia ireductibila si v esnica suferinta. Unul Primordial cauta sa se elibereze ivarea ntro lume a de suferinta originara prin obiect

formelor, a aparentelor(Erlstwerdendurch denSchein).1 Crearea formeiaparedeci nlume ca principiu terapeutic, ca modalitate de compensare a unei stari de Urschmerz. Fabula ontologica se rezolva astfel ntro pura talmacire romantica a psihologiei geniului: lumea devenirii,a aparentei,a formelor care lumea fenomenala deci este produsul unei crize pe

fiinta originarao depasestesubformaunuiactartisticprimordial. Proiectareaaparenteie procesul artistic originar , spune Nietzsche2. Potolindusi durerea, Vointa devine artista. Spectacolul devenirii si formelor nu este de aceea dect natura nteleasa ca muzeu i mens, iar omul, care este forma desavrsita faurita n Atelierul divin al creatiei, repr ezinta chipul n care Vointa, Unul Originar, si celebreaza eliberareasuprema. Scenariul acestei apolinii divine, functionnd e Creatorul ei, este reeditat ntocmai n ectiva a Facerii, Geneza. nainte de a deveni terapeutic cumpanire, fata d stare proi

plutirea lui Dumnezeu peste ape este pura bntuire care nsoteste plictisu l ontologic. Iar ntunericul care staruie deasupra adncului, a prapastiei doar starea abyssos nu este

elementara a nimicului, ci si reflexul ei psihic n sinea Duhului neang ajat n fapta si, ca atare, suferind. Orice privitor ntro prapastie adevarata cunoaste crisparea ce rezulta din co ntemplarea unei lumi fara repere. prapastia (Abgrund, Nelinistea existentiala pe care o sugereaza

realitate fara de temei ) provine din faptul ca spiritual si constient nu se poate trai dect ntro lume n gnd pna la care spatiul si timpul snt marcate. Vointa de limitare, mer

nscrierea fiecarui gest n timp sau pna la demarcarea spatiului n care ti propui sa te asezi, este un principiu de sanatate spirituala, un chip de a aduce ordine n lume, de a crea un cosmos, Iata de ce prapastia simbolul nevrozei ntunecata, abyssos sau chaos, devine

dinaintea Facerii, melancolia fundamentala a divinului care nu sia dat nca o deter minare. ----------------------- Page 108----------------------Un Dumnezeu care nu sar elibera n actul Facerii trebuie imaginat ca de venind duh rau, sinucigassau killer.1Creatia ncepe deci sub semnul uneiautoterapii divine, sifiecarezi aei

este otreaptade sanatate nplus.CndDumnezeu,lacapatul fiecareizile, siadmiraopera o declara buna, el afirma n primul rnd ziua a sasea o bunastare psihica. Iar cnd n

Demiurgul l face pe om dupa chipul sau , ceea ce se obtine nu este vulgara tranziti vitate somatica a divinului, ci obiectivarea potentialului apolinic care a facut cu putin ta Creatia si, deci, o certitudine de echilibru prin crearea eliberatoare a formei. Cu face rea omului se recapituleaza astfel instinctul artistic care a generat scenariul Creatiei, iar Creatia nsasi se deschide catre propria ei posibilitate secunda. Ca forma generatoare de forma, omul se dovedeste a fi cea mai nalta satisfacere e forma. Agent al a apetentei primordiale catr

propriei lui faceri, apolinia a devenit, n om, instinct generic, Putem ntelege n ce masura instinctul limitei modelatoare i vertebreaza fiinta, daca ne vom gndi la ce se deschide sta a lui Noica. Primitivul spune Noica nchiderea

intra n nchiderea colibei. Din acea

nchidere omul nu a mai iesit. Numai ca el a deschiso n nchideri mai vaste. Coliba de vine sat,apoi cetate, apoi nsasifiintaistorica a omului. Toata istoria omului vomspune bildende Kunst, o arta plasmuitoare, generatoare de forma, n care se rei tereaza simbolic actul cosmic al Facerii. Exegeza moderna a religiilor nea aratat ca fiecare activ itate este, n radacina munca ei, o asemenea este rit) sau reiterare. Nu numai agricultorul (a carui

es

ntemeietorul de cetate, dar fiecare om este purtat, n gesturile lui esen tiale, de un patos cosmotic. Numai ca, ntre acestea toate, sculptura is atentat la adresa haosului, principiu pentru psihic ca al n ea vointa de limitare este cel mai si modelare, dec ca

cosmogenezei, si capata expresia simbolica absoluta, devine pentru sine. Nou a ne scapa esenta sculpturii atunci cnd o asimilam artei, iar arta, la rndul ei, o ntelegem ca activitate regionala, nscrisa oarecum suplimentar n cercul activitatilor umane, n orice caz la capatul muncilor dedicate supravietuirii sau cuceririi naturii . nsa daca forma la creat pe om si

daca noriceproductieumana seafla o urma, ct depalida, a travaliului divin deinformar atunci sculptura catre plasmuirea formei memorativ activitatea orientata deliberat si n deplina gratuitate o simpla specie a activitatii, ci un rit co

nu mai este n care

cosmogeneza, antropogeneza si esenta oricarei fapte modelatoare snt mentinute con stant n constiinta umanitatii. Spre deosebire de alte arte, de cinematograf de pilda, ca re atunci cnd ----------------------- Page 109-----------------------

nceteaza sa fie simplu divertisment sfrseste n psihologia sentimentului sa u n morala, sculptura pastreaza mereu aceasta marca a primordialului. Chiar pictura, car e este si ea o bildende Kunst, raportata la sculptura reprezinta o debilitare a principiului fo rmei, pentru ca ea nu creeaza dect iluzia corpului si a modelarii. Pe de alta parte, cul oarea este doar un accident al formei si, stergndo de pe statuile eline, timpul a lucrat bine de vreme ce a restituitesentialitatiiceea cese nascusedinea. Numai ca aceasta esentialitate a fost pna la urma corupta chiar si n sculp tura. Cnd sculptura greaca dobndeste dimensiunea psihologicului, cnd devine expresiva si sug estiva, nfatisnd, sa zicem, patosul durerii, cnd se deschide deci o epoca a barocului n scul ptura, care culmineaza cu Madona ndurerata aplecata peste trupul frnt al Fiului, atunci s culptura si corupe principiul tautologic, devine tranzitiva si imitativa. Caci daca sculpt ura, n esenta ei, imita ceva,ea nu imita un lucru existent,cispiritul careia asistat geneza.1 Sculptura imita un principiu formativ, nsusi principiul formei: das Bildner ische selbst. Corporalitatea, forma trebuie nfatisate tura mare pna si ca atare, si de aceea n sculp

miscarea este retrasa n linistea unui contur. nsa atunci nseamna ca granita dintre mimetic si simbol a disparut. Reproducerea corpului nu este o verificare a ca pacitatii mimetice a omului; lucrurile imitate nu snt ncercuire. n icoane , ci simboluri ale unor rituri de

rondebosseul oricarei statui exista o aluzie la ngradirile benefice n care viata si p rimeste determinatiile ei si capata o forma, un chip. Lucrurile nu si traiesc aici triste tea marginirii, ci satisfactia mplinirii lor. Oul sculptat al lui Brncusi, aceasta monad a orfica, este o implozie de fericire; si orice sfera pare sa fie o betie a limitei, o celebra

re a ei. Iata de ce sculptura este cea mai netragica dintre arte; n ea limita este benefica, trebuie celebrata, nu contestata. Putem spune ca sculptura este bucuria finitului. Si ea este pna ntratt, nct anuleaza simtul vazului. Privirea e dispersiva si, dintre toate simturile, ea es te cea mai apta

saobtinaunsimulacrualinfinitului,alinfinituluicaindefinit,tocmai pentru ca nsine contine un principiu al limitatiei. Limita privirii este ntotdeauna exterioara pr ivirii, e pusa

dinafara, sidacaaceastastavilanuexista,vazulseuneste nmodspontancu emblemafizic a infinitului, care este orizontul. Ca sa te bucuri cu adevarat de corporalit ate, trebuie sa o supui tactil; dintre arte, sculpturaestesinguracare sustragetactiluldinsfera pragmatic ului, i da o demnitate estetica si l revalideaza n spirit. Statuile eline, oarbe toate, po arta n ele nu ----------------------- Page 110----------------------numai limitatia, forma, ci si principiul contemplarii ei. Numai n aceasta dobndita orbire devine limpede intentia de a trai eminenta corpului, si o statuie n care vazul a amutit este implicit o invitatie la hiperestezia o sculptura dect tactilului. Nu vezi cu adevarat

pipaindo si nu ntmplator Brncusi sia subintitulat cteva lucrari

sculptura pentru orbi

Suprafata este slefuita pna la epuizarea oricarui accident al materialul ui si este pregatita pentru ntlnirea cu singurul reproduca n sfera simt capabil sa se muleze pe ea, sa o

subiectului si sa elibereze din ea forma ca principiu si ca proiectie a vointei de limitare. Privirea, care contine n sine germenele departelui, este o tradare potentiala a f ormei; pentru a percepe forma trebuie sa rami n proximitatea ei. Si tocmai de aceea ta ctilul, singurul dintre simturi care se naste prin anularea oricarei distante, prin contact, repr ezinta suprema fidelitate fatadeforma; nu vazul,ciatingerea i da corpuluio certitudinede existenta.

nsa cnd aceasta cautare a formei devine o obsesie ( caut forma n tot ce fac , spu nea Brncusi), cnd ea se transforma n inde toate problema dificila si nebuneasca de a cupr

formele ntrunasingura 1,atuncivointadelimitare siatingelimita siserastoarna nop ei. Vedem cum n sculptura propriei sale lui Brncusi forma contine n ea smburele

destructii. Si l contine n trei feluri: ca forma marita infinit ( proiect de pasare care marita

vaumple cerul ),caformacaresale cuprinda pe toate, n sfrsitcaformazburatoare,care

dizolvafiinta n traiectoriaproprieimiscari. ntoateacestecazuriezvonul infinituluic naste din finit si carel preia pe acesta n nasterea sa. Sculptura lui Brncusi e caz ul unic si paradoxal n care vointa de limitare se neaga dinauntrul maximei ei exersari. Ea a devenit vointa de dezmarginire. ----------------------- Page 111----------------------H E I D E G G E R , L I M I T A O P E R A D E A R T A S I

Cnd este vorba de Heidegger si problema operei de arta, se invoc a ndeobste Der Ursprung des Kunstwerkes (Originea operei de arta), faimoasa scriere publicata n volumul Holzwege (Carari n necunoscut), la baza careia au stat trei conferinte tinute n 1936. n schimb, nu numai amatorii de filozofie si estetica, dar chiar si cercet atorii trec adesea cu vederea textul conferintei ung des Denkens Die Herkunft der Kunst un die Bestimm

(Provenienta artei si determinarea gndirii),pe care Heidegger a tinuto, 31 de ani m ai trziu, n 1967, la Atena. Ne vom opri asupra acestei mici scrieri (ea nu depaseste 15 pagini), cu speranta ca arta ar putea totusi cstiga ceva de pe urma ntlnirii ei cu fil ozofia, asa cum filozofia, n cteva din marile ei momente, a cstigat forta, splendoare, ba chiar si un plus de umilitate de pe urma ntlnirii cu arta si cu meditatia asupra operei de arta. Dar n e vom opri

asupra acestei mici scrieri nu n ntregul ei, ci atrasi de o singura problema: ope ra de arta plastica si limita. Conferinta lui Heidegger a contat pe mprejurari: tema ei a fost prilejuita, dictata deopotriva de locul si de vremea n care a fost tinuta: Academiei Noi cei de aici, membri ai

deArte,adunatilaAtena nprezentaAcademieide Stiinte, ntrunveacaltehnicii stiintif la ce altceva am putea medita daca nu la acea lume care a ctitorit cndva nceputul artelor si stiintelor n Europa ntei, tema ei occidentala! 1 Prin raport cu conditiile conferi

provenienta artei n Grecia i si

apare astfel necesara. nsa nu mai putin ntmplatoare vor f

punctul ei depornire si desfasurarea ei: Deoarece am dori ca n meditatia noastra sa evitam arbitrarul gndului, cerem aici, la Atena, sfat si nsotire din partea stravech ii protectoare a orasului sia tinutului atic, din partea zeitei Atena. 2 Procedeul lui Heidegger este aici de un extrem rafinament. Aparent, el se asaza, din capul locului, sub autoritatea unui zeu apus, si totul pare o simpla figura de s til, daca nu o reverenta facuta gazdelor Conferintei. De fapt, el ne atrage atentia ca, daca vr em sa gndim asupra provenientei artei n Grecia, noi nu o putem face dect ramnnd la termenii gndir ii eline. Asezarea sub protectoratul zeitei Atena devine n primul rnd un scrupul de metoda. ----------------------- Page 112----------------------Numai apelul la un zeu grec, la o ntruchipare a spiritului obiectiv al lumii acel eia, ne poate garanta accesul la misterul nasterii artei n Grecia. Nu ca istorici de arta trebuie sa ne apropiem de aceasta problema, ci ca partasi la propriile noastre origini. Iar daca originile noastre ne privesc, daca ele snt prezente n fiecare moment al dezvoltarii noastre ulterioare,

ba chiar ne ntmpina din viitor, atunci Atena nu este un zeu apus si noi nu vom put ea afla care este provenienta artei faraajutorul ei. Dar de ce, din puzderia zeilor elini, trebuie sa apelam, cnd e v orba de provenienta artei, tocmai la zeita Atena? De ce, cu ajutorul ei doar, putem evita gndului ? Oare pentru simplul fapt ca ea este zeita conciliului, polymetis, rejurari arbitrarul

sfatuitoarea n mp

diverse , cum o numeste Homer? Dar Heidegger nu solicita asistenta Atenei ntro manie ra simbolica sau nediferentiata, gndinduse, asa cum facem adesea, ca e bine, pentr u reusita unei actiuni, sa ne asezam sub un protectorat divin. Natura de sfatuitoare a zei tei este direct implicata n problema provenientei artei. Ceea ce nseamna ca ntre sfat si arta exista o legatura intima. ntradevar. Faptul re, o cunoastere de a sfatui presupune o cunoaste

prealabila, un avans n cunoastere n raport cu cel pe A sfatui, spune Heidegger, nseamna vordenken, ta de grija a gndi naintea

carel sfatuiesti. a pur

altuia , vorsorgen,

naintea altuia 1. Numai pentru ca ai gndit deja lucrurile n privinta carora ti se cer e sfatul

potida un sfateficace, adica poti provoca reusitaprincorectaindicareasolutiei. Sfatul e deci totdeauna n joc un prealabil. Si tocmai de aceea, spune Heidegger, enei se puterea At

ntinde oriunde oamenii scot ceva la iveala, la lumina, unde pun ceva la cale, und e pun ceva

nopera,undeactioneaza sifac .IarAtenaledaruiestesfatul mai cuseama celorceprodu unelte, vase si podoabe 2. Acesta este prin excelenta domeniul lui techne. Aici ma i mult ca oriunde devine clar raportul dintre prealabil si secvent, dintre ceea ce este mai nti gndit, imaginat, proiectat si ceea ce apoi este nfaptuit, realizat. Sub raza lui techne si deci a zeitei Atena cad toti cei care opereaza trecerea de la invizibilul formei cunoscute si imaginate n

prealabil la realizarea ei. Sub raza lui techne cade si artistul care, ca atare, este un technites. Arta se bazeazaperaportul dintre n e joaca prima instanta n spatiul Acest deci, nca invizibil si vizibilitateaulterioara a operei. destinul oricarei presupune opere de arta unui s Vorbli

ncanevazutului. cken, a unei

ncanevazut

existenta

priviriprealabile 1. Privireaprealabila este atintita catre ceea ce urmeaza sa devina vizibil, ----------------------- Page 113----------------------dar caredeocamdata este nevazut.Privireaprealabila este o privire interioara ndrepta ta spre ceea sura ce trimite catre forma (das (das Gestaltweisende), spre ceea ce da ma

Massgebende)2. Artistul detine din capul locului forma si masura operei nca nerea lizate, datorita cunoasterii pe care o implica aceasta privireprealabila. Dar tocmai pen tru ca este nca nevazuta, forma aceasta are nevoie, mai mult dect oricare alta (dect ce a vizibila, n speta), de Sicht und Helle, de face cu putinta arta are nevoie e o elucidatio vedere limpede si claritate . Privireaprealabila care de o lumina interioara, de o iluminare , d

(Erleuchtung)3. Siaici,naturazeiteiAtena intra pentru a doua oara n joc. Arta primeste iluminarea, puterea de a vedea ncanevazutul, de la zeita care nu este doar polymetis, , de pilda, ci si glaukopis. Glaukos nseamna stralucitor , asa cum

stralucitoare snt marea, astrele si luna. Privirea (ops), ochiul Atenei este glau kos, este das glnzendleuchtende Auge, este laux, este ochiul ce lumineaza stralucind , iar bufnita, g

emblema Atenei tocmai pentru ca ochiul ei incandescent poate strapunge noa ptea facnd vizibil ceea ce altminteri este invizibil 4. Atena polymetis, sfatuitoarea n varii o cazii , al carei sfat presupune este deopotriva cunoasterea ce se bazeaza pe privireaprealabila,

glaukopis, dotata cu o incandescenta re fac cu putinta

si cu o claritate a ochiului ca

privireaprealabila n ceea ce abiaurmeazasa se ntmple sisa fie. n sfrsit, problema provenientei artei implica si o a treia ipostaza a zeitei Atena: Atena skeptomene, cea caremediteaza . Relieful votiv din muzeul Acropolei o nfatiseazape zeita ndreptndusi privirea catre un punct precis: Atena priveste catre o piatra de hotar, catre o borna.Privirea meditativa a Atenei,spuneHeidegger,este ndreptata asupralimitei. Dar ce este limita? Heidegger a vorbit n mai multe rnduri despre aceasta pro blema, pornind de fiecare data de la ntelesul termenului elin, peras. Prima si cea mai importanta interpretare a conceptului grec de limita Heidegger o face n faimoasa Ei nfhrung in die Metaphysik (Introducere n metafizica)din1935.Iata cum suna ea: faptul de a sta naltat n sine nsusi (das in sich hoch gerichtete Dastehen ), de a

ajunge laosituareferma(Stand) si dearamne nsituareferma,grecii l ntelegdreptfi Ceea ce ajunge n felul acesta la situareferma si devine fermsiconstant (stndig ) n sine

nsusiseelibereaza nchip violent,porninddela sine,pentrua ajunge nnecesitateaprop

salelimite,peras.Aceastanue defelcevacarevinesase adaugefiintariidinexterior. n ----------------------- Page 114----------------------si mai mica masura ea reprezinta o lipsa, n sensul unei marginiri daunatoare. M entinerea

care se obtine pe sine pornind de la limita, faptuldeaseaveapesine n care se men ine situareafermasiconstanta (das Stndige) este fiinta fiintarii si abia ea face ca fi intarea sa fie fiintare, deosebindo de nefiintare. A na, asadar: a ajunge la o situareferma nseam

dobndipentrusine o limita, asi obtine olimita (ergrenzen). De aceea, to telos reprezin ta o trasatura fundamentala ici scop, ci a fiintarii, el nensemnnd nici tinta de atins, n

capat, sfrsit.Sfrsit nu este aici defel nteles ntrun sens negativ, ca si cum o da el ceva nu poate merge mai departe, nu mai functioneaza si nceteaza. Sfrsitul (End e) este o sfrsire (Endung) n sensul de sfrsire plina, desavrsire (Vollendung). Limita si s frsitul reprezinta acel ceva prin care fiintarea ncepe safie. 1 Patru ani mai trziu, n studiul scris n 1939, Vom Wesen und Begriff der Physis

(Despreesenta si conceptul luiPhysis),acelasi lucru este reluat ntro formaconcisa: n peras, gndit n spiritul filozofiei eline, nu este o limita n sensul unei margini ex terioare, nu este acel loc unde ceva nceteaza. Limita este, de fiecare data, ceea ce lim iteaza, ceea ce confera determinatii, ceea ce da punct de sprijin si statornicie, acel ceva pri n care si n care ceva ncepe sieste. 2 n sfrsit, n conferinta de la Atena despre limita se face aceasta s curta digresiune: Limita nu este totusi doar contur si cadru, nici numai locul n care ceva nceteaza. Prin ea

cevaestestrnslaolalta nPropriul saupentruca,porninddeaici,sa apara nplenitudine sa ajunga laprezenta. 3 ntoateacestereferiri lalimita,pecareHeideggerlefacedea lungula30deani, ramne aceeasi: limita nu este o realitate negativa; dimpotriva, ea este poziti vul nsusi, de vreme ce nu se poate vorbi de fiinta dect n masura n care exista limita, pe cnd ab senta limitei, nelimitatia, este indeterminarea nsasi, echivalentul nefiintei. Limita n u este deci o limitatie, ci deschidere catre fiinta, conditia prealabila a participarii la Pe scurt, a fi a fi .

nseamnaafi limitat, a dobndi olimita,aiesi din vagulnefiintei. Drumul catrefiintast

nazuintacatreolimita. ntre peras( limita ) si fiintaexista cea mai intimalegatura. Iar pentru greci ri, Anwesung, fiinta este, dupa atunci cum Heidegger limita spune n attea rndu tocmai

ajungerelaprezenta , aceasta

presupune

fiintaajunsalapropriaeiprezenta

(Anwesen).

Ceeacee prezent de fiecare

----------------------- Page 115----------------------propria luizabovire (das jeweilig Anwesende), ta eonta,fiinteaza (west) n limita(pera s). 1 Este drept ca raportul ntre faptul de a fi si limita mbraca un caracter paradoxal, n masura

n careacest raportpresupune coincidenta ntre un sfrsit siun nceput. Ceva trebuiemai

sa se sfrseasca, sa fie gata , sasi dobndeasca limita ca semn al ncheierii si desavrs rii sale, pentru ca, apoi abia, sa nceapa sa fie. Trebuie ca mai nti sa se sfrseasca int rarea n limita, pentru ca sa nceapa intrarea n fiinta. Pe scurt, nceputul fiintei presupun e sfrsitul delimitarii. Ct de adevarata este pentru lumea greaca interpretarea pe care Heidegger o da limitei ca limita benefica, ce mplineste si da statut de fiinta sne vedea evocnd se poate le

exemplul tragediei eline. ntradevar, pentru greci nu imposibilul depasirii unei li mite era un stimulent, ci imposibilul atingerii ei. Tragicul elin se explica printrun exces n cultivarea limitei, si nu printrunul n contestarea ei. Eroii antici snt sublimi prin persisten ta n limita carei determina, si nu prin efortul de a o depasi. Constiinta nu se frnge ai ci n fata unei limite nfruntate si ea nu nsecinta a acestei experimenteaza propria ei naltare ca o co

nfruntari si a caderii care o nsoteste. Tragicul nu se naste aici din per sistenta cu care o constiinta ireductibila ncearca sa depaseasca o limita insurmontabila. rea limitei este un concept modern tul unor ntelegeri de tip romantic, care se naste Depasi

n contex

insurectionale ale libertatii, desprinse deci de ideologia fatalista care emana din ipostazele destinului antic, din Ananke, Tyche ei trzii, renascentiste sau Moira si din proiectiile

(Fortuna labilis si Fortuna maligna). Pentru eroul antic, existenta unei limite insurmontabile nu constituie o provocare. Dimpotriva. Destinul tragic se realizeaza aici n mas ura n care eroul avanseaza e prin destin) imperturbabil si se catre propriile lui limite (prescris

mplineste nauntrul lor. Tocmai rmina este

constiinciozitatea

fata de limita care l dete

premisa tragicului, si nu contestarea lui. Creon, de pilda, este tira nul perfect, care sia interiorizat legea cetatii (aceea carei cere sa refuze dreptul la ngropaciune unui tradator al cetatii). Antigona, la rndul ei, este sora perfecta, care sia interiorizat legea sn gelui (aceea carei cere sasi ngroape fratele). Cei doi snt tragici pentru ca snt saturati de fiint a pe care

au dobndito nscriinduse ntocmai n limitele ce le revin. Daca unul dintre cei doi nu sa

mplini ncadrul limitelor careldetermina,care idau un statut sioidentitate(deci ca si Sora), tragicul nu ar putea aparea. Asa, el apare prin coliziunea a doua pers onaje care si ----------------------- Page 116----------------------ating limita fara rest si care elimina sau al acomodarii orice spatiu al compromisului

reciproce. Eroul grec nu sufera deci de un exces de mobilitate, el nu evolueaza , ci este situare ferma n orizontul unui destin. Determinant apare imobilismul lui, fiinta lui turnata perfect n propriul ei contur. Tocmai de aceea, el nu cade de la o naltime situata mai presus de sine, ci se surpa asemeni unei statui n granitele formei. n tragicul antic este exaltata

limita, ncelmodern,depasirea.Dintoata galeriaeroilorantici, Prometeuparesafiesing abatere de la regula limitei si, de aceea, singura aparitie un soi de irumpere a stranie,

modernului pe scena antica, fapt care, de altfel, si explica posteritatea modern a a eroului, de la Goethe pna la Shelley devarat ca agent al si Spitteler. Prometeu functioneaza cu a

depasirii, ca unul care vrea sa mute din loc limita umanului, si nlantuirea lui pare sa fie, pnalaurma, o simbolicarememorareacuvenituluistatut limitativ. Asadar, privirea zeitei Atena skeptomene este ndreptata asupra limitei. Dar nu asupra limitei pe care o vedem ea Atenei vede limita cu totii privind obiectele din jur. Privir

ncanevazutului, n virtutea careia obiectul vizibil (opera) va deveni ceea ce el este. Ea

privestecatrelucrul ncheiat naintecaacestasa nceapasafie. Eavededesavrsireacare

fost ncasavrsita. Side aceea, ncalitateaeideskeptomene,Atenaghideaza privireatutu celor ce se ndeletnicesc cu facerea, cu confectionarea (si deci si cu ar ta) catre momentul prealabil al operei, catre conditia vizibilitatii ei ulterioare. Ea este nsotitoarea nevazuta a posibilelor opere ale oamenilor 1, a tuturor lucrurilor facute , poioumena, die Gemchte , desprecare Heidegger vorbestepelarg nstudiul privitorlaconceptul de physis2. Puterea Atenei devine activa ori de cte ori intra n joc un eidos proaireton, un aspect surprins n prealabil cu privirea 3. Arta si are provenienta n Grecia pentru ca acolo omul a ajuns sa cunoasca pentru prima oara mecanismul enta ca trecere de la ajungerii la prez

nevazut la vizibil. Orice artist sta sub semnul Atenei premergatoare, anticipativ scrutatoare si cumpanind la limita prezentei viitoare. El are cunoasterea nchiderii n l imita si forma, care premerge deschiderii n prezenta a operei. El detine punctul de po rnire ca moment

ncheiat(peras simorphecatelos,casfrsit) si,tocmaideaceea,elarepricepere n modu a proceda, de a trece la realizareaoperei. Fara acest sfrsit anticipativ nasterea opereinueste

cu putinta. Artistuleste,asadar,unagent al limitei,cel ceopoarta n sine,cel careare ----------------------- Page 117-----------------------

ei,careocultiva,oexperimenteaza,careasaza n limita sicare,astfel,facecacevasaa la prezenta, deci safie.

Dar ce se petrece n cazul omului? Exista olimita a lui? Care este limita omu lui? Daca limita este sfrsitul datorita caruia un lucru ncepe sa fie, nseamna ca ea este dete rminata n

functiedemodulde asfrsialfiecaruilucru.Cacinutoate lucrurilesfrsesclafel. Ob de lemn sau o piatra sfrsesc altfel si au alte sfrsituri dect o ploaie torentiala, altfel sfrseste n sfrsiturile sale un copac, altfel, un animal. Nici o vietuitoare nu sfrseste la limitele suprafetei corpului sau; aceasta nu e limita vietuitoarei. 1 Heidegger nu ajunge s a discute n conferinta de la Atena despre limita vietuitoarelor si despre limita omului. Tot usi el citeaza la un moment dat aceasta propozitie pe care Nietzsche a scriso n anul 1884: nsch ist das noch nicht festgestellte Tier. eamna ca, Der Me

( Omul este animalul nca neasezat .) ns

spredeosebiredealtmod de a fi, omulnuareolimita. nsa aceasta propozitie suna modern. Caci, pentru greci, omul are o limita; ea este destinul. Sa lasam acum textul lui Heidegger glossa, doar, n spirit deoparte, pentru a

heideggerian.Poatecalui Heidegger nsusiiarfiplacutsaobserveca moira,numele greca destinului, trimite, etimologic, la meiromai ( a mparti ) si la meros ( parte ).1 La Hom er (Odiseea, 3, 40, 66; 8, 470; 14, 448), moira semnifica portia primita la ospa t si, respectiv (Iliada, 15, 195), partea carei revine unui zeu la guvernarea lumii. De la portia concreta primita la masa, semnificatia cuvntului a evoluat catre portia de fericire cei rev ine fiecarui individ n viata si apoi catre destin ca nsasi portia de viata si configuratia viet ii fiecarui om n parte. Portiile ospat, nu de viata care le revin oamenilor, ntocmai ca si portiile de la un Ba chiar calitatea si cantitatea lor intra

snt niciodata aceleasi. din capul locului n

concurenta, o portie buna neputnd fi n acelasi timp si mare, n speta viata ale asa a unui

erou excluznd longevitatea mpart portiile cantitatea si calitatea lor fiecarui om n parte,

(cazul lui Ahile).

nsa cine

snt cei care

la ospatul vietii? Cine hotaraste destinul

limita, conturul, forma unei vieti? La Homer (Odiseea, 16, 64; 19, 129; 19, 512 ) se vorbeste n chip nediferentiat ar, indiferent de de daimon ca mpartitor vorba al portiilor de viata, d de o ordine

feluritele reprezentari, peste si o dozare pe care o

tot este mereu

nfaptuiesc zeii, n faza tragediei eline aceasta functie ramnnd exclusiv un atribut al lui Zeus. ----------------------- Page 118----------------------nsa spre deosebire de portiile de la ospat, cei cesi primesc destinu l, portiile lor de viata, nu cunosc nici cantitatea nici calitatea acestora. Ei snt asemenea unor me seni care ar mnca legati la ochi, nestiind dinainte nici ce au n fata, nici ct au sa mannce, n vre me ce doar cei carei servesc stiu acest lucru. Acest raport ntre ceea ce este cunoscut d e zei, dar necunoscut de oameni, n chiar privinta vietii oamenilor, constituie miezul oricar ei tragedii grecesti. Tragedia este tocmai spectacolul necunoasterii limitei care est e viata omului, al necunoasterii propriei limite. Artele plastice sibilelor opere ale presupun privireaprealabila catre limita po

oamenilor. Tragedia reprezinta tocmai imposibilitatea acesteipriviri atunci cnd ope ra este nsusi omul. Dintre toate artele, tragedia este singura care surprinde nu limita, ci ascunderea ei. Ea este reprezentarea a ceea ce pentru om ramne obscur. Lui Heidegger iar fi p lacut sa spuna: tragedia e spectacolul stariideneascundere a ascunderii nsesi, iesirea n lumina a obscuritatii caobscuritate, vizibilitateainvizibilului ca invizibil. Din acest moment rolul zeitei Atena se ncheie. Privirea anticipativa si lim

pedea zeitei se ndreapta doar nspre ceea ce este nca nevazut, nu nspre ceea ce trebu ie sa ramna

nevazut. Spre ceea ce este nca nevazut, darurmeaza sadevinavizibil,nu nspreceeaceest nevazut si urmeaza sa persiste n obscuritate. Zeita Atena mediteaza asupra limite lor ce pot fi cunoscute , a unei si dinainte cunoscute de oameni: la limita unui vas, a unei podoabe

statui. Meditatia zeitei se opreste n fata limitei care este omul, chiar daca, n c alitatea ei de zeita, aceasta i este deopotriva cunoscuta. Meditatia egata de rolul ei de Atenei este l

nsotitoare si sfatuitoare. Or, n privinta limitei care este chiar propria lui vi ata, Atena nul poate nsoti pe om. Caci spre deosebire de un vas, de podoaba sau de o statuie, fi inta unui om nu ajunge dect treptat la prezenta. De aceea, el ramne sa strabata singur , si fara sal cunoasca dinainte, teritoriul de obscuritate carel desparte de fiinta sa, de limi ta vietii sale. Orice destin sta sub indivizilor si a nensotire si ignoranta. Istoria este singuratatea

popoarelor care se ndreapta, fara sa o cunoasca, spre limita vietii lo r, spre propriul lor destin. ----------------------- Page 119----------------------C U P R I N S CUVNT NAINTE DESPRE LIBERTATEAGRAVITATIONALA Libertateagravitationala Fondul intimstrain Umilitatea, orgoliul si umilinta ELEMENTELE FONDULUI INTIMSTRAIN DESPRE HOTAR SIHOTARRE LIBERTATEACA PRELUARE NPROIECT A HOTAR N PRIVINTA SA(ASE HOTAR)

Frica si libertatea Nehotarrea si absenta de destin Despre destin.secventa dedepasit deatins Maladiilede destin.Lenea, ratarea si bovarismul Prostia ca ncremenire n proiect A HOTAR N PRIVINTA A CEVA.RAPORTUL CU LUCRUL Raportul cu lucrul pe care nu eu (noi) lamfacut.numirea. ocrotirea si distrugerea Raportul cu lucrul facutde mine. Fabricate si creatie A HOTAR N PRIVINTA CUIVA Devenirea nspatullibertatii.Momentul paideic Devenirea nspatiullibertatii.Iubirea A HOTAR N PRIVINTA MULTORA(A TUTUROR) Legea,frica dedestin sidestinulcolectiv PRELUAREA N PROIECT A LIBERTATII. RASPUNDEREA SI VINA EPILOG ANEXE ----------------------- Page 120----------------------SEMANTISMELERADICALULUI*PER SI COMPLEXULPERATOLOGIC VOINTADE LIMITARE:MITUL GENEZEI. SCULPTURA HEIDEGGER,OPERA DE ARTA SILIMITA Aparut1994 Culegere sipaginare HUMANITAS conversie Winword 2.0/IBM:IoanLucianMUNTEAN