Olivier Clement - Trupul Mortii Si Al Slavei

Adormirea M aicii Domnului - icoană, secolul XV
Galeriile Tretiakov, Moscova

TRUP ÎNSUFLEŢIT, SUFLET VIU
Astăzi, omul civilizaţiei occidentale se străduieşte să

simtă iarăşi pământul sub picioare, să-şi redobândească
elanul regăsindu-şi propriul trup în toată densa lui reali
tate. Este tot ce-i mai rămâne după atâtea deziluzii şi de
cepţii şi după ce L-a surghiunit în cer pe Cel numit de
Nietzsche “Dumnezeul moral”. Nenumărate tehnici, ade
sea venite din Orientul îndepărtat, ar vrea să ne ajute să
redevenim conştienţi de trupul nostru în armonie cu ritmu
rile cosmice. Deşi. în fond, şi cu aceste tehnici problema
tica rămâne aceeaşi, mulţi le consideră remedii împotriva
tehnicilor raţiunii instrumentale care ignoră dimensiunea
trupească a omului, pentru care trupul nu-i decât o absen
tă sau. medical vorbind, un ansamblu din ce în ce mai bine
explorat de aparatură. Spre stupefacţia Bisericilor, erosul
se “liberalizează”, uneori ieşindu-şi din minţi, alteori însă
eăutându-şi cu onestitate propriul adevăr. în faţa acestor
căutări, creştinii, când nu le resping cu o .stângace dema
gogic, le denunţă, pe bună dreptate, riscurile: a fi “strălu
citor" în trup poate fi un narcisism care să te facă să treci
pe lângă celălalt şi pe lângă tine. Dar trebuie să cântărim
şi aşteptările.
OLIVIER CLEMENT
Creştinismul este cu adevărat religia întrupării şi învi

erii trupului “Cred (...) într-Unul Domn, Iisus Hristos, (...)
şi a înviat din morţi (...). Aştept învierea morţilor”, măr
turiseşte Crezul niceo-constantinopolitan, sau "învierea
trupului” cum preferă cel numit “al Apostolilor.”
La omul căzut, trupul, deodată împărătesc şi muritor,
exprimă şi totodată maschează persoana. în felul acesta, în
tre persoană şi trupul său este o relaţie de identitate şi di
ferenţă echivocă până la tragic.
Trupul exprimă persoana. El nu este doar un obiect al
acestei lumi, ci, fundamental, cineva, manifestarea, lim
bajul unei persoane. Este suflarea care poartă gândirea, e
înaintarea şi popasul care structurează timpul şi spaţiul.
Este cel prin care sunt mereu gata să acţionez (nici un
savant nu poate explica de ce, dacă vreau, pot să-mi ridic
braţul, să fac un pas înainte sau înapoi). Este cel prin ca
re mă ofer privirii celuilalt. El trimite la întreaga existenţă
a omului. Experienţa trupului mi se dezvăluie ca ceva ce
coincide nemijlocit cu prezenţa mea. Trupul meu nu este
nici lucru, nici instrument, ci eu în lume, eu pentru ceilalţi.
Deosebirea biblică dintre trup şi duh nu are nici o legă
tură cu dihotomia elenistă dintre sirflet. şi corp în ciuda ne
număratelor confuzii istorice care au făcut adesea din creş
tinism un “platonism pentru popor”. Omul e alcătuit din
"ţărâna lumii” - astăzi poate am putea spune din "praf de
stele” şi elemente biochimice -, şi o prezenţă personală care
le uneşte. Din acest motiv în Biblie omul este desemnat fie
ca “trup însufleţit”, fie ca "suflet viu”. Omul nu are un su
flet, ci este un trup însufleţit. Organele fiziologice simboli
zează şi întrupează cumva o dimensiune sau alta a sufle
tului (psyhe). Astfel, “pântecele”, mai precis, uterul, desem
nează compasiunea, mila pe care o resimte mama din
adâncul trupului pentru pruncul ei, "rărunchii” semnifică
partea din noi în care se elaborează dorinţa, iar “inima”
reprezintă centrul cel mai important al omului în care se
8
TRUPUL MORŢII ŞI AL SLAVEI
fac opţiunile fundamentale.

Deci “trupul” este omul întreg dar, trebuie neapărat să
precizăm, în limitele sale de creatură. Sunt o fiinţă tru
pească pentru că sunt o fiinţă mărginită, pentru că nu
sunt Dumnezeu. Prin aceasta, trupul este chiar omul în
fragila sa libertate. Astfel, totul se petrece în legătură direc
tă cu Dumnezeu care “a suflat în faţa lui (omului) suflare
de viaţă şi s-a făcut omul suflet viu” (Fac. 2,7). însufleţit de
acest “jet de dumnezeire”, cum spunea Sfântul Grigorie de
Nazianz1, omul este chemat să se deschidă lui Dumnezeu
în mod liber şi conştient. Aşadar, “duhul” omului nu este
“ceva”, o nu ştiu ce piesă dintr-un joc de construcţii pen
tru “ezo teri şti”, ci acea “inimă” adâncă în care persoana îşi
adună şi deschide trupul creat (al său, în continuitate cu
al lumii) ca să fie însufleţit de Duhul Sfânt, Suflarea dum
nezeiască. lată de ce poate trupul, cum spunea Sfântul
Apostol Pavel, să devină “duhovnicesc”. Dar dacă, dimpo
trivă, omul se leapădă, se refuză, îşi caută identitatea în si
ne însuşi şi numai în sine (“veţi fi ca Dumnezeu” promite
şarpele simbolic în Rai, Fac. 3, 5), “trupul” reprezintă doar
mărginirea închisă, pecetluită de moarte, a creaturii des
părţite de Creatorul ei. Atunci, ca să reluăm vocabularul
paulin, chiar duhul devine “trupesc”.
în această perspectivă, dialectica trupului şi duhului se
revelează ca dualism existenţial şi nicidecum ontologic. Pă
rinţii apostolici, în secolul al Il-lea, încă atât de apropiaţi
de gândirea biblică, au afirmat limpede că omul a fost cre
at în totalitatea fiinţei sale după chipul lui Dumnezeu sau,
mai precis, al lui Hristos. “Omul întreg iar nu o parte din
om este după chipul”, scrie Sfântul Irineu al Lyonului:
"Omul desăvârşit este un ansamblu care formează o uni
ta le compusă din sufletul care primeşte Duhul Tatălui şi
rsle una cu trupul modelat după chipul lui Dumnezeu1 2.”
1. Poeme dogmatice, 8, PG 37, 452.

2. Contra ereziilor, V, 6,1.
9
OLIVIER CLEMENT
Oscilând astfel între “trup” şi “duh”, bazar şi nephesh.

trupul meu este eu şi, în acelaşi timp, nu este. într-adevăr,
atât de frecvent maschează în loc să dezvăluie persoana...
Am primit ceva care mi se impune de parcă ar fi din afară,
o parte din energia cosmică ce-mi este dată, dar care, puţin
câte puţin, se epuizează. Am primit un anumit patrimoniu
genetic, anumite condiţii familiale, sociale, culturale, o lim
bă şi nişte modalităţi de exprimare, o lege ca să mă umani
zez canalizându-mi, mai mult sau mai puţin, pornirile firii.
Sociologia, biologia şi, mai ales, psihanaliza pretind că ar
avea puterea să descifreze toate acestea, că ar deţine cheile
acestei taine. Cheile neantului meu sau, mai degrabă, ale
irezistibilei mele alunecări spre neant. Se ştie că un euro
pean crescut de mic în Japonia capătă o faţă extrem-ori-
entală datorită deprinderii unor anumite poziţii ale muş
chilor netezi în timpul vorbirii sau al tăcerii. Măşti... Este
o iluzie să crezi că poţi poseda asemenea chei - şi de multe
ori o iluzie a celor bogaţi - ca şi aceea de a vedea în bolile,
mai general spus, în nenorocirile noastre, inscripţia ursitei
noastre spirituale. Să lăsăm chestiunile de genul acesta în
seama sectelor şi a aşa-numiţilor “guru". Există boli profe
sionale (cum e silicoza minerilor), boli înscrise în zestrea ge
netică, boli ale civilizaţiei. Mai adânc, dimensiunea haotică
a existenţei, despre care ştim foarte bine că este “căzută”,
se poate înscrie şi în celulele unui nevinovat: copiii bolnavi
de cancer, de exemplu. Evanghelia ne eliberează de astfel
de himere magice sau culpabilizante. Cei optsprezece ucişi
de surparea turnului din Siloam nu erau mai vinovaţi decât
ceilalţi locuitori ai Ierusalimului (cf. Luca 13,4-5), dar moar
tea lor ilustrează cât de precară este existenţa despărţită de
Dumnezeu. Nici orbul din naştere şi nici părinţii lui nu pă-
cătuiseră, dar vindecarea lui arată lucrarea lui Dumnezeu
(cf. Ioan 9,1-3).
între “eul” nostru profund, adâncul din care ţâşnesc
fără încetare stropi de lumină, şi existenţa noastră tru
10
pească se strecoară aşadar - ca un strigăt după unitate,

după adevărata tămăduire - o opacitate, o rezistenţă, ris
cul unei împotmoliri. E un decalaj exprimat foarte bine de
pudoare. în Rai, ne spune istorisirea simbolică din Facerea,
“Adam şi femeia lui erau amândoi goi şi nu se ruşinau” (2,
25). Dar când s-a stins lumina care-i îmbrăca (şi care se
poate aprinde iarăşi Intr-o iubire adevărată sau într-o pasi
une). “li s-au deschis ochii ia amândoi şi au cunoscut că
erau goi” (3,7). Mă recunosc şi, în acelaşi timp, nu mă re-’
cunosc în trupul meu. Mă recunosc, altfel n-aş roşi sub pri
virile celuilalt-căci nu roşim pentru ceea ce ne este străin.
Dar mi-e frică să nu-mi transpară persoana prin trup, îmi
este teamă să nu mă împotmolesc în ceea ce are ei mai
impersonal, acel ceva ce aparţine înainte de toate jocului
speciei. Simt că privirea celuilalt, fixată asupra mea fie din
întâmplare, fie din elanul grandios şi dislocant al vieţii pur
organice, nu este privirea aceea dătătoare de încredere în
care aş putea exista fără nici o prihănire. Este privirea unui
străin care dispreţuieşte sau doreşte, sau şi una şi cealaltă,
şi care în felul acesta îmi suprimă adevărata identitate. Fo
losirea acestei priviri ca meserie (în prostituţie, de exemplu)
sau acceptarea ei, fie din poftă (mai ales la bărbat), fie din
dorinţa de a fi dorit (mai ales la femeie), duce la o adevă-
rgiă dezbinare a fiinţei. Motiv pentru care cei mai mulţi
oameni îşi acoperă trupul lăsând la vedere numai faţa şi
mâinile, aceste porţiuni de frontieră direct expresive pen-
tru persoană. Veşmintele acoperă ceea ce este impersonal
manifestând în acelaşi timp gustul, specificul persoanei,
re e mai bun dintr-o cultură, astfel încât întreaga siluetă
devine expresivă, devine “faţă”. Veşmântul, prin simbo
lismul lui, participă atât la “hainele de piele” despre care
vorbeşte Cartea Facerii (3,21) cât şi la “haina de lumină” din
Rai. Este adevărat că unele nudităţi, la copii şi la adoles
cenţi, rămân îmbrăcate în lumină şi că “sfâşietura” făcută
de privire în “haina de piele” - după o interpretare evreiască
11
OLIV1ER CLEMENT
mult lăudată de Claude Vigee3lasă uneori să se vadă trupul

duhovnicesc originar.
Dar la fel de adevărat este şi faptul că însăşi faţa poate
deveni mască, hotar, absenţă de sine şi de celălalt. Derâ
dere, ură uneori. “Nu mă mai iubeşti, mă priveşti ca pe o
veche scrumieră plină de mucuri.” Masca Gorgonei care
împietreşte. Sau lipsa oricărei priviri: în antichitate sclavii
erau numiţi aprosopos. fără faţă. Sclavii nu sunt priviţi, ci
doar număraţi şi socotiţi. Sau, ultimul avatar al moderni
tăţii noastre, se taie în bucăţi un trup cumpărat sau furat
pentru comerţul cu organe...
Oboseala, această zeiţă a vieţii contemporane, îmbă
trânirea fără leac în ciuda atâtor leacuri împovărează şi
veştejesc, şi, după starea lăuntrică, după atitudinea faţă de
moarte, devin prilej de opacizare sau de transparenţă. Ri
durile exprimă sau îngreuiere sau despovărare; cum spu
nea Sfântul Irineu al Lyonului4, dacă omul uneşte suflarea
de viaţă cu lutul, ridurile sunt crăpăturile acestuia din ur
mă, sfâşierea crisalidei. Dar această posibilă “alteritate”* a
trupului este dusă la extrem mai ales de durere. Durerea
este ceva străin în mine. Dacă nu este prea intensă pot
trăi cu ea, îmi aminteşte cu glas scăzut că sunt o făptură
mărginită. în felul acesta, unii oameni locuiesc ca într-o
chilie monahală în trupul lor suferind. Dacă devine prea as
cuţită, durerea transformă trupul într-un vrăjmaş, într-o
obsesie. în această situaţie omul se ghemuieşte într-o as
cultare a trupului şi se simte prizonierul lui; trupul său
devine altcineva. Durerea extremă face din trup un adevă
rat mormânt, după jocul de cuvinte al lui Platon (soma.
trupul = sema, mormântul) sau, şi mai rău, o cameră de
tortură. Când ajunge în “stadiul fiarei care urlă” , omul nu
3. Claude Vigee, La Faille du regard, Paris, 1987.

4. Op.cit., III, 22,1; V,6,l.
* Alteritate, fiinţa privită din punct de vedere diferit de ea însăşi,
ca altul. (lat.târzie - alteritas) (N.tr.).
12
mai poate suporta nici cel mai mic discurs sublimant. Mai
rămâne, pentru unii, un fel de părăsire de negrăit, care-i
identifică cu Hristos în agonie - dar pentru care ultimă în
viere?*
în felul acesta trupul reprezintă în mine toată ambigu
itatea lumii. Pe de o parte, lumea este creaţia lui Dumne
zeu, bunăfoarte şi trupul, prin simplitatea plăcerii, se uneş
te cu prăznuirea universală, cu marile binecuvântări (şi
deci “binefaceri") dumnezeieşti ale Facerii: “Şi a văzut Dum
nezeu că este bine” - tob, adică bine şi frumos, Septuaginta
traduce prin kalon, frumos. Dar lumea este, pe de altă par
te, şi locul morţii, al morţii sub toate formele ei cosmice,
istorice şi cotidiene. Trupul-lumii (“acestei lumi” spune
Evanghelia, în opoziţie cu “lumea”- articulat - creaţie a lui
Dumnezeu) apare aici, reluând expresia paulină, ca un
“trup al morţii”: “Cine mă va izbăvi de trupul morţii aces
teia?” (Rom. 7,24).
Omul este prezent în lume numai prin realitatea sa
trupească pe care însă, uneori, o depăşeşte dezvăluind ast
fel ireductibilitatea persoanei străbătută şi întemeiată de o
chemare pentru care, dacă trebuie, îşi poate sacrifica tru
pul. Omul se realizează ca vocaţie personală “dându-şi via
ţa pentru prietenii săi” . Soljeniţân a arătat foarte bine
această ţâşnire a conştiinţei: atunci când, de exemplu,
omul îşi poate învinge foamea, dorinţa de supravieţuire,
printr-un gest de compasiune în care riscă totul. în gulag
scriitorul a avut mai întâi, în faţa unor torţionari care-i te
rorizau pe “politici”, revelaţia “bestiei-umane”: “Nu, acestea
nu sunt feţe, nici măcar feţe de maimuţă - o faţă de mai
muţă mai seamănă cât de cât cu cea a omului... nu, ce
vedeţi sunt măşti crude, mârşave, care nu mai exprimă5
* Credem că autorul se referă la învierea de apoi care poate fi spre

viaţă veşnică dar şi spre osândă, cf.: «Şi vor ieşi cei ce au făcut cele bune,
spre învierea vieţii, iar cei ce au.făcui, cele rele, spre învierea osăndirit» (In.
5, 29). (JV. ir.)
13
OLIVIER CLEMENT
decât lăcomie şi batjocură.” Este o condiţie care, desigur,

nu este deloc cea definitivă căci “linia care desparte binele
de rău trece prin inima fiecărui om De la bine la rău
nu este decât un pas, spune proverbul. Deci, ca urmare, şi
de la rău la bine”5. Numai că acest pas trebuie făcut in
anumite împrejurări. îl face, în lagărul din Fiica dragostei
şi inocentul Grania când refuză "adăpostul” distribuirii
pâinii. Dacă ar fi acceptat ar fi însemnat să rămână la căl
dură şi să mănânce pe săturate. Dar legea gulagului cerea
ca cel care deţinea această funcţie să fure din pâine pen
tru torţionarii care binevoiseră să-l facă părtaş la puterea
lor. Din acest motiv a refuzat Grania: ”Ce suflet trebuie să
ai ca să furi din hrana unui deţinut măcar un gram?”. Şi
Gherasimovici din Primul cerc face acest pas când refuză
să pună la punct dispozitivele poliţiste căzând astfel în
"cercuri” şi mai infernale. îl face şi Inocenţiu Volodin, diplo
mat în culmea carierei, atunci când, cu riscul vieţii, averti
zează un om că va fi arestat... Alegerea poate chiar să nu
aibă nimic spectaculos înscriindu-se în smerenia cotidianu
lui. Un Ivan Denisovici, sau portarul de la şaraşca, Spiri-
don, au ştiut să nu treacă limita dincolo de care devii
"mâncător de oameni”. Şi Soljeniţân, atunci când îi evocă
pe toţi aceşti oameni ai datoriei, sau ai devotamentului,
pentru care conştiinţa şi respectul faţă de alţii depăşesc
instinctul de conservare sau căutarea plăcerii.
Persoana încearcă să-şi "străpungă” condiţionările pe
care le şi modifică în felul acesta. Persoana este "autotrans-
cendere”, autexousia cum spun Părinţii Bisericii. Ea poar
tă în adâncul ei nu numai un dor pe care nimic din această
lume nu-1 poate potoli, dar şi "palatul memoriei” pe care-1
cerceta tânărul Augustin, această misterioasă unitate care,
de-a lungul vieţii, sintetizează, integrează momentele tim
pului şi "ţărâna” pământului. în temporalitatea muritoare5
5. Archipel du Goulag, tor. fr., Paris, 1974, t.II, p.459.
14
a trupului, o picătură de veşnicie dăruieşte plenitudine

clipei în care întreaga făptură ni se umple de existenţă.
Această dialectică se înscrie în relaţia dintre trup şi ce
lălalt aşa cum este înscrisă în relaţia sa cu lumea.
***
Celălalt îmi este dezirabil/indezirabil aşa cum şi eu îi

sunt lui. în Eseu despre gândirea ebraică, Claude Tresmon-
tant. scria cu accente claudeliene: ”în iubire, un suflet cu
noaşte nemijlocit un alt suflet; între ele nu se mai interpune
nici un trup; trupul e sufletul. (...) Cum ai putea fi despărţit
chiar de ceea ce eşti? Nu trupul separă, ci minciuna. Două
suflete vii îşi află gustul pe care îl are fiecare, gustul acela
tainic ce face parte din «numele» nou «pe care nimeni nu-1
ştie, decât primitorul» (Apoc.2,17).”6
Dar ştim, de asemenea, că a fi trup înseamnă să fii ex
pus rănirii, distrugerii. Să fii expus torturii şi violului. Pen-
Iru fiecare, celălalt este, în cele din urmă, această faţă din
faţa ta de care nu poţi trece, care te somează să-i răspunzi,
cum sublina mereu Emmanuel Levinas. Unii răspund, adi
că devin responsabili. Alţii ucid - şi există multe maniere
de a ucide şi de a te sinucide -, sau torturează încercând
să transforme relaţia prea grea în posesiune, sau să-i smul
gă persoanei, prin trup, taina sa. Tortura este suferinţa pe
care şi-o produce omul, într-un vertij de vinovăţie şi anean-
llzare; şi este mai ales, şi tocmai pentru aceasta, suferinţă
provocată altora pentru a le viola taina, pentru a le desfi
gura faţa care ne întreabă, care ne acuză - ah! să crăp ochii
nevinovăţiei care mă judecă! - şi, în fond, fie că o ştim sau
ini. pentru a distruge chipul lui Dumnezeu din ei. Atâta
vi cine cât omul se va naşte ca să moară, va fi mereu ispi
tii sa I transforme pe celălalt în sclav sau în vrăjmaş. Sclav, j
ca Nă sc creadă Dumnezeu, stăpân suveran pe viaţa, pe
(I. Op.cit., p. 105.
15
OLIV1ER CLEMENT
durerea, pe moartea celuilalt. în vrăjmaş, ca să-şi uşureze

propria angoasă aducând ca jertfă un ţap ispăşitor.
Dar celălalt, în clipa în care am cea mai mare putere
asupra lui, se refugiază în moarte.
De aici remarca lui Maurice Blanchot cu privire la
cartea lui Robert Antelme, Specia umană: "Omul este indes
tructibil, ceea ce înseamnă că nu există o limită în distru
gerea omului.”7.
Aceleaşi observaţii se pot face şi despre relaţia dintre

cosmos şi trup. Omul este chemat să-şi asume universul
în trupul său şi în trupul colectiv al umanităţii pentru a-1
elibera de "vanitate”, spune Sfântul Apostol Pavel. pentru
a-1 elibera adică de "existenţa în van”, de aspiraţia spre ne
ant şi pentru a-1 însufleţi, sfinţi - comunicând "lutului”, şi
în acest caz, Suflarea dumnezeiască.
Trupul trebuie să exprime, prin muncă, artă, ritual,
caracterul teofanic şi dialogal al lumii: Adam - noi toţi -
este chemat să "numească vieţuitoarele” cu toată fiinţa sa,
cu toată genialitatea sa, cu toată uimirea şi recunoştinţa sa.
Ceva din această vocaţie a dăinuit, sau s-a manifestat în
culturile arhaice în care omul chiar şi când îşi ara pămân
tul dansa viaţa cosmică, participând astfel la jocul zeilor.
Trupul său intra atunci în armonie cu existenţa universa
lă, cu psihismul cosmic, prin modalităţi "subtile” care apoi
s-au ascuns, sau au dispărut, rămânând doar la câţiva in
divizi tentaţi de capacitatea de a fi medium, sau de magie.
Sunt modalităţi pe care Kabbala, unele curente yoga (mai
ales tantrismul) şi medicina extrem-orientală, ca acu
punctura de exemplu, au încercat sau încă mai încearcă să
le folosească.
7. L ’entretien injmi, Paris, 1969, p.200.
16
TRUPUL MORŢII Şl AL SLAVEI
Dar ”cosmizându-se” astfel, omul riscă să se piardă

sau să nu se cunoască pe sine ca existenţă personală pro-
priu-zisă, chemată la comuniune, nu la contopire.
Individualizarea a dus, de-a lungul preistoriei şi istoriei,
ia opacizarea trupului şi la dezvoltarea unei relaţii cu lu
mea ca aceea dintre prădător şi prada sa. în paleolitic omul
vedea figuri de animale în constelaţii şi ”cosmizându-şi”
grota - şi grota inimii - reprezenta pe pereţi aceste animale
înstelate. Astăzi, omul distruge numeroase specii, iar pe
altele le îngrămădeşte într-un fel de lagăre de concentrare
ca să Ie îndoape cu hormoni. Făcând din lume prada sa,
cade el însuşi pradă lumii. Elanul neasumat al trupului
devine "extazul” involuntar al morţii, care este bună pen
tru că pune capăt acestei relaţii şi limitează jefuirea; dar
persoana greu afundată în trup, în mod paradoxal, în loc
să transfigureze tot ce este trupesc, îşi distruge propriul
trup. în "sacul său de piele” destinat bolii, ofilirii, descom
punerii, tnrpul seamănă cu o sămânţă care nu va mai ajun
ge să rodească, elanul unui dialog fără absolut, care îl res
pinge sau nu-L cunoaşte pe Interlocutorul absolut. Iată o
chemare. De acum nu mai putem înainta în această medi
taţie decât plasându-ne în răspuns, adică în Revelaţie, Ia
care, de altfel, n-am încetat să facem aluzie.
TRUPUL LUI HRISTOS ŞI TRUPUL LITURGIC
Un creştin nu poate vorbi despre trup decât pornind de

la întruparea Cuvântului, de la pătimirea şi învierea Sa. Nu
mai pornind de la şi dinăuntrul Trupului lui Hristos. Hristos
este o Persoană dumnezeiască - Dumnezeu în persoană,
dacă putem îndrăzni acest joc de cuvinte - Care îşi asumă
deplin firea umană şi deci şi existenţa trupească. Deplin,
dar fără cea mai mică opacitate, fără cea mai mică distanţă
între corporalitatea Sa şi taina Persoanei. Trupul lui Iisus,
ţesut din toată materia cosmică, şi ea marcată de chinul şi
geniul oamenilor - pe muntele Schimbării ia Faţă şi veşmin
tele îi sunt pătrunse de lumina dumnezeiască -, alipindu-
Se de Tatăl nu încetează să Se facă, să facă din acestă ţesă
tură un trup euharistie (în greacă eukharistd înseamnă
“mulţumesc”). Şi tocmai prin aceasta, trupul Lui, care este
trupul unei individualităţi din lumea căzută, este şi trupul
comuniunii, trupul panuman şi cosmic, trupul care înglo
bează începutul şi, mai ales, sfârşitul, căci îşi asumă “hai
nele noastre de piele”, adică istoria noastră cea totodată tra
gică şi creatoare. Situat într-un punct anume în timp şi în
spaţiu, este, totodată, locul lor, “pentru că întru El au fost
făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ (...), prin
18
TRUPUL MORŢI! ŞI AL SLAVEI
El şi pentru El (...) şi toate prin El sunt aşezate” (Col. 1,16-

17). Trupul Său de jertfă şi de rugăciune devine astfel tru
pul unificat al omenirii şi al universului pătruns de comuni
unea treimică. Trup al omului pământean şi al “Fiului omu
lui” ceresc care, în Cartea lui Daniel, apare ca o personalita
te cuprinzătoare, “corporativă”, cum spune Mitropolitul
loan al Pergamului1, astfel încât sacramentalitatea ascun
să a cosmosului îşi găseşte în sfârşit expresia eliberatoare
în Euharistie, “potir al sintezei”.
Trupul lui Hristos, oricât ar fi de individual, nu este, ca
al nostru, un fragment de umanitate şi de univers de care
ne agăţăm cu gelozie, cu disperare, ştiind bine că, în defi
nitiv, totul ne scapă. Trupul Lui este întregul univers şi
omenirea întreagă, asumate prin Iubirea fără de margini,
de Iubirea care dăruieşte şi iartă** (adică re-creează), şi prin
aceasta tainic mântuit de opacitate şi despărţire. Minunile
pe care le descriu Evangheliile nu sunt miracolele pe care
a refuzat să le facă Iisus când a fost ispitit în pustiu, ci
semne ale acestei transfigurări mântuitoare către care, de
acum, îi este deschisă calea şi omului care îşi găseşte (sau
regăseşte) în acest Trup de lumină vocaţia sa de “creator
creat”. Căci, în acelaşi timp, Iisus este cel care dezvăluie
persoana dincolo de păcatul ei, de ruşinea ei, de decăderea
ei, de îndată ce-şi întoarce cât de puţin faţa către El, fie şi
numai într-o credinţă timidă şi nesigură: “Cred, Doamne,
ajută necredinţei mele!”. Atunci persoana dobândeşte de la
El nevinovăţia fiinţei şi viitorul, şi prin urmare, chiar posibi
li tatea comuniunii. Când o femeie (femeia păcătoasă sau
Maria, sora lui Lazăr, nu se ştie) îi arată iubirea în cea mai
Irupească manieră (ştergerea picioarelor cu părul capului
este chiar simbolul actului intim dintre bărbat şi femeie)
1. Jean Zizioulas, L'etre ecclesial, Geneve, 1981, p. 113 s.
* In franceză un foarte frumos joc de cuvinte: "qui donne et qui par-
donne" ln.tr.).
19
OLIVIER CLEMENT
lisus o acceptă, îi dezvăluie intenţia profundă: “mult a iu

bit” şi aminteşte de “înmormântarea” Sa; într-adevăr,
această iubire nu va fi pentru moarte, ci pentru înviere,
mormântul lui Hristos fiind “cămara de nuntă” în care îşi
desăvârşeşte unirea cu umanitatea (din acest motiv, spun
Sfinţii Părinţi, El nu are eros individual, şi aş adăuga cu
Berdiaev: şi datorită androginităţii Sale spirituale căci poar
tă în El toată firea umană, şi polaritatea masculinului şi pe
cea a femininului). în această scenă dintre lisus şi femeia
păcătoasă, sau o prietenă, deplinătatea trupească şi de
plinătatea duhovnicească devin una.
Când acest Trup a recapitulat în Ghetsimani şi pe Gol-
gota toate agoniile noastre, când Cuvântul a îndurat ome
neşte, trupeşte, angoasele şi chinurile noastre, ne mai fiind,
în adâncurile personale, decât trup dezmembrat. în batjocu
ra oamenilor şi tăcerea Tatălui, atunci totul a dispărut în
lumină: prăpastia de necuprins cu mintea, săpată în sânul
lui Dumnezeu prin disperarea omenească a lui lisus, prin
disperarea universală, “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu,
de ce M-ai părăsit?” - s-a umplut cu Suflarea Sfântă care
pe toate le unifică: “Doamne, în mâinile Tale îmi dau du
hul”, acel Duh, acelaşi Duh pe care-L dă Sfintei Fecioare
Maria şi Apostolului Ioan, prima Biserică de la piciorul cru
cii. Atunci totul s-a răsturnat, “trupul morţii” a devenit
“trupul învierii”. Moartea noastră, toate morţile care ne taie
viaţa devin cale de înviere. între cruce, coborârea la iad şi
zorile Paştelui, locul absenţei Sale e umplut pe veci de în
suşi Dumnezeu.
Şi fără îndoială pe muntele Schimbării la Faţă lisus “a
strălucit ca soarele” (Matei 17,2), dar cu Moise şi Ilie a vor
bit despre ieşirea (exodos) Sa, adică despre Patimile Sale.
Adevărata Sa Transfigurare a avut loc în întunecimea mor
ţii şi a iadului, pentru ca trupul stăpânit de “stricăciune”
să fie îmbrăcat în lumină (veşmântul alb cu care e îmbrăcat
20
noul botezat şi prin care se redobândeşte trupul din Rai).

Prin înviere, scrie Dionisie Areopagitul, “fiinţa întreagă" a
lucrurilor “este mântuită şi trăieşte deplin şi pentru totdea
una2”.
Pe ţărmul Mării Tiberiadei, Hristos înviat îi aşteaptă pe
ucenici cu “jar pus jos şi peşte pus deasupra” (Ioan 21,9):
marea în care se reflecta cerul, lacul Ghenizaret rotund ca
cerul, roşeaţa jăratecului (strălucirea roşului ceresc, pe ca
re-! găsim şi în icoanele Novgorodului), peştii, simbolul
omului născut din apă şi foc, prânzul împărţit. în bucuria
nebună a nemuririi, iată deja împărăţia lui Dumnezeu. Aici
şi acum. împărăţia, adică şi pământul, “sfântul trup al pă
mântului” (cum îi plăcea lui Merejkovski să spună) “izbăvit
din robia stricăciunii ca să fie părtaş la libertatea măririi fi
ilor lui Dumnezeu” (Rom. 8,21). în Adam cei desăvârşit,
trupul precar, supus mărginirii şi morţii, devine trupul în
vierii, trupul slavei.
Această transfigurare a universului rămâne iradiere
ascunsă, tainică, la care, deci, şi noi revenim tainic, prin
Sfintele Taine. Pentru ca “focul ascuns şi parcă înăbuşit
sub cenuşa acestei lumi (...) să izbucnească şi să îmbrăţi
şeze dumnezeieşte învelişul morţii3” trebuie ca omul să
spargă acest înveliş cu nevoinţa sa spre sfinţenie, drepta
te, frumuseţe.
“Să nu uitaţi, este o slavă să trăieşti!”, spunea Rilke. în
Hristos, presentimentul poetului devine adevăr. Tradiţia
patristică cea mai veche mărturiseşte cu tărie această re
integrare spirituală a trupescului, şi tema a fost reluată la
începutul secolului al XX-lea de către marii filozofi religi
oşi ruşi, dar şi de cei francezi ca Maurice Blondei şi Charles
Peguy. “Căci însuşi supranaturalul este trupesc” scrie aces
ta din urmă în Eva. Iar în Victor Mărie, contele Hugo, vede
2. Despre Numirile Dumnezeieşti, cap. 11,1 şi 2.

3, Grigorie de Nyssa, Contra lui Eunomie, 5, PG 45, 708.
21
OLIVIER CLEMENT
taina întrupării ca pe o reculegere a unei succesiuni tru

peşti, o încoronare a unei seminţii trupeşti, (...) ca încoro
narea, desăvârşirea unei istorii ajunse la trup şi la pământ.
Prelungind cuvântul Sfântului Grigorie de Nazianz:
“Câteva picături de sânge au reînnoit tot pământul4”, lui
Serghei Bulgakov îi plăcea să spună că pământul, primind
sângele ţâşnit din coasta străpunsă a lui Hristos a devenit
un imens Graal...
Prin Sfânta Liturghie omul se statorniceşte în acest
Trup viu şi de viaţă dătător. Eu aş spune: trupeasca Litur
ghie. Voi evoca mai ales Liturghia ortodoxă pe care o cunosc
puţin mai bine şi pe care o găsesc plină, de nedespărţit de
sensul tainei şi de sensul întrupării (cel puţin dacă se
eliberează de cei doi paraziţi ai săi: ritualismul şi cleri-
calizarea prin care, din cauza invaziei căldiceilor în vre
mea lui Constantin cel Mare5, gesturile originare au fost
interzise poporului şi păstrate în spatele iconostasului de
către o biserică a clericilor. Dar perioada aceea s-a isprăvit
astăzi.) Tradiţia liturgică latină care, după jocul de cuvinte
al lui Jean Guitton, a sacrificat numen pentru lumen, adică
taina pentru înţelegerea prin raţiune, este bogată în posi
bilităţi asemănătoare dacă-şi regăseşte geniul propriu: e
suficient să menţionăm aici uimitoarele realizări ale lui
Andre Gouze...
Oricum ar fi, în Sfânta Liturghie oamenii, fiecare şi
împreună, trebuie să-şi facă ucenicia trupului ca trup li
turgic, ca trup care înviază prin participarea euharistică la
Trupul Celui înviat. Cultul, şi precizez: cultul creştin care
este căutarea comuniunii şi ffl| T ^ S iS â J ca in unele darF"
suri' "suiitesau în ^^ u ^ L con stitu ie' poale astăzi singura
4. Cuv. 45, Despre Paşte, 29, PG 36,664.
5. Separarea ecteniilor diaconale în Liturghia Sfântului Ioan Gură
de Aur.
* Cultul Vodu sau al şarpelui, de origine africană. Şarpele este con
siderat o întrupare a Fiinţei supreme şi preoţii îi aduc jertfe sângeroase.
Membrii sectei, după ce beau sânge pe rând, se dedau unor dansuri ri
tualice urmate de orgii nocturne. (n.tr;)
22
posibilitate de a exorciza o sacralizare narcisiacă şi angoa

sa tă a trupului, având în acelaşi timp puterea de a vinde
ca prin ansamblul său tradiţional de gesturi (iar criza
actuală care, folosind o expresie a lui Soloviov, este mai
degrabă “petrificare” în Răsărit şi “descompunere” în Vest,
trebuie să ne ajute să devenim pe deplin conştienţi de
această unică posibilitate).
Sfânta Liturghie ne aşază pe fiecare la locul lui în
'trupul lui Hristos, spaţiu nemărginit al Suflării care poar
tă lumea, dar şi lăcaş al Tatălui. Trup în care comuniunea
Sfintei Treimi se oferă comuniunii omeneşti. “Stare de jert
fă”, spunea Sfântul Chirii al Alexandriei (în sensul de jert
fă de reintegrare, de sfinţire), trup de ofrandă în care ne
oferim împreună, “pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa
noastră”, Focului dumnezeiesc care, ca răspuns la epicleză
- “trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste darurile
puse înainte” -, ne învesteşte simţurile, trupescul cu o nouă
demnitate. Şi învestitura se face printr-o frumuseţe care nu
aparţine esteticului, prin frumuseţea aceea despre care
vorbea Areopagitui “pentru care sunt toate armoniile şi
prieteniile şi comuniunile între toate şi toate”6. Frumuseţe
totodată fmpească şi lumihoasăT care atrage simţurile pen
tru a le împăca şi a le trezi la lucrarea lor duhovnicească
şi, prin ele, dacă este posibil, să fie trezită până la urmă şi
inima. Teologia devine imn, poezie “noetică” al cărei ritm,
slujit şi amplificat de cântare, face să izvorască, prin pau
zele dinăuntrul stihurilor sale, o tăcere de dincolo de tăcere,
tăcerea Duhului care se odihneşte în inima Cuvântului.
Icoanele, chipuri ale veşniciei, ne conduc în comuniunea
sfinţilor. Lumânările şi candelele amintesc de prefacerea
materiei în lumină. Mirosurile, învăluindu-ne ca mireasma
pământului de după ploaie, ne impresionează cel mai arha
ic şi, totodată, cel mai pământesc dintre simţuri, simţul
mirosului. în filmul lui Bergman, A şaptea pecete, un cava-
6. Despre Numirile Dumnezeieşti, IV, 7.
23
OLIVIER CLEMENT
Ier rătăcitor în căutarea adevărului este primit intr-o seară

de nişte nomazi, fără îndoială boemi, poposiţi pe o faleză
lângă mare. O tânără îi dă să bea lapte direct dintr-o stra
chină. în momentul acela izbucneşte dureroasa întrebare:
“Dumnezeu chiar nu poate fi cunoscut cu sim ţurile?”
(întrebarea e a lui Bergman, fiu de pastor ca şi Nietzsche).
Răspunsul, fără nici o îndoială, se află în Sfânta Liturghie...
Sfânta Liturghie cere un spaţiu, fie unul care întrupea
ză, ca într-o biserică romană, până la blânda şi puternica
boltă a absidei altarului, fie unul care transfigurează, ca în
armonia răsăriteană dintre cupola cerească şi cubul apoca
liptic. In Sfânta Sofia (cea din Constantinopol) binecuvân
tarea cupolei se uneşte cu naosul terestru iluminându-1
blând printr-o desfăşurare neîntreruptă de semicupole. E
mare şi uşoară, luminată şi plină în acelaşi timp. Arhitecţii
au lucrat cu lumina. Lumina intră în valuri prin imensele
ferestre cadrilate, pătrunde la baza cupolei prin şirul neîn
trerupt de ferestre arcuite, iar cupola, plutind peste ea, o
transfigurează...
Sfânta Liturghie face timpul permeabil la împărăţia
care vine şi faţă de care şi timpul, la rândul său, se
deschide. Ciclurile astrale nu-1 mai înrobesc pe om, ci îi
celebrează libertatea gravitând în jurul “Soarelui dreptăţii”.
Timpul încreştinat depăşeşte şi integrează atât abordarea
ciclică din religiile arhaice cât şi pe cea liniară a Vechiului
Testament. Repetiţia liturgică nu mai este, o neputincioa
să întoarcerefa origini, ^în tâln irea mereu reînnoită, cu
ritmurile cosmice» cu Cel ce vine şi nu încetează să vină.
Naşterea Domnului îi oferă solstiţiului de iarnă întreaga
sa semnificaţie de întoarcere-schimbare a sensului: noap
tea îşi opreşte creşterea şi renaşte ziua. Pastele este
“noaptea luminoasă”, din momentul în care echinocţiul
echilibrează lumina şi întunericul, iar întunericul e ilumi
nat de luna plină. Temporali tatea săptămânii îşi găseşte
sensul în ziua de duminică. Paşte şi ea şi, ca întâia şi a opta
24
zi, reprezintă în Hristos-”Alfa şi Omega”, în acelaşi timp,

proiectul paradisiac şi desăvârşirea din împărăţie. Iar sim
bolismul tradiţional al zilei şi al nopţii este răsturnat de
învierea care a desfiinţat aspectul tenebros al nopţii.
‘T e binecuvântăm, o Hristoase al meu, Cuvântul lui
Dumnezeu, Lumină din Lumina cea fără de început. Cel ce
ne dăruieşti Duhul Sfânt... Tu ai biruit întunericul şi ai fă
cut lumina (...) pentru ca, în lumină, omul întreg să devină
lumină.78 ” îată semnificaţia privegherii pascale şi iată şi
semnificaţia nepsis-ului ascetic, a trezviei-veghetoare pen
tru Cei ce vine.
In Sfânla LiTurghie trupul devine limbaj. Trupul ascul
tă Cuvântul în desfăşurarea Sa imnografică f î îi răspunde
prin întreaga lui capacitate de a se exprima prin jestu ri^îi
răspunde, când prosternându-se, încovoiat cu frunteajipi-
"Ea'de pământ, trup de smerenie făcut ţărână, devenit pă
mântul cel bun în care sămânţa rodeşte o sută, după
parabola Semănătorului, când în picioare, în libertatea fiu
lui adoptiv, mijlocitor chemat să desăvârşească sintezele
liristologice - a pământului cu Raiul, a lumii sensibile cu
lumile îngereşti, a vizibilului cu invizibilul, a creaţiei cu
Creatorul. în unele Biserici (în cea coptă, de exemplu), cei
ce merg să se împărtăşească se descalţă. Este un gest pe
care-1 regăsim în moschei şi în multe temple ale Asiei înde
părtate. Acupunctura chineză depistează pe talpa picioru
lui un punct numit “izvorul care ţâşneşte” şi “elanul pă
mântului”, două expresii care coincid!
în Sfânta Liturghie se săvârşeşte sacramental şi taina
lucrurilor, această binecuvântare a cosmosului care, relu
ată în rugăciunea particulară, cea a meselor de exemplu^,
dobândeşte o mare importanţă pentru societatea noastră
care caută din instinct şocul revitalizant al elementelor. La
7. Grigoire de Nazianz, Imnul serii, în Boeme dogmatice, PG 37, 311-312.

8. Dacă îşi recapătă, dincolo de orice repetare mecanică sau "pie-
tlitfi” , intreaga sa putere de ontologie a întâlnirii.
25
OLIVIER CLEMENT
“privegherile” praznicelor din sinaxar se binecuvântează

pâinea, vinul, untdelemnul şi boabele de cereale, la Cinci-
zecime bisericile se umplu de ramuri şi flori, la Schimbarea
la Faţă se binecuvânteză fructele, Teofania (adică Botezul
lui Hristos în Iordan) este marcată de o grandioasă binecu
vântare a apelor, uneori un fluviu sau chiar marea, şi apa
simbolizează aici materia prima, plasticitatea primordială
vibrând în Suflarea Duhului (cf. Fac. 1.2). Şi trebuie să mai
menţionăm, în Liturghia latină, binecuvântarea lumânărilor
şi a focului în general, în noaptea de Paşti.
Dumnezeu de-a pururi transcendent şi Dumnezeu în
trupat se revelează printr-o antinomie care deschide, un
spaţiu de simboluri ce formează un fel de poetică a unirii
divinului cu umanul în Hristos, a unirii divinului cu uni
versul întreg. Dacă sensul primar al simbolului era de ine)
rupt pentru a fi folosit ca semn de recunoaştere prin reuni
rea celor două părţi, atunci Hristos este marele Inel care
reuneşte cerul cu pământul. “Lumea e una (...). Căci lumea
spirituală în totalitatea sa se manifestă în lumea sensibilă
(...) şi întreaga lume sensibilă este tainic contemplată în
totalitatea lumii spirituale... în aceasta aceea este prezen
tă prin esenţele sale, iar în aceea se află aceasta în simbo
luri şi lucrarea lor e una singură9”. De aici smerita impor
tanţă, pe care am amintit-o mai sus, a candelelor, tămâieri
lor, flăcării şi fumului ce se înalţă în spaţiu ca rugăciunile
sfinţilor în spaţiul lui Dumnezeu. Şi tot de aici, la fel de
smerita importanţă a miruirii care impregnează pielea şi o
face să lucească pătrunzând-o cu “untdelemnul bucuriei”.
Şi materia “face parte fiinţială din lume, din frumuseţea şi
chipul ei10”. “Fiindcă nu poate mintea noastră să ajungă
până la imitarea şi vederea nematerială a ierarhiilor cereşti,
dacă nu se foloseşte de călăuzirea materială potrivită ei,
privind frumuseţile arătate precum chipuri ale măreţiei
9. Sfântul Maxim Mărturisitorul, Mistagogia 2, PG 91,669

10. Dionisie Areopagitul, Despre Numirile Dumnezeieşti, IV, 28
26
TRUPUL MORŢII SI AL SLAVEI
nevăzute şi bunele miresme simţite ca semne sensibile ale

revărsării spirituale şi luminile materiale ca înfăţişări
văzute ale dăruirii luminii nemateriale.u”
Toate aceste simboluri, toate aceste gesturi ne scufun
dă în Trupul iui Hristos, în fluviul imemorial al comuniu
nii sfinţilor, vii şi morţi, morţi care nu sunt morţi, formând
un timp, un spaţiu, un limbaj gestual al ne-muririi, al
morţii contestate, nimicite, răsturnate într-o perspectivă
de acum înainte pascală: “Cu moartea pre moarte călcând
şi celor din morminte (şi noi toţi suntem în morminte, în
imensul mormânt al lumii pecetluite de moarte), viaţă dă-
ruindu-le1 12”. Treptat, cel puţin dacă rugăciunea persona
lă făcută “în ascuns” (Matei 6,6) reînnoadă, permanenti
zează, interiorizează rugăciunea liturgică, “trupul morţii”
începe să se prefacă în trupul vieţii, angoasa din adâncul
nostru se transformă în încredere şi iubirea de sine în lepă
dare de sine...
în Sfânta Liturghie, omul învaţă să devină fiinţă litur-
ghisitoare. Aici întregul său trup şi, mai ales, tot sufletul
său sunt chemate să participe la doxologie. Din această
cauză în bisericile din Răsărit nu găsim instrumente mu
zicale, cu excepţia celor din Etiopia unde ritmul e marcat
de instrumente de percuţie. Un tânăr francez care a trăit
câtva timp într-o mănăstire din Serbia spunea că maicile
cântau “începând cu degetele de la picioare”. )yiuzica nu
are o independenţă care ar putea duce la o visare fără legă
tură cu realitatea trupească. Rolul ei este să-i dea voci
umane, [vibraţiei concrete a tg.ipului| puterea laudei şi
contrar convingerilor atâtor ortodocşi îndrăgostiţi d£
“magia” unei cântări sublime într-o limbă pe care nu o mai
înţeleg, slavona de exemplu - adâncul înţelegerii, l^rien ^ e
nedespărţit de numen.!
11. Id.,Despre Ierarhia Cerească, I, 3.

12. Refrenul utreniei pascale, în Liturghia bizantină.
27
OLIVIER CLEMENT
Totul, în acest trup al lui Hristos şi adunare eclezială,

începe şi se desăvârşeşte în “misterele”, Sfintele Taine în ca
re elementele lumii şi, cum spune actuala Liturghie latină,
“roadele muncii oamenilor” şi a geniului lor, devin Trupul
lui Dumnezeu-omul punând astfel sămânţa învierii şi în
trupurile oamenilor. Câteodată elementele sunt luate în
puritatea lor originară, cum este cazul apei Botezului,
sfinţită de Hristos în Iordan, “Epifanie” care prefigura
moartea-înviere pascală. Apa care ucide şi dă viaţă. în care
murim cu Hristos ca să înviem cu El şi să intrăm prin El
în spaţiile trinitare - în numele Tatălui şi al Fiului şi al
Sfântului Duh - adică în spaţiile iubirii. Botezul ne altoieşte
în trupul proslăvit al lui Hristos, semănând în noi (sau,
mai degrabă, regăsind şi dându-i o nemărginită putere)
sămânţa trupului de slavă. Altă dată elementele lumii sunt
transformate de inteligenţa şi îndemânarea omului, ca
sfântul Mir a cărui ungere, în Răsărit, e inseparabil legată
de Botez. Mirul este un adevărat poem de miresme, un ulei
parfumat cu toate parfumurile lumii pe care preotul îl
depune peste noi ca pe o flacără a Cincizecimii. Spunând
de fiecare dată “Pecetea darului Sfântului n n h "_u n ge
organele de simţ, urechile, ochii, nările, gura; apoi pieptul,
^dică inima, .centrul şi altarul omului; apoi mâinile şi
picioarele: astfel încât de aici înainte omul să absoarbă
.gfin toate simţurile sale Suflarea Duhului şi să lucreze şi
să meargă în Viaţa înviată.
în Sfânta Euharistie, ‘Taina Tainelor”, Dumnezeu întru
pat, răstignit şi înviat Se face pentru noi băutură şi mân
care. “Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer...
dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea
sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul
Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică... Trupul Meu
este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutu
ră. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne
întru Mine şi Eu întru el.” (Ioan 6, 51-56). Nimic nu poate
28
atenua puterea acestor cuvinte atât de violent trupeşti {ver

bul grec troguein înseamnă a mesteca, a măcina) ce depă
şesc cu mult contextul iudaic de berakoth pentru a asuma
cultele sacrificiale din cea mai veche antichitate, inclusiv
viziunea vedică a lumii ca jertfă. în Euharistie Dumnezeii
satisface pe deplin dorinţa fundamentală a omului, elanul
spre o viaţă mai puternică decât moartea dar şi nostalgia
după prima şi cea mai puternică dintre voluptăţi, iubirea
contopitoare a mamei care îşi hrăneşte pruncul cu pro
priul ei trup. Totuşi, deşi de la Odele luiSolomon, contem
porane începuturilor creştinismului, pînă. la marii mistici
bizantini din secolul al XlV-lea, prezenţa şi iubirea lui
Hristos este uneori evocată în termeni materni, Dumnezeu
cel întrupat rămâne, după o simbolică masculină, Fiul
Tatălui, astfel încât este vorba de o comuniune şi nu de o
disoluţie regresivă.
Sfânta Liturghie ne ajută, să discernem în întâlnirile cu
ceilalţi oameni, cât şi în relaţia omului cu natura, infinite
potenţialităţi euharistice. “Mulţumiţi pentru toate” (Faceţi
din toate o euharistie) scria Sfântul Apostol Pavel tesaloni-
cenilor şi poate că aceasta este cea mai bună definiţie a
vieţii creştine.
Hristos îşi oferă Trupul spre a fi mâncat în momentul
în care, în tradiţia iudaică, conducătorul cinei pascale adu
cea mulţumire lui Dumnezeu, “împăratul lumii care face să
răsară pâinea din pământ”. De asemenea, pregăteşte paha
rul sângelui Său în momentul în care conducătorul cere
moniei, binecuvântând paharul, mulţumea lui Dumnezeu
“Care a creat fructul viţei”. Biserica a văzut deci foarte de
timpuriu întreaga creaţie în elementele euharistice pentru
că Hristos, cum spunea Sfântul Apostol Pavel, este în
acelaşi timp Primul-Născut între mulţi fraţi şi Primul-Năs-
cut al creaţiei. în Hristos, mădularele trupului Său devin
preoţii lumii. Nu mai există nici o ruptură între sacru şi
profan, totul trebuie să fie Euharistie. în Euharistie fiecare
29
OLIVIER CLEMENT
primeşte o umanitate reunificată, părtaşă la taina Treimii

care uneşte nedespărţit unicitatea şi alteritatea. Suntem
chemaţi să realizăm dogma socială a comuniunii ontologice
a tuturor oamenilor şi, în acelaşi timp, să slujim în mod ne
condiţionat unicitatea fiecăruia. Pentru marele filozof reli
gios rus din secolul al XlX-lea, Nicolae Fedorov, Pastele
trebuie să fie sărbătorit în afara sanctuarelor, în viaţa
socială, în cercetările ştiinţifice şi aplicaţiile sale tehnice, în
cultură şi în artă căci peste tot “programul nostru este
Treimea”.
Astfel Sfânta Liturghie este profetică. Ea ne descoperă
un cuvânt care nu este raţionament sofisticat, propagan
dă sau publicitate, ci un cuvânt bun de mâncat ca/în/cu
Hristos Cuvântul făcut trup. Liturghia ne ajută să ne for
măm într-o contemplare creatoare a fiinţelor şi lucrurilor
prin care slobozim slava îngropată în ele care, de acum
înainte, poate circula liber, în Hristos, între pământ şi cer.
Un mare economist, mai întâi marxist şi apoi creştin,
Serghei Bulgakov, în Filozofia economiei13, visa o economie
întemeiată pe Euharistie. O economie care contestă relaţi
ile bazate pe bani, opresiune, orgoliu, ignorarea sau dis
preţuirea aproapelui. O economie care contestă relaţiile pe
care modernitatea noastră le-a stabilit de multă vreme cu
cosmosul voind să-l exploateze fără să-l respecte şi fără
să-l înfrumuseţeze. Ea ne dă puterea să înscriem în socie
tate o exigenţă a comuniunii (să nu uităm că, în Biserica
veche Euharistia însăşi era loc de împărţire), să înscriem
în cultură o cerinţă de înduhovnicire. Euharistia ne învaţă
că trupul exprimă persoana când, în Hristos, închipuie**
consubstanţial pe Tatăl, devine chipul mereu mai fidel al
lui Dumnezeu, şi prin aceasta “consubstanţial” cu toţi
ceilalţi.
13. Trad. fr., Lausanne, 1987.

* Dă chip ln.tr.).
30
OMUL CEL TAINIC AL INIMII” i
Trupul este chemat ca prin asumarea lăuntrică a cele

brării să devină conştient de învierea sa în Cel ce a înviat
din morţi. Iată scopul ascezei şi al spiritualităţii creştine:
să trezească în "trupul morţii” "trupul slavei” cu puterea
biruinţei pascale a lui Hristos.
Asceză înseamnă "exerciţiu”, "luptă” şi urmăreşte omo
rârea elementelor morţii legate de existenţa noastră pentru
ca să urce în noi viaţa lui Hristos, puterea învierii. Asceza
ne eliberează din plasa de hipnoze şi iluzii care este "aceas
tă” lume (expresia este evanghelică) şi ne ajută să descope
rim lumea ca dar al lui Dumnezeu, ca dialog între Dumne
zeu şi omenire.
Omul este creat după chipul lui Dumnezeu. Chip în
seamnă chemare. Chipul tinde spre modelul său şi omul
vibrează la această chemare. Dar pentru că omul se naşte
ca să moară şi "lumea zace sub blestem”, puterea crea
toare a chipului, această chemare care ne înalţă, se izbeşte
de mărginire şi devine angoasă şi fascinaţie în faţa morţii.
Aici intervine, departe de orice romantism, noţiunea asce-1
1. Petru, 3,4.
31
OLIVIER CLEMENT
tică de "patimă”. Patima care le condiţionează pe toate ce

lelalte este moartea. "Patimile” (accentul e pus pe "pasivi
tatea” celui care le îndură) sunt în acelaşi timp fugă din fa
ţa acestei angoase şi sete de absolut - şi, sub acest ultim
'aspect, merită respect -, dar în necunoaşterea absolutului.
Astfel "patima” apare ca un fel de abces umflat cu neant
care ne dă un moment iluzia de a fi ceva mai mult, dar ne
părăseşte într-o neobişnuită stare de dezarticulare. Ener
gia uzurpată de patimă nu trebuie suprimată, ci meta
morfozată.
întoarcerea se face prin metanoia, care înseamnă nu
atât pocăinţă cât o reînnoire a'feluluTnostru de a sesiza re-
jditatea. Păcatul (şi nu există, în definitiv, decât un singur
păcat: cel prin care "pe mine însumi idol m-am făcut”2)
este despărţire sau confuzie, narcisism metafizic. Este pă
catul ce face lucrurile şi fiinţele să graviteze în jurul ego-
ului care, în mod paradoxal, îşi pierde‘astfel adevărata sa
demnitate de împărat şi devine ca un pai în calea marilor
impulsuri ale speciei şi ale cosmosului. Cele două "maici”
ale tuturor patimilor sunt lăcomia şi mândria. Credinţa-în-
credere avută, dincolo de sine, în Dumnezeu cel învălu
it/dezvăluit prin întruparea Sa3 -, şi smerenia, când accept
că existenţa îmi este dată de Altcineva, prefac încetul cu
încetul "patimile” în "virtuţi”, adică în puteri divino-umane,
2. Expresia Sfântului Andrei Criteanul din Canonul cel mare de p o
căinţă cântat în prima şi cea de a cincea săptămână a Postului Mare în
ritul bizantin.
3. Prin iubirea de oameni a lui Hristos, ”Cel mai presus de fiinţă a
ieşit din ascunzimea sa la arătare, luând fiinţă în mod omenesc. Dar es
te ascuns şi după arătare sau, ca să spun şi mai dumnezeieşte, şi în
arătare. Şi prin aceasta taina lui Iisus a rămas ascunsă (...) şi chiar
înţeleasă rămâne necunoscută.” (Dionisie Areopagitul, Epistola 3, Către
acelaşi Gaius terapeutul. PG 3, 1069). "Întrupându-Se, Dumnezeu nu se
face înţeles decât arătându-Se şi mai de necuprins cu mintea. El rămâne
ascuns (...) în chiar această manifestare. Chiar exprimat, rămâne mereu
necunoscut” (Maxim Mărturisitorul, Ambigua. PG 91, 1048-1049).
32
forme de participare la energiile dumnezeieşti prin firea

umană îndumnezeită a lui Hristos.
"Pomenirea morţii” scoate la iveală angoasa fundamen
tală, starea de moarte spirituală în care zace omenirea cu
complicitatea noastră şi devine astfel "pomenirea lui
Dumnezeu”, a lui Dumnezeu întrupat şi răstignit - dar învi
at - Care nu încetează să coboare în iadul nostru lăuntric
pentru a ne dezrobi. "Pomenirea morţii” dezvăluie, dincolo
de grijile, pasiunile, agitaţia deseori "morală” şi "confor
mistă”, neantul care vrea să ne înghită. Dar iată că Hristos
se revelează nu în sfera fariseică a sacrului, ci chiar în
străfundul acestei "găuri negre”. Cei care îl întâlnesc nu
sunt în mod obligatoriu cei mai "morali”. Ba, uneori, sunt
cei ce merg până la limita patimii, a haosului, a batjocurei.
Oricum ar fi, El e acolo şi se aşază mereu între noi şi neant.
Atunci vin "lacrimile” care, din lacrimi de amărăciune
devin lacrimi de recunoştinţă. Patima, transfigurată prin
Pătimirea lui Hristos, se transformă în com-pătimire în
sensul cel mai puternic al cuvântului.
***
Trupul omenesc este zidit, în structura şi ritmurile sa

le, ca să devină, cum spune Sfântul Apostol Pavel, "templul
Sfântului Duh”. Aici intervin două ritmuri fundamentale:
cel al respiraţiei şi cel al sângelui. Şi un "loc”, deodată tru
pesc şi duhovnicesc, "locul inimii”.
Ritmul respirator este singurul pe care îl putem folosi
in mod voluntar. A doua relatare a creaţiei din Geneză (2,7)
subliniază corespondenţa dintre Duhul lui Dumnezeu,
Suflarea Sa, şi suflarea de viaţă a omului. Şi pentru că Du
hul Sfânt este din veci "Suflarea care enunţă Cuvântul4”,
:ilunei când suflarea omului pronunţă Numele Cuvântului-
mlrupat se uneşte cu Suflarea lui Dumnezeu şi, cum
spuneau marii înduhovniciţi bizantini, atunci omul "respi
4. Ioan Damaschin, Dogmatica, 8.
33
OLIVIER CLEMENT
ră Duh”. Sângele, lichid ca apa, sărat ca marea, roşu şi

cald ca focul, apare ca seva lumii aflată pe calea înduhovni-
cirii. Dar bărbatul-ucigaş, eternul Cain, încă mai varsă
acest sânge. Iar femeia care nu zămisleşte sângerează peri
odic resimţind puternic în felul acesta, cum spunea Simone
de Beauvoir, că "trupul său este altceva decât ea5”, lăsat
prin ea în puterea jocului vieţii şi morţii. Hristos, înlă
turând vechile interdicţii legate de curat şi necurat, căci
pentru El contează persoana şi nu viaţa” (viaţa/moarte),
nu-Şi întoarce niciodată faţa de la vreo femeie şi o vindecă
pe cea cu scurgere de sânge. Pe cruce El îşi varsă pentru
mântuirea ucigaşilor Săi - adică pentru mine, pentru voi -
sângele de-viaţă-dătător, sângele Euharistiei. De aici înainte
Sângele divino-uman se amestecă cu sângele nostru prin
viaţa împărtăşită prin Sfintele Taine6. Acest Sânge al nemu
ririi transformă ritmul sângelui nostru în liturghie lăun
trică. Omul înduhovnicit care primeşte harul "rugăciunii
neîncetate” îşi aude bătăile inimii psalmodiind Numele lui
Iisus.
într-adevăr, pentru Biblie şi pentru întreaga spiritua
litate creştină, inima reprezintă - şi, pentru unii chiar şi
este - centrul cel mai adânc al omului, acel adânc cu adevă
rat personal chemat să integreze toate facultăţile omului în
ceea ce numea Diadoh al Foticeii "simţire” sau "simţirea
inimii7”. Adică, după clasificarea împrumutată de Părinţi de
la filozofii greci, nous-ul, care e mintea şi luciditatea, Lhy-
mos-ul, adică impulsivitatea, ardoarea şi epithymia, adică
dorinţa în sensul trupesc al cuvântului. Nous-ul e legat de
cap, thymos-ul de piept, epithymia de sex (regăsim aceeaşi
clasificare în India cu sattua, incandescenţa fiinţei, rajas,
facultatea propriu-zis împărătească şi tamas, obscuritatea,
inerţia.)
5. Le Dewdeme Sexe, Paris, 1949, voi. 1, p.66.
6. Aceasta este una din temele fundamentale din Viaţa în Hristos a
Sfântului Nicolae Cabasila.
7. Cuvânt ascetic în o sută de capete, Cap. 91, 92, 96.
34
Condiţia umană "căzută” (nu vom dezvolta aici o teolo

gie a căderii originare, ci folosim cuvântul căzut doar ca pe
o constatare) se manifestă prin distrugerea, desfiinţarea
acestui ”simţ al inimii”. Mintea devine abstractă şi diso
ciativă, ardoarea devine agresivitate şi dorinţa trupească
devine desfrâu şi tristeţe (dacă nu este "gastrolatrie”* !).
Cu toate acestea "abisul inimii” nu încetează să aspire
după transcendent, căci în adâncul ei se află lumina, iar
harul o investeşte tainic în momentul Botezului. Adâncul
Inimii apare astfel ca un fel de "supraconştient”, de ”trans-
conştient” răscolit de dorul de Dumnezeu. Pentru "psiha
naliştii existenţei”, şi mai ales pentru Victor Frankl8a cărui
gândire datorează mult observării puterii sufleteşti de ca
re au dat dovadă unii prizonieri în lagărele naziste, incon
ştientul uman în dimensiunea sa "supraconştientă” vor
beşte de Dumnezeu, desemnează relaţia indestructibilă a
fiecărei persoane cu transcendenţa. în acest caz nevroza
vine de la necunoaşterea sau de la refuzul tainei. Asceţii
numesc "inimă” şi abisul întunecat al "infraconştientului”
Individual, panuman şi, fără îndoială, cosmic. Din acest
motiv pot ei vorbi despre inimă (şi Dostoievski la fel) ca
despre un câmp de bătălie dintre lumină şi întuneric.
Adâncul inimii rămâne închis pentru conştiinţa obiş
nuită, cu excepţia unor fulgerări în situaţiile limită create
de iubire, de frumos şi de moarte şi a intuiţiilor uimitoare
;do copilăriei, ale adolescenţei şi ale geniului.
Ca urmare, toată problema constă în a "face să coboa-
rr" conştiinţa clară, mintea, ”în inimă” şi, în acelaşi timp,
srt transfigurezi în creuzetul acestei "inimi-minte” thy-
mos‘-ul şi epithymia. Unii Părinţi duhovniceşti ortodocşi,
t ,i stareţul Vasile de la Poiana Mărului (din România), au
(Irosebit cu uşurinţă, localizând în chiar trupul lor, această
inimă duhovnicescă şi inima fiziologică (pe care, dacă o
* Adorarea pântecului, preocupare excesivă pentru mâncare. (N. tr.)
H. Cf. Le Dieu inconştient, trad.fr.,Paris, 1975.
35
OLIVIER CLEMENT
raportăm la thymos, inima duhovnicească trebuie să o

stăpânească) fără a le separa totuşi, ca pentru a sugera că
inima de carne simbolizează, întrupează în parte inima
profundă. S-ar putea ca un neuro-fiziolog cu respect pen
tru cele duhovniceşti să remarce că unirea minţii cu inima
se traduce, fără a se reduce numai la aceasta, prin inte
grarea celor două emisfere cerebrale, cea stângă menită
mai mult activităţii raţionale şi cea dreaptă mai mult activi
tăţii intuitive9. Oricum ar fi, inima de carne joacă un rol
esenţial în această realitate. Dacă, de exemplu, se spune
despre ea că se aprinde, nu este o metaforă, pentru că au
existat monahi care aveau cămaşa arsă în dreptul inimii.
Pentru unirea treptată a inimii cu mintea este nevoie de
"păzirea inimii”. Trebuie să ştii să te distanţezi de fluxul psi
hismului ancorându-te de stânca Numelui lui Iisus.
"Gândurile” (logismoi sau dialogismoi care înseamnă mai
degrabă sugestii, impulsuri...) trebuie îmbrăcate cu Numele
lui Iisus îndată ce ţâşnesc din inconştient şi (dacă este
cazul) să li se distrugă încărcătura obsesivă printr-o invo
care accelerată a Numelui. Percepţia trebuie readusă la
simplitatea senzaţiei (este bine, spune Sfântul Ioan
Scărarul, să "circumscrii netrupescul în trupesc101 ”) iar sen
zaţia să fie adusă pe altarul inimii în curăţia ei originară.
Marii "isihaşti”11practicau postura "încolăcit”, cu capul
între genunchi ca Sfântul llie pe Cârmei. Mai simplu, ei
sfătuiesc să se repete o invocare scurtă - Kyrie eleison sau
”Te rog, Doamne, Te rog!” sau "Slavă Ţie Dumnezeule, slavă
Ţie!” şi, mai frecvent, începând din secolul al Vl-lea cu A w a
Isaia din ceea ce era atunci pustiul Gaza, "Doamne Iisuse”
9. Cf. G. Pegard, "La neurocybemetique du comportement humatn ă
la lunuere du silence de lapensee dans Vhesychasme", în Science et con-
science, Ies deux lectures de l’univers, Paris, 1980, p. 413 s.
10. Scara dumnezeiescului urcuş, Tr. 26, 63.
11. Isihasmul reprezintă cea mai centrală şi profundă tradiţie du
hovnicească a Bisericii ortodoxe. Numele îi vine de la grecescul hesihia
care înseamnă pacea şi liniştea unirii cu Dumnezeu.
36
şi ”Iisuse”. Formula care pare să se fi fixat la Athos în Evul

Mediu este "Doamne Iisuse Hristoase (Fiul lui Dumnezeu),
miluieşte-mă pe mine (păcătosul)”, cuvântul grec pe care îl
traducem aici prin ”m ilă” desemnând mai degrabă
prezenţa, tandreţea, milostivirea. In secolul al XVIII-lea,
Sfântul Nicodim Aghioritul recomanda: "Iisuse, Iisuse,
Dumnezeul meu iubit!”. Această diversitate ne arată
limpede că nu este vorba de o mantră, ci de o relaţie vie,
aprinsă şi liniştită.
Te aşezi pe un scaun scund, îţi apleci capul în faţă cu
bărbia în piept şi-ţi faci mintea care se roagă să intre în ini
mă urmând mişcarea respiraţiei. în secolul al XlX-lea "Pe
lerinul rus12” sfătuia să se sincronizeze silabele rugăciunii
cu bătăile inimii simultan cu sincronizarea celor două părţi
ale ei cu inspiraţia şi expiraţia. Astăzi însă, îndrumătorii cei
mai experimentaţi sfătuiesc să nu se sincronizeze în mod
voit rugăciunea cu ritmul inimii. Intr-adevăr, occidentalul
modern, prea încordat, prea nervos, riscă să perturbeze şi
chiar să "piardă” acest ritm. Lui i se potriveşte numai rugă
ciunea respiraţiei. Trezirea inimii se face atunci de la sine,
CU harul lui Dumnezeu13.
Nu intră în tema noastră descrierea în detaliu a itine-
i uri ului schiţat mai sus. Inima cunoaşte mai întâi atingeri
:ile focului de o extremă blândeţe, apoi, ”se aprinde”, îşi ia
zborul ca un porumbel, devine "ochi de lumină”. în cel de
ul XlI-lea Cuvânt al său, Sfântul Isaac Şirul a stilizat cu
totul deosebit semnele acestei intrări în focul şi lumina
liui ului. Uneori, printr-un verset, o frază sau un cuvânt
vine lectio divina, apare o linişte care dăinuie; o emoţie a
I 2. Recits d ’un pelerin russe ă son pere spirituel. Traducere franceză

publicată în colecţia "Points” la editura Seuil.
iu. Să menţionăm că Sfântul Nicodim Aghioritul recomandă ca
iilliniga Invocare să se facă pe inspirarea şi retenţia aerului şi apoi să
iiim rvr eliminarea lui bruscă pentru că, spune el, expiraţia risipeşte
mint' a lată şi aici diversitatea, adică libertatea: nu este vorba de o
Irlmluft", ci de o rugăciune.
37
OLIVIER CLEMENT
întregii fiinţe, cumpătată, blândă, fără grijă, detaşată şi,

uneori, şi lacrimi harismatice care curg peste obraji fără
crisparea feţei; o stare de pace care durează. Atunci are
loc, pentru un moment, unirea minţii cu inima. Când
această stare devine statornică şi profundă "trebuie să
înceteze toată gura şi limba (...) şi cugetarea, pasărea
repede zburătoare şi plină de îndrăznire, şi orice meşteşug
al lor. (...) Pentru că e de faţă Stăpânul14”.
Pornind de la "inima-minte” reunificată şi iluminată,
harul se comunică întregului trup care devine în mod con
ştient împăcat cu sine dar nu în narcisism, ci în binecu
vântare, în bucuria fiinţei nepătimitoare. Când "simţirea
inimii” , scrie Diadoh, devine simplă şi unificată "prin lu
crarea Duhului Sfânt, coborâtă în acea simţire”, "împăr
tăşeşte şi trupul din bucuria sa15”. Atunci omul îl doreşte
pe Dumnezeu "cu o dragoste aşa de puternică, încât să-şi
simtă topindu-se până şi tăria oaselor16”. E stăpânit de o
"tandreţe” ontologică, de "preafericitul surâs al sufletului”,
spunea Sfântul Ioan Scărarul. Copilărie regăsită, surâsul
care dă lacrimilor strălucire!
In această stare omul devine preotul lumii în altarul
inimii sale, preotul liturghiei cosmice. "El oferă, îi oferă lui
Dumnezeu tot universul (...) ca pe Sfânta Masă”, spune
Sfântul Maxim Mărturisitorul17. Eliberează astfel sacra
mentali ta tea lumii. "Tot ce mă înconjura mi se părea fru
mos - scrie Pelerinul rus -, totul se ruga, totul cânta slavă
lui Dumnezeu18”. în această situaţie trupul nu mai este un
simplu volum decupat din spaţiu, ci devine cuprinzător cât
lumea, "lumea este înăuntru”, spune poetul. Suflarea care
face trupul să vibreze este chiar aceea care poartă lumea.
14. Cuvinte despre nevoinţă, Cuv.21 şi 31.

15. Cuvănt ascetic... , Cap.25
16. Ibid.. 14.
17. Răspunsuri către Tălasie, 51.
18. Op. cit., p. 57.
38
***
Acest nemărginit patrimoniu de înţelepciune nu poate

fi pus efectiv în practică decât de câţiva, mai ales, dar nu
în mod obligatoriu, monahi. Totuşi şi noi putem găsi aici
cele mai preţioase lămuriri pentru căutările şi preocupări
le noastre.
în primul rând, în lumina acestei experienţe cu adevă
rat creştine putem avea discernământ în metodele psiho
somatice popularizate uneori fără nici o socotinţă de New
Age, dintre care unele sunt venite din Orientul îndepărtat,
dar altele sunt elaborate chiar în Occident. Fără îndoială,
există printre ele tehnici care-1 pot relaxa şi linişti pe om în
existenţa sa trupească şi să-l armonizeze cu viaţa cosmică.
Dar există riscul rămânerii într-o perspectivă imanentistă,
adică închisă, în care Divinul ar apărea ca adâncul omu
lui şi al lumii, ca o rezervă de energie pe care o poţi stăpâni
prin tehnici potrivite şi în care, în definitiv, te dizolvi
crezând că te universalizezi. Dacă în India, de exemplu,
aceste metode presupun un sever context ascetic (mai ales
abstinenţă), în Occident se folosesc ca atare, căutându-se
"puteri” , sau, într-o perspectivă puţin "rasputiniană”: mai
mult şamanul decât stareţul! Şinele hindus (ca şi cel al lui
Jung) devine astfel o hipertrofiere a eului occidental. E mai
plăcut să te crezi totul - sau nimic -, decât să te recunoşti
limitat şi responsabil. E mai uşor să treci de la tehnicile ex
terioare la cele lăuntrice, decât să rişti prin credinţă (ca
un jucător care n-ar vrea să mizeze decât după ce s-ar în
toarce cărţile). Ai mai multă satisfacţie, cum se spune, să
faci "stagii de isihasm”, decât să te pocăieşti.
Totuşi, vechiul monahism a absorbit antropologia lui
Platon şi Aristotel fără să devină platonic sau aristotelic, şi
chiar o parte a ascezei stoicilor - şi ea legată de o concep
ţie impersonală despre divin - fără să devină stoic. Filo-
calia, această mare culegere de tratate de teologie mistică
39
OLIVIER CLEMENT
publicată în 1782, se deschide cu un lung text istoric

atribuit Sfântului Antonie, Părintele monahilor! Iar teologii
Alexandriei nu-i ignorau pe "gimnosofiştii” Indiei... Acest
demers patristic ar trebui să-l regăsim la scara spirituali-
tăţilor de pe întregul pământ. Occidentalul de astăzi este
atât de legat, atât de exterior sieşi, atât de pornit să fugă
de sine însuşi, şi în bine şi în rău, încât are nevoie să se
adâncescă în propriul său trup şi în poezia lucrurilor
înainte de a aborda asceza tradiţională. Aceasta este făcută
pentru omul culturilor antice, culturi ale tăcerii şi lentorii
(dar şi ale cruzimii): aici arborele uman era viguros, era
suficient să-l tai. Omul contemporan însă te duce, de cele
mai multe ori, cu gândul la un arbore plăpând pe care tre
buie mai întâi să-l înrădăcinezi în pământ, în vânt, în
lumină şi abia apoi să-l tai. Recomandarea făcută de Alioşa
Karamazov fratelui său Ivan, să iubească mai întâi viaţa,
este mai actuală ca niciodată în aparenta ei banalitate. De
aceea este important să ştim dacă anumite practici ele
mentare de yoga (mai ales de hatha yoga), sau contem
plarea gratuită din ”ah! lucrurile” artei japoneze de aran
jare a florilor, vezi budismul zen, n-ar putea găsi un loc, cu
ajutorul unor rectificări, în marea navă a Bisericii. (Uneori,
desigur, se impune refuzul: pentru "meditaţia transcen
dentală”, de exemplu, legată permanent de invocârea unei
zeităţi hinduse...) Se află aici o întreagă cultură a atenţiei,
a atenţiei şi a uimirii, pe care e important să o ocrotim. în-
văţându-i pe adolescenţi să "descompună” o anumită emi
siune de televiziune, iniţiindu-i pe copii în toate minunatele
basme şi legende ale întregii omeniri şi apoi în impu
nătoarele povestiri ale Genezei... Apoi, punându-le în mână
un aparat de fotografiat sau o cameră de luat vederi. Sfânta
Liturghie poate avea un rol foarte important aici dacă este
frumoasă, antrenantă, sărbătorească şi dacă se prelun
geşte în convieţuirea şi prietenia credincioşilor. Cum dorea
Kierkegaard, important este ”să adânceşti fiinţele în exis
40
tenţă”. Şi arta poate juca aici un mare rol - şi este deja un

fapt evident frecvenţa mai mare a oamenilor în muzee -
deschizând omul dincolo de somnambulism şi utilitar, spre
ceea ce grecii antici numeau thambos, uimirea cutre
murătoare şi debordant bucuroasă de a exista.
în al doilea rând, mi se pare că ar trebui să scoatem la
lumină marile căi ascetice menţionate, dar nu numai ca pe
nişte modalităţi pur monastice. Ritmul respiraţiei, al sânge
lui, al mersului, al dansului poate deveni celebrare. E lucru
sfânt să posteşti, îi plăcea să spună lui Martin Buber, dar
să mănânci poate fi însăşi sfinţenia dacă o faci cu recu
noştinţă, eliberând scânteile de prezenţă dumnezeiască,
shekinah, care se află în hrană! De noi depinde să trăim alt
fel această întâlnire cu elementele naturii pe care o urmă
resc astăzi atâţia tineri. De noi depinde să trăim altfel
'această întoarcere a unei civilizaţii a trupului vibrând la
soare, în mare, în vânt şi atât de viu stăpânit în asceza
dansului sau a sportului. Kouroi-i Greciei antice, cărora
creştinismul le-a dat o faţă dar le-a dispreţuit trupul, tre
buie să-şi redobândească locul în Biserică împreună cu
admirabilele coloane antice care, după atâtea secole de
rugăciune creştină, nu mai sunt temple idoleşti, ci temple
ale frumuseţii cosmice.
Da, "să aduci netrupescul în trup”: ascultându-ţi bătă
ile inimii nu în cumplita frică de moartea care ne pândeş
te şi este inevitabilă - căci această inimă şi toate inimile vor
înceta să bată! -, ci ca har, ca laudă pentru viaţa dată, re
dată prin iertare*, viaţa care ne vine. din altă parte, de la
Altcineva. Să respiri mirosul de ţărână, mirosul pământu
lui, al vântului nebun, parfumul narciselor ca pe o comu
niune cu "sfântul trup al pământului”, căci este trupul
Dumnezeului nostru**. Chemarea tainică a Numelui lui
Iisus, sau rostirea rugăciunii: "Slavă Ţie Dumnezeul nos
* în fr. donne / par-donnee. (IV. tr.)
.** Nu în sens panteist, ci în sensul că, întrupându-Se, Fiul lui
Dumnezeu a luat, cu firea umană, to.ată zidirea în trupul Său. (N.tr.y
41
OLIVIER CLEMENT
tru, slavă Ţie!” pot, adesea, să dilate spaţiul în nemărginire

şi să respirăm, pentru o clipă, în vânt, în foc, dincolo de
toate, chiar Suflarea dumnezeiască.
Câţi tineri creştini occidentali n-au fost profund impre
sionaţi citind viaţa Sfântului Francisc. d’Assisi şi a sa
C â n ta re a fă p tu rilo r. Căci, în sfârşit, puteau ieşi din
schizofrenia opoziţiei dintre "Dumnezeu şi sufletul meu”
şi "ataşamentul faţă de pământ”. Trebuie să zăbovim puţin
asupra a ceea ce spiritualitatea Răsăritului creştin numeş
te "contemplarea naturii”, "cunoaşterea făpturilor”, vederea
”celor ascunse ale slavei lui Dumnezeu, cele ascunse în
fiinţe şi în lucruri19”.
Pentru Părinţi, de la Evagrie până la Sfântul Maxim
Mărturisitorul, această formă de contemplare este absolut
necesară. în această lumină interpretează Sfântul Maxim
vedenia avută de Sfântul Apostol Petru şi relatată în Faptele
Apostolilor (11, 4-10) în care vede coborând din cer ca o
faţă de pânză plină cu animale curate şi necurate în timp
ce o voce îi porunceşte: "junghie şi mănâncă!”. "Deci prin
pânzătură şi prin dobitoacele de pe ea, Dumnezeu i-a
descoperit lui Petru drept mâncare duhovnicească lumea
văzută, înţeleasă prin cea nevăzută (...) sau pe cea nevăzută
arătată prin chipurile lucrurilor sensibile.” Privită astfel,
lumea nu mai conţine nimic necurat. "Cel ce s-a ridicat de
la părerea mincinoasă despre lucruri a jertfit normele cele
căzute şi, mâncând raţiunile (logoi) nevăzute, a dobândit
contemplaţia naturală cea în duh.20”
Mântuirea cere descifrarea universului, înălţarea lui
ca ofrandă la cele cereşti. Un mare poet contemporan,
Pierre Emmanuel, scria: "Aceste lucruri deodată văzute şi
nevăzute .există ca şi mine, şi mai mult decât mine, fiecare
în rânduiala lui... Toate sunt emblematice, chiar şi scorpi
onul pe care mă feresc să-l strivesc şi pe care îmi place
19. Isaac Şirul, Op.cit..,Cuv. 72.

20. Răspunsuri către Talasie, 27.
42
să-l văd expunându-se pe perete. Adevărata măsură a omu

lui se află în aceste lucruri care-1 cheamă să facă al său
lăuntrul lor, să participe la cântarea lor de slavă, să o audă
în ele şi să-i dea glas formulând-o în el21”.
Pentru cel ce se roagă în inima lui, spune Tradiţia, lu
mea întreagă este o biserică. Sfântul Maxim Mărturisitorul
îndrăzneşte să spună - dacă mi se îngăduie să interpretez
puţin - că lucrurile, în chiar aparenţa lor, în apariţia lor, în
diafania lor am putea spune, ni se oferă ca Trup al lui
Hristos, iar raţiunile lor cereşti ca Sânge al Său. Euharistie
cosmică.
21. L'Arbre et le Vent. Pierre Emmanuel este aici mai mult contem
plativ şi mai puţin practic decât .monahul Elpidios din secolul al V-lea,
care, cufundat în psalmodierea sa şi fiind înţepat de un scorpion, n-a
dat nici o atenţie durerii, poate nici n-a simţit-o, dar a strivit discret in
secta cu piciorul, ”fară să-şi schimbe măcar poziţia”. (Histoire Lausiaque,
48,2).
43
ASCEZA ŞI DORINŢA
O cugetare mai adâncă asupra ascezei ne va permite să

presimţim transmutarea dorinţei atât în monahism cât şi
în întâlnirea fidelă dintre bărbat şi femeie.
Asceza nu poate fi înţeleasă decât din perspectiva
trupului ce va învia, a trupului liturgic. Asceza este efortul
- nu unul voluntarist, ci un fel de lăsare în voia harului, de
atenţie fără tensiune de a smulge măştile impregnate pe
faţa noastră, personajele nevrotice care ne uzurpă vocaţia
personală, într-un cuvânt, efortul de a ne lepăda pieile
moarte şi a lăsa să urce în noi, în credinţă şi smerenie,
viaţa lui Hristos-înviat, adică suflarea Duhului (iertat
să-mi fie pleonasmul). Efortul/abandonare de deschidere
\şi credinţă permite acestei suflări să transforme trupul
^anonim aparţinând spaţiului în trupul-limbaj al persoanei
şi al comuniunii de persoane, până reuşim să trecem, puţin
scâte puţin, de la trupul posesiv, care tratează lumea ca pe
o pradă, la trupul de slujire care se uneşte cu Liturghia
Bisericii şi, prin ea, cu liturghia cosmică.
Asceză, ”dezlipindu-ne” de "această lume”, ne permite
să descoperim lumea în calitatea ei de creaţie, limbaj, po
44
TRUPUL MORŢII Şl AL SLAVEI
ezie, să vedem imaginaţia creatoare a lui Dumnezeu1. Omul

narcisist şi prădător se aruncă asupra fiinţelor şi lucrurilor
mascându-le şi lipsindu-le astfel de adâncimea lor. Astu
pă sacramentalitatea materiei, ascunde slava lui Dum
nezeu. în loc să se deschidă spre taină, lumea devine zid
impenetrabil - acest ”zid” care a obsedat literatura moder
nă de la Dostoievski la Sartre - sau, uneori, o oglindă magi
că, apa care îl înghite pe Narcis. Patimile trupeşti - lăcomia,
avariţia, desfrânarea - nu reţin din lucruri şi fiinţe decât
ceea ce le corespunde. Ele s-au redus la ceea ce "sare în
ochi”, la ceea ce poate ”fi băgat în gură” am putea spune re
luând expresiile atât de caracteristice ale limbajului curent,
devenind astfel opace. Se repetă iarăşi gestul lui Adam care
mănâncă în loc să respecte şi să aibă încredere.
Asceza pune o limită acestei obiectivări (care accentu
ează şi tehnica şi ritmul ciclului de producţie-consum
devenite, pentru unii, de-a dreptul frenetice) şi îi îngăduie
omului să vadă şi altceva decât obiecte de posedat, de con
sumat, de distrus; să vadă în lucruri "cuvintele” fără grai
ale Cuvântului, aceleaşi care se fac auzite în Scriptură şi
se dăruiesc ca mâncare în Euharistie. Asceza credinţei,
asceza smereniei şi încrederii, face din nou din fiecare
dintre noi un Adam chemat să ”dea nume” vieţuitoarelor -
printr-o cunoaştere deodată raţională, poetică şi duhovni
cească -, ne face iarăşi pe fiecare primul bărbat uimit în faţa
primei femei, începând cu ea primul dialog. Dublă naştere
a limbajului!
întreaga epocă, mai ales în momentul "revoluţiei sexu
ale” care a urmat după prăbuşirea dramei din 1968, ca o
consecinţă sau ca o compensaţie, a exaltat concreteţea
trupului şi a dorinţei, a trupului ca trup al dorinţei. Aşa a
I. Evoluţia este scriitura lui Dumnezeu, desigur contrariată, une

ori pînă la monstruozitate, de puterile neantului. Cu toate acestea,
insecta cu cea mai hidoasă aparenţă se va revela In împărăţie la fel de
frumoasă ca o constelaţie.
45
OLIVIER CLEMENT
fost Georg Groddeck* care a transfigurat ”es”-u! freudian

până la a vedea în el energia primordială a vieţii. Sau
Wilhelm Reich**, astăzi dat cu uşurinţă uitării, care cele
bra această energie - ”orgone”*** - în tot dinamismul uni
versului, dar nu-i găsea altă expresie mai autentică, şi
aceea destul de freudiană, decât în reuşita orgasmului.
Sau "filozofii dorinţei” Deleuze şi Guattari, de exemplu,
pentru care Reich ”face să pătrundă un cântec de viaţă în
psihanaliză”, dar care înţelegeau şi ei să rămână la o abor
dare materialistă a dorinţei, cea a "maşinilor doritoare”.
întreaga problemă se reduce la a şti care este scopul do
rinţei. Platon spunea deja că prin scara de frumuseţe ce
urcă de ia pământ la cer se doreşte nemurirea şi se contestă
moartea fie prin perpetuarea speciei, fie prin contemplarea
cerescului. Creştinismul, mai ales în expresia sa patris
tică, îi dezvăluie întreaga semnificaţie: dorinţa este dinamis
mul pe care Dumnezeu îl insuflă creaţiei Sale pentru ca
aceasta să se avânte către El. Nu prin cine ştie ce ierarhie
neo-platonică, ci prin Hristos,' Care este Dumnezeu şi se
avântă în acelaşi timp spre noi ca Tatăl ce iese în întâmpi
narea fiului risipitor. Erosul este aşteptarea lui agape.
Dumnezeu are "două mâini” , spunea Sfântul Irineu al
Lyonului, pe Fiul şi pe Duhul Său2. Duhul aprinde în făp
tură o dorinţă ce nu poate fi potolită decât prin revelaţia
Fiului. Cele două "mâini” ale lui Dumnezeu se întâlnesc în
întrupare.
* Psihiatru german apropiat mediilor psihanaliste. în Dos Buch vom
Es (Cartea sinelui) (1923), tradusă în franceză cu titlul A u fo n d de
Vhomme, cela, Galîimard, 1963, defineşte es-ul (ca fr., sine rom.) ca pe
o forţă necunoscută, extraordinară care comandă şi ceea ce face omul
şi ceea ce i se întâmplă. (N . tr.)
** Psihanalist austriac stabilit în SUA (1897-1957). (N.tr.)
*** Energie vitală, primară, nematerială despre care credea că
menţine întregul univers şi pe care pacienţii săi o «recăpătau» intrînd
într-un «acumulator», o «cabină-orgone» construită din diverse materi
ale. (N.tr.)
2. Contra ereziilor, III, 20, 1.
46
Când Wilhelm Reich declară că erosul pune universul

în mişcare, spune acelaşi lucru cu Dionisie Areopagitul
sau Dante care îşi încheie Divina Comedie slăvind "iubirea
care mişcă soarele şi toate celelalte stele.” Dar când vede
în sexualitatea reuşită împlinirea desăvârşită a dorinţei,
se rătăceşte şi ar vrea - ca atâtea curente New Age de astăzi
- să întoarcă omenirea la vechile păgânisme: seducătoare
uneori, dar iremediabil compromise prin revelaţia biblică şi
creştină a persoanei. Paroxismul sexual, căutat pentru el
însuşi, nu te face să uiţi moartea decât pentru o clipă. Dacă
nu este integrat în tandreţe, te aruncă în singurătate şi în
tristeţea pe care Sfântul Apostol Pavel o numea "pentru
moarte”. A elibera dorinţa singură într-o lume închisă prin
moarte înseamnă, de fapt, s-o înnebuneşti. Eliberând-o
fără să-i cunoşti ţinta înseamnă să slobozeşti o fiară tur
bată. Căci ţinta dorinţei în elanul ei originar este Dum
nezeu.
"Patimile” sunt dorinţă întoarsă asupra relativului pe
care-1 distruge căutând zadarnic absolutul în el. Numai
învierea lui Hristos îi deschide dorinţei calea adevărată,
dezvăluindu-i că este contestare a morţii, aspiraţie după
agape.
Aşa se poate înţelege aparenta nebunie a monahului ca
re, de fapt, este cea mai mare înţelepciune. în el dorinţa este
în mod direct atrasă, magnetizată, consumată şi mistuită
de Faţa Domnului, în tragica şi fulgerătoarea Sa frumuseţe,
de Oceanul de Limpezime, cum spune mistica siriacă, ce
străbate prin această Faţă şi străluceşte în privirea Lui. La
lumina acestei Feţe-ocean se descoperă, într-o totală lepă
dare de posesivitate, dincolo de jocul anonim al speciei,
faţa aproapelui în transcendenţa ei personală. Astfel încât
monahul, ca să reluăm minunata expresie a lui Evagrie,
este deodată "despărţit de toţi şi una cu toţi”3.
3. Cuvânt despre rugăciune, 124 (Filocalia, I )
47
OLÎVIER CLEMENT
Iată de ce marii oameni duhovniceşti nu sunt deloc

asexuaţi cum lasă uneori să se înţeleagă unele texte mai de
grabă maniheiste decât creştine4. Dimpotrivă, dacă este
bărbat îş^plineşte desăvârşit bărbăţia, iar dacă este femeie,
feminitatea, integrând în acelaşi timp, într-un anume fel,
şi "polaritatea sexuală, animus şi anima despre care vor
beşte Jung. Părintele duhovnicesc dobândeşte şi o tan
dreţe maternă iar maica duhovnicească şi o vigoare băr
bătească.
”Prin tainica Sa dumnezeire, Dumnezeu este Tată. Dar
în iubirea pe care ne-o poartă Se face ca o mamă. Iubind.
Tatăl Se feminizează.”5
La monah erosul nu e distrus, ci transformat, transfi
gurat. De aceea Sfântul Ioan Scărarul a putut să scrie: ”Iar
dragostea trupurilor să-ţi fie chip al dragostei de Dum
nezeu”6, şi încă: "Fericit este cel ce are faţă de Dumnezeu
un dor asemănător celui pe care-1 are îndrăgostitul nebun
faţă de iubita lui.”7
Continuitate, dar şi discontinuitate: dorinţa trebuie să
treacă printr-o adevărată moarte-înviere. Asceza, aici, es
te ascultare, smerenie, adică smerire. Căci dorinţa erotică,
în rătăcirea ei impersonală, este o formă de "autoidolatrie”
pe care o demască Sfântul Andrei Criteanul. Dar, în acelaşi
timp, asceza este susţinută de bucuria învierii: căci dorinţa
erotică, în anonimatul ei derizoriu, este o formă a deznădej
dii. "Numai Cuvântul cel de-o-fiinţă cu Tatăl desăvârşeşte
fecioria”8 ne spune tot Sfântul Ioan Scărarul. Iar Sfântul
Isaac Şirul în Cuvinte despre nevoinţă (38) precizează:
4. în realitate «viaţă îngerească» (bios angelikos) înseamnă mai

degrabă «trezvie» pentru că în limbile semitice cuvântul cu care e denu
mit îngerul e cel de «veghetor».
5. Clement al Alexandriei, Care bogat se poate mântui? 37, PG 9, 642.
6. Scara dumnezeiescului urcuş, 26,34.
7. Ibid., 30, 11.
8. Ibid.. 15, 23.
48
"Inima lui nu mai primeşte momelile patimilor pentru că a

pus stăpânire peste el o altă dorinţă mai mare şi mai bună
ca ele ... şi trăieşte în altceva”. O altă dorinţă, mai mare, sau
mai degrabă dorinţa devenită alta prin intervenţia elibera
toare a iubirii agape.
Viaţa monahală a fost profund şi îndelung cercetată de
înţelepciunea tradiţională. Acum va trebui să studiem şi
căile de slăvire a trupului prin iubirea omenească.
POSTUL ŞI TĂCEREA
După Sfinţii Părinţi - şi aici limbajul lor este simbolic

pentru că, acum, se referă la noi -, în Rai, Adam a primit
poruncă să postească: trebuia să-şi stăpânească dorinţa
atât pentru a-şi conştientiza şi desăvârşi relaţia cu Zidito
rul său, cât şi pentru a nu privi lumea ca pe o pradă, ci ca
pe o euharistie. în această perspectivă, neascultarea apare
ca o atitudine de captare: omul "mănâncă” "fructul”, consu
mă lumea în loc să o transfigureze. Al doilea Adam, dimpo
trivă, după Botez a postit în pustie patruzeci de zile. "Şi
era împreună cu fiarele şi îngerii îi slujeau” (Marcu 1,13):
atunci omul, în Hristos, trăia "cu tot cuvântul care iese
din gura lui Dumnezeu” (Matei 4, 4), lumea din jurul Său
devenise cuvânt, pământul şi lumile îngereşti comunicau,
fiarele sălbatice îl însoţeau pe noul Adam, pe noul Orfeu
care radia o pace paradisiacă. Postul a însemnat pentru
Hristos biruirea ispitelor capitale: cea de a reduce dorinţa
omului numai la necesităţile sale1 (transformând pietrele în
pâine), cea a minunii magice care fascinează (aruncându-Se
1. Se ştie că un nou-născut - lipsit de mamă, îngrijit bine dar cu to
tul impersonal, se lasă să moară. Deşi îi sunt satisfăcute necesităţile,
nu i se cunoaşte dorinţa sa profundă.
50
de pe aripa templului S-ar fi lepădat de trup refuzând gravi

taţia), cea de a ”face să reuşească” prin atotputernicie2 o
istorie şi o omenire rupte de taină (prin acceptarea pac
tului cu despărţitorul care duce până la exasperare patimi
le colective care cuprind "toate împărăţiile acestei lumi”
Matei 4,1-11).
Pentru noi cei ce călătorim între Vinerea Sfântă şi Paş
te în penumbra Sâmbetei, postul înseamnă aşteptarea Mi
relui. Cel care posteşte se îmbracă în Hristos cel smerit
pentru a se putea îmbrăca mai deplin conştient în Hristos
cel slăvit când va veni bucuria pascală, euharistică. Şi
această bucurie se revarsă peste post ca o lumină pe care
o putem numi, aşa cum de obicei se spune despre umbră,
lumină proiectată. Postul Mare este, cum cântăm în cultul
bizantin, "praznic luminos”. Şi merită să adăugăm că omul
hrănit ”cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”
(este chiar răspunsul dat de Hristos ispititorului) regăseşte
prin post ”o hrană asemenea cu cea pe care o avea Adam
în Rai”. Postul ne modifică relaţia cu Ziditorul şi cu zidirea
Lui şi, deci, şi relaţia dintre suflet şi trup. Universul nu
mai este perceput doar ca o înlănţuire "orizontală” de cauze
şi efecte în care omul îşi afirmă dominaţia, ci "vertical”, în
rădăcinile lui spirituale. Max Scheler aprecia că relaţia ca
uzală, prin ea şi pe deasupra ei, ascunde întotdeauna o
relaţie simbolică”3 şi că fiecare lucru prezintă în afara "fun
dului său natural” un ”sens care revelează divinul”4.
Distanţa dintre "cauzal” şi "simbolic”, dintre fiind (ceea ce
este) şi sens (de ce este), este chiar cea a postului. De la pri
virea lacomă arunctă unui măr până la gura care-1 muşcă
2. Trebuie să reamintim că Dumnezeul nostru nu este atotputer

nic în acest sens. Atot-puternicia Sa se arată aducând la existenţă alte
libertăţi şi făcându-Se astfel pe Sine slăbiciune. Taina lui Dumnezeu se
revelează prin Cruce. Puterea învierii, ca flux de lumină şi pace, nu
poate să pătrundă in lume decât prin inimi care I se deschid în mod liber.
3. VomEwigen imMenschen, p. 384.
4. Hessen, Augustinus, p. 116, nr. 2.
51
OLIVIER CLEMENT
nu e decât o clipă. De la privirea atentă până la mărul pic

tat de Cezanne se află deschiderea către taină. De la pri
virea adâncită de rugăciune la acelaşi măr se află transfi
gurarea tainei în întâlnirea cu Suflarea dătătoare de viaţă
şi frumuseţe. Postul ca atitudine globală înlesneşte revo
luţia coperniciană a metanoiei: fiecare făptură, percepută
ca un cuvânt al Creatorului, se deschide la infinit.
A renunţa să mănânci carne înseamnă să limitezi re
laţia de moarte dintre om şi lume. Abţinerea de la hrana în
sângerată, carnea animalelor cu sânge ciad, ne reaminteş
te că adevărata noastră vocaţie este cea de a însufleţi şi a
spiritualiza pământul. Se ştie că fiarele sălbatice vin cu
încredere spre marii înduhovniciţi pentru că nu mai miros
a cadavru, ci, cum spunea Sfântul Isaac Şirul5, răspândesc
mireasma pe care o avea Adam înainte de cădere. Dacă
Hristos qgjjjgjg să ne ungem capul când postim (Matei 6,17)
cred că nu o face numai pentru a ne cere să ne ascundem
nevoinţa, ci pentru că postul ne îngăduie să ne parfumăm
<2! toate miresmele pământului pe care îl putem contem
pla atunci cu o privire curată în loc să îl transformăm în
pradă (şi prin aceasta în mormânt).
"Uciderea fiinţelor vii şi mai ales a celor în care viaţa are
mai multă forţă şi tensiune - cum este cazul animalelor cu
sânge cald - este în contrast izbitor cu această vocaţie.6”
Postul tinde aşadar ”să restabilească ordinea relaţiilor
noastre cu natura înconjurătoare7”. Iată cum rezumă Solo-
viov sensul postului fizic: ”Nu-ţi hrăni senzualitatea: (...)
curăţeşte-ţi şi împrospătează-ţi trupul ca să te pregăteşti
pentru transfigurarea trupului universal8”.
Prin post, omul depăşeşte parţial dialectica plăcerii şi
a durerii, a foamei şi a săturării, eliberând dorinţa de ne
5. Cuvinte despre nevoinţă, 20.

6. Vladimir Soloviev, Les Fondements spirituels de la vie, tr. fr.,
Tournai-Paris, 1931, p.88.
7. Ibid.
8. Ibid.
52
voile închise în această lume (sau, mai degrabă, conştien

tizând-o ca atare). "Postul îl face pe om în stare să trăias
că în propria sa fiinţă foamea profundă a întregii făpturi,
foamea (...) pe care numai Duhul o poate sătura. Căci
numai Sfântul Duh dă mereu putere şi finalitate postului
şi rugăciunii, El. Cel ce toate le plineşte, fără măsură şi
dincolo de orice nevoie...9”.
Astfel, postul ca limitare a hranei nu este nimic dacă nu
este doar un aspect, un simbol, un ajutor pentru "postul
spiritual”. Trebuie să posteşti "de tot răul”, să "posteşti de
patimi” spun slujbele bizantine.
Postul spiritual, ca să reluăm frumoasele analize ale
lui Vladimir Soloviov, constă, între altele, să posteşti de
puterea şi slava omenească. "Legea acestui fel de post. poa
te fi formulată după cum urmează: nu căuta puterea (...);
dacă eşti chemat la ea, n-o considera decât o ocazie să
slujeşti: dacă se întâmplă să ieşi în evidenţă fără nici un
folos pentru aproapele tău sau ca să-ţi poţi arăta supe
rioritatea şi puterea, abţine-te: nu-ţi alimenta amorul-pro-
priu101 ” . Mai există, spune Soloviov, şi un "post al minţii”
care constă în abţinerea de la speculaţiile zadarnice, de la
cunoştinţele înmulţite numai de dragul cunoaşterii "fără
folos pentru aproapele şi pentru lucrarea lui Dumnezeu11”.
De altfel, autorul nostru nu face altceva decât să dezvolte
învăţăturile vechilor asceţi şi ale Evangheliei însăşi despre
demonii iubirii de putere şi ai gândirii şi vorbirii în deşert.
Demonul puterii a fost obiectul celei de a treia şi ulti
mei ispitiri a lui Hristos, după care diavolul s-a retras "să
vârşind toată ispita" (Luca 4,13). Satan, spune Sfântul
Grigorie de Nyssa, "era bolnav de ambiţie, începutul şi
sfârşitul căderii12”. Eul umflat de neant îi distruge sau îi
9. AndreLouf, Seigneur, apprends-nous ăprier, Bruxelles, 1972, p. 238.

10. Op. cit., p. 86.
11. Op. cit., p. 86-87.
12. Cuvântarea catehetică cea mare, 23.
53
OLIVIER CLEMENT
aserveşte pe ceilalţi, îi face să graviteze în jurul propriului

gol. Este autoîndumnezeirea nimicului. Şi se ştie până
unde a putut să ajungă duhul stăpâniei în Biserici conta-
minându-i pe clerici, înfăţişându-se, în modul cel mai per
vers, ca duh de iubire şi slujire. De aici insistenţa clericilor,
adesea dezgustătoare, asupra sexualităţii şi a ascultării
(sunt oare Bisericile societăţi de slugărnicie?). Şi tot de aici
o concepţie înjositoare despre pocăinţă. Chiar şi admirabi
la Theologia Cruciş a lui Luther a putut deveni o exaltare
patologică a neputinţei şi a eşecului... într-adevăr, nu tre
buie să posteşti în maniera fariseică faţă de care, pe drept,
apare ca reacţie această "teologie a Crucii” , ci prin practi
carea vie a împăcării ce face să circule viaţa între părinţi şi
fii ca şi între fraţi.
"Grăirea în deşert” corespunde avertismentului lui
Iisus: ”Iar Eu vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe
care-1 vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii.
Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept şi din cuvintele tale
vei fi osândit.” (Matei 12, 36-37). "Cuvântul deşert” nu se
referă atât la pălăvrăgelile amicale cât la orice cuvânt grav
care nu angajează viaţa, care nu vine din inimă; orice exer
ciţiu de gândire şi de imaginaţie care se rupe de puterile
unificatoare ale iubirii; orice folosire a limbajului ca instru
ment de putere sau de profit. Tot ceea ce-1 condiţionează pe
om: luând un exemplu fără urmări prea grave, publicitatea
năucitoare însoţită de imagini corespunzătoare care, sub
oblăduirea puterii publice, se etalează pe pereţii metroului
parizian în 20-30 de afişe identice sistematic puse unele
lângă altele!
Duhul Sfânt este "Duhul Adevărului” spune rugăciunea
cu care se începe orice slujbă religioasă în cultul bizantin.
Ne putem întreba dacă nu este păcat împotriva Duhului
Sfânt cuvântul deşert, cuvântul minciunii care urmăreşte
să domine, să manipuleze, să controleze, dacă este vorba
de propagandă, să ucidă (ar putea aceşti nefericiţi să gân
54
dească altfel decât împotrivă?).

Postului voinţei de putere şi de vanitate, postului min
ţii trebuie să le adăugăm postul impresiilor, al zgomotelor
şi al imaginilor care nu încetează să ne asalteze în civi
lizaţia audiovizualului. Trebuie să ştii să-ţi impui momente
de tăcere şi de singurătate, de ascultare a adâncului tău,
a Cuvântului lui Dumnezeu care ne fertilizează şi ne adună
mintea, în familiaritatea icoanelor care ne fac, cum s-a
spus, ”să postim cu ochii”. Să învăţăm să privim, câteodată,
adevărata faţă a celuilalt dincolo de suspiciune şi posesivi-
tate...
Şi, ca o sinteză a acestor incursiuni, vulgară desigur,
dar esenţială, postul trebuie să cuprindă şi abţinerea de la
vorbirea de rău. Mult practicată în mediile profesionaljpŢ-
tuoase în care se impune cu toată rigoarea postul alimen
tar, bârfirea este o compensaţie prin devorarea altora. O
antropofagie sublimată, bineînţeles, pentru că mereu este
vorba despre "binele” lor!
”Lasă-te bârfit şi nu bârfi. (...) întinde haina peste cel
ce a greşit şi acoperă-1. Şi dacă nu poţi lua asupra ta gre
şelile lui şi nu poţi primi şi certarea şi ruşinea în locul lui,
rabdă-1 măcar şi nu-1 ruşina.” 13
***
în sfârşit şi mai ales, încă din primele secole ale creş

tinismului, postul îşi găseşte sensul în iubirea aproapelui,
în împărţirea bunurilor cu cei săraci şi lepădaţi. Experienţa
foamei, oricât de limitată, îmi dă înţelegerea trupească a
foamei omeneşti: fie foamea de sens la unii, fie simplu, fun
damental, foamea de hrană (şi de demnitate) la alţii. Poma
na, un cuvânt imposibil de folosit astăzi, n,u era în Biserica
primară un dar neglijabil, ci o adevărată împărţire de bu
nuri. Postul Paştelui era strict dar scurt (de la o zi, la o
săptămână), dar de fiecare dată când un frate, în aceste co
13. Sfântul Isaac Şirul. Op. cit., Cuv. 58.
55
OLIV1ER CLEMENT
munităţi mici şi solidare, era ameninţat de lipsa de bani,

de exemplu de închisoarea pentru datorii, posteau cu toţii
şi economiile realizate astfel erau folosite pentru a-1 ajuta
sau elibera.
în Evanghelia după Ioan, Cina, a cărei semnificaţie es
te redată cu atâta forţă în capitolul 6, e înlocuită cu spă
larea picioarelor (Ioan 13,1-15). Iar reprezentarea Judecă
ţii de apoi de către Sfântul Evanghelist Matei ne arată o pre
zenţă cvasi-sacramentală a lui Iisus în cel flămând, străin,
bolnav sau închis. (25, 31-48). ”Aşa că, spune Sfântul îoan
Gură de Aur, cine vrea să fie asemănător cu Dumnezeu
trebuie să-L imite în milostivirea Sa. Iisus Hristos nu spu
ne: dacă vreţi să vă asemănaţi lui Dumnezeu chinuiţi-vă
trupul, mortificaţi-vă corpul, curăţiţi-vă inima, înălţaţi-vă
duhul la El prin rugăciune; aceste virtuţi, oricât de nece
sare ar fi pentru mântuire, la urma urmelor nu sunt în
nici un fel însuşirea şi fiinţa lui Dumnezeu. Dar bunătatea,
compasiunea, milostivirea şi iubirea, iată, deodată, şi firea
şi lucrarea lui Dumnezeu14”. Cel sărac e un alt Hristos.
Cine hrăneşte un sărac îl hrăneşte pe Hristos, devine
"hrănitorul Mântuitorului său15”. Sfântul Ioan Gură de Aur,
de altfel, nu separă în nici un fel într-ajutorarea de la om
la om de marile reforme care ar face să pătrundă în soci
etate ceva din spiritul de împărţire a bunurilor ce anima
prima comunitate creştină. Are astfel în vedere un proiect
calculat pentru abolirea mizeriei din Antiohia16. între timp
măreşte rolul social al Bisericii şi înmulţeşte numărul os-
piciilor şi al spitalelor. Fără îndoială, astăzi, problema -
limitării nevoilor pentru unii şi a împărţirii în favoarea al
tora - se pune la scară planetară. Cum să nu reiei pentru
Occidentul de astăzi această ironică şi teribilă apostrofare
a Sfântului Ioan Gură de Aur: ”Vă hrăniţi câinii cu cea mai
14. Om. 40 la Evanghelia după Ioan.

15. Om. 15.6 la Rom.
16. Om. 11,3 la Fapte.
56
mare grijă şi lăsaţi să vă moară de foame la uşă nu un om,

ci însuşi Iisus Hristos!17”.
Postul - şi în sensul fizic şi în cel duhovnicesc - trebuie
adaptat la condiţiile culturale de astăzi. Va trebui să se
situeze la polul opus publicităţii, să se îndepărteze de ima
ginarul prefabricat şi de informaţiile unilaterale, de si
mulacre, de jocurile "nemateriale”, de imaginile şi zgomo
tele audio-vizualului. Să renunţe la doparea alternativă cu
tranchilizante şi excitante şi poate chiar la doparea prin
viteză; să întrerupă "dromocraţia” denunţată de Paul
Virilio18 regăsindu-şi pasul şi suflul.
***
”Un frate l-a întrebat pe unul dintre Bătrâni zicând:

Părinte, sunt doi fraţi şi unul dintr-înşii şade cu tăcere în
chilia sa şi posteşte cu mare înffânare toată săptămâna şi
mult lucru lucrează în toate zilele. Celălalt slujeşte bol
navilor în bolniţă cu osârdie şi silinţă. Deci, al cărui lucru
dintre aceşti doi fraţi este mai iubit şi mai primit de
Dumnezeu? Răspuns-a Bătrânul: Cel ce şade cu tăcere în
chilia lui şi multă rugăciune face şi posteşte şase zile, dar
nu are dragoste şi milostenie către fraţi, de s-ar şi spânzu
ra de nările lui nu poate să fie asemenea celui ce slujeşte
bolnavilor19.”
***
De post este legată şi castitatea, care este unificare în

iubire, integrare a forţelor haotice ale vieţii într-o relaţie
personală: fie în adevărul iubirii omeneşti, şi vom reveni
asupra acestui aspect, fie, de către monahi, direct cu
Dumnezeu, astfel încât ceilalţi, datorită acestei atitudini
17. Despre Ps. 48.

18. Cf. L ’horizonnegaiif, Paris, 1984 et Esthetique de la disparition.
Paris, 1989.
19. Apophtegmes des Peres du desert. Serie des dits anonymes,
224, Spiritualite orientale, nr. 1, p. 399.
57
OLIVIER CLEMENT
neposesive, să nu mai fie pentru ei decât feţe. în felul aces

ta ascetul, care are nevoie pentru a se autotranscende de
întregul elan al erosului său, devine "despărţit de toţi şi
unit cu toţi”.
Postul şi castitatea fac posibilă trezvia, pe care am evo-
cat-o adesea, aşteptarea veghetoare a Mirelui ce vine la
miezul nopţii, luminând cu frumuseţea Sa fiinţele şi lu
crurile.
***
Actualitatea tăcerii ţine mai întâi de inflaţia contem

porană a limbajului, de înmulţirea maşinilor care fac zgo
mot şi-l fac să pătrundă, printr-un dans paroxistic şi halu
cinant, în psihicul şi trupul nostru. (De altfel se pare că
vedetele cele mai cunoscute au recurs adesea la drog). Mulţi
s-au obişnuit până într-atât cu acest zgomot în cap şi în
trupul agitat încât tăcerea îi înspăimântă ca o descoperire
a morţii.
Această actualitate ţine apoi de năucitoarele tragedii
ale secolului. Tractatus-ul lui Wittgenstein, care marchea
ză o creştere a interesului pentru tăcere, apologiile tăcerii
la scriitorii germani sau austrieci datează imediat după
primul război mondial (Franţa prefera dislocarea limbajului,
cu dadaismul, şi Rusia ţipătul, revoluţionar sau poetic).
După cel de al doilea război, Adorno se întreba dacă
se mai pot scrie încă poeme20... La Auschwitz, evreii nu vo
iau decât tăcere, o tăcere pe care, dacă ştiu, cu respectul
cuvenit, să păstreze distanţa, Carmelitele ar putea s-o iden
tifice cu Eli, Eli, lama sabahtani rostit de lisus pe Cruce.
Teribilă sau dătătoare de pace, taina desfăşoară în
totdeauna în faţa ei o pânză de tăcere. Estetica extrem
orientală este o estetică a vidului. Frumuseţea poemelor
târzii ale lui Holderlin vine de la spaţiile albe care le stră
bate. Părinţii Bisericii (mai mult decât scolasticii) l-au iu
20. Vai, în universităţile noastre, se citeşte Hegel mai mult ca oricând!
58
bit pe Aristotel pentru tăcerile lui. Orice muzică adevărată

urmăreşte să ne facă să auzim tăcerea. Şi mai ales mu-
zica-poezie a unei Liturghii în întregime cântată.
în Cartea a treia a Regilor (19,11-13), chemat de Dum
nezeu, Ilie a început să asculte: şi au trecut vijelia, cutre
murul, focul, dar în ele nu era Domnul. Iar după foc a fost
”o adiere de vânt lin”, atingând aproape tăcerea. "Auzind
aceasta, Ilie şi-a acoperit faţa cu mantia lui şi a ieşit...”.
Totuşi, tăcerea lui Dumnezeu poate să-l neliniştească
pe Psalmist şi să-l scandalizeze pe Iov: "Strig către Tine şi
nu-mi răspunzi” (Iov 30,20). Atunci apare minunea: Iubi
rea izvorăşte Cuvântul Tăcerii, "taina cea din veci ascun
să neamurilor, iar acum descoperită”, cum spune Sfântul
Apostol Pavel (Colos. 1,26). Sluga lui Dumnezeu şi cunoscă
tor al suferinţei, Iisus îşi asumă taina ce ne înspăimântă,
"chinuit a fost, dar S-a supus şi nu Şi-a deschis gura Sa”
(Isaia 53,7). La sfârşit, în faţa arhiereului, a lui Irod şi a lui
Pilat, Iisus tace sau rosteşte din când în când câte un
cuvânt imediat închis într-un sipet de tăcere. Pe Golgota,
ca identificat cu Iov, resimte întreaga noastră disperare în
faţa muţeniei, poate a părăsirii, divine. înviază în taină. La
Emaus, imediat ce se lasă recunoscut, dispare. Tablourile
şi stampele lui Rembrandt cu această temă sunt scăldate
în clar-obscurul tăcerii. Şi aceasta învăluie totul, cum
spunea, în pragul secolului al II-lea, Ignatie al Antiohiei:
"Fecioria Măriei, întruparea şi moartea Domnului” - care
este "Verbul ieşit din Tăcere21” - sunt "trei taine răsunătoare
care au fost săvârşite în isihia (cuvântul desemnează în
acelaşi timp tăcerea şi pacea)22”. Şi, în altă parte: ”E mai
bine să taci şi să fii decât să vorbeşti fără să fii (...) Cel care
are cu adevărat cuvântul lui Iisus poate să-I audă chiar şi
tăcerea (isihia) pentru ca (...) să lucreze prin cuvântul Său
21. Epistola către magnezieni, 8,2.

22. Epistola către Efeseni, 19,1
59
OLIVIER CLEMENT
şi să se facă cunoscut prin tăcerea Sa23”.

în secolul al Vll-îea, Sfântul Isaac Şirul subliniază
într-o scriere: 'Tăcerea este taina veacului viitor.24”. Mai
aproape de noi, Sfântul loan al Crucii spune: 'Tatăl n-a
rostit decât un cuvânt, pe Fiul Său şi, într-o veşnică tăcere,
îl spune mereu. Sufletul trebuie să-L audă în tăcere25”.
Astfel, Cuvântul şi Tăcerea sunt de nedespărţit aşa
cum de nedespărţit sunt Verbul şi Duhul care-L enunţă.
Tăcerea este în inima Cuvântului, Duhul Se odihneşte de
mai înainte de toţi vecii în Fiul şi, atunci când Se întrupea
ză, este ungerea Lui mesianică. Orice cuvânt omenesc care
vrea să se facă ecoul acestei taine trebuie să se întemeieze
şi el în tăcere. în tăcerea care, în Liturghie, nu este altce
va decât frumuseţe, o frumuseţe a păcii şi a comuniunii.
A te ruga înseamnă să asculţi Tăcerea înăuntrul Cuvân
tului. ”Tu însă - spune Iisus - când te rogi, intră în cămara
ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău Care este în
ascuns.” ( Matei 6,6),
în Răsărit ca şi în Occident, mănăstirile sunt locuri de
tăcere. în oraş, momentele de tăcere se detaşează (cu greu)
dintr-un fond de zgomot uşor sau obsedant, după locul în
care ai şansa sau neşansa să locuieşti. La ţară, zgomotele
se detaşează pe un fond de linişte care palpită însă de mii
de zumzete. Ca să fie linişte este nevoie de grosimea pere
ţilor, de boite, de biserici, de mănăstiri, de cripte. Trebuie
să fie îndepărtat fluxul sporovăitor al asociaţiilor de ima
gini şi de idei prin "paza inimii”. Trebuie să i se dea "inimii-
minte” chemarea Numelui lui Iisus, să se introducă mo
mente de tăcere între două invocări până se va reduce totul
numai la Nume, ca o respiraţie a tăcerii. Trupul, nemişcat
într-o poziţie comodă, tace. Zgomotul uşor al respiraţiei,
bătaia mai accentuată a sângelui se topesc în rugăciune.
23. Ibid., 15,1-2.
24. Cuvinte despre sfintele nevoinţe, Epistola IE.
25. Punto de amor, 99.
60
Sau în lectură: "Dacă, deodată, se taie stihul de pe lim

ba ta şi se întind peste sufletul tău legăturile tăcerii din
afară de libertatea lui, iar acestea dăinuie cu stăruinţă,
cunoaşte că mergi înainte în liniştea (isihia) ta26
Sau, mai frecvent, pentru noi cei ce trăim în "lume”: o
muzică, un poem, nesfârşitul cântec al vântului, ritmul
"isihast” al mării pot să ne trezească tăcerea.
Cugetarea la Cruce ne reduce la tăcere. Atunci, în adân
cul nostru, Duhul murmură suspinul tăcerii: Ama, Părinte.
"Prietenul tăcerii se apropie de Dumnezeu şi, vorbind
cu El fără să ştie cum, e luminat de Dumnezeu27.”
în "rugăciunea curată” sau în "rugăciunea de dincolo de
rugăciune” încetează orice cuvânt şi tăcerea devine ple
nitudine. Dar în timp ce spiritualul hindus sau budist pa
re a se cufunda în această tăcere lăuntrică, înduhovnicitul
creştin cunoaşte o ultimă depăşire pe care i-o dă Cuvântul.
Şinele, ca să reluăm limbajul Indiei, trece printr-o ultimă
moarte mistică pentru ca Hristos să-l învieze nu numai în
unitate, ci şi în alteritate pentru că însuşi Dumnezeu este
comuniune. Aici cunoaşterea devine iubire şi din tăcere se
naşte cuvântul pentru liturghisire şi mărturisire. Părintele
duhovnicesc, sau maica, sau fratele poartă fiecare în sine
acest adânc de tăcere în dialog din care, cel ce întreabă
primeşte cuvântul care trezeşte sau tămăduieşte. Astăzi
creşte această sete de mărturisire. Creştinilor obsedaţi de
probleme de comunicare şi de eficacitate mediatică (poate,
mai târziu), aş vrea să le reamintesc acest avertisment
abrupt al lui Kierkegaard din Papirer: ”în starea actuală
lumea şi viaţa întreagă sunt bolnave. Dacă aş fi medic şi aş
fi întrebat ce sfaturi pot să dau, aş răspunde: Faceţi linişte,
laceţi-i pe oameni să tacă. în aceste condiţii cuvântul lui
Dumnezeu nu poate fi auzit. Şi dacă, folosind mijloace zgo
motoase, strigi destul de tumultuos ca să fii auzit chiar şi
26. Sfântul Isaac Şirul, Op. cit., Cuv.XII.

27. Sfântul loan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuş, 11, 5.
61
OLIVIER CLEMENT
în zgomot, acesta nu mai este cuvântul lui Dumnezeu.

Deci, faceţi linişte!”
Pentru cuvânt eliberator, avem nevoie de oameni ai tă
cerii hrăniţi de uimire, de atenţie, de "rugăciunea curată”
şi de frumuseţea liturgică.
EROSUL ŞI IUBIREA
Conflictul dintre creştinismul istoric şi eros a fost des

cris îndelung - până la caricatură, iar eu am subliniat, ade
sea, caracterul indispensabil şi binefăcător al acestui con
flict1. Dincolo de atracţia biologică trebuie să afirmăm taina
persoanei şi mai ales a femeii ca existenţă personală şi nu
doar ca simplă născătoare de copii. Asupra acestui aspect
s-a înverşunat monahismul originar care a dat lovituri deci
sive (ca cei ce au formulat textele creaţiei, în Cartea Facerii)
magiei cosmice şi ekstazului impersonal al vieţii. Dar totul
a fost falsificat de spiritualitatea şi dualismul antichităţii
târzii (deja Iustini»^, în secolul al Il-lea, se întreba îngrijo
rat ce vor deveni organele sexuale în trupul înviat, nevăzând
în ele, într-o manieră aproape mecanică, decât instrumente
de reproducere). Este tot jocul patriarhatului şi a întregu
lui său context care se afla atunci în plină înflorire. în
Bizanţ, femeia, de acum "creştină”, era şi mai puţin liberă
şi responsabilă decât fusese în Roma "păgână” . Mulţi
Părinţi ai Bisericii n-au văzut în crearea femeii - de altfel în
1. De exemplu în primul capitol, Eros et cosmos: revolte ou assom-

ption (Erosul şi cosmosul: revoltă sau înălţare), din cartea Oeil de Feu, ed.
Fata Morgana, 1994.
63
OLIVIER CLEMENT
veci vinovată pentru "păcatul originar” - decât o precauţie

a divinului care, prevăzând căderea, a vrut să asigure prin
ea, continuitatea neamului omenesc. Puţin câte puţin -
inutil să mai jalonăm aici etapele - s-a instalat un moralism
ipocrit şi "trupul”, în secolul nostru, s-a "eliberat” cu un fel
de frenezie (pe care o regăsim în mod semnificativ în mani
festările favorabile luptei contra sidei). Publicitatea uti
lizează neobosită trupul femeii (n-am ajuns încă la faluşii
înaripaţi ai vechilor greci, la Hermeşii în erecţie plasaţi la
colţul străzilor2... Totuşi, de-a lungul secolelor de moralism
arta a păstrat acest mister al trupului feminin şi prostitu
ţia n-a încetat să însoţească în umbră "virtuoasele” societăţi
de tip victorian. Să fie trupul femeii, sfântă sau prostituată,
sfântă şi prostituată în lumea creştinătăţii, ultimul nostru
paradis (a se reciti Leon Bloy)? Este admirat marele monah,
fără îndoială puternic înzestrat din punct de vedere sexu
al, care prefera să-şi împartă mâncarea cu o fiară sălbati
că decât cu o femeie, dar ne-am putea întreba dacă nu este
mai profund simbolismul houri~ei din paradisul islamic?
(Din păcate nu se vede prea bine care este soarta femeii,
atât de sever supusă şi controlată, în acest paradis cora-
nic...). Creştinătatea istorică, cu tipologia sa uneori
jignitor de alegorică, a pierdut sensul trupesc al Vechiului
Testament, spiritualizarea paulină a circumciziei rupând le
gătura care unea sexul cu Dumnezeul cel viu. "Orice gând
despre sex, scria Rozanov, îi amintea unui semit de Dum
nezeu pierzând astfel imediat senzualitatea crudă pe car^
o cunoaştem atât de bine şi, fără a se nega, se cufunda în
senzaţia divinului («aici a pus Domnul mâna pe mine»)3.
Când Moise s-a întors în Egipt ca să-şi elibereze poporul,
"L-a întâmpinat îngerul Domnului şi a încercat să-l omoare.
Dar Semfora (soţia lui Moise), luând un cuţit de piatră, a
2. Ei înşişi secularizarea unui simbolism arhaic profund religios,
pe care-1 regăsim în simbolul hindus al UngamuiuL
3. L ’apocalupse de notre temps, precedată de Esseulement, tr. fr..
Paris, p. 36.
64
tăiat împrejur pe fiul său şi atingând picioarele lui Moise

a zis: «Te-ai unit cu mine prin sânge! » Şi S-a dus Domnul
de la el; iar ea, din pricina acestei tăieri împrejur, i-a zis lui
Moise: «unit prin sânge»” (Ieşire 4, 24-26).
Astăzi conflictul se ascute până la ridicul. Pe de o par
te domneşte libertinajul, se prăbuşesc ultimele interdicţii
(de exemplu, cu privire la incest, zoofilie, pedofilie, homo
sexualitate). Pe de altă parte, Roma condamnă în acelaşi
timp şi avortul şi practicile anticoncepţionale care-i dau
femeii puterea de a-şi controla fecunditatea, interzice tineri
lor să se protejeze şi să-şi protejeze partenerele dacă une
ori nu sunt cuminţi şi abstinenţi. Ştiu că îngroş lucrurile
şi pe drept mi se vor opune mii de nuanţe, dar acesta este
felul în care le privesc cei mai mulţi oameni. Până se ajunge
la identificarea "moralului” cu "sexualul”! Doar o minoritate
de militanţi iau în serios aceste prescripţii. în popor, masiv
în Europa de Est şi în lumea a treia, femeile care, de seco
le, rezistă în felul lor, găsesc că sexulitatea lor este numai
problema lor. Ele vorbesc despre ea între ele şi au săr
manele şi periculoasele lor metode. Găsesc că e impudic,
sau mai degrabă necuviincios (şi iau în derâdere) când un
bărbat (în sensul masculin al cuvântului) se amestecă în
aceste probleme. Fie el şi Papa. Ceea ce nu le împiedică
deloc să-l iubească pe acesta şi să alerge la marile întruniri
la care-1 pot vedea, poate chiar atinge şi unde el spune atâ
tea lucruri frumoase.
Cât despre libertinaj, despre "revoluţia sexuală” de mai
ieri, dragă intelectualilor occidentali, şida vine în mod bru
tal să amintească faptul că sexul nu este doar un joc, că
poate fi tragic, că sexualitatea este legată în mod misterios
de moarte, legătură pe care vechii călugări o cunoşteau în
felul lor (nu mereu bun) şi în efortul lor de a deveni nemu
ritori şi a grăbi Parusia.
Cu toate acestea, eu prefer ceea ce spune Iisus: "Feme
ia, ... după ce a născut copilul nu-şi mai aduce aminte de
65
OLIVIER CLEMENT
durere, pentru că s-a născut om In lume”. (Ioan 16,21).

Să încercăm deci să degajăm, de bine de rău, esenţialul
mesajului creştin în acest domeniu, dincolo de atâtea rătă
ciri.
Taină a iubirii, creştinismul a pus capăt autonomiei

sexualităţii. Cine încearcă să fie creştin nu mai poate să
spună că în relaţia sexulă ar,putea fi antrenat doar trupul
fără nici o referire la persoană. Alimentele nu fac decât să
treacă prin om hrănindu-1 (şi tot trebuie să mâncăm şi să
bem ”spre slava lui Dumnezeu”, 1 Corinteni 10, 31). Sexu
alitatea însă implică persoana a cărei "formă" se înscrie în
materia lumii pentru a o transforma în "Templul Duhului
Sfânt” (ICorinteni 6,19). Din puncr de vedere creştin, sexu
alitatea trebuie să devină o dimensiune a persoanei, un
limbaj al relaţiei dintre^persoane. întreaga imensitate a
vieţii devenind interioar^ntâlnirii lor şi participând astfel
la marea binecuvântare divină de la origini aşa cum a fost
reamintită de lisus: Bărbatul şi femeia devenind "un sin
gur trup” (Geneza 2,24; Matei 19,6) într-o uimitoare relaţie
de faţă-către-faţă. Mai mult, această unitate nu înseamnă
numai (dar desigur, şi) unirea trupurilor, ci întreţeserea a
două existenţe. Numai soţii foarte înaintaţi în vârstă şi eli
beraţi de sexualitate - mai bine spus de genitalitate - ştiu
ce înseamnă să "devii un singur trup”. Cât despre povestea
facerii femeii din coasta bărbatului, nu este nevoie de o
lectură "inclusivă”, generos americană, pentru a reaminti,
împreună cu mistica evreiască4, faptul că nu este vorba de
"coastă” (cote), ci de ”coastă-parte” (cote). Fiecare parte
meritând-o pe cealaltă!
Mă voi mărgini la câteva remarci, după părerea mea
banale. Atracţia resimţită pe neaşteptate (se spune încă,
4. Şi cu Basile d'Ancyne, De virginitate tuenda 3, PG 30. 673 D şi

676 B.
66
uneori, că ”i~a căzut drag” sau, mai simplu, că doreşte pe

cineva, că îl, sau o ”vrea”) nu are prea mult în comun cu
iubirea. (în definitiv, să nu exagerăm nimic: atracţia încer
cată de David pentru Batşeba şi care l-a împins la crimă a
permis în cele din urmă o legătură durabilă şi roditoare).
Astăzi se obişnuieşte să se satisfacă sexual această atracţie
fără prea multă întârziere. Nu văd în acest lucru nimic cu
adevărat dramatic pentru tinerii care, în plus, dau din ce
în ce mai mult, sau doresc să dea acestei legături un con
ţinut afectiv şi durată.
Riscul, dacă se alunecă spre un fel de don-huanism.
(care în ziua de astăzi poate fi la fel de bine feminin ca şi
masculin) este să rămâi propriul tău prizonier, al propriu
lui narcisism (ca în folosirea drogului), sau prizonierul unei
imagini ce urcă din adâncul copilăriei, poate o căutare a
mamei, poate o regresie fuzională... Nu pentru că sexuali
tatea ar fi rea în sine. Dimpotrivă, pentru că este funda
mental bună, bună ca participare a două persoane la
Suflarea care poartă lumea, pentru că e cel mai violent lim
baj pe care două fiinţe şi-l pot spune, pentru că ea face
din cele două fiinţe ”un singur trup” (şi este aşa, spune
Sfântul Apostol Pavel, chiar şi în relaţia cu o prostituată),
pentru toate acestea este important ca bărbatul şi femeia
să devină demni de acest limbaj. Adesea - dar nu mereu -
în aceste "scurte întâlniri”, nu suntem demni de. sexuali -
ta tea noastră pentru că folosim acest limbaj când nu avem
nimic, sau aproape nimic, să ne spunem.
"Păcatul” nu este călcarea unei interdicţii: Evanghelia
spune sensul, ne arată calea vieţii, nu dictează un cod de
legi. "Păcatul” ar fi mai degrabă această întâlnire oarbă,
necunoaşterea celuilalt în. chiar acest act pe care Biblia îl
numeşte cunoaster ^ este, poate, transformarea feţei
omeneşti într-un trup atunci când ar trebui ca trupul să
Te transformat în faţă. "Păcatul” este presimţit uneori în
sfâşietoarea tristeţe de a fi trăit ceva atât de important fără
67
OLIVIER CLEMENT
să fi putut fi cu adevărat corespunzători. Şi chiar dacă a

fost un acord, respect reciproc, chiar şi o anumită tan
dreţe, cine ar putea şti dacă într-unul din parteneri nu
s-a trezit un sentiment adevărat, durabil, pe care despăr
ţirea îl va răni cu cruzime?
Totul pare atât de nesigur, totuşi, încât este aproape im
posibil să judeci. Atracţia trupească poate da naştere unei
adevărate întâlniri. "Extazul vieţii”, în care religiile arhaice
presimţeau o scânteiere a divinului (da, ştiu că Biblia le
condamnă), poate să deschidă spre taină în această lume
a banalităţii şi a platitudinii. Un cavaler al vieţii, al drep
tăţii, al frumuseţii, fie el bărbat sau femeie, încearcă une
ori o singurătate atât de descurajantă încât o prezenţă tru
pească îl împiedică să cadă în deznădejde. Nici o virtute
nu se dobândeşte dintr-o dată, şi nu poate fi altfel nici în
cazul "castităţii”, aşa cum am definit-o. în vremea noas
tră, a iubi cu adevărat, în mod responsabil, implică o mare
maturitate. Dar s-ar putea sugera ce înseamnă a iubi cu
adevărat?
Fără îndoială, înseamnă să descoperi şi să slujeşti al-
teritatea celuilalt. Acest lucru nu înseamnă în mod obli
gatoriu să ”te îndrăgosteşti”, să simţi o "atracţie irezisti
bilă”. Adesea începe cu o profundă prietenie: te simţi în
armonie cu celălalt, te simţi bine, recunoscut ca cel mai
bun, presimţind la rândul tău că şi el este cel mai bun
pentru tine, cu această capacitate - care este un har unic
- de a-1 ajuta să se maturizeze, să devină mai profund, aşa
cum într-o zi, poate, îl vei ajuta, în pacea plină de can
doare a trupurilor care îmbătrânesc, să înainteze în vârstă
şi să moară. în această perioadă de început, descoperirea
alterităţii celuilalt produce atâta uimire încât poate să
apară un fel de suprimare, pentru moment, a dorinţei în
sensul genital al cuvântului. Este timpul "logodnei”, chiar
dacă nu mai cunoaştem cuvântul sau ne face să zâmbim.
68
Este timpul în care îţi oferi "logodna”, încrederea*, în care

îţi angajezi "credinţa”, cum minunat spunea vechiul limbaj.
Şi când vine, cu totul natural şi pe de-a întregul supra
natural întruparea întâlnirii, tocmai această intuire a alte-
rităţii celuilalt face posibilă unirea erosului cu agape, a ero-
su lu îC U ^ L n d retea ^ a ten ţigria jgj!^ ^ ^ *?^ !^ !! mai mult
-frecat la a ta. pentru "că plăcerea să devină schimb, limbaj
dincolo de cuvinte, "ansamblu de ceremonii care-1 întru
pează pe celălalt”, cum spunea Sartre**5. Sexualitate, plăcere,
chiar aceste cuvinte sunt goale în contestabila lor obiecti
vare. Nu mai există decât întâlnirea şi comuniunea dintre
două "suflete vii”, comuniune căreia "ekstazul vieţii” îi dă,
la nesfârşit, o dimensiune în acelaşi timp pământească şi
cerească. Trebuie ca în ceea ce destul de nedemn se
numeşte "posedare” (a femeii de către bărbat, bineînţeles)
să aibă loc un fel de deposedare dialogală în care "sufletul
înfăşoară trupul” cum spunea Stendhal cu un cuvânt pe
care Nietzsche l-a scos în evidenţă. Acord răbdător, uneori
greu de realizat între cele două ritmuri diferite, mai ales
pentru tipul de femeie inteligentă şi extrem de sensibilă pe
care Raymond Abellio o numeşte "femeia ultimă” şi care
nu cunoaşte împlinirea şi apoi pacea decât în circumstanţe
excepţionale, aproape nebuneşti. Femeia "originară”, spu
ne Abellio, dimpotrivă, resimte plăcerea într-un mod difuz
şi intens şi, cu o maternitate invers orientată, face cu harul
trupului ei primitor6, din bărbatul năucit un copil inocent.
Fără îndoială se pot menţiona două semne ale trezirii
şi consolidării unei iubiri adevărate: proba timpului şi dă-
* Joc de cuvinte in franceză: temps des «fianţailles»... o u l’ondonne
sa <Jianc&, saconfiance...{n.tr.)
5. L'Etre et le Neant, Paris, 1943, p. 459. Cf. Rozanov [op.cil., p.34):
"Scopul spre care trebuie să tindă «calea mântuirii în căsătorie» este
chiar morala pielii, nevinovăţia pielii, castitatea pielii..." Iubirea trans-
figureză «haina de piele», care nu mai desparte.
6. Raymond Abellio, La structure absolue, essaidephenomenologie
aenetiane. Paris. 1965. d . 401 s.
OLIVIER CLEMENT
ruirea de viaţă şi nu de moarte.

A-I descoperi pe celălalt_ca persoană magaaifljLsăiLltes-
ccperi în durata lui şi nu numai în jocul seducţiei şi în
clipa erotic^,. înseamnă să-l accepţi cu trecutul său, du
reros poate, dar cu un respect care interzice gelozia; în
seamnă să-i asculţi povestea copilăriei, mărturisirea ră
tăcirilor, durerea şi bucuria lentei sale afirmări de sine. Şi
I nu doar să-l asumi în trecutul său, ci să devii responsabil
'pentru el în viitorul lui. A-l înţelege pe celălalt în durata sa
rnai înseamnă şi să devii răbdător în timp ce pasiunea sau
•schimbul dintre două fantezii, sau contactul dintre două
epiderme” sunt cu necesitate nerăbdătoare. Primii ani ai
vieţii în comun sunt adesea marcaţi de o fervoare contopi-
toare şi uneori fiecare, adesea numai unul, face din celălalt
un serni-zeu. Ca urmare, important nu mai este ca cei doi
să devină unul («din doi ei nu mai sunt decât unul», spunea
Chesterton, «dar care?»), ci ca unul să devmă doi în întâl
nirea a două vocaţii din care fiecare este unică.
E proba dăruirii vieţii. Pasiunea idolatrizantă e legată
de moarte fiind nostalgia unei imposibile contopiri şi, în fi
nal, războiul sexelor. Ea extenuează lumea din jurul aman
ţilor, îi alungă pe ceilalţi. Nimic nu contează decât să fii cu
acela, cu aceea, pe care-1, o, iubeşti ca să ajungi cu el, sau
cu ea, la extazul erotic. Tristan şi Izolda lasă în urma lor
moarte şi ruine. în Japonia, unde explozia pasională se
destramă uneori cu brutalitate fără să ţină cont de femei,
cinematograful a cercetat mult această legătură dintre trup
şi moarte.
în iubirea serioasă şi durabilă, dimpotrivă, fiecare îi
oferă celuilalt lumea în prospeţimea ei primară. Fiecare îi
dă celuilalt nu moarte, ci viaţă, îl ajută pe celălalt să devi
nă el însuşi în forma proprie lui de slujire şi creaţie. Şi
această dimensiune a iubirii adevărate se înscrie în taina
vieţii împreună şi de bunăvoie dăruită, în vizita acestor mi
cuţi necunoscuţi care sunt copiii noştri pe care va trebui
&A. ^ | f I ^ f * ■-
TRUPUL MORŢII ŞI AL SILVEI
să-i iubim şi să-i aducem spiritual pe lume {după ce i-am

adus trupeşte) printr-o îndelungată şi dezinteresată slujire.
Căci dacă copilul are nevoie pentru a se forma să fie iubit
de un tată şi de o mamă, mama dăruindu-i mai degrabă
apropierea iar tata distanţa cea bună, de tatăl şi mama a
căror iubire o exprimă, el, copilul, nu trebuie, folosind un
termen din Decalog, decât să-i "cinstească” pe părinţii săi.
Voinţa de a stabili o reciprocitate de iubire între copil şi
părinţi este una din deviaţiile specifice epocii noastre. "Cap
sulă” de incest care merge pănă acolo încât deschiderea
către alţii devine pentru copil, cu necesitate, forma unei
revolte. Tandreţea primită de copii se va revărsa asupra
propriilor lor copii în nemăsurata înlănţuire a generaţiilor.
Cum am putea să nu cităm aici pentru tinerii părinţi,
ca ajutor în faţa haosului vremii, frumosul poem al lui
Superville:
Dorenavant en cette neuve chair
Se debattra notre amoreux mystere.
Apres nons avoir pris le coeur d ’assaut
L ’amour se change en l’hote d ’un berceau,
Et nous restons tous deux ă regarder
Notre secret si mal, si bien garde7.
Şi dacă, dintr-un motiv sau altul, un cuplu nu poate
avea copii, îi sunt oferite destule posibilităţi pentru primi
rea acestui incomod şi necesar "al treilea” care sparge sin
gurătatea în doi şi înmulţeşte iubirea: prin adopţiune, prin
slujbă, printr-o creaţie comună.
***
Trebuie să adăugăm că astăzi ar fi important să se ela
boreze o teologie a pătimirii din iubire, aşa cum asceţii au
7. Jules Supervielle, Naissances, Paris, 1951. {/De-acum,/Taina
iubirii noastre va trăi/ în trupu-acesta nournăscut in lume./Iubirea, după
ce ne-a luat inima cu-asalt,/S-a prefăcut în oaspetele unui leagăn. /Şi
amândoi rămânem să privim/ Secretul nostru atât de rău păzit, atât de
bine.)
71
OLIVIER CLEMENT
ştiut să dezvolte, în confruntarea lor cu ispitele mai brutale,

o teologie a patimii desfrânării (căci pasiunea amoroasă
nu se reduce la desfrâu). Tot un poet, Pierre-Emanuel, mi
se pare că este cel care, în a sa Livre de l’homme et de la
femme, a punctat cel mai bine această coborâre la iad,
poate în mod tragic iniţiatică. "Pasiunea cosmică a
amanţilor care se vor unul pentru a-L înlocui pe Unul” este
coborârea Paradisului la nivelul căderii, este Paradisul
pierdut. Pasiunea este o uzurpare a absolutului, "dorinţă
nebună de a fi totul unul pentru celălalt.” Ea îi reduce pe
amanţi "la neantul lor comun”, un "neant autodevorator”.
precizează poetul8, întâlnindu-se astfel cu remarca lui
Maurice Blondei, în prima versiune a cărţii sale L ’Action, că
în pasiune ”voim neantul cu o voinţă infinită”, deşi ne dăm
înapoi plini de oroare din faţa lui. Multe existenţe marcate
de erori, uneori, ar înţelege, în lumina unei cercetări teo
logice a pasiunii amoroase că s-au consacrat, poate chiar
prin această pasiune, căutării absolutului. Ceea ce ştiu şi
respectă adevăraţii oameni duhovniceşti.
Don-juanismul perpetuu, în ciuda straniului său ero
ism când vine vârsta9, ţine înainte de toate de psihanaliză.
Dar sunt şi adulţi care, profund răniţi de faptul că au fost
părăsiţi pe când trăiau o iubire autentică, nu mai pot avea
încredere, se refugiază în plăcere ca într-un drog şi multi
plică, nu fără un surd spirit de revanşă, cuceririle încur
cate şi efemere. înainte de a judeca să ne amintim de întâl
nirea lui Hristos cu femeia din Samaria care avusese cinci
soţi şi trăia cu un bărbat care nu era soţul ei. Or ei i-a dez
văluit Iisus venirea vremii închinării în ”duh şi adevăr”
(Ioan 4,23).
8. Pierre-Emmanuel, Le livre de l ’homme et de la femme, l’Auîre,

Paris, 1980, p.VI-VII.
9. Cf. Gregorio Maranon, Vieillesse et mort de Don Juan, în Don
Juan et le donjuanisme, tr. fr.,Paris, 1958,p. 135 s.
72
TAINA IUBIRII '1
Astăzi se întâmplă destul de frecvent ca doi tineri, şi

câteodată ei sunt cei mai exigenţi, să spună: vom trăi îm
preună, dar de ce ne-am căsători legal sau religios? De ce
să amestecăm nişte instituţii în secretul nostru? Şi cum să
ne angajăm că vom trăi mereu împreună când fiecare -dftr- *
tre noi se va schimba şi când viaţa este atât de lungă în vre
mea noastră?
Am putea răspunde că juridicul confirmă o realitate
socială (şi nici relaţia de "concubinaj”, cum i se spune mai
elegant, nu-i mai scapă de acum). Dar mai ales trebuie să
le răspundem că Taina căsătoriei, dacă e dorită cu lucidi
tate, nu ţine de Biserica instituţie, ci de Biserica "taină a
vieţii”. Este ceva mistic, nu are sens decât în credinţa în
Hristos, în Evanghelie, în certitudinea că faptele lui Hristos,
aşa cum le vedem derulându-se în Evanghelii, se continuă
în Biserică - acestea fiind chiar Sfintele Taine - şi că şi
astăzi Iisus poate schimba apa în vin la nunţile din Cana.
1. Această expresie a Sfântului Ioan Gură de Aur este titlul unei

importante lucrări a lui Paul Evdokimov, Paris, 1980. (Versiunea româ-
nescă editată de Asociaţia Christtana, Bucureşti, 1995 - n.tr.)
73
OLIVIER CLEMENT
Să ne amintim pericopa (loan 2, 1-12) care se citeşte în

timpul slujbei de Cununie în rânduiala bizantină. între
Dumnezeu-Omul încă ezitant şi oficierea fără îndoială ba
nală a iubirii omeneşti, Fecioara Maria, cu "adâncul ei de
milostivire”, în sensul uterin al cuvântului, milostivire pe
care Biblia o atribuie lui Dumnezeu însuşi, slujeşte ca mij
locitoare şi ea este cea care obţine minunea. O minune
cvasi-dionisiacă pentru că permite oamenilor deja înveseliţi
de vin să bea şi iarăşi să bea un vin neasemuit ca să ajungă
la o altă beţie. Iubirea omenească este adusă aici la o incan
descenţă mistică, şi nu fără rost beau mirii din aceeaşi
cupă în slujba ortodoxă de Cununie.
A te adresa tinerilor cu un limbaj de judecare a sexu
alităţii, în perspectiva a ceea ce este permis şi interzis, când
ei nici măcar nu ştiu foarte bine dacă au credinţă în
Dumnezeu, nu este doar absurd, ci şi criminal. înseamnă
poate, într-adevăr, să-i îndepărtezi pentru multă vreme de
Dumnezeu, de Hristos, de Biserică. P n m u ^ g^ ggteeva n -
ghehzarem Trebuie - dacă esteposibiî^TîaraconstrăngereT
chiar disimulat - să-i facem să presimtă că nu suntem nişte
orfani care dîrdâie de frig într-o lume absurdă şi care nu
au altă nădejde pentru a se simţi în siguranţă, ca pruncul
ce se ghemuieşte la sânul mamei, decât dulcele trup al ce
lorlalţi. Este ceea ce a sugerat în mod genial Dostoievski
prin visul în care Versilov2 îi vede pe oameni eliberaţi în
sfârşit de Dumnezeu, dar împresuraţi de noapte, strângân-
du-se pierduţi unii lângă alţii (ceea ce aminteşte de săr
manul şi blasfemiatorul ”lubiţi-vă unii pe alţii” din mai
1968). Trebuie să-i facem de asemenea să presimtă veşnicia
în măreţia şi simplitatea de a trăi, ca la Cana Galileii, sau
ca atunci când Iisus a spus să se aşeze mulţimile pe iarbă
ca să le dea pâine şi peşte, sau când a aprins un foc şi a
fript peşte ca să-l împartă cu prietenii Săi, pe malul lacu
lui. Iisus primeşte, preferă, iubeşte pe fiecare, pe fiecare
2. în romanul Adolescentul.
74
aşa cum este pentru a-i da tărie şi responsabilitate, aşa

cum le iubea pe acele femei pierdute care au fost Samari-
neanca şi desfrânata care I-a spălat picioarele cu lacrimi şi
I le-a şters cu părul capului ei.
Şi desigur, ca să revenim la tinerii noştri, dacă inima lor
se întoarce, dacă merg spre Hristos, apoi spre Biserică, nu
prin tradiţie sociologică, ci prin foame de Cuvânt şi de
Prezenţa euharistică, dacă ating deja o anumită maturitate,
o anumită intensitate de viaţă spirituală, atunci li se poate
vorbi despre castitate - adică despre integrarea erosului în
tandreţe - ca scop la care se ajunge treptat, fără a-şi drama
tiza rătăcirile de moment, fără a cristaliza noţiunea de păcat
pe sexualitate, când suntem atât de indiferenţi, cel mai
adesea, faţă de forme, de altfel grave, de deviere: să ne gân
dim la cele trei ispitiri respinse de Iisus în pustie şi care ne
pândesc mereu, care pândesc mereu oamenii Bisericii!
Există însă şi cazuri în care sexualitatea, la unii tineri
{şi uneori şi mai puţin tineri), care nu ştiu nimic despre
Dumnezeu ca sursă a întregii vieţi, nici că Biserica este
deschidere spre taina vieţii, dar se iubesc cu intensitate, cu
naivitate, cu o autentică puritate, nu are nici o autonomie,
în timp ce la unii adulţi, deşi căsătoriţi cum se cuvine la pri
mărie şi Biserică, dar răniţi de promiscuitate, animaţi de o
ură surdă, se poate obiectiva în cea mai sinistră manieră,
devenind porneia. Iubirea adevărată, cu acel ceva al ei de
veşnică adolescenţă, poate constitui un loc privilegiat de
evanghelizare. Iubirea este adesea o experienţă spirituală^
”în stare sălbatică”, presentimentul unităţii în ceea ce este
diferit, dorinţa pasionată ca celălalt să existe şi să existe din
colo de moarte, da, ca iubirea să fie mai tare ca moartea ...
Poate că, pornind de aici, le-am putea vorbi despre bi
ruinţa lui Hristos asupra neantului şi că Dumnezeul nos
tru, în "statornica Sa mişcare de iubire”, este izvorul tainic
al oricărei întâlniri adevărate, locul subînţeles al oricărei
încercări de comuniune. Poate că în felul acesta vom putea
75
OLIVIER CLEMENT
ajuta cele două fiinţe, tinere sau mai puţin tinere, adesea
nesigure, uneori încă infirme din punct de vedere psihologic
(ei nu se întâlnesc, ci se amestecă, spunea un poet], să se
privească altfel, să se elibereze de o legătură prea contopi-
toare, ca să devină cu adevărat responsabili unul faţă de
celălalt, în nădejdea, şi uneori în deja experienţa, învierii în
trupurile de slavă. Numai dacă vom şti să le arătăm tineri
lor - şi celor mai puţin tineri - caracterul sacramental al
iubirii lor îi vom putea face să înţeleagă sensul Tainei
Cununiei. Căci Taina înalţă, confirmă, binecuvintează,
deschide spre taina deja pregustată a nemuririi. Cântarea
Cântărilor este un cânt de iubire - de iubire tandră şi iubire
erotică - care simbolizează unirea lui Dumnezeu cu sufle
tul, şi dacă este astfel este pentru că iubirea omenească,
iubire în acelaşi timp tandră şi erotică, are o legătură cu
Dumnezeu şi rămâne pentru mulţi una din singurele expe
rienţe mistice care le sunt date în viaţa de aici.
în slujba Cununiei din Biserica ortodoxă se citeşte un
lung pasaj din Epistola către efeseni (5,21-33) a Sfântului
Apostol Pavel care scandalizează auditoriul contemporan
pentru faptul că nu mai este vorba de reciprocitate între
soţi, ci doar că bărbatul trebuie să-şi iubească soţia şi că
soţia trebuie să-şi respecte soţul. Contextul sociologic al
epocii explică această aparentă discordanţă: într-o mare
cetate-port ca Efesul, bărbatul, care muncea şi hoinărea în
afara casei, era supus la mii de tentaţii şi din acest motiv
i se cerea să-şi iubească soţia. Aceasta, neieşind deloc din
casă şi conducând singură întregul cămin, avea tendinţa,
când se întorcea bărbatul, să-l infantilizeze puţin. De aceea
i se cerea să-l respecte! Ceea ce nu-1 impiedica pe Sfântul
Apostol Pavel să afirme în altă parte că în Hristos nu mai
există nici bărbat, nici femeie (Gal. 3, 28) sau că, dacă
femeia (după Geneză) este din bărbat, bărbatul se naşte
din femeie şi deci amândoi sunt egali şi uniţi în Domnul (1
Cor. 11, 11-12).
76
Deci, dacă Biserica ortodoxă a păstrat în slujba Cunu

niei acest text care se cere interpretat {şi poate chiar o re-
scriere "inclusivă”) este pentru că uneşte fără cea mai mi
că discontinuitate, am putea spune, Taina iubirii omeneşti
cu cea a Botezului şi, mai cuprinzător, cu relaţia dintre
Hristos şi Biserică: 'Taina aceasta mare este: iar eu zic în
Hristos şi în Biserică” (Efes. 5,32), cu nemărginita relaţie
dintre Dumnezeu şi pământ.
Această legătură, acestă iubire divino-umană o prece
de pe a noastră, o întemeiază şi o reînnoieşte. E de parcă
am trăi ia suprafaţa unui adânc nemăsurat de iubire.
"Orice mare iubire, spunea Evdokimov, este cu necesitate
răstignită”. Dar prin această cruce, prin această moarte de
sine pentru ca celălalt să fie, prin această acceptare jert-
felnică {cuvântul de iertare ar fi avut ceva impudic) înlă
turăm zgura, sfărâmăm învârtoşările obişnuinţei şi ale
promiscuităţii şi lăsăm să se ridice la suprafaţă aceasţă
nesecată adâncime care ne reînnoieşte, sărmana, neputin
cioasa noastră tandreţe. Uneori ajunge un amănunt, o ex
presie a feţei, un tic verbal, amintirea unui moment de
pace ca să ni se sfâşie inima şi să simţim iarăşi că celălalt
există.
în felul acesta este posibilă fidelitatea. Sfânta taină,
adică intrarea în lumina învierii, mă ajută să regăsesc ade
vărata faţă a celuilalt. Ea adânceşte, stabilizează în mine
harul acela unic care-mi oferă şansa să-l presimt pe ce
lălalt ca pe o revelaţie {strălucirea unei taine când ascunsă,
cînd oferită, dar mereu "dincolo”, cu cât mai cunoscută cu
atât mai necunoscută). Astfel încât, iubind în cel care se
schimbă si schimbarea si refuzând să imobilizez un destin,
voi presimţi pe cel sau pe cea care nu se schimbă. Presimt
chipul său, vocaţia sa de parcă Dumnezeu m-ar fi asociat
la iubirea pe care o are pentru el, pentru ea, din vecii
vecilor, la această chemare pe care din veci i-o adresează.
Atunci, celălalt există pentru mine nu numai în acest timp
77
OLIVIER CLEMENT
al morţii şi al discontinuităţii, ci şi în timpul reînnoit în

care ne maturizăm ca un fruct ciudat al nemuririi. A fi fidel
cuiva înseamnă să regăseşti în sine o revelaţie pe care ni
meni altcineva nu o poate avea.
Dificultăţile, cum de altfel o ştim cu toţii, sunt mari. Nu
putem să rămânem numai la sentimente uitând voinţa,
sau mai degrabă lucrarea credinţei, cuvântul dat, căci nici
unul dintre cei doi parteneri nu este mereu "amabil” în
sensul puternic al cuvântului. Există o asceză a cuplului,
aşa cum există o asceză a vieţii monastice şi ambele asceze
au acelaşi scop: să precumpănească transcendenţa persoa
nei în raport cu o natură căzută, în raport cu o sexualitate
prea adesea anonimă şi mai ales, în raport cu indiferenţa
iute agresivă a sufletelor. De altminteri tocmai pentru
aceasta poate fi monahismul, dacă nu e dualist şi totalitar
şi nici orgolios în smerenie, de un aşa mare ajutor pentru
cei care s-au angajat pe calea iubirii omeneşti.
Astfel un bărbat, o femeie, un cuplu este ceva ce se zi
deşte prin multe îndepărtări şi întoarceri, prin pustiuri în
care mai rămâne doar "credinţa” promisă, prin tandreţe
brusc reînnoită, prin iubire plină de umor, mereu mai sta
tornică, mai plină de lepădare de sine.
Cu toate acestea, uneori eşecul este iremediabil şi Bi
serica ortodoxă (ştiu că punctul de vedere catolic este dife
rit) ia act de această realitate: porneia, cum spune Iisus în
Evanghelia după Matei, adică nu adulterul propriu-zis, ci
obiectivarea, schimbarea sensului sexualităţii (un bărbat şi
o femeie se pot îmbrăţişa cu indiferenţă, chiar cu ură, sau
gândindu-se la altcineva) a dăinuit şi de aici deriva irever
sibilă a persoanelor: ele n-au ştiut să corespundă "tainei"
pe care le-a propus-o BiseriQp. Atunci trupul poate deveni
iad şi cuplul un loc în care fiecare îl distruge pe celălalt.
Ortodoxia nu acceptă divorţul ca atare, dar îl poate înţelege
şi îl poate ierta. Discernerea se face prin părintele duhovnic
şi prin episcop. Interdicţiile canonice care prevăd că doar
78
soţul lezat, părăsit, poate, teoretic, să se recăsătorească, nu

mai sunt respectate de Jacto în zilele noastre, pentru că de
multe ori este foarte greu să cântăreşti vinovăţia unuia sau
a celuilalt. Astfel încât foştii soţi sfârşesc prin a fi repri
miţi la împărtăşanie şi o nouă căsătorie, chiar şi o a treia
(a patra ar dovedi moravuri porceşti, spune un Părinte al
Bisericii) poate fi binecuvântată printr-o slujbă cu un pu
ternic caracter penitenţial.
Totuşi, de la generaţie la generaţie, atâtea cupluri au
corespuns cu smerenie binecuvântării paradisiace reluate
de Iisus: bărbatul şi femeia îşi vor părăsi tatăl şi mama şi
"amândoi vor deveni un singur trup”. Atâtea cămine au
fost, sunt locuri de pace şi lumină, "nucleul de iubire”
aproape indispensabil copilului.
Prin urmare în adevărata iubire trebuie să fie respect
şi dăruire, aproape am putea spune, în italiană: devozione.
Respect, pentru că ştiu că celălalt nu-mi aparţine şi că
prin aceasta depăşesc ceea ce poate persistă ca acaparare
în demersul erotic. Fiecare trebuie să poarte în el şi să res
pecte în celălalt această lăuntrică chilie monahală unde
are loc întâlnirea "celui singur cu Cel Singur”. Iubirea sta
tornică are nevoie de această bună distanţă.
Iată aşadar ce înseamnă devozione: să faci în faţa lui
Dumnezeu făgăduinţa că vei trăi, că vei muri chiar, pentru
ca celălalt să existe. Exigenţă a făgăduinţei, dincolo de orice
afectivitate schimbătoare, de orice sentimentalitate în
zigzag. "Am crezut că voi putea să contez mereu pe tine.
- Bineînţeles, dar asta însemna că-ţi voi spune întotdeauna
adevărul. Or, astăzi, adevărul este că nu te mai iubesc.”
Dialog tragi-comic bine cunoscut. Un pic de psihanaliză
răutăcioasă ar sfârşi prin a-1 sau a o convinge că este homo
sexual sau homosexuală! în opoziţie cu acestea se află făgă
duinţa, asprimea ei, poate chiar şi pentru mine însumi şi,
în cele din urmă, fecunditatea ei: căci din ea izvorăşte pacea
adevărată...
79
OLIVIER CLEMENT
Atunci se armonizează, puţin câte puţin, dorinţa şi tan

dreţea, ca să folosim titlul unei frumoase cărţi a lui Eric
Fuchs3. Nici fuga de plăcere (Drewermann povesteşte, dar
trebuie să-l luăm oare în serios?, că multă vreme în lumea
catolică burgheză germană, femeia recita rozariul în timpul
"dragostei”), căci Dumnezeul nostru nu este un Dumnezeu
sadic Căruia I-ar plăcea ca noi să nu avem nici o plăcere -
nici căutarea plăcerii în sine, ca pe un drog, ci "liturghia
trupurilor”, praznicul vieţii, splendoare împărtăşită.
Aceasta este adevărata castitate a iubirii omeneşti. Nu
abstinenţa - care este folositoare în anumite momente şi pe
care Biserica o recomandă când rânduieşte postul, căci
subliniază distanţa, nu îngăduie obişnuinţa -, ci, repetăm,
integrarea elanului într-o adevărată întâlnire, o stare ce
nu poate fi separată de sexualitate astfel încât devine
imposibil, în ciuda obsesiilor epocii, să mai vorbeşti
atunci de sexualitate. Fiecare persoană învaţă că celălalt
este după chipul lui Dumnezeu şi că iubirea lor este de
asemenea după chipul lui Dumnezeu până în expresia sa
trupească.
***
Copilul nu este scopul şi justificarea iubirii - care nu are
nevoie de justificare -, ci se naşte din preaplinul iubirii.
Rareori un bărbat şi o femeie care se iubesc nu-şi spun
într-o zi: aş vrea să am un copil cu tine. Evanghelia nu
este prea tandră faţă de familie: "va da frate pe frate la
moarte şi tată pe fiu şi se vor scula copiii împotriva
părinţilor şi-i vor ucide" (Matei 10,21). "Căci am venit să
despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de
soacra sa. Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui” (Matei
10,35-36) Şi, în continuare, abolirea pronumelui posesiv,
tatăl meu, mama mea, fiul meu, fiica mea (Matei 10,37)
căci adevărata iubire, în Hristos, se leapădă de posesie.
3. Eric Fuchs, Le deşir et la tandresse. Geneve, 1979.
80
lisus citează textul din Geneză referitor la bărbatul şi femeia

care vor deveni "un singur trup” dar omite "creşteţi şi vă în
mulţiţi”. Faţă de persoane însă, este, dimpotrivă, de o nes
fârşită tandreţe: îi redă fiul unei văduve, fiica unui demni
tar, lasă copiii să vină la El, celebrează bucuria femeii care
aduce un copil pe lume. Revoluţia evanghelică pune înain
tea tuturor legea persoanei şi a comuniunii dintre per
soane. Chiar mai înaintea familiei şi a descendenţei, cum
era atunci în Pământul Sfânt. ”Că oricine va face voia
Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate şi soră şi
mamă” (Matei 12,50), Aceasta este perspectiva în care se
plasează şi 'Taina iubirii” şi misterul copilului.
81
DESPRE AVORT
ŞI ALTE CÂTEVA PROBLEME
E greu să vorbeşti cu seninătate despre avort pentru că

acesta este în legătură cu iubirea şi cu moartea, cu alte
cuvinte, cu ceea ce este mai important în condiţia umană.
Este greu pentru că este în legătură cu femeia în "strani-
etatea” ei trupească în care se amestecă viaţa, moartea,
sângele, de parcă ar fî o figură a sacrului, care, de altfel, is
toriceşte a fost ambivalenţă. Să mai adăugăm şi faptul că
femeia cunoaşte uneori în tot trupul său o oboseală, o în
singurare, o angoasă faţă de care reacţiile masculine i se
par destul de superficiale.
Cu toate acestea, să încercăm să trasăm câteva jaloane.
Este sigur că, din punct de vedere creştin, fiinţa uma
nă, posibilitatea unei persoane, există din momentul pro
creării. După cum am văzut, Biblia nu desparte sufletul
de trup. Pentru Biblie, ca şi pentru Părinţii Bisericii (care
n-ar fi putut admite că întrupându-Se, Cuvântul ar fi fost
mai întâi un trup inert, neînsufleţit) ca şi pentru cultul
liturgic (care prăznuieşte "zăm islirea” Sfântului loan
Botezătorul sau a Sfintei Fecioare Maria), fiinţa umană este
prezentă de la zămislire. în plus, astăzi, ştiinţa subliniază
că de la fuzionarea celor două celule părinteşti (al cărei
82
moment nu poate fi precizat decât cu o aproximaţie de

câteva ore) programul genetic al individului este constitu
it. Or copilul nu aparţine nici tatălui, nici mamei, ci lui
Dumnezeu. în timpul primelor săptămâni în care prezenţa
sa rămâne, pe drept, secretă, trebuie primit cu un fei de
credinţă. Pentru că atunci se pare că, într-adevăr, avortul
ridică destul de puţine probleme pentru femeia care refuză
copilul deoarece nu acceptă că această bucăţică de trup
aflat în continuitate cu ai său poate fi cu adevărat altcine
va Cel ucis atunci nu are faţă, nu are formă umană şi are
aşa puţină consistenţă. Or acest necunoscut fără apărare,
fără înfăţişare, a cărui prezenţă nu se impune, nu este oare
simbolul Dumnezeului nostru care a luat "înfăţişare de
rob” (aprosopos: cel pe care nu-1 vezi) şi nu poate fi prezent
dacă nu este primit prin iubirea noastră?
Oricum, într-o perspectivă creştină, argumentul parti
zanilor avortului că embrionul ar "aparţine” mamei sale
care decide în mod suveran de viaţa sau moartea lui e un
argument care nu are nici un sens.
Or femeia pare investită pentru această primire, pen
tru această tainică adăpostire a creşterii. Pentru trup, se
poate face din avort o operaţie relativ benignă. Dar nicio
dată nu se va putea face din el o operaţie benignă pentru
sensibilitatea profundă a unei femei, pentru "adâncul mi
lostivirii” ei. Dacă trupul şi sufletul, cum spunea Sfântul
Maxim Mărturisitorul, se simbolizează unul pe celălalt,
s-ar putea afirma că adevărul femeii ar putea fi această
capacitate de maternitate globală atât de bine exprimată de
faţa Sfintei Fecioare din icoanele de tipul "Mângâietoarea”,
maternitate trupească dar şi spirituală, capacitatea de
”a-L naşte pe Dumnezeu în sufletele devastate”, cum scria
Paul Evdokimov. Or o femeie care, în afara unui caz de
forţă majoră, recurge la avort şi mai ales se obişnuieşte să
recurgă la el, riscă să-şi distrugă propria alcătuire spiritu
ală.
83
OLIVIER CLEMENT
Iată de ce Biserica ortodoxă ca şi cea catolică refuză

avortul, mai multe canoane ale Părinţilor şi ale Sinoadelor1
fiind explicite asupra acestui punct. Totuşi, în Grecia şi în
Europa de Est sub un discurs strict de tip juridic, practi
ca este foarte liberă (ca de altminteri şi în Polonia catolică).
Mai rămâne autonomia secretă şi încrâncenată din vechile
ţinuturi ţărăneşti, apărută mai ales datorită unei moder
nităţi brutale în care femeia nu cunoaşte alte mijloace anti
concepţionale decât avortul. Totuşi, din ce în ce mai frec
vent se întâmplă ca episcopi, preoţi şi mai ales medici, fără
a fi câtuşi de puţin toleranţi, să adopte un limbaj marcat
de înţelegere şi milă sau, cum ar spune un ortodox, un
’pogorământ” al iubirii. Femeia nu este considerată mai
răspunzătoare decât bărbatul şi, uneori, decât societatea.
I se arată că avortul este o problemă gravă, atât pentru că
distruge o existenţă de al cărei dor riscă să fie bântuită
mai târziu, cât şi pentru că îi răneşte feminitatea ei pro
fundă. Totuşi, dacă avorturile ”de convenienţă” sunt cu
stricteţe interzise, pot fi situaţii disperate în care avortul
apare ca răul cel mai mic.
Trebuie să cităm aici rugăciunea din ritul bizantin, ca
re se citeşte, pentru pocăinţă şi împăcare cu Biserica, asu
pra femeii care a suferit un avort: Stăpâne Doamne, Dum
nezeul nostru, Care Te-ai Nciscut din Sfânta de Dumnezeu
Născătoarea şi pururea Fecioara Maria şi în iesle ca un prunc
aifo st culcat (şi ca un minuscul embrion în sânul matern!),
însuţi pe roaba Ta aceasta (N), care astăzi a căzut în păcat
de ucidere cu voie sau fă ră de voie şi a lepădat pe cel zămis
lit într-însa, (...) Vindecă-i durerile; sănătate şi putere trupu
lui şi sufletului dăruieşte-i, Iubitorule de oameni, (...) Aşa,
Doamne, scap-o de neputinţă şi slăbiciune şi o curăţeşte de
toată întinăciunea cea trupească (...) Că în păcate şi în
1. De exemplu, sinodul de la Ancira, 21: 71,4; al Vl-lea Sinod
Ecumenic, 91; 227,9,11. Sfântul Vasile cei Mare, 2: 99,19; 8: 107,23. Şi
deja, de la sfârşitul secolului I, Didahia, SC 248, p.141, 149, 167 şi 169.
84
nelegiuiri ne-am născut şi toţi suntem necuraţi înaintea Ta

Doamne2 . Multe se spun în această mgăciune: să conştien
tizăm caracterul tragic al avortului - aceasta fiind chiar lu
crarea tămăduitoare a pocăinţei ne reaminteşte că toţi
suntem, duhovniceşte, nişte avortoni, că vieţile noastre,
de atâtea ori, sunt nişte mizerabile avorturi, astfel încât
pocăinţa este şi pentru noi şi ne descoperă bucuria iertării.
Creştinii, anumite asociaţii, uneori parohiile ar fi bine
să poată lua în grijă, material şi moral, aceste femei frânte
de spaimă şi mizerie care nu văd altă ieşire decât avortul.
Pe de altă parte, suntem noi gata să dezlegăm, să împăcăm,
să iertăm o femeie care avorteză?
în societatea actuală, în Franţa, creştinii n-au nici posi
bilitatea şi, se pare, nici misiunea să impună prin lege
duhul Evangheliei. Desigur, ei pot şi au datoria să se ex
prime. Dar trebuie să aibă grijă să nu-şi denatureze "mo
rala” încercând s-o impună ca atare, adică desprinzând-o
de fundamentul ei spiritual. E ambiguu să vorbeşti de
"legea naturală”: pentru mulţi, este ultimul mijloc găsit de
clerici pentru a dirija comportamentul ne-credincioşiior,
un fel de versiune modernă a teoriei "celor două săbii”.
Totuşi, mesajul evanghelic nu-i este străin naturii profunde
a omului, pentru că tot neamul omenesc este după chipul
lui Dumnezeu. "Vestea cea Bună” reînsufleţeşte, trezeşte
conştiinţa, îi reaminteşte - şi, puţin câte puţin, o face reali
zabilă - cerinţa fundamentală, aceea a unei existenţe per
sonale în comuniune, într-o liberă responsabilitate.
Vom găsi deci un ecou - cel puţin la unii - dacă vom re
aminti caracterul ireductibil al existenţei personale care,
sub forma embrionului, este doar încredinţată unei femei2
2. Dintr-un arhaism pe care l-a cunoscut şi Occidentul, această
rugăciune este identică cu cea care urmează după o naştere prema
tură. Referindu-se la avort este potrivită şi profundă; referindu-se însă
la naşterea prematură, trădează o foarte primitivă concepţie magică. Să
ne fie iertat că am solicitat puţin acest text.
85
OLIVIER CLEMENT
- şi, să nu uităm, unui bărbat - şi, în cele din urmă, nouă

tuturor. îl încurajăm pe legiuitor să aducă la cunoştinţa
tinerilor căile şi mijloacele unei paternităţi şi a unei mater
nităţi responsabile, cu condiţia ca această informare (care
priveşte educaţia numită "sexuală” şi planning-uî familial)
să nu obiectiveze sexualitatea în sine, ci să o aşeze în taina
iubirii. Revenirea la "pedepsirea” legală a avorturilor, cum
ar dori unii, ar fi unilaterală (prin ignorarea responsabilităţii
masculine), ar însemna de asemenea să ducă la exaspera
re revolta multor femei împotriva unui creştinism prezen
tat ca o religie a legii, a unei legi dictate de bărbaţi, cel mai
adesea celibatari. Nu este deloc de dorit ca atâtea femei, de
cele mai multe ori lipsite de posibilităţi materiale, să fie
date din nou pe mâna vrăjitoriilor traumatizante ale "făcă
toarelor de îngeri”. în aceeaşi măsură, o banalizare totală
a avortului - şi chiar acesta este sensul spre care se în
dreaptă astăzi lucrurile - riscă să aibă consecinţe psiholo
gice şi spirituale grave şi pentru bărbaţi, împinşi spre o
sexualitate iresponsabilă, dar mai ales pentru femei care,
văzând în avort metoda anticoncepţională cea mai comodă,
ar sfârşi prin a fi ucigaşe, rănite în adevărul fiinţei lor. Se
poate vedea: o femeie care a suferit zeci de avorturi sfârşeşte
intr-un cinism sexual total...
Poate ar trebui să se ceară o aplicare reală a legii Veil,
care, în unele dintre aspectele ei cele mai importante, cade
adesea în desuetudine: adică noţiunea de "situaţie dispera
tă” şi purtarea unei discuţii de câteva momente cu femeia
care vrea să avorteze, conversaţie în care aceasta ar trebui
să se simtă primită, ascultată şi în care ar putea să desco
pere prieteni gata s-o ajute material şi moral, pe ea şi pe
copilul ei, dacă ar renunţa la decizia luată.
Noi creştinii ştim foarte bine că în multe domenii le
gislaţia rămâne foarte departe de cerinţele Evangheliei. Le
gea limitează manifestările răului, împiedică transformarea
societăţii într-un iad. Fericirile nu strălucesc prin lege, ele
86
nu sunt o constrângere, ci o chemare. La începuturile

creştinismului, "apologeţii” se mărgineau să arate păgânilor
că femeile creştine nu practică nici avortul, nici abandona
rea noilor-născuţi. Pentru ei, acest lucru era o mărturisire,
o chemare la convertire. Desigur, noi nu mai suntem în
Imperiul Roman şi nu mai putem crede că Statul, într-o
ţară ca Franţa, poate ignora aproape două mii de ani de
tradiţie iudeo-creştină şi caracterul absolut al existenţei
personale încă de la originea sa, singurul recurs, în defini
tiv, împotriva totalitarismelor. Este ceea ce sugerează pre
ambulul legii Veil. Totuşi, să nu ne amăgim: ceea ce va
conta, ca durată, nu va fi această "urmă” etică a creşti
nismului - urmă nedescifrabilă pentru mulţi -, ci dinamis
mul spiritual al credincioşilor, în sensul unei spiritualităţi
creatoare şi a unei răbdătoare pedagogii a persoanei libere
şi responsabile. Prăbuşirea natalităţii în societăţile noastre
dovedeşte că astăzi nihilismul devine biologic. Acest
nihilism biologic nu poate fi combătut prin sancţionarea
avortului, ci inventând o politică, un stil, o spiritualitate a
"vieţii pline de viaţă”. Adică nu a vieţii biologice, ci a vieţii
duhovniceşti şi personale, care nu este alta decât puterea
Duhului Sfânt.
***
Cât priveşte practicile anticoncepţionale, Biserica orto
doxă, în general, se mulţumeşte să amintească sensul
iubirii, normala ei fecunditate, dar lasă alegerea metodelor
la latitudinea conştiinţei şi acordului bărbatului şi a femeii,
ajutaţi, dacă doresc, de duhovnicul lor (şi, bineînţeles, de
medicul lor). în legătură cu Humanae vitae, Patriarhul
Constantinopolului Athenagoras I, prieten cu Papa Paul al
Vî-Iea, declara că înţelege şi aprobă intenţia profundă a
enciclicei, dar găseşte că amănuntele şi reţetele sunt inu
tile. Biserica, spunea el, trebuie să-i facă pe bărbaţii şi
femeile acestor timpuri să înţeleagă că iubirea este posibilă,
că adevărata întâlnire cere fidelitate, că în felul acesta pute
87
OLIVIER CLEMENT
rea iubirii se poate transfigura şi că o asemenea iubire nu

poate fi decât fecundă, atât duhovniceşte cât şi trupeşte.
Mai departe, spunea Patriarhul, dacă un bărbat şi o femeie
se iubesc cu adevărat, n-am ce să caut în camera lor, ”tot
ce fac ei este sfânt”.
Reglarea naşterilor prin diferite metode este o achiziţie
ireversibilă. Metodele numite "naturale” preconizate de
Biserica catolică şi de unii ecologişti sunt excelente, dar
sunt departe de a fi întotdeauna eficace şi cele mai multe
cer din partea femeii o preocupare pentru propria sexua
litate ce riscă s-o obiectiveze şi s-o învecineze cu porneia.
Celelalte metode sunt un rău mai mic şi fiecare bărbat,
fiecare femeie, fiecare cuplu trebuie să aleagă după expe
rienţa sa, evitând, cred eu, metodele care implică mici avor
turi.
în ceea ce priveşte "procreatica” şi tehnicile de procre-
aţie asistate medical, se pune, cred, o singură problemă
pentru conştiinţa creştină: cea a fecundării in vitro (FIV,
"fivete”) omoloage, adică în interiorul unui cuplu stabil.
Restul este o dovadă de barbarie.
Progresul acestor tehnici, care într-o bună zi riscă să
favorizeze un fel de totalitarism biologic pe scară mondială,
are la bază exploatarea prometeică sau mercantilă a subiec
tivităţii cuplurilor şi, mai ales, a femeilor. Vedem astfel
apărând o antimorală a dorinţei, sau mai degrabă a capri
ciului, pe care tehnica, bineînţeles, se crede capabilă să o
satisfacă: Nu vreau copilul, spune femeia, o să întrerup
sarcina: vreau un copil, spune în altă zi, mă voi duce să fiu
fecundată cu sperma unui premiant Nobel şi-i voi încredin
ţa sarcina unei alte femei ca să nu-mi stric cariera. în felul
acesta, copiii ar avea din ce în ce mai frecvent un tată
necunoscut şi mai multe mame. Aceste perspective îi des
curajează pe psihanalişti, deşi chiar ele ar trebui să le
sporească numărul!
Mai rău decât atât, embrionii supranumerari conservaţi
88
şi, în final, distruşi, ba chiar produşi în mod sistematic,

manevrând finanţe în regiunile cele mai nevoiaşe ale plane
tei, pentru comercializare, pentru transformarea lor în
materie primă pentru cercetarea ştiinţifică, ar face ca avor
turile planificate ale femeilor din lumea a treia să servească
longevităţii bogaţilor din societăţile care nu cunosc nici un
fel de lipsuri.
Respectul faţă de bărbat şi femeie, respectul faţă de
copil - şi acest lucru va fi înţeles de aproape toată lumea
dacă va fi spus de către creştini - constă în a nu transfor
ma într-un lucru, în a nu instrumentaliza, tehniciza "li
turghia trupurilor” în care se înscrie uneori cea a suflete
lor. Barbaria constă în faptul că se realizează în mod fatal
ceea ce este tehnic posibil să se realizeze fără a se pune
problema rezultatelor pe termen lung, problema adevărului
unui cuplu, a sensibilităţii unei "marne purtătoare", a
echilibrului psihologic al unui copil...
Aşadar creştinii, în calitatea lor de cetăţeni, şi Bise
ricile, ca parteneri acceptaţi de o societate pluralistă, tre
buie să colaboreze la stabilirea unei legislaţii care limitează
cât mai mult posibil "dezmembrarea trupurilor şi dis
trugerea filiaţiei3”. Mai rămâne problema fecundării in vitro
omoaloage, practicată sub control medical în interiorul
unui cuplu stabil, ambii gârneţi utilizaţi provenind de la
cei doi parteneri. Coeficientul reuşitei, deşi este în creştere,
rămâne încă slab. Folosirea medicamentelor şi a tehnicilor
aflate în plină evoluţie nu sunt lipsite de efecte secundare
şi riscuri. Pe de altă parte, se creează în mod deliberat mai
mulţi embrioni. Dacă se reimplantează toţi, apare pericolul
unei sarcini multiple cu riscurile ei. Dacă se reimplantează
doar minimul necesar, nu se ştie ce ar trebui să se facă cu
ceilalţi.
3. în J.-L.Baudoin şi C. Labrousse-Riou, Produtre l'komme, de quel

droit?
89
OLIVIER CLEMENT
Se constată totuşi că tehnicile se ameliorează, că eşe

curile devin din ce în ce mai rare, extragerile din ce mai pu
ţin dureroase şi că va fi din ce în ce mai posibil să nu se mai
creeze embrioni neutilizaţi. Cercetătorii care luptă împotri
va sterilităţii vor putea fără îndoială să micşoreze durata
fecundării extra-corporale. în felul acesta tehnicianul n-o
să mai apară ca un dominator, ci ca un slujitor al iubirii şi
al vieţii.
în aceste perspective, dacă un cuplu creştin afectat de
sterilitate vrea să recurgă la ”fivete”, aş spune: de ce nu?
Doar că acest bărbat şi această femeie trebuie să-şi asume
responsabilitatea. Copilul nu va fi lipsit nici de "nidaţie”,
nici de blândeţea existenţei prenatale, nici de iubirea tatălui
şi a mamei. Prin tratamentele, adesea ingrate, pe care ma
ma va fi nevoită să le suporte, va fi cu adevărat un copil
dorit, aşteptat, sperat. Atunci, într-adevăr, de ce nu?
Pentru toate aceste probleme confuze, mi se pare că
nu putem în nici un caz să apelăm la noţiunea d efn a m -
ră”. Ceea ce numim de obicei cu acest cuvânt este în rea
litate un amestec relativ plastic de viaţă şi moarte, în care
omul poate interveni pentru a mări posibilităţile şi şanse
l e vieţii. Şi poate s-o facă pentru că e o persoană care,
înrădăcinată în Hristos-biruitorul morţii, transcende "natu
ra” şi se eliberează parţial de constrângerile ei. Aşadar pen
tru un creştin criteriul nu este natura, ci persoana şi
iubirea. Referindu-se la «pilulă», un mare teolog ortodox,
Jean Meyendorff, îmi spunea : "Este ea oare mai potrivnică
«naturii» decât o casetă pe care o iau când mă doare capul?”
Cred că este mai puţin pentru că este un concentrat de
hormoni care împiedică o nouă fecundare când nidaţia
unui embrion este deja începută. Răspunsul la problema
practicilor anticoncepţionale sau a ”fivete”-i omoloage nu
constă într-un apel la natură însoţit de reţete adesea foarte
neelegante (şi, în dragoste, eleganţa contează!), ci în recur
sul la credinţă şi în creşterea responsabilităţii. Da, de acum
90
femeia este stăpână pe propria sa fecunditate (şi nu numai

bărbatul, cum era cazul în secolul al XlX-lea, motiv pentru
care, adesea, nici nu se mai ducea la biserică!). Dar o femeie
care iubeşte cu adevărat va simţi, mai devreme sau mai
târziu, cum spuneam şi mai sus, dorinţa de a avea un copil
cu bărbatul pe care-î iubeşte (şi se poate spune acelaşi lu
cru şi despre el) şi va purta cu recunoştinţă şi bucurie a-
cest copil a cărui prezenţă multă vreme nici nu se va simţi
şi va fi încrezătoare în viitor pentru că ştie că viitorul nos
tru este învierea.
Cât priveşte barbaria, cea privind problemele "mame
lor purtătoare” şi a donatorilor anonimi de spermă, ce am
putea spune? Doar că sunt chestiuni care nu-i privesc pe
creştini. Interzicerea lor n-ar duce decât la întărirea capri
ciului şi la prometeism. Noi trebuie să iubim toate fiinţele
chiar şi prin monstruos. Nimeni nu-i blestemat. Poate că
ar putea fi luate în considerare unele cazuri excepţionale,
în tainica întâlnire dintre conştiinţe şi discreţia discuţiilor
duhovniceşti. Dar avem atâta timp de pierdut? Şi discuţi
ile acestea dintre moraliştii care vor să prevadă totul nu
sunt oare o fugă din faţa esenţialului? Tuturor, inclusiv
"mamelor purtătoare”, "donatorilor” indiferenţi, femeilor
pustiite de avorturi, bolnavilor de sida, ajunşi uneori prin
boală la o ascetică transparenţă care-i deschide spre taină,
tuturor trebuie să le vorbim, atunci când simţim că o
doresc, despre Hristos Cel mort şi înviat, despre Sfântul
Duh Care transformă totul jn lumină. Nici o calificare sau
descalificare nu poate să dea socoteală despre o fiinţă
umană, care este dincolo de orice calificare, aşteaptând un
biet cuvânt prietenesc.
Opusul nihilismului nu este interdicţia, ci credinţa. Va
meşii, desfrânatele, bolnavii de sida pot ajunge înaintea
noastră în împărăţia lui Dumnezeu.
91
MOARTE, NE-MURIRE
Căci Eu nu voiesc moartea celui care moare,
zice Domnul Dumnezeu.
(Ezechiel 18,32)
Am spus deja că pudoarea cu privire la moarte a înlo

cuit astăzi pudoarea cu privire la sex. De acum, moartea
este considerată obscenă. ”Şi peste toate acum ne temem
de moarte şi de morţi. Dacă există un mort într-o familie,
avem reţineri să le scriem, să mergem acolo, nu ştim ce să
spunem despre ea, despre moarte (...) «La o parte, nenoro
ciţilor (...), lăsaţi-ne să trăim!» în ceea ce ne priveşte, noi nu
vom muri niciodată, lată piscul filozofiei secolului XX!1”
Pentru prima dată în istorie ne aflăm într-o civilizaţie
care se înconjoară din toate părţile cu neantul. Deşi
niciodată moartea n-a fost mai respinsă, în acelaşi timp,
niciodată n-a fost atât de goală: Biblia şi Evanghelia ne-au
învăţat că fiecare este unic, incomparabil: dar noi am ui
tat învierea (de ce? cine ar putea să răspundă la acest de
ce?). în aceste condiţii nu mai rămâne decât hidoasa groa
pă neagră în care coboară sicriul, sau urna caldă, dar de
o căldură monstruoasă, care nu este căldura vieţii. Şi
oroarea, care nu are alt remediu decât uitarea, această altă
formă de moarte.i.
i. A. Soljenitşyne, Afon, nous ne mourrons pas! în: Le cahier de
i’Herne Soljenitşyne, 1971, p. 27 - 28.
92
Nihilismul mai întâi a stârnit ideologiile şi apoi le-a dis

trus. Căci ele nu aveau nimic de spus despre moartea pe
care o înmulţeau cu milioane. Astăzi nihilismul se ridică la
suprafaţa istoriei: isteria vieţii (dar, de multe ori, ceea ce nu
mesc unii viaţă este o "viaţă moartă”), drog, "nopţi sălbati
ce”, fuziunea sectelor în care se escamotează moartea prin
binevoitorul truism al reîncarnării.
Să încercăm şi aici o abordare creştină.
Dumnezeu nu a creat moartea. Dumnezeu este nevino
vat. lată o afirmaţie fundamentală a celei mai înalte tradi
ţii creştine. Dumnezeu îndură moartea oamenilor (şi a atâ
tor făpturi subumane), cu o atroce suferinţă şi sfârşeşte
prin a Şi-o asuma până la Cruce ca să o umple de lumina
Sa şi să o deschidă învierii. Deci moartea nu este "natura
lă”, ci fundamental "împotriva-naturii”. Pentru religiile ar
haice, este ucidere. Aceasta este impresia pe care a resim
ţit-o şi Simone de Beauvoir, al cărei ateism este bine cunos
cut, observând agonia mamei sale.2 Există puteri care au
fost create bune, dar în setea lor de autoîndumnezeire
s-au lăsat umplute de neant dându-i acestuia o paradoxa
lă consistenţă şi posibilitatea de a înjosi zidirea lui Dum
nezeu: "diavolul”, spune Iisus, "de la început a fost ucigă
tor de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este
adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru
ale sale (şi acest "ale sale" nu-i altceva decât neantul) căci
este mincinos şi tatăl minciunii.” (Ioan 8, 44-45). Lumea,
creată "din neant”, urmându-şi propria inerţie, s-ar îndrep
ta spre neant dacă omul nu ar re-lega-o de Dumnezeu.
Mi se va spune că moartea făcea ravagii de milioane,
chiar miliarde de ani înainte de apariţia omului. Voi răs
punde că există multe nivele ale fiinţei create (le evocăm fă
ră a cuprinde îngerii şi demonii) şi că ştiinţa este închisă
în cel care este pecetluit de moarte. Drama pe care o des
2. Simone de Beauvoir, Un mort tres douce.
93
OLIVIER CLEMENT
crie Geneza în primele sale capitole se desfăşoară la ni

velul "paradisiac”, inaccesibil nouă altfel decât prin adân
cul "Tainelor3” Bisericii şi, prin unele străfulgerări, în intui
ţiile copilăriei, ale iubirii, ale frumuseţii. Este o dramă neîn
treruptă - a mea ca şi a voastră... - şi ea este cea care, an
trenând căderea de la lumea paradisiacă la lumea sensibilă
care ne înconjoară, a declanşat moartea şi o menţine şi
astăzi. Evoluţia este condusă de Dumnezeu şi ia în con
sideraţie şi moartea, dar rateurile ei, fundăturile şi "găurile
ei negre” sunt lucrarea "vrăjmaşului”, a neantului care prin
libertăţile pe care le vampirizează devine haos, un haos
vicios. Formele superioare, "paradisiace” , se înscriu în
evoluţie atunci când se acumulează condiţiile necesare.
Astfel, ultimul care se înscrie este omul şi am putea spune
că devenirea cosmică s-a identificat cu "hainele de piele” cu
care a trebuit să fie îmbrăcat omul atunci când a devenit,
prin cădere, din cel care le îngloba pe toate, parţial înglo
bat. Un astrofizician contemporan, Trinh Xuan Thuan,
scrie4: "Existenţa fiinţei umane este înscrisă în fiecare lege
fizică ce guvernează cosmosul. Universul se descoperă ast
fel ca având foarte exact proprietăţile primite pentru a da
naştere unei fiinţe capabile de conştiinţă şi inteligenţă. în
faţa acestei constatări, sunt posibile două alegeri: sau totul
este hazard, sau universul este guvernat de un Principiu
creator.” De ce hazard, haos, deja am sugerat mai sus. Dar
decizia ţine de credinţă.
De aici paradoxul condiţiei noastre. "întru El (Verbul)
era viaţă şi viaţa era (imperfectul permanenţei) lumina oa
menilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul
nu a cuprins-o” (dar s-ar putea traduce şi: nu a înăbuşit-o)
(loan 1, 4-5). Omul nu se poate nimici pentru că rămâne
3. «Taină» («Mystere» în fr.) dă un sens mai larg cuvântului, de ori
gine latină, «sacrament». Biserica, în adâncul ei, nu este nimic altceva,
în Duhul Sfânt, decât «taina» Celui înviat.
4. Le Destin de l’univers, Paris, 1992, p. 136.
94
însufleţit de suflarea5lui Dumnezeu. Dar, deşi îşi are exis

tenţa prin Dumnezeu, de atâtea ori nu vrea să existe decât
prin sine-însuşi. Or, în sine-însuşi omul este neant. Această
neantizare, niciodată terminată, fascinantă şi imposibilă
în acelaşi timp, ar fi iadul dacă Dumnezeu n-ar interveni,
pe atâtea căi, nu numai dând, ci şi iertând**...
Moartea, iadul, raiul devin astfel dimensiuni oculte,
dar atât de prezente, ale existenţei noastre. într-adevăr,
moartea nu este doar ultima clipă a vieţii biologice, ci cu
prinde întregul noastru destin. Este tristeţea oricărei des
părţiri, a atâtor rupturi, a plecărilor. Moartea celor de lân
gă noi. Groaza genocidului. Ideea care-1 chinuie uneori pe
copil că n-o să mai revadă un trecător, un peisaj, un oraş
străbătut...
Sfinţii Părinţi au schiţat un fel de psihanaliză existen
ţială în care fascinaţia şi respingerea morţii constituie ră
dăcina păcatului. Iar păcatul - în definitiv nu există decât
un singur păcat, uitarea lui Dumnezeu, uitarea celuilalt,
uitarea miracolului de a exista - permite puterilor neantului
să multiplice haosul, să-L descalifice pe Dumnezeu pe Care
"şarpele” nu încetează să ni-L descrie ca pe un tiran gelos
şi răspunzător de existenţa răului. în felul acesta se înco
lăceşte spirala "descendentă” a răului şi a morţii, "duhul
robiei”, spune Sfântul Apostol Pavel, care-1 menţine pe om
în "temere” (Rom. 8,15). Iar Epistola către E vreii1 prezintă
pe "diavol” ca pe cel care "are stăpânirea morţii” şi care,
prin "frica morţii”, îi ţine pe oameni ”în robie” (2, 14-15).
Este frica în care fiecare se cramponează de sine-însuşi şi
de bunurile sale cu sentimentul nemărturisit că totul îi
scapă, chiar şi propria viaţă. Şi mereu reînnoita şi mereu
dezamăgitoarea nostalgie după atât de apropiatul Paradis
pierdut
5. Afflatus, spune Sfântul Irineu al Lyonului, energia Duhului şi

încă nu Duhul în plenitudinea prezenţei Sale personale.
* Jocul de cuvinte amintit, în fr.: donnant / par-donnant (n.tr.).
95
OLIVIER CLEMENT
Şi totuşi, moartea, reluată, reinterpretată de Dumne

zeu, devine binefăcătoare: pune capăt păcatului, face po
sibilă conştientizarea adevăratei condiţii umane. Ea ne
apare ca cel mai profund şi mai semnificativ eveniment al
vieţii noastre în ciuda faptului că fugim de atâtea ori din
faţa ei; de multe ori, ea-1 ridică pe omul cel mai banal din
cotidian şi platitudine. Ea pune în mod inevitabil problema
sensului: cei care-i veghează pe muribunzi şi care, adesea,
sunt creşiini, ştiu că întrebările cele mai profunde, pre
sentimentele cele mai esenţiale, respinse ani şi ani, pot
ţâşni în câteva zile şi chiar în câteva ore.
Sfântul Irineu al Lyonului scria: "Dumnezeu a îngădu
it ca omul să fie înghiţit de marele monstru, autorul tră
dării, nu pentru a-1 vedea dispărând şi pierind cu desă
vârşire acolo, ci pentru că stabilise mai înainte şi pregătise
descoperirea mântuirii prin Verbul Său «după semnul lui
lona» (...) pentru ca omul, primind de la Dumnezeu o mân
tuire nesperată, să învieze din morţi şi să-L slăvească pe
Dumnezeu repetând cuvântul prorocului: «Strigat-am către
Domnul în strâmtorarea mea şi El m-a auzit» (lona 2,3)6.
***
Libertatea lui Hristos faţă de moarte se face arătată
mai întâi în cele trei învieri pe care le săvârşeşte: îi redă vă
duvei din Nain fiul înviindu-1 fără efort, ca în treacăt (Lu-
ca 7,11-17), îi redă lui lair fiica, într-un fel atât de uşor, de
blând - "Copila n-a murit, ci doarme” - încât pare a se juca
cu moartea (Marcu 5,35-43) Şi, în sfârşit, şi mai ales.
învierea lui Lazăr, când a rostit cuvântul hotărâtor: "Eu
sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va
muri va trăi.”(Ioan 11,25).
Hristos a trăit în timpul vieţii Sale pământeşti ca noi,
dar pentru că aşa a voit. în El, firea umană, după cum ni
S-a arătat la Schimbarea la Faţă, era întrepătrunsă de fo-
6. C o n tr a ere ziilo r, III, 20,1.
96
q>pl dumnezeirii. El n-a îndurat moartea, ci şi-a asumat-o^

Fără de păcat, El a luat asupra Sa păcatul lumii, nu iluzia
iui, ci reversul de minciună şi neant, nu "patimile”, ci,
"Pătimirea” ca permanenţă.
Aşadar numai El poate să ştie cu adevărat ce înseam
nă moartea, căci numai El i-a măsurat abisul, am putea
spune, deodată "dinafară” şi "dinăuntru”. Şi, în faţa mor
mântului prietenului Său, în faţa mirosului putreziciunii,
în faţa durerii celor rămaşi în viaţă, a plâns. ”Şi a lăcrimat
Iisus” (Ioan 11,35) - versetul cel mai scurt din Sfânta
Scriptură! A lăcrimat asupra condiţiei umane supuse
morţii, a condiţiei umane pe care avea s-o împărtăşească
până la capăt. Apoi, strigătul: "Lazăxe, vino afară!” (Ioan
11,43). Glasul puterii, glasul luptei.
Şi pe Cruce a strigat cu glas tare (Luca 23,46), iar în
Ghetsimani sudoarea Lui era de sânge. într-adevăr, atunci
I S-a dezvăluit pe deplin că moartea este împotriva-firii, ca
şi toate ipostazele morţii noastre, atunci când El, Singurul
cu totul viu, le-a experimentat în solidaritatea Sa ontologi
că cu noi. A măsurat starea de despărţire a omenirii îngro
pate în suferinţă, moarte şi iad cu sonda omenităţii Sale
transfigurate şi răstignite. într-adevăr, moartea nu vine
din însăşi fiinţa Lui, ci din iubirea Lui pentru noi. Noi sun
tem înăuntrul morţii dar El a "coborât” în ea fiindu-i stră
ină. Dumnezeu a pătimit moartea cu trupul, a suferit moar
tea omeneşte, a spus cel de al V-lea Sinod ecumenic.
Astfel, totul se răstoarnă, chiar şi Crucea, cum spune
cu atâta tărie Sfântul Evanghelist Ioan, devine înălţare,
"proslăvire”. Adâncul iadului şi al morţii dispare: o neîn
semnată picătură de ură în iezerul de foc al dumnezeirii.
Verbul se întoarce la Tatăl aducând cu Sine umanitatea.
Câteva texte din Sfinţii Părinţi vor sublinia aici sensul
acestei "răscumpărări” care se face cale a "îndumnezeirii”,
adică a ne-muririi.
Atanasie al Alexandriei: ”E1 a luat un trup muritor pen-
97
OLIVIER CLEMENT
tru ca, însuşi pătimind cu trupul pentru toţi, să-l distrugă

pe stăpânitorul morţii, adică pe diavolul, şi să-i slobozească
pe cei care, de frica morţii, erau ţinuţi în robie toată viaţa
lor.78” (se recunoaşte citatul din Epistola către Evrei).
Grigorie de Nyssa: "Trebuia rechemată de la moarte la
viaţă întreaga noastră fire; Dumnezeu S-a aplecat asupra
trupului nostru cel omorât ca să întindă mâna, ca să
spunem aşa, fiinţei ce zăcea acolo. El S-a apropiat de moar
te până S-a atins de starea noastră de mortăciune dăruind
firii noastre, prin propriul Său trup, principiul învierii, învi
ind omul întreg cu puterea SaH”.
Chirii al Alexandriei: "Cum ar fi putut omul pe pământ,
stăpânit de moarte, să revină la plenitudinea sa? Trebuia
ca trupul cel omorât să se împărtăşească de puterea cea
făcătoare de viaţă a lui Dumnezeu. Or puterea cea făcătoare
de viaţă a lui Dunezeu este Verbul, Fiul cel unic. Aşadar pe
Acesta ni L-a trimis ca Mântuitor şi Eliberator (...) Viaţă
prin fire. El a luat trup supus stricăciunii ca să distrugă în
ea puterea morţiii şi s-o transforme în viaţă. Aşa cum fierul,
intrând în atingere cu focul, ia culoarea acestuia, la fel şi
trupul, după ce L-a primit în el pe Verbul cel de viaţă făcă
tor, s-a eliberat de stricăciune (adică de nimicire). Astfel, El
S-a îmbrăcat cu trupul nostru pentru a-1 slobozi de
moarte.9”.
Cu învierea şi înălţarea, trupul lui Hristos, firea lui
umană şi, în ea, tot trupul pământului, au intrat în spa
ţiul treimic, aducând totul la acelaşi nivel în 'Tainele” Bi
sericii, inima cea de taină a omenirii şi a cosmosului. în
chisoarea "acestei lumi” este distrusă, porţile morţii desfi
inţate, puterea Paştelui ne este oferită tuturor.
în felul acesta orice viaţă duhovnicescă se poate defini
ca o creştere în noi a "trupului de slavă”, a "omului celui
7. Despre întrupare, 8. PG 25, 109 C.

8. Cuvântarea catehetică cea mare, 32.
9. Om. laLuc. V, 19, PG 72,172.
98
tainic al inimii” care-şi asumă întreaga realitate a omului

celui din afară, pe măsură ce acesta din urmă se epuizează
şi se "crapă” aşa cum se crapă crisalida ce va slobozi flu
turele. (Fără îndoială, acesta este sensul spiritual al
ridurilor). "Moartea mistică” este o coborâre lucidă în
moarte pentru a-L întâlni aici pe Hristos şi a intra în
dinamismul învierii Sale. Pentru a deveni conştienţi de
învierea noastră în Cel-înviat (în Biserica primară, un mo
nah biruitor în asceză era numit "înviatul”).
Astfel, viaţa veşnică începe încă din această viaţă ca o
pregustare a Parusiei. Cum spunea, fără să ştie cât de bi
ne o spune, Paul Eluard: "Există o altă lume. dar se află în
cea de aici”.
***
Aceasta este perspectiva în care au evocat Sfinţii Părinţi

starea intermediară a morţilor care, şi ei, aşteaptă venirea
împărăţiei, se pregătesc pentru ea, iar sfinţii, după cum
ştim, o pregătesc (şi sunt atâţia sfinţi necunoscuţi, necano
nizaţi). Nimeni nu se mântuieşte singur, ci în comuniune
cu toţi, cu întreaga omenire devenită, fie că o ştim. fie că
nu, Trupul lui Hristos.
Găsim la Sfinţii Părinţi, fără să fie vorba, juridic vor
bind, despre un "purgatoriu”, noţiunea de purificare şi vin
decare progresivă. Sufletul, care poartă în el forma tru
pului, traversează "vămile” duhovniceşti, stări sau nivele ale
existenţei universale, şi se leapădă, de fiecare dată, de anu
mite griji, de anumite patimi. Astfel, puţin câte puţin,
ajunge la pacea adâncurilor. "Somnul morţii apare astfel ca
o iniţiere în contemplare: moartea, mâna blândă şi puter
nică a Mântuitorului, destramă reţelele orbirii şi idolatriei
şi-i oferă sufletului, puţin câte puţin, pacea (quies, hesy
chia) pe care cei înduhovniciţi o cunosc încă din această
viaţă. Răbdarea lui Hristos - şi fără îndoială reversibilitatea
99
OLIVIER CLEMENT
timpului în harul Său: trebuie să “înconjoare” anii în

care inima era înăsprită, sufletul împietrit (uneori pur şi
simplu ca efect al vârstei înaintate) pentru a regăsi copilul
şi adolescentul, băieţelul sau fetiţa care, în dimineaţa vieţii
lor, erau în mod spontan deschişi tainei, şi să reia cu ei dia
logul întrerupt. Cauterizare poate dureroasă, dar salvatoa
re. Să-l ascultăm pe Sfântul Grigorie de Nyssa: ”Cei care
scot prin incizie sau cauterizare chisturile sau verucile apă
rute, împotriva firii, pe trup, nu pot aduce vindecarea tară
durere; dar incizia n-o fac pentru a provoca pacientului
această suferinţă. Acelaşi lucru este valabil şi pentru ca-
lozităţile ce s-au format pe sufletele noastre (...); ele sunt
tăiate şi retezate de negrăita înţelepciune a Celui Care este,
cum spune Evanghelia, doctorul celor bolnavi101 ”.
Să precizăm puţin: după moarte, se pare că sufletul
plonjează într-o lumină deodată tandră şi lucidă, care îi
permite să-şi revadă viaţa, s-o înţeleagă în străfundurile ei
cele mai ascunse. Este "senzaţia aceea atât de bine şi de
dureros cunoscută de fiecare, pe care o încercaţi de fiecare
dată când vă scrutează sufletul o fiinţă luminoasă du-
novniceşte a cărei privire vă străpunge lesne urâţenia ca
racterului11”. "Judecată particulară” dacă vrem, dar care nu
are nimic definitiv şi de la care porneşte exodul spiritual pe
care l-am evocat mai sus.
Această stare de "somn” purificator nu este nicidecum,
după cum vedem, o stare de inconştienţă. Moartea eli
berează persoana de această "haină de piele”, de această
piele în care am fost închişi la ieşirea din condiţia pa-
radisiacă şi prin care am fost îndepărtaţi de la participarea
transparentă la univers. Forma, facultăţile, simţurile trupu
lui, aspirate de infinit, se interiorizează şi nu mai este sufle
10. C u v â n ta r e a c a te h e t ic ă c e a m a re , 8.
11. Paul Florensky, La Colonne et le Fondement de la Verite, trad.
fr., Lausanne, 1975, p. 152.
100
tul înăuntrul trupului, ci trupul înăuntrul sufletului12.

Simţurile, devenite "duhovniceşti”, memoria desăvârşită
permit adevărate întâlniri personale nu numai între cei
morţi (care nu sunt morţi), ci şi între cei morţi şi cei vii.
Locul acestor întâlniri nu poate fi decât Hristos, acest "cen
tru spre care converg toate liniile”, Hristos în care suntem
cu toţii "mădulare unii altora”. (Cei care nu L-au cunoscut
sau L-au cunoscut sub alte nume sfârşesc acum prin a-L
descoperi.) Deci această comunicare se poate face prin
rugăciune şi Euharistie (şi găsim atâtea preînchipuiri şi
chipuri de euharistie în istoria religiilor) ...
Rugăciunea Bisericii însoţeşte şi uşurează exodul su
fletului. în Biserica ortodoxă, dar se regăsesc aproape pes
te tot rituri asemănătoare, rugăciunea se dublează în zilele
a treia, a noua şi a patruzecea de la moartea fizică. Conform
acestei concepţii creştine originare, în care fiecare există
numai în comuniune, nu se poate vorbi de o fericire deplină
şi în acelaşi timp individuală a sfinţilor. Sfântul este cel
care, încă de aici, a trecut prin moartea mistică pentru a
deveni conştient de învierea sa. Sfântul este cel ce a devenit
existenţă în comuniune. Moartea sa, adesea, nu este o
"agonie” (cuvântul înseamnă "luptă”), ci o adormire. El trece
lin de cealaltă parte a lucrurilor. Lumina ascunsă în inima
persoanelor, pe care o presimţise deja, îi devine evidentă şi
participă mai mult ca oricând la exodul omenirii spre
împărăţie mijlocind, ajutând, apărând, vindecând... Dar
nu poate să cunoască singur sau într-o comuniune încă
incompletă, o fericire desăvârşită, ci trebuie mai întâi să-i
ajute pe toţi oamenii să treacă pe celălalt ţărm, pe ţărmul
Noului Ierusalim. "Avraarn încă mai aşteaptă, scria Origen,
şi Isaac şi Iacob şi toţi prorocii aşteaptă ca să ia împreună
12. Ideea că spiritul (sau sufletul) devine la omul aflat pe calea
sfinţeniei "purtător de trup” şi-şi asumă simţurile şi facultăţile aces
tuia, este familiară în Omiliile duhovniceşti atribuite Sfântului Macarie:
Homelies spirituelles, SO nr. 40, p.110, 142-143, 193, 194, 195 ...
101
OLIV1ER CLEMENT
cu noi fericirea deăvârşită. Căci nu există decât un singur

Trup care-şi aşteaptă întreaga restaurare” şi chiar Hristos
aşteaptă, slava Sa neputând să strălucească decât la for
marea deplină a Trupului al cărui cap este.13
Biserica, în cea mai veche viziune creştină, este total
întinsă spre Parusie. Ea cuprinde deci toţi morţii, întrea
ga omenire în rugăciunea ei. Ea nu lasă niciodată să se
înţeleagă că există deja, şi pentru totdeauna, osândiţi. Hris
tos a coborât - coboară - în iad ca să-l distrugă. Aceasta este
"vestea cea bună” pe care Biserica o anunţă cu fiecare cele
brare pascală şi, deci, la fiecare celebrare euharistică.
Biserica nu ignoră faptul că există pentru morţii cram
ponaţi de închiderea lor stări în care pacea, tăcerea, iubirea
unei Prezenţe pe care o refuză sunt resimţite ca chinuri. ”Ei
se hrănesc cu orgoliul lor, aşa cum un însetat aflat în deşert
s-ar apuca să-şi bea propriul sânge. (...) Ei nu-L pot con
templa pe Dumnezeul Cel Viu şi ar dori ca Dumnezeul vieţii
să nu existe, să Se aneantizeze, să-Şi distrugă propria zidire
(...) Tânjesc după neantul pe care nu-1 vor primi.14”
Totuşi, în aşteptarea activă a Parusiei, simţul de uni
versală comuniune în Hristos îi determină pe cei mai mari
înduhovniciţi să se roage pentru mântuirea tuturor. Hristos
S-a rugat pentru călăii Săi: "Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu
ce fac.” (Luca 23,34) Dionisie Areopagitul scria: ”Şi oare, nu
ie are în iubire şi pe cele ce se depărtează de El şi râvneşte
şi ţine să nu se facă nebinevoitor faţă de cele iubite care se
frâng pentru El şi rabdă pe cei ce îl bârfesc în zadar şi se
apără?15”
Cu siguranţă. Biserica n-a refuzat, la cel de al cincilea
Sinod ecumenic, însăşi gândirea lui Origen, ci sistemul pe
care l-au construit în mod abuziv ucenicii săi pornind de
13. Om. laLeuitic 7,12.

14. «învăţăturile Stareţului Zosima», în Fraţii Karamazov de
Dostoievski.
15. Epistola VIU, Către D em ojil
102
la unele intuiţii ale sale. Sufletele, prematur cufundate în

lumina dumnezeiască, s-ar fi îndepărtat pentru a-şi ex
perimenta libertatea. Căutându-L pe Dumnezeu departe
de Dumnezeu, chiar împotriva Lui, cufundându-se în dife
rite forme ale răului, ele ar sfârşi prin a înţelege că numai
El le poate astâmpăra setea şi, în cele din urmă, ar fi res
taurate la stare lor iniţială. Biserica a respins origenismul
pentru a afirma în acelaşi timp caracterul ireductibil al
libertăţii noastre şi consistenţa proprie, frumoasă şi bună,
a materiei şi a trupului (care n-a provenit din "răcirea”
sufletelor fugare...). Dar, din ceea ce origeniştii prezentau
ca pe o certitudine, cea mai înaltă spiritualitate creştină
(mai ales în Răsărit, dar, într-un fel, se pare mai excepţio
nal, şi în Occident) a făcut chiar conţinutul rugăciunii sale.
Şi iată-ne ajunşi, în felul acesta, în faţa antinomiei’-6. Pe
de o parte, nu se poate desfiinţa iadul fără a atrofia persoa-
naşîTibeftateâ ei. Ameninţările lui Hristos, atât de puterni
ce în Evangheliile sinoptice, nu pot fi ignorate cu bună şti
inţă. Negarea contemporană a iadului face existenţa şuper-
ficială şi iresponsabilă. Pe de altă parte, cea mai adâncă
conştiinţă a noastră protestează şi Cel care trezeşte această
conştiinţă este Dumnezeul Cel răstignit.
Soluţia antinomiei nu este teoretică, nu ţine de specu
laţie, ci chiar de rugăciune. Admit şi înţeleg, chiar doresc
iadul pentru mine însumi, dar nu-1 pot accepta pentru alţii,
în fond, această temă nu poate fi abordată decât în limba
jul lui eu şi tu. Ameninţările evanghelice mă privesc, mă
împing la smerenia cea mai radicală, la cea mai violentă
pocăinţă. Dar, pentru tine, pentru nenumăratul tu al
aproapelui, nu pot decât să slujesc, să mărturisesc, să mă
rog ca să-L primească pe Hristos Cel înviat - da, să mă rog1 6
16. Exprimată în mod remarcabil de P. Florensky: "Dacă mă în
trebi: există aşadar chinuri veşnice?, iţi voi răspunde: da. Dar de mă vei
întreba iarăşi: va Ii o restaurare universală în fericire?, iarăşi îţi voi
răspunde: da.” (op. cit., p.168).
103
OLIVIER CLEMENT
ca toţi să se mântuiască.
în acelaşi timp, nimeni nu poate consmânge pe nimeni.
Eventual, numai Dumnezeu-Omul, pentru că El uneşte în
Sine harul şi libertatea, pentru că El a acceptat, pe Cruce,
osânda -, "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai
părăsit?” - pentru a o consuma, numai Dumnezeul Cel ce
S- a întrupat şi S-a răstignit cunoaşte taina acestei eliberări
fără constrângere.
"Conştiinţa morală, scria Nicolae Berdiaev, a început cu
întrebarea divină: Cain, ce-ai făcut cu fratele tău Abel? şi
se va sfârşi cu această altă întrebare: Abel, ce-ai făcut cu
fratele tău Cain?”17.
Răstignit împreună cu toţi cei pe care-i osândeşte pa
rabola evanghelică, Hristos nu mai judecă, ci iradiază via
ţă veşnică. "Fiţi sigur, îmi spunea un mare stareţ contem
poran, Părintele Sofronie, că atâta vreme cât se va afla un
suflet în iad, Hristos va fi acolo cu el.” Şi, împreună cu El,
aleşii Lui. în nădejdea ce nu poate fi înăbuşită că "cea de
a doua moarte” despre care vorbeşte Apocalipsa se va ra
porta în definitiv nu asupra fiinţelor umane în unicitatea
lor personală, ci la elementele întunecoase - sau şi cele fals
luminoase, luciferice -, pe care le poartă în ele, şi că des-
părţierea "caprelor de oi” (Matei 25,32) se va face în fiecare.
Deci ultimul cuvânt îi rămâne rugăciunii şi nădejdii
căci, aşa cum spune Sfântul Ambrozie al Milanului, "ace
laşi om este, în acelaşi timp, şi mântuit şi osândit18” Şi, ca
să fie mântuit, ce altceva i-ar trebui decât să se ştie osân
dit şi să strige de profundis către Eliberatorul nostru?
"Dacă aş fi săvârşit toate crimele posibile, spunea Sfân
ta Tereza de Lisieux, aş simţi că această mulţime de ofen
se ar fi ca o picătură de apă pentru un incendiu”. Relua ast
fel, fără s-o ştie, arzătoarea celebrare a lui Hristos de către
Sfântul Isaac Şirul: "Păcatul e să nu înţelegi harul învierii.
17. Destination de l'homme, trad. fr., Lausanne, 1979, p. 356.
18. O m laPs. 118, PL 20,5.
10 4
Unde este gheena, care ne poate întrista pe noi? Unde este

pedeapsa care ne înfricoşează în multe chipuri şi poate
copleşi bucuria iubirii Lui? Ce este gheena pe lângă harul
învierii Lui, când ne ridică pe noi din iad şi face pe acest
stricăcios să se îmbrace întru nestricăciune şi pe cel căzut
în El îl ridică întru slavă?19”
***
Astfel, împărăţia îşi va sfârşi dezvăluirea atunci când
nesfârşitul vânt al Duhului va împrăştia prin Sfinţii Săi,
pentru vecie, cenuşa ce acoperă rugul aprins al lumii în
Hristos. întregul univers se va revela ca Trup al lui Hris-
tos proslăvit şi deci trupul nostru comun de slavă, gatojjţă
schiţei spirituale a trupului adăpostită în sufletul său - şi
în memoria lui Dumnezeu -, fiecare persoană, va da aces
tui cosmos transfigurat faţa sa unică. Trup de lumină
vibrând cu toată sensibilitatea originară, dar eliberat de
moarte, de toate formele de moarte. Atunci ”tot trupul îl va
vedea pe Dumnezeu”?(Is. 15,3)**. Spaţiul nu va mai fi
despărţire şi exterioritate, ci întâlnire, timpul nu va mai fi
uzură, ci elan în nesecata cunoaştere-iubire de Dumnezeu
şi de ceilalţi. Trupul, văzutul nevăzutului, trupul-limbaj şi
dialog, va fi eliberat de opacitatea "hainei de piele” (dar nu
şi de experienţa dobândită). Nu va mai exista exterioritate,
căci Dumnezeu va fi totul în toţi, totul în toate, suflarea
noastră şi lumina noastră. Omul îndumnezeit astfel va fi
soarele cosmosului, pământul devenit ceresc va fi centrul
universului. Şi universul va fi cu adevărat trupul omului,
ca ceva lăuntric lui, sau mai degrabă omenirii, trup, hrană,
mireasmă a comuniunii omeneşti. Slava trupurilor nupţiale
se va împlini într-o îmbrăţişare a întregii fiinţe, faţă de care
îmbrăţişările pământeşti nu sunt decât parabole. Căci ”a-
devăratele cununii sunt scrise în ceruri”. Inima îmbrăţi
19. C u v in te a s c e tic e , C u v . 6 0 .
* Verset neidentificat ca atare.(JV.tr.)
105
OLIVIER CLEMENT
şată de lumina dumnezeiască va apărea ca inima lumii şi

infinit mai mare ca aceasta.
Dacă- mi spuneţi că visez, gândiţi-vă, trecând peste re-
ducţionismul unei anumite exegeze şi cu ajutorul firimi
turilor rău coordonate pe care ni le furnizează Evangheliile,
la trupul lui Hristos înviat dar încă prezent pe pământ în
perioada de la Paşti până la înălţare. Cel înviat apărea şi
dispărea fără să ţină cont de limitele spaţiului şi timpului
lumii căzute: lumea pecetluită de moarte este de acum un
mormânt gol, plin de lumină, lisus intră în încăpere deşi
toate uşile sunt încuiate dar nu este o fantomă, Toma pu
tând să-şi pună mâna pe rana din coasta Sa. Nu are nevoie
de hrană şi totuşi El însuşi o pregăteşte pentru prietenii Săi
şi o împarte cu ei - bucuria prăznuirii.
Totul va fi, totul este deja atât de simplu. Dar această
simplitate nu va mai fi ameninţată.
Dimitri Merejkovski, după ce a citat O ccisătorie de al
tădată de Gogol, în care-1 vedem pe Atanasie Ivanovici,
foarte bătrân; supravieţuind cu greu şi dureros soţiei care
murise înaintea lui, continuă cu această parabolă: "Dacă
(...}, în chiar această căsuţă de altădată, sub acoperişul de
paie, în cămăruţele supraîncălzite şi cu uşile scârţâind fie
care altfel, Atanasie Ivanovici o vede pe Pulcheria Ivanovna
vie, aşezată pe acelaşi scaun înalt, îmbrăcată cu aceeaşi
rochie cafenie înflorată, cu aceeaşi faţă acoperită de micile
şi drăgălaşele ei riduri; şi dacă poate s-o întrebe, aşa cum
o întreba altădată: «Ei bine, Pulcheria Ivanovna, am putea
mânca ceva?» şi să o audă răspunzându-i: «Ce-am putea
mânca la ora asta, Atanasie Ivanovici? Plăcinţele în untură,
sau prăjituri cu mac, sau, mai bine, ciuperci marinate?» Şi
totul ar fi exact ca înainte de despărţire şi, în acelaşi timp,
cu totul şi cu totul altfel, pentru că amândoi ar şti că nu
se vor mai despărţi niciodată. Dacă toate acestea s-ar în
tâmpla, poate că Atanasie Ivanovici ar înţelege că împărăţia
lui Dumnezeu este bucuria întâlnirii veşnice a celor ce se
106
iubesc şi împreună îl iubesc pe Dumnezeu20”.

Şi totul va fi fără de sfârşit! Vom merge ”din începuturi
de începuturi spre începuturi ce niciodată nu se vor sfâr
şi21”, prin cămările lăuntrice ale inimii, prin "popasuri”,
prin eoni mereu mai supra-plini de lumină, prin insulele
"Oceanului de seninătate”, spre Dumnezeu, în Dumnezeu
cu atât mai necunoscut cu cât va fi mai cunoscut, şi aşa
va fi cu fiecare fiinţă umană, cu fiecare piatră, cu fiecare
stea ... Dar tot cuvântul să amuţească în faţa a ceea ce ”a
pregătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El.”
20. Le Christ qui vient, trad. fr., Paris, 1937, p. 98-99.

21. Sfântul Grigorie de Nyssa, Om. a VUÎ-a la Cântarea Cântărilor.
10 7
N OTAI
DESPRE REÎNCARNARE
«Spiritualitatea» difuză care se manifestă în zilele noas

tre anunţând o «Nouă Eră» vorbeşte cu predilecţie despre
reîncarnare. Mulţi francezi, spun anchetele, cred în reîn
carnare. Concepţia creştină, sau mai precis cea augustini-
ană (dar oare câţi o cunosc?), este denunţată ca absurdă
şi crudă: cum să poţi accepta că fiecare îşi poate pune în
joc destinul veşnic într-o existenţă atât de scurtă, sau ne
semnificativă, sau supusă atâtor circumstanţe contrarii?
Cum să accepţi că Dumnezeu a pregătit pentru atâtea su
flete o cameră de tortură fără întrempere, un Auschwitz in
definit? Şi se apelează la înţelepciunile asiatice, hinduse şi
budhiste, care vorbesc despre reîncarnări succesive în ma
rea "roată a existenţelor”. Aceste reîncarnări, ni se spune,
sunt rodul gândurilor şi al faptelor fiecăruia, al karmei
fiecăruia. Cel ce se naşte intr-o condiţie mizerabilă, umilă,
sau care piere într-o moarte tragică nu face decât să se
purifice de atitudinile sale malefice dintr-o existenţă ante
rioară. încarnarea următoare va marca poate un progres pe
calea eliberării finale. Astfel totul e bine, totul se explică,
răul nu este doar legitim, ci şi util, iar sufletul urcă spre
originea sa divină printr-o serie de existenţe care-i permit
108
să se purifice, să-şi plătească până la ultimul bănuţ datori

ile "karmice”. Concepţii asemănătoare găsim şi în vechile
comunităţi ţărăneşti europene care credeau că luna dever
sează în utere, prin lumina ei, sufletele morţilor care au
nevoie de o nouă existenţă. De altfel, se precizează, mulţi
dintre contemporanii noştri au reminiscenţe stranii: îşi rea
mintesc vieţi anterioare, iar întâlnirile noastre cele mai tul
burătoare nu sunt decât regăsiri. Bineînţeles, New Age
pretinde că se sprijină pe observaţii ştiinţifice: în unele uni
versităţi americane, şi franceze, laboratoare de parapsiho-
logie studiază aceste cazuri de rememorare şi ajung să
regăsească, în arhivele din secolul al XVIII-lea de exemplu,
urma individului descris de unul dintre contemporanii
noştri care, sprijinindu-se pe detalii, afirmă că este vorba
despre el. S-a putut vedea, la actualităţile televizate, un
încântător copilaş tibetan recunoscând veşmintele şi obiec
tele infime ale unui lama care tocmai murise. Filme conce
pute pe aceste teme ne vin mereu din India sau SUA (Ca
lifornia fiind, cum ştim, locul în care se întâlneşte Extremul
Occident cu Extremul Orient), iar jurnalele noastre cele
mai creştine redau evenimentele de parcă ar fi vorba de
evidenţe. Se insistă de asemenea mult, în New Age, pe
experienţa channeling, adică experienţa comunicării cu cei
morţi...
Aş dori să încerc să răspund prin câteva observaţii.1
1. Concepţia despre reîncarnare care ni se prezintă în

numele înţelepciunii asiatice, în realitate, este cu totul occi-
dentalizată. Ea presupune că individul care transmigrea-
ză are o identitate stabilă, permanentă. Or nu se poate
contesta că aceasta este o afirmaţie iudeo-creştină. în con
cepţiile ţărăneşti foarte vechi şi, astăzi, în regiunile care
au rămas animiste, se crede că individul se destramă în
momentul morţii. în hinduism şi budhism individul nu
este decât o aparenţă iluzorie, un agregat nepermanent de
109
OLIVIER CLEMENT
stări de conştiinţă, care, într-adevăr, se propulsează din

existenţă în existenţă, dar fără să existe propriu-zis cine
va în aceste un fel de tuburi care se varsă unul în altul, căci
nu există nimic, se afirmă în budhism, sau pentru că în
realitate există numai Şinele anonim şi universal care se
joacă cu sine-însuşi, zice hinduismul. Prin aceasta, reîn
carnările sunt denunţate ca infernul Nimicului sau al
Sinelui, ca teroarea timpului, roata lui absurdă şi în nici un
caz aşa cum sunt prezentate la noi, ca un voiaj până la
urmă plăcut, cu un delicios joc de inversări, soţul putând
deveni soţie, tatăl, fiu etc. Fantezii pentru psihanalişti...
2. Teoria occidentală a reîncarnărilor presupune că tru

pul nu este altceva decât un veşmânt de care te poţi le
păda fără mari probleme ca să îmbraci altul. De altminteri,
ni se spune, celulele ni se reînnoiesc fără încetare şi trupul
pe care îl avem la 50 de ani nu mai este deloc cel din
copilărie.
Dar tocmai, după cum am văzut, trupul este forma j3e
care o imprimă persoana "ţărânii” lumii pe care nu înce
tează să o traverseze în aşa fel încât această formă nu es
te o realitate fizică, ci spirituală. Dacă persoana este după
chipul lui Dumnezeu, chemată la o asemănare mereu mai
apropiată, trupul, prin chiar precaritatea sa, este destinat
să devină nu un veşmânt superficial, ci o faţă. Persoana îşi
ţese puţin câte puţin faţa din materia complexă a relaţiilor
sale cu natura, cu societatea şi cu ceilalţi - cu Dumnezeu.
Creştinismul este religia întrupării şi, deci, în Hristos-învi-
at, a învierii trupurilor pentru o transfigurare despre care
ne dă cu adevărat o oarecare idee maniera în care a exis
tat Iisus între Paşte şi înălţare şi pe care o pregustăm şi noi
uneori în lumina unei priviri sau a unui surâs, în pacea
suprafirească ce se aşterne pe faţa unui mort. Cât despre
succesiunea vârstelor aş îndrăzni să spun că nu este
melodică, ci simfonică. Evanghelia îi sfătuieşte pe adulţi
110
să dobândească duhul copilăriei şi, sunt sigur, în împărăţia

lui Dumnezeu, vom avea toate vârstele în acelaşi timp!
3. Karma, supunerea implacabilă faţă de legile existen

ţei universale au fost desfiinţate prin har. în faţa parabolei
lucrătorilor din cel de al unsprezecelea ceas, ce poate să
mai însemne necesitatea de a "plăti” până la ultimul bănuţ?
Mesajul central al creştinismului ce altceva este decât biru
inţa lui Hristos asupra morţii şi a iadului? Apărătorii New
Age-ului ne vorbesc cu predilecţie despre această lumină
caldă, suavă şi blândă despre care mărturisesc cei ce au
atins hotarele morţii, lumină în care au început să-şi
recitească viaţa şi să se judece. într-adevăr, o asemenea
lumină nu poate să nu ne producă regretul că am rănit
iubirea: o singură lacrimă din cele pe care le-am făcut să
curgă pe nedrept va fi iadul meu atunci cînd voi înţelege cu
adevărat. Dar iubirea rănită nu-i alta decât Iubirea răstig
nită şi deci care înviază şi ne înviază. Singurul păcat ade
vărat, spune Sfântul Isaac Şirul, şi trebuie să o repetăm
aici, este acela de a nu da atenţie învierii: "Greşelile tutu
ror oamenilor sunt ca un pumn de nisip căzut în mare pe
lângă milostivirea lui Dumnezeu”. Şi, ca un ecou, cuvintele
pe care i le-a spus Hristos Juliennei de Norwich des
cumpănind-o: 'Totul va fi bine” şi răscolitoarea afirmaţie
făcută de Therese de l’Enfant Jesus pe care am citat-o mai
sus. Am spus deja, rugăciunea pentru mântuirea univer
sală caracterizează cea mai înaltă spiritualitate creştină
pentru că mântuirea nu poate fi individuală, pentru că
mântuirea nu poate fi decât o intrare în nesfârşita comu
niune a sfinţilor, aceşti păcătoşi care acceptă să fie iertaţi.
Rugăciune, desigur, dar pornită dintr-o nădejde fără mar
gini: ”să nădăjduieşti pentru toţi”, cum scrie Urs von Bal-
thasar în una din ultimele sale cărţi.
4. Trupul lui Hristos cuprinde întreaga fire umană şi o
111
OLIVIER CLEMENT
smulge neantului. Biserica nu este decât partea ieşită la

suprafaţă a icebergului grupându-i pe cei care dau slavă şi
luptă, slujesc şi se roagă "pentru viaţa lumii”. în această
unitate care are ca centru Euharistia, dar ale cărei margini
nu ne sunt cunoscute, morţii nu sunt morţi: noi ne rugăm
pentru ei şi ei se roagă pentru noi. Rugăciunea noastră
pentru morţi, rugăciunea lor pentru noi (pe care o cerem
cu certitudine când ştim că sunt sfinţi, dar pe care ar tre
bui să o cerem mereu cu o smerită încredere) este ca sân
gele trupului hristic, făcând să circule slava în cer şi pe
pământ într-o comuniune fără de sfârşit. Adevăratul chan-
nelling nu este nu ştiu ce reînnoire a spiritismului sau a
şamanismului, ci această rugăciune, mai ales cea din tim
pul Sfintei Liturghii euharistice. Căci morţii - care nu sunt
morţi - participă la această Liturghie, spunea Biserica
veche.
în imensa unitate hristică, distanţele spaţiului şi ale
timpului sunt abolite şi putem întâlni persoane care au
trăit altădată, ca acel monah din Muntele Athos care şi-a
luat îndrumător duhovnicesc, nu în sens metaforic, pe
Sfântul Isaac Şirul care a trăit acum o mie trei sute de ani
în Irak. Aşa s-ar putea explica aceste rememorări din exis
tenţe anterioare care nu sunt ale mele decât în măsura în
care în Hristos nu există decât un singur Om, în sensul cel
mai realist al cuvântului. Dar ele sunt existenţe personale,
fiecare unică, în comuniune cu existenţa mea pentru că
sunt în mod deosebit legat de ele prin rădăcini spirituale,
sau afective, strămoşeşti poate, acest fapt având puţină
importanţă.
5. în unele medii "reîncarnaţioniste” se afimă că Bise

rica primară ar fi crezut în reîncarnare dar apoi, sub in
fluenţa unui exoterism grosier, ar fi lepădat această concep
ţie. Uneori sunt amintiţi Origen, Evagrie Ponticul şi Didim
cel Orb. Să încercăm să clarificăm această problemă. Las
112
deoparte povestea Sfântului Ioan Botezătorul venit în

"duhul lui llie”; trebuie doar să vedem ce vor să spună
acest cuvinte1. Pentru origenişti, fiecare suflet, însemnat cu
pecetea infinitului, caută infinitul cu disperare. în felul
acesta trece nu prin reîncarnări, ci prin stări îngereşti sau
demoniace, eoni supra sau infra-tereştri. în final, epuizând
toate formele de rău, sau de divertisment, sufletul nu poate
să nu înţeleagă că numai Dumnezeu răspunde setei sale de
infinit; prin Hristos, singurul Duh rămas mereu credin
cios, sufletul se reintegrează în plenitudinea primară: apo-
catastaza, "restaurarea” mântuitoare a tuturor sufletelor.
Aceste ipoteze origeniste au fost respinse de cel de al
cincilea Sinod ecumenic întrunit la Constantinopol în 553.
Dar mai mulţi Părinţi ai Bisericii, înainte sau după aceas
tă dată, au propovăduit, în cea mai ortodoxă învăţătură,
exodul sufletului după moarte prin asemenea eoni. Adică
un exod curăţitor prin lumi spirituale şi nicidecum o doc
trină creştină despre reîncarnare.
Există bogăţii mari în creştinism. "Noua Eră” şi întâl

nirea cu religiile orientale ne determină să le cercetăm.
Problema întrupare sau reîncarnare este un bun exemplu
pentru acele "războaie spirituale” despre care vorbea
Nietzche şi pe care va trebui să le ducem din ce în ce mai
mult.
1. însuşi Origen explică foarte bine acest lucru In Comentariul la

Evanghelia după Sfântul Matei: «în acest text, numele lui llie nu mi se
pare a fi al sufletului (lui llie), ca să nu cad In doctrina reîncarnării,
doctrină străină Bisericii lui Dumnezeu şi care nu a fost transmisă de
Apostoli şi nu apare nicăieri în Scripturi» (13,2) Duhul care se odihnea
peste llie a venit după aceea peste Elisei, apoi peste Ioan. (ibid.). Din
această cauză Ioan avea zelul lui llie în comuniunea Duhului Sfânt.
(Comentariu la Ioan 6,121)
113
NOTA II
DESPRE SINUCIDERE
Sinuciderea este un dat al tuturor timpurilor, dar poa

te deveni contagioasă în epocile cu mari răsturnări, cum
este cea în care trăim acum, când se descompun comuni
tăţile şi moralele tradiţionale. Ceea ce frapează astăzi este
înmulţirea sinuciderilor în rândul tinerilor, băieţii mai mult
decât fetele, deoarece acestea, simţindu-se într-un mod
neînţeles purtătoare de viaţă, par a prefera tentativele nefi
nalizate care sunt tot atâtea chemări la iubire.
Altădată, în alte părţi, la primitivi, la elitele Imperiului
Roman, în Japonia, sinuciderea era ritualizată, socializa tă,
deoarece concepţia despre moarte şi individualitate era cu
totul alta. Pentru cei dintâi, individualitatea era complexă,
multiplă, cuprinsă în nesfârşita sferă a vieţii. Pentru ceilalţi,
fundalul unei secrete disperări.
Sinuciderea ca tragedie apare odată cu tradiţia biblică,
iudeo-creştină. Omul, chip al lui Dumnezeu, este chemat
să participe chiar la viaţa modelului său, este chemat Ia o
existenţă personală în relaţie şi, totodată, să primească
lumea ca pe un dar al lui Dumnezeu pe care să I-o reofere
la rândul lui ca ofrandă şi să o împartă cu ceilalţi. Sinuci
derea apare de acum ca refuz al acestei întreite vocaţii:
114
divină, umană şi cosmică. Moartea lui Saul şi cea a lui

Iuda sunt "găuri negre” în faţa cărora resimţim un fel de
oroare supranaturală.
Desigur astăzi, pentru mulţi dintre contemporanii noş
tri, aceste referinţe nu sunt cunoscute. Rămâne totuşi taina
persoanei unice, de neînlocuit, şi această credinţă primară,
neformulată în viaţă care face ca cei mai mulţi oameni să
nu se sinucidă. Dar trebuie să punem următoarea întreba
re: această credinţă nu este o moştenire care se epuizează?
Sinuciderea implică mai mult decât o deznădejde, o ne-
speranţă, un fel de indiferenţă de gheaţă1 care îngustează
conştiinţa, ofac^prtzonieraun^clţg^obsesive. Omul, în
profunzimeSSSTfluSSfeş^WîSSSBfasamoara, dar ar vrea
să aneantizeze această clipă întunecoasă, torturantă; e o
clipă care pare că va cuprinde toată amploarea timpului,
chiar dacă alte clipe ar fi putut aduce nădejdea. Din acest
motiv, cei care au încercat şi au fost aproape morţi rareori
mai reiau tentativa: regăsesc, ca nişte convalescenţi, taina
vieţii, prima dimineaţă a lumii. (Sinuciderile repetate, în
fond, nu sunt sinucideri...)
Lipsa de sens, "pulsiunea morţii” şi narcisismul sunt,
după părerea mea, cei trei factori care, amestecându-se
adesea între ei, explică această pătrundere abuzivă a te
nebrelor1 2.
După cum se ştie, orice om este un virtual nebun cu
prins între anumite limite; conştientul său, cel puţin în di-
mensiunea inferioară, e plin ae tenebre şi de ură (ura faţă
de alţii recăzând în ură de sine). Este chiar ceea ce obser
vă psihanaliza, este starea pe care teologia tradiţională o
numeşte "păcatul originar”. "Suntem cu toţii divorţaţi de
viaţă, spunea Dostoievski, cu toţii mai mult sau mai puţin
infirmi.”
1. Primii monahi se temeau foarte mult de această stare de indifer
enţă (adiaforia).
2. Există şi sinucideri pe care le-aş numi 'legitime": ca să nu vor
bim sub tortură, de exemplu.
115
OLIVIER CLEMENT
Or, se întâmplă ca unele situaţii istorice să corespun

dă acestui divorţ secret şi să-l ascută până la a-1 face insu
portabil. Este ceea ce se petrece astăzi cu extinderea nihilis
mului - o civilizaţie fără nici un alt orizont decât neantul
nihilism care, la mulţi, se exprimă printr-o fragilitate
"depresivă” care, la cea mai mică dificultate, poate duce la
sinucidere. La tineri, ruptura vine de la "incertitudine”:
prin greutatea, cel puţin pentru băieţi, de a interioriza un
tată absent, lipsit de energie, sau de o duritate cu totul
exterioară; prin nesiguranţă în legătură cu propria identi
tate în momentul culminant al dificilei maturizări a adoles
centului, nesiguranţă agravată astăzi de o homosexuali
tate ce se banalizează; printr-o lipsă de viitor, cu povara
şomajului; sau fragilitatea cuplurilor. Şi, mai apasă asupra
tinerilor şi melancolia cauzată de preamulta energie
nefolosită. Atunci, de ce să continui o viaţă lipsită de sens
şi de scop? "Mă sinucid pentru că viaţa nu âre sens”, scriu
nişte studenţi. Cea mai mică suferinţă, pe un fond de ni
hilism, devine de nesuportat. Nietzsche a subliniat cât es
te de dificil să înduri o suferinţă golită de sens. Şi, uneori,
pur şi simplu, golul, plictiseala, nostalgia, lenta auto
distrugere prin drog...
Singurătatea apasă din greu asupra societăţii noastre.
Cum să trăieşti singur, dezrădăcinat, într-un mediu străin,
rece, indiferent? Omul are nevoie de căldură ca să sub
ziste. Adolescenţii se ghemuiesc în grupurile lor de "cama
razi”. Dar nu toţi. Iar cei în vârstă, femeile văduve sau
abandonate?
Nihilismul favorizează de asemenea şi multe forme de
idolatrie. Dar când lumea schizofrenică a sectei se pră
buşeşte, când partenerul unei iubiri nebune se sustrage,
apare tentaţia sinuciderii. Deja, Werther şi-a pus capăt zi
lelor pentru că-i atribuise Lotte-ei sale o sfinţenie fără
acoperire. Când se aşteaptă absolutul de la orice nu este
absolut se ajunge până la urmă la o formă sau alta de
moarte.
116
Când obsesia sinuciderii îngustează conştiinţa, se în

tâmplă ca aceasta să fie inundată de inconştientul inferior
în care Freud a depistat "pulsiunea morţii”. Omul tinde
spre propria sa distrugere. Erosul lovindu-se de pereţii
neantului, se întoarce de unde a plecat devenind angoasă,
ură de fiinţă. Unii îşi curmă zilele pentru a se răzbuna,
pentru a-i culpabiliza pe alţii. în domeniul religios, ”pulsi-
unea morţii” devine apocaliptismul mânios al integrismelor.
Sau forţa orgiacă a vieţii se transformă în beţia morţii. Deja
anticii identificau zeii Hadesului cu Dionisos. Este oare
inocentă cultura "nopţilor sălbatice”?
Forţele vieţii şi ale morţii se confundă. în iubire ca şi în
război tinerilor le place să-şi rişte viaţa.
Dar în "pulsiunea morţii” există altceva: o revoltă îm
potriva naşterii, o frică de celălalt şi de viaţă, mai ales când
nimeni n-a deschis drumurile. Se preferă inconştientul şi
ceea ce se crede a fi "neantul” în locul vieţii conştiente, per
sonale, liberă până la asprime. Căci conştiinţa generează
suferinţă, persoana se. făureşte în suferinţă, adevărata, liber
tate este responsabilă, dureros de responsabilă.
Unii se vor stăpâni pe viaţa şi pe moartea lor. Aici pot
interveni şi motive "estetice”, căci nimic nu e mai umilitor
pentru Narcis decât decăderea comună şi moartea comună.
Mai bine să mori superb şi să stârneşti interesul şi admi
raţia. Omul, scria Montherlant, "dovedeşte două lucruri cu
sinuciderea sa: curaj şi stăpânire. Atunci sinuciderea este
înflorirea vieţii aşa cum flacăra este înflorirea torţei.” Dar
nu este oare o iluzie literară? Este vorba cu adevărat de
stăpânire sau, dimpotrivă, de o posedare de către forţele
întunericului? Este vorba de o detaşare suverană sau, dim
potrivă, de o extremă ataşare de această lume? Cineva nu
a putut obţine, sau urmează să piardă ceea ce a dorit cel
mai mult şi, din acest motiv, se sinucide. Asceţii nu se si
nucid. în Demonii, Kirilov vrea să devină dumnezeu sinu-
cigându-se în deplină cunoştinţă de cauză când cunoaşte,
117
OLIVIER CLEMENT
dincolo de bine şi de rău, o clipă de o stranie plenitudine.

Se sinucide şi sinuciderea nu este decât moarte.
Şi dacă uneori, în destinul acestor "supraoameni”, to
tul a depins doar de lipsa unui cuvânt de prietenie într-un
moment decisiv? Montherlant, tatonând în întuneric, îşi
aprinde lampa şi constată că tot nu vede mai bine. îi te
lefonează medicului care îi dă lovitura de graţie spunân-
du-i că nu mai este nimic de făcut, că ochii săi sunt pier
duţi. Atunci se sinucide.
Nu judecăm. Judecata nu ne aparţine nouă. Nouă ne
rămâne doar o groază sacră şi compasiunea şi rugăciunea.
Doar certitudinea că suntem cu toţii responsabili şi că
fiecare sinucidere, cum scria Antonin Artaud referindu-se
la Van Gogh, este o "sinucidere a societăţii”, o victimă a
lipsei de comuniune între oameni. Dar nu trebuie nici să
banalizăm sau să idealizăm sinuciderea, ba chiar să o elo
giem, cum făcea o broşură care, mai anii trecuţi, pretindea
că oferă cel mai bun mod de folosire. Nimeni nu este pro
prietarul vieţii şi morţii sale şi cei ce fac speculă cu aceste
(pseudo) titluri de proprietate sunt nişte criminali.
Severitatea tradiţională a Bisericilor este astăzi puternic
mitizată. Poate că ar trebui să evidenţiem sensul acestei
severităţi, lată ce aş avansa: se înşală cine îşi imaginează
că se eliberează prin sinucidere de conflictele şi suferinţele
de aici. Nu te poţi aneantiza, oricare ar fi rătăcirea, nu poţi
decât să-ţi schimbi starea. Omul care se sinucide pentru
că nu mai suportă să trăiască închis în sine-însuşi, în pro
pria noapte, în realitate nu face decât să se închidă şi mai
mult în această opacitate. Dincolo, conştiinţa sa se va trezi
şi cât de grea îi va fi această trezire! De cele mai multe ori,
sinuciderea este cu certitudine cea mai rea manieră de a
intra în moarte, de a începe exodul sufletului care va intra
în lumină închis, uneori plin de ură. Desigur, poate că mai
des decât ne închipuim, sinuciderea poate fi şi reversul
unei implorări. Nu ştim. Iată de ce mi se pare atât de
118
importantă rugăciunea pentru cei care s-au sinucis. Şi

uneori rugăciunea ca ei să ne ierte.
în secolul trecut. Mitropolitul Filaret al Moscovei, du
pă ce i-a retras dreptul de a sluji unui preot ale cărui be
ţii deveniseră scandaloase, a început să aibă coşmaruri în
care nişte siluete se contorsionau şi se văitau. Inspirat de
Sfântul Serghie, l-a chemat pe preot şi l-a cercetat. Acesta
a sfârşit prin a-i mărturisi că. dezgustat de sine din cauza
viciului său, fusese ispitit să se sinucidă şi, de atunci, a
început, în cunoştinţă de cauză, să se roage, de fiecare
dată când săvârşea Euharistia, pentru sufletele celor care
s-au sinucis. Mitropolitul văzuse în visele sale aceste
suflete, lipsite acum de mijlocitorul lor. Filaret l-a trimis
din nou în parohia sa cerându-i să continue această rugă
ciune. într-o amplă "rugăciune pentru cei morţi” compusă
în anii douăzeci, în toiul vijeliei de războaie şi revoluţii, de
un episcop, la mănăstirea Sfanţul Iov din Potceaiev. citim:
"Doamne, iartă-i pe cei care s-au sinucis într-un moment
de rătăcire.”
în timpul crizelor istorice şi spirituale majore, instinc
tul morţii nu poate fi învins prin interdicţii morale obişnu
ite, pe deasupra din ce în ce mai uzate, dacă nu chiar con
testate. De altminteri, un anumit moralism şi dolorism
creştin poate otrăvi viaţa, suprimându-i evidenţa şi con
tribuind la sinucidere. Numai un influx divin, trecând prin
breşa pe care a deschis-o Crucea lui Hristos în zidurile
închisorii acestei lumi, poate aduce puţină iubire fără ură.
un pic de bunătate adevărată, puţină frumuseţe fără
estetism, o viaţă mai tare ca moartea. Atunci "pulsiunea
morţii” poate deveni smerită şi răbdătoare acceptare a
crucii care ne deschide căi neaşteptate de nădejde. Există
un fel de raport tainic de inversiune între cel care se sinu
cide şi Cel Care S-a răstignit, între crucea care dă moartea
prin absorbirea ”neantizantă” în sine-însuşi şi crucea care
dă viaţă prin sacrificiul de sine. în inconştient nu există
119
OLIVIER CLEMENT
numai, cum am spus deja, infraconştientul mortificat, ci şi

supraconştientul luminos, această inimă profundă pe care
se înscrie, la trezire, în filigranul chipului lui Hristos, ade
văratul chip al fiinţelor şi al lucrurilor.
în Pavilionul canceroşilor de Soljeniţân, "bătrânul doc
tor” a îndurat moartea femeii iubite înrădăcinându-se în
veşnicie, lăsând tăcerea şi rugăciunea să umple prăpastia
săpată de doliu până când inima i-a devenit ca un lac
liniştit în care se oglindesc luna şi stelele. După aceea,
când întâlnea un bolnav, nu-1 cunoaştea mai întâi în jocul
"orizontal” al condiţionărilor şi determinărilor, ci în relaţia
sa unică, personală cu veşnicia. Şi această "simpatie”, în
sensul deplin al cuvântului*, îl lumina în stabilirea diag
nosticului.
Astfel de prezenţe "părinteşti” (sau "materne”, sau "fră
ţeşti”) ar fi putut poate, printr-o atenţie plină de iubire, să-l
smulgă pe sinucigaş din obsesia sa, ar fi putut să-i spună,
să-l facă să înţeleagă: nu eşti singur; şi să-i dea munţi pe
care să-i escaladeze.
în aceste perspective, este important să inventezi o eti
că a iubirii şi a creaţiei, o cultură a gratuităţii în care în
ţelegerea secretă dintre copil şi bătrân îi poate salva pe
amândoi de disperare. Sinuciderea, mult mai frecventă as
tăzi, devine martorul cel mai evident al nihilismului. Mai
rămâne ca cei ce sunt creştini să înţeleagă că Dumnezeu
cel răstignit pe tot răul din lume este cu adevărat Dum
nezeul celor fără-de-Dumnezeu, că mulţi dintre sfinţi sunt
sinucigaşi care au ratat sinuciderea pentru că, în ultima
clipă, au auzit murmurul Paştelui. De acum întregul iad
poate deveni Biserica în care răsună "Hristos a înviat!”.
* Pătimire împreună cu (n.tr.).
120
DEDICAŢIE
Da, viaţa înviată, "viaţa veşnică” începe de acum. în

existenţa noastră se deschid adevărate "găuri negre”, dar
noi ştim că în ele, în ciuda aparenţelor, nu se află nimicul
derâderii contemporane, ci Hristos Care "prin moarte a
învins moartea”. Sclipiri de slavă ne îmbrăţişează şi pe noi
cu blândeţe, mai întâi doar pentru câteva clipe, apoi din ce
în ce mai durabil. Există momente de încredere, de pace,
de tăcere în care simţim că se redeschide Paradisul, că
atingem împărăţia: când rugăciunea, sau lectura din Scrip
tură, din atâtea alte cărţi1, se suspendă deodată într-un
acord de orgă, când o privire, "oceanul lăuntric al unei
priviri” ne primeşte (şi dacă atâtea priviri devin dure, devin
absente sau se sting, privirea unei icoane nu mă părăseşte),
când migdalul în floare îşi desfăşoară în azur absoluta sa
frumuseţe, în reculegere şi bucurie creatoare (în mâinile
olarului, în ritmul poemului sau al muzicii...). Simplă enu
merare ce s-ar putea prelungi la infinit. în oroarea lumii,
cântecul unei mierle, parfumul unei narcise, numele celor
1. Pentru bizantini, textele majore ale Părinţilor şi Sinoadelor fac

acelaşi corp cu Scriptura, pe care o comentează şi o prelungesc.
121
OLIVIER CLEMENT
dragi şi Numele lui lisus - "trebuia neapărat ca o faţă să

răspundă tuturor numelor din lume2” - ne spun că există
o altă lume în care lumea noastră devine alta.
La pornire primim ceea ce, în mod brutal, trebuie să
numim o anumită cantitate de energie cosmică. Dar mai
primim şi vocaţia de a fi o persoană al cărei tainic nume es-
, te înscris în ceruri şi care poate folosi, modela şi orienta
această energie. Trupul nostru este mai întâi un simplu
cordon ombilical care ne releagă de univers, creşte din el
şi apoi se detaşează, slăbeşte până la moartea fizică. Şi to
tuşi, dacă ne deschidem vieţii Celui-înviat, dacă ajungem
să "respirăm Duhul Sfânt” putem trezi în noi trupul slavei
şi să facem din trupul nostru un clavecin oferit Marelui
Muzician al lumilor transformând "negentropia” fizică,
atunci când se prăbuşeşte, în "negentropie” spirituală (se
înşelau oare anticii atunci când vorbeau despre muzica
sferelor?). Astfel, puţin câte puţin, aproape imperceptibil,
se trece de la eul psihobiologic moştenit, condiţionat, la
subiectul personal propriu-zis pentru că este re-legat, în
Hristos, de Tatăl abisal şi de tu, de atâtea «tu-uri» dintre
care nici unul nu este mai puţin abisal. Atunci persoana
devine trupul său, devine trupul lumii, devine Biserică du
pă cuvântul Sfântului Maxim Mărturisitorul din Mistagogia
sa. Microcosmos, fără îndoială, şi apoi? Doar nu cosmosul
ne mântuieşte. Ci omul devine mai degrabă "macrocos-
mos3” fiind chemat să depăşească şi să înglobeze univer
sul, acest logos alogos4 pentru a-1 transfigura. Când simţim
că Dumnezeu este "Viaţa vieţii noastre”, trupul slavei tre
sare şi creşte în noi, zi şi noapte, fie că luăm seamă, fie că
nu, ca sămânţa de muştar care a crescut şi s-a făcut o
plantă atât de mare încât se odihnesc şi se adăpostesc în
2. Paul Eluard, L ’amour, lapoesie, Paris, 1929.

3. O "lume mare”, mai mare decât lumea pe care o asumă.
4. Un "cuvânt fără cuvânt”, un cuvânt încă mut care aşteaptă
cuvântul de la noi. Expresia aparţine lui Origen.
122
ea păsările cerului (îngerii, fără îndoială) (cf. Marcu, 30-

32). Este chiar puterea pământului care, ne spune parabo
la precedentă (Marcu 4,30-32), astfel însămânţat, în loc să
ne atragă spre mormânt dă rod în noi până la secerişul
împărăţiei.
Filocalia vorbeşte în mod semnificativ de "pământul ini
mii”. Când sfinţi ca Francisc d’Assisi sau Serafim de la
Sarov s-au schimbat în întregime, în sufletul şi trupul lor,
este deja pământul care, în ei, se ilumina, devenea, pornind
din inima lor, "pământ ceresc”.
Dacă trăim, oricât de puţin, viaţa Celui-înviat, dacă ne
lăsăm propria moarte să se pârguiască în noi ca un fruct
de lumină, atunci plecarea ne va fi o cea de pe urmă "tre
cere”, în chiar sensul Paştelui (Pesah în ebraică înseamnă
trecere). Murind în Hristos intrăm pe căile învierii.
Se ştie că martirii, în momentul cel mai acut al suferin
ţei, pentru că se abandonau şi se întrupau în Domnul lor
Cel-Răstignit, adesea erau copleşiţi de bucuria învierii.
De-am putea avea şi noi încrederea lor când va veni acea
ultimă desprindere! Păgânii, în primele secole ale erei noas
tre, îi numeau pe creştini "cei care nu se tem de moarte”.
Pentru că sunt, şi sunt mereu, acea preoţie-împărătească,
acei profeţi încoronaţi de flacăra Duhului Sfânt, "Duhul
Slavei”.
Să dansezi în ne-murire căci, cu adevărat, "este o slavă
să trăieşti”. Să trăieşti, să mori, să înviezi, să treci de la
"trupul morţii ” la "trupul slavei”.
CUPRINS
TRUP ÎNSUFLEŢIT, SUFLET VIU....................................... 7

TRUPUL LUI HRISTOS ŞI TRUPUL LITURGIC............... 18
“OMUL CEL TAINIC AL INIMII”........................................ 31
ASCEZA ŞI DORINŢA...................................................... 44
POSTUL ŞI TĂCEREA.....................................................50
EROSUL ŞI IUBIREA....................................................... 63
TAINA IUBIRII................................................................ 73
DESPRE AVORT ŞI ALTE CÂTEVA PROBLEME............82
MOARTE, NE-MURIRE................................................... 92
NOTA I: DESPRE REÎNCARNARE.....................................108
n o t a ii :DESPRE SINUCIDERE...................................... 114
DEDICAŢIE....................................................................121
Coperta : Necredinţa lui Toma
Mozaic, Sfânta Mănăstire HOSIOS LUCAS, Grecia
Tehnoredactarea şi viziunea grafică : Iu lian M irea
Culegere computerizată : S ora E u g en ia V la d
Redactor: G a b riela M oldovean u
Toate drepturile asupra ediţiei de faţă aparţin

Asociaţiei Filantropice Medicale Creştine CHRIST1ANA
ISBN 973-97364-0-8
Lucrare executată la S.P. „BUCUREŞTII NOI"
Str. Hrisovului nr. 18 A, sector 1, Bucureşti
Tel./Fax: 667.21.85
în Sfânta Liturghie trupul devine limbaj. Trupul ascultă
Cuvântul în desfăşurarea Sa imnograjică şi îi răspunde prin
întreaga lui capacitate de a se exprima prin gesturi. îi răs
punde, când prosternăndu-se, încovoiat cu fruntea lipită de
pământ, trup de smerenie făcut ţărână, devenind pământul
cel bun în care sămânţa rodeşte o sută, după parabola
Semănătorului, când în picioare, în libertatea fiului adoptiv,
mijlocitor chemat să desăvârşească sintezele hristologice a
pământului cu Raiul, a lumii cu lumile îngereşti, a vizibilului
cu invizibilul a creaţiei cu Creatorul.
Olivier Clement
*
A u to r a n u m e ro a s e c ă rţi de teo lo g ie p rin ca re ră s p u n d e
fră m â n tă rilo r co n tem p ora n e, re p u ta t teo lo g şi istoric fra n cez,
profesor de Teologie M orală la Institutul Teologic O rtodox Sfântul
S erghie din Paris, dom n u l O livier C lem en t este o vo ce ortod ox ă
foarte a p recia tă şi ascu ltată în O cciden t p en tru fin eţea şi p ro s
peţim ea teologiei sale ca şi pen tru caracterul ei ecum enic. Printre
cărţile sale am intim : D ia logu es avec. le P a tria rch e A thena goras,
Q uestions su r l’hom m e, L 'A u tre S oleil ( o autobiografie spirituală ),
Le Visage interieur, Sources, Ies m ystiques ch retien s des origines,
L e Chant des larm es, e s sa i su r le repentir, D e u x tem oins: V ladim ir
Lossky e t P a u l E vd okim ov, L ’E g lis e orthod oxe etc.
Asociaţia Filantropică Medicală Creştină

CHRISTIANA
ISBN 973-97364-0-8

Olivier Clement - Trupul Mortii Si Al Slavei

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Olivier Clement - Trupul Mortii Si Al Slavei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Adormirea M aicii Domnului - icoană, secolul XV

Galeriile Tretiakov, Moscova

Astăzi, omul civilizaţiei occidentale se străduieşte să

Creştinismul este cu adevărat religia întrupării şi învi­

fac opţiunile fundamentale.

1. Poeme dogmatice, 8, PG 37, 452.

Oscilând astfel între “trup” şi “duh”, bazar şi nephesh.

pească se strecoară aşadar - ca un strigăt după unitate,

mult lăudată de Claude Vigee3lasă uneori să se vadă trupul

3. Claude Vigee, La Faille du regard, Paris, 1987.

* Credem că autorul se referă la învierea de apoi care poate fi spre

decât lăcomie şi batjocură.” Este o condiţie care, desigur,

5. Archipel du Goulag, tor. fr., Paris, 1974, t.II, p.459.

a trupului, o picătură de veşnicie dăruieşte plenitudine

Celălalt îmi este dezirabil/indezirabil aşa cum şi eu îi

(I. Op.cit., p. 105.

durerea, pe moartea celuilalt. în vrăjmaş, ca să-şi uşureze

Aceleaşi observaţii se pot face şi despre relaţia dintre

7. L ’entretien injmi, Paris, 1969, p.200.

Dar ”cosmizându-se” astfel, omul riscă să se piardă

Un creştin nu poate vorbi despre trup decât pornind de

El şi pentru El (...) şi toate prin El sunt aşezate” (Col. 1,16-

lisus o acceptă, îi dezvăluie intenţia profundă: “mult a iu­

noul botezat şi prin care se redobândeşte trupul din Rai).

2. Despre Numirile Dumnezeieşti, cap. 11,1 şi 2.

taina întrupării ca pe o reculegere a unei succesiuni tru­

posibilitate de a exorciza o sacralizare narcisiacă şi angoa­

6. Despre Numirile Dumnezeieşti, IV, 7.

Ier rătăcitor în căutarea adevărului este primit intr-o seară

zi, reprezintă în Hristos-”Alfa şi Omega”, în acelaşi timp,

7. Grigoire de Nazianz, Imnul serii, în Boeme dogmatice, PG 37, 311-312.

“privegherile” praznicelor din sinaxar se binecuvântează

9. Sfântul Maxim Mărturisitorul, Mistagogia 2, PG 91,669

nevăzute şi bunele miresme simţite ca semne sensibile ale

11. Id.,Despre Ierarhia Cerească, I, 3.

Totul, în acest trup al lui Hristos şi adunare eclezială,

atenua puterea acestor cuvinte atât de violent trupeşti {ver­

primeşte o umanitate reunificată, părtaşă la taina Treimii

13. Trad. fr., Lausanne, 1987.

Trupul este chemat ca prin asumarea lăuntrică a cele­

tică de "patimă”. Patima care le condiţionează pe toate ce­

forme de participare la energiile dumnezeieşti prin firea

Trupul omenesc este zidit, în structura şi ritmurile sa­

ră Duh”. Sângele, lichid ca apa, sărat ca marea, roşu şi

Condiţia umană "căzută” (nu vom dezvolta aici o teolo­

raportăm la thymos, inima duhovnicească trebuie să o

şi ”Iisuse”. Formula care pare să se fi fixat la Athos în Evul

I 2. Recits d ’un pelerin russe ă son pere spirituel. Traducere franceză

întregii fiinţe, cumpătată, blândă, fără grijă, detaşată şi,

14. Cuvinte despre nevoinţă, Cuv.21 şi 31.

Acest nemărginit patrimoniu de înţelepciune nu poate

publicată în 1782, se deschide cu un lung text istoric

tenţă”. Şi arta poate juca aici un mare rol - şi este deja un

tru, slavă Ţie!” pot, adesea, să dilate spaţiul în nemărginire

19. Isaac Şirul, Op.cit..,Cuv. 72.

să-l văd expunându-se pe perete. Adevărata măsură a omu­

O cugetare mai adâncă asupra ascezei ne va permite să

ezie, să vedem imaginaţia creatoare a lui Dumnezeu1. Omul

I. Evoluţia este scriitura lui Dumnezeu, desigur contrariată, une­

fost Georg Groddeck* care a transfigurat ”es”-u! freudian

Când Wilhelm Reich declară că erosul pune universul

3. Cuvânt despre rugăciune, 124 (Filocalia, I )

Iată de ce marii oameni duhovniceşti nu sunt deloc

4. în realitate «viaţă îngerească» (bios angelikos) înseamnă mai

Creştinismul este cu adevărat religia întrupării şi învi

lisus o acceptă, îi dezvăluie intenţia profundă: “mult a iu

taina întrupării ca pe o reculegere a unei succesiuni tru

posibilitate de a exorciza o sacralizare narcisiacă şi angoa

atenua puterea acestor cuvinte atât de violent trupeşti {ver

Trupul este chemat ca prin asumarea lăuntrică a cele

tică de "patimă”. Patima care le condiţionează pe toate ce

Trupul omenesc este zidit, în structura şi ritmurile sa

Condiţia umană "căzută” (nu vom dezvolta aici o teolo

să-l văd expunându-se pe perete. Adevărata măsură a omu

I. Evoluţia este scriitura lui Dumnezeu, desigur contrariată, une

de pe aripa templului S-ar fi lepădat de trup refuzând gravi

2. Trebuie să reamintim că Dumnezeul nostru nu este atotputer

nu e decât o clipă. De la privirea atentă până la mărul pic

voile închise în această lume (sau, mai degrabă, conştien

în sfârşit şi mai ales, încă din primele secole ale creş

neposesive, să nu mai fie pentru ei decât feţe. în felul aces

Actualitatea tăcerii ţine mai întâi de inflaţia contem

Sau în lectură: "Dacă, deodată, se taie stihul de pe lim

Conflictul dintre creştinismul istoric şi eros a fost des

Deci, dacă Biserica ortodoxă a păstrat în slujba Cunu

Atunci se armonizează, puţin câte puţin, dorinţa şi tan

Se constată totuşi că tehnicile se ameliorează, că eşe

Am spus deja că pudoarea cu privire la moarte a înlo

Nihilismul mai întâi a stârnit ideologiile şi apoi le-a dis

crie Geneza în primele sale capitole se desfăşoară la ni

însufleţit de suflarea5lui Dumnezeu. Dar, deşi îşi are exis

Şi totuşi, moartea, reluată, reinterpretată de Dumne