Scrisoarea 2

Machine Translated by Google
HRISTOS SE ÎNTOARCE – Își spune adevărul
SCRISOAREA 2
(Această scrisoare ar trebui să fie meditată mai degrabă decât citită)
Eu sunt HRISTOS.
În timp ce operez din cele mai înalte tărâmuri ale CONȘTIINȚEI CREAȚII DIVINE, influența mea înconjoară lumea voastră.
Vorbind metaforic, sunt la fel de îndepărtat în „conștiință” de lumea voastră pe cât este soarele vostru de pământ. Totuși, dacă mă suni
cu sinceritate, îți sunt cât de aproape este necesar pentru a te ajuta.
Vor fi mulți care nu vor putea primi aceste SCRISORI. Astfel de oameni nu sunt încă pregătiți pentru
lor.
Vor fi cei care vor încerca să-și înăbușe existența, deoarece învățăturile le vor amenința traiul sau religia. Nu vor reuși. Aceste scrisori
vor fi întărite de opoziție.
Vor fi cei care vor primi aceste SCRISORI cu bucurie, pentru că în sufletele lor au știut asta
dincolo de religiile lumii a fost ADEVARUL – REALITATEA existentei. Aceștia sunt oamenii care vor prospera și vor salva în cele din urmă
lumea de la autoanihilare.
Îmi voi relua acum „autobiografia” de unde am rămas în ultima mea scrisoare.
Scopul meu de a vă oferi câteva dintre detaliile biografice ale intrării mele în viața publică ca profesor și vindecător este să vă aduc vie,
atitudinile și comportamentul meu tineresc, circumstanțele în care am dobândit propria mea stare de umanitate spiritualizată.
Este important să fiți capabil să vizualizați Palestina așa cum era când eram pe pământ și să vedeți clar conflictele interioare pe care le-
au stârnit învățăturile mele în oamenii îndoctrinați în credințele evreiești și

Rituri tradiționale.
Aceste conflicte se află în centrul incapacității evanghelitorilor de a înregistra, cu exactitate, tot ceea ce am încercat să predau
lor.
În Evanghelii sunt frecvente referiri la pildele mele care descriu realitatea Împărăției Cerurilor sau a Împărăției lui Dumnezeu, oricare
ar fi termenul folosit de evangheliști, dar nu s-a încercat nicăieri să ajungă la cuvintele în sine, să exploreze figurile de stil sau să ridice
sensul spiritual al Împărăției lui Dumnezeu sau al Împărăției Cerurilor.

HRISTOS SE ÎNTOARCE – Își spune adevărul 2 Scrisoarea 2
În timp ce vorbesc despre adevăratele mele predici date oamenilor, veți putea, în lumina experiențelor mele din deșert și a propriei
cunoștințe despre faptele științifice, să puteți înțelege, în sfârșit, puțin din ceea ce încercam să predau. atunci.
Întrucât nu am reușit în mare parte, este imperativ să se facă o altă încercare pentru a face acest lucru, la începutul acestei epoci, în acest
mileniu, deoarece este pe baza cunoștințelor și a cunoștințelor mele spirituale privilegiate, cele mai înalte, că următoarea epocă va fi
fondată și dezvoltată.
A fost – și este – esențial pentru ca un Învățător precum eu și alții am fost, super-sensibil și total dedicat mental și emoțional în căutarea
Adevărului Existenței, să vină pe pământ să CUVINĂ CUVINTE pe care să le descrie oamenilor de pe pământ, închis. în cuvinte, ceea ce se
află în DIMENSIUNEA UNIVERSALĂ CREATIVA într-o stare neformată. Dacă nu ar fi fost astfel de Învățători inspirați, oamenii de pe pământ
ar fi rămas în ignoranță cu privire la tot ceea ce se află dincolo de pământ – gata de contact, de experimentat personal și absorbit pentru
a promova evoluția spirituală viitoare.
Nu numai asta – despre Biblie se spune că este cea mai citită carte din lume. În forma sa actuală și-a îndeplinit scopurile.
Noul Testament, așa cum este, cu tot bagajul său de interpretări greșite, este un factor de descurajare pentru spiritual
evolu ie. Acum este timpul să avansăm într-un nou tărâm al percepției și înțelegerii mistice.
Din moment ce îmi este imposibil, să cobor din nou în corpul uman pentru a vorbi lumii, și am altele
dimensiuni cărora le slujesc, am antrenat un suflet sensibil să primească și să transcrie. Este cel mai apropiat eu
pot face să vorbesc cu tine personal. Sper că veți putea primi și accepta acest lucru.
Orice este eronat este șters. S-ar putea să fii sigur de asta.
Incidentele și vindecările relatate în paginile următoare nu sunt importante. S-au întâmplat, dar sunt date doar pentru a vă permite să
înțelegeți adevărata lor semnificație spirituală.
Vreau ca tu, în timp ce citești, să raportezi condițiile de acum 2000 de ani cu viața și vremurile tale prezente. Vreau
tu să consideri personajul lui „Isus” ca pe o „icoană” a ceea ce poate fi realizat în cele din urmă de către fiecare ființă umană care este
pregătită și dispusă să devină un membru fondator al „împărăției cerurilor” pe pământ.
Deși oamenii din lumea voastră actuală sunt ceea ce voi numiți sofisticați, înțelepți în „cunoașterea și învățarea” lor moderne, versați în
maniere contemporane și în noi moduri de a relaționa unii cu alții, în principiu, oamenii cu toți acești ani în urmă erau la fel. ca și voi înșivă.
Ei au fost controlați și motivați în întregime de IMPULSURILE lor gemeni de
Legătura – Respingere
Dorințe-Repulsiuni
chiar asa cum esti.
Ei iubeau, urau, criticau, condamnau, defăimeau și bârfeau, aveau ambiții de a se ridica la vârful societății, disprețuiau pe cei care au fost
eșec în viață, „dormeau” în secret, cum îi spuneți voi, și ironizau pe cei care erau diferiți în orice fel. fa ă de ei în i i.
Pentru a vă ajuta să înțelegeți pe deplin și să intrați în timpul meu pe pământ, „conștiința mea a coborât în planul vostru de existență
pământească pentru a experimenta din nou „persona” lui „Isus” și

emoții și evenimente în care am fost implicat.
************************************
Când am părăsit deșertul și am pus piciorul pe drumul care ducea spre satul meu Nazaret, eram încă bucuros,
exuberant de bucuros în cunoștințele atât de glorioase revelate mie în deșert. Mi-am concentrat gândurile în întregime asupra a tot
ceea ce învățasem și, dacă gândurile mele s-au abătut spre formele mele negative de gândire anterioare, m-am îndreptat rapid către
„Tatăl” pentru inspirație și determinare în a le depăși. În acest fel, m-am întors, în mod constant, la Lumina conștientizării și înțelegerii.
Unii oameni m-au privit de sus, văzându-mi bucuria și, de asemenea, aspectul meu murdar și neîngrijit. Eram fericit cu băutura, se
întrebau ei? Alții mă priveau cu dezgustări. În loc să reacționez cu furie ca în trecut, mi-am amintit că am fost binecuvântat cu viziuni și
cunoștințe pe care nici măcar nu puteau să înceapă să și le imagineze. I-am binecuvântat și m-am rugat pentru ca viziunea lor interioară
să fie deschisă în mod similar și am continuat pașnic pe drumul către casa mea.
Au fost totuși săteni care au privit cu compasiune starea mea jalnică și s-au grăbit în casele lor să-mi aducă pâine și chiar vin pentru a
mă ajuta pe drum. Întotdeauna era cineva care oferea adăpost pentru noapte. „ Viața Tatălui” într- adevăr mi-a asigurat toate nevoile și
mi-a oferit protecție la nevoie.
În tot acest timp, nu am spus niciun cuvânt despre săptămânile mele în deșert. Am simțit că timpul nu era încă copt.
În cele din urmă, am ajuns în orașul meu natal, Nazaret, iar sătenii s-au batjocorit deschis, arătându-mă spre sinele meu murdar.
și haine zdrențuite.
„Dirty lazy layabout” au fost câteva dintre cuvintele mai amabile care mi-au fost aruncate.
Am venit la ușa mamei cu un sentiment de groază, din moment ce știam că va fi mai șocată decât vecinii ei când m-a văzut stând în fața
ei: subțire, oasele se văd prin piele, ochii înfundați și obrajii scobiți, fața arsă în negru. iar buzele bătute de soare, iar barba crescută
lungă și zgârietă.
Hainele mele! Ar fi revoltată când ar vedea hainele mele – culoarea lor originală acoperită complet de praful din deșert și de cârpa ruptă
și zdrențuită.
Am urcat treptele și m-am pregătit să suport căldura furiei mamei mele. Când am bătut, sora mea a venit la u ă. S-a uitat la mine, cu
gura căscată, cu ochii mari și speriată, apoi mi-a trântit ușa în față. O auzeam alergând în spatele casei, țipând: „Mamă, vino repede, e
un bătrân murdar la ușă”.
O auzeam pe mama mormăind supărată pentru sine, grăbindu-se spre u ă. Deschizând-o, ea se ridică, înrădăcinată în stare de șoc.
Am zâmbit, dar pentru o clipă, ea m-a privit în sus și în jos cu groază din ce în ce mai mare, când și-a dat seama că această creatură
îngrozitoare era într-adevăr fiul ei rebel, Isus.
Mi-am întins mâna spre ea, spunând: „Știu
că îți provoc multă durere, dar mă poți ajuta?”
Imediat, expresia ei s-a schimbat și m-a atras înăuntru, a asigurat ușa.
— Repede, i-a spus ea surorii mele speriate. „Opriți zgomotul ăsta și puneți apă la fiert. Fratele tău este înfometat.
Nu contează în ce necazuri a intrat, el ne aparține. El trebuie îngrijit. Cu blândețe, ea m-a ajutat să-mi dau jos
hainele și m-a aplecat peste un recipient mare cu apă și m-a curățat. Mi-a spălat și tuns părul și barba și mi-a acoperit ușor rănile de pe
corp și buzele cu un unguent vindecător. Niciunul dintre noi nu a rupt tăcerea.
Am savurat dragostea pe care mi-a arătat-o și am încercat să-mi arăt recunoștința printr-o persoană mai blândă și mai sensibilă
abordare.
După ce m-a ajutat să-mi pun un halat curat, ea m-a așezat la o masă frugală, cu pâine, lapte și miere.
Fără tragere de inimă, ea mi-a dat vin, ca să-mi iau putere, dar era evident că a crezut că vinul fusese cauza
situației mele șocante.
Apoi m-a condus la un pat și mi-a pus o husă. Am dormit câteva ore și m-am trezit împrospătat la a
dimineața, strălucitoare de soare văzut prin fereastră.
Tânjeam acum să vorbesc cu mama, să-i spun că eu sunt într-adevăr un Mesia, dar nu genul pe care și-l imaginau
evreii. Aș putea salva oamenii de rezultatele rele ale „păcatelor” lor. I-aș putea ajuta să-și găsească sănătatea,
abundența, împlinirea nevoilor lor, pentru că acum îi puteam învăța exact cum fusese lumea.
creată.
După cum am încercat să-i spun, ea a început prin a fi entuziasmată și încântată. Ea a sărit în picioare și a vrut să
se grăbească să spună vecinilor că fiul ei era într-adevăr Mesia – ar trebui să audă cât de frumos vorbea acum – și
că postise în deșert!
Dar am oprit-o să facă asta. I-am spus că încă nu i-am spus ceea ce mi s-a dezvăluit. Unul dintre cele mai
importante lucruri pe care le învățasem a fost că evreii ortodocși au greșit cu totul în credința lor într-un „zeu”
răzbunător. Nu exista asa ceva.
Aceasta a înspăimântat-o și a supărat-o și ea a exclamat: „Dar cum va guverna Iehova lumea și ne va face buni și
va asculta de profeții Săi, dacă El nu ne va pedepsi? Ești acum atât de mare încât o să le spui marilor preoți propria
lor treabă care le-a transmis de pe vremea lui Moise? Ai de gând să aduci
mai multă rușine pentru casa asta?
Ea a început să plângă, spunând cu furie: „Nu te-ai schimbat deloc. Te-ai schimbat doar în ceea ce spui. Nu mi-ai
adus decât durere. Cum aș fi putut crede vreodată că vei fi un Mesia?
Cu ideile tale ciudate, vei conduce oamenii într-un chin mai mare decât oricând. Frații mei au
auzit-o plângând și au venit în fugă, vrând să mă scoată din casă. Pentru că nu am făcut-o
vreau o tulburare, m-am oferit să plec liniștit.
Dacă așa a reacționat mama mea, aș putea fi sigur că toți ceilalți vor reacționa la fel la ceea ce voiam să le spun.
Mi-am dat seama că am nevoie de un timp liniștit de odihnă absolută și liniște în care să-mi adun toate gândurile
și experiențele împreună. Ar trebui să mă rog pentru îndrumări inspirate despre cum să-i abordez cel mai bine pe
evrei cu mesajul meu de „vestire bună”. Eram sigur că „Viața Tatălui” îmi va satisface nevoia și voi găsi undeva
locul potrivit. Mama mea, deși furiosă de aparentele mele „atitudini cu capul mare”, a fost, totuși, sfâșiată de
sentimentele ei de dragoste și compasiune față de starea mea slăbită. Ea a respins tot ceea ce păream să susțin –
răzvrătire, dispreț pentru religia evreiască, atitudini înalte față de autoritate, voința mea de sine și aroganța, dar
încă mă iubea și se temea profund că voi ajunge în cele din urmă în probleme mai mari decât Am crezut vreodată
că este posibil.
Ea i-a avertizat pe frații mei, spunându-le să-și țină argumentele zgomotoase și s-a întors către mine. 'Poti ramane
aici până vei fi mai bine, spuse ea. — Poate că, în timp ce ești aici, pot spune ceva sens în tine. Pot să-ți spun
acum, dacă ieși în stradă și începi să vorbești așa cum ai făcut cu mine – vei ajunge într-o stare și mai proastă ca
niciodată. Oamenii buni vor scuipa și vor arunca peste tine gunoiul lor putred. Ești o rușine pentru familia ta.
Așa că, în ciuda furiei ei, am râs și i-am mulțumit și am sărutat-o cu căldură. Cu bucurie, am rămas alături de ea, știind foarte bine că sub
furia ei, era profund îngrijorată pentru mine. M-a hrănit bine și mi-a făcut haine noi bune. Am apreciat tot ce a făcut ea pentru a-mi
îmbunătăți aspectul, deoarece știam că, pentru a mișca liber între bogați și săraci, trebuie să fiu îmbrăcat în mod acceptabil în haine
decente.
Uneori, în casă era lipsă de alimente. Bazându-mă pe puterea „Tatălui” meu, le-am completat fără să spună nimic. Nici ea. Știam că se
întreba cu tristețe dacă, pe lângă toate celelalte obiceiuri proaste ale mele, eu
o adăugase acum pe cea de hoț.
Apoi m-a prins cu o pâine proaspăt coptă în mâini și a știut că nu am ieșit din casă.
să-l cumpăr și nici aragazul nu fusese folosit în ziua aceea.
Ea nu spuse nimic, dar mi-a aruncat o privire lungă și meditativă. Am văzut că atitudinea ei se schimbă în acel moment.
Nu mai era sigură de terenul ei. Începea să-și pună la îndoială propriile atitudini față de mine și, de asemenea, adevărul afirmațiilor mele:
„Ce sa întâmplat cu el în deșert? Cum a putut să facă o pâine fără foc, făină și drojdie? Ce înseamnă? Este el Mesia? Apoi fratele meu i-a
tăiat mâna. Îl durea mult când s-a supurat. Mi-a permis să-mi pun mâinile pe rana lui și să mă rog în liniște. Am putut vedea că a simțit
„Puterea” curgându-i în mână pentru că s-a uitat ciudat la mine.
„Durerea a dispărut”, spuse el scurt. A fost obscur când a plecat și am știut că, deși era u urat să nu mai sufere de durere, nu mă plăcea
pentru că l-am putut ajuta. I-am simțit gelozia.
Sora mea și-a opărit mâna și un alt frate se plângea adesea de dureri de cap. Am putut să vindec
pe amândoi.
Frații și surorile mele au început să glumească despre „puterile mele magice”. Ei s-au întrebat ce „rău” le-aș face dacă m-ar enerva.
Tensiunea din cămin s-a adâncit și am simțit tristețe pentru mama care tânjea după liniște în casă.
Dar ea a văzut schimbări în comportamentul meu și a fost mângâiată. Eram mai tăcută, controlat vizibil izbucnirile probabile, stăpânit în
energie, înfrânat nerăbdarea, nu m-am mai certat. Am devenit mai grijuliu, mai ascultat
mormăielile ei feminine, au ajutat-o în casă reparând mobilierul spart și a mers pe dealuri până la ferme îndepărtate pentru a găsi fructele
și legumele pe care le dorea.
Am ajuns să o iubesc cu tandrețe și compasiune așa cum ar trebui să fie iubită o mamă.
Într-o zi, ea s-a îndrăznit să mă întrebe: „Încă spui că Iehova este un mit?’ „Iov a spus că dacă Iehova
ar fi să-și retragă suflarea, toată firea s-ar prăbuși împreună. Asta este
„Iehova” în care cred și l-am văzut.
„Nimeni nu L-a văzut pe Iehova!” spuse ea hotărât.
— Am văzut CEL Care a adus la iveală toate lucrurile, am răspuns eu lini tit. „Îl numesc „ Tatăl ” pentru că este IUBIRE PERFECTĂ; IUBIRE
mai perfectă decât a unei mame am adăugat, zâmbindu-i. „IT funcționează în, prin și pentru toată crearea ITS . „Tatăl” din mine este cel
care ți-a adus lucrurile de care aveai nevoie în casă și i-a vindecat atât de repede pe frații și surorile mele”.
Am văzut că începea să înțeleagă puțin din ceea ce am spus.

— Dar „păcat”? ea a intrebat.
„Nu există „păcat” așa cum îl înțelegem noi. Suntem născuți să ne comportăm așa cum facem. Trebuie să găsim o modalitate
de a ne depăși gândurile și sentimentele umane, deoarece ele ne separă de protecția „Tatălui” și ne aduc boala și mizeria. Când
vom învăța cum să depășim „sinele”, vom intra în Împărăția Cerurilor”. Mama s-a întors în tăcere, gândindu-se evident la ceea
ce i-am spus, dar nu mai era supărată. stiam
se gândea la declarațiile mele și și-a dat seama că i-ar fi răsturnat lumea sigură și binecunoscută. Fără credința ei într-un Iehova
care amenință cu răzbunare îngrozitoare dacă omenirea ar fi nestăpânită, ea s-ar simți pierdută și nesigură. Ea s-ar întreba
cum s-ar descurca lumea dacă ar fi lăsat în totalitate în seama oamenilor să controleze faptele rele ale lor și ale altora. Chiar și
regii și guvernanții erau răi în ei
actiuni. Fără ca Iehova să conducă și să-i pedepsească pe păcătoși, unde s-ar termina?
În timp ce mi-am recăpătat puterea, am studiat Scripturile cu sârguință pentru a-mi permite să mă întâlnesc cu farisei și
cărturari cu încredere. De asemenea, era imperativ să știu ce se scrisese despre Mesia, pentru că eram convins că sunt „cel”
despre care au vorbit profeții. Într-adevăr, aș putea să salvez – să salvez – oameni din mizerie, boală și sărăcie, chiar să îi redau
sănătatea și prosperitatea, arătându-le adevărul cu privire la Împărăția Cerurilor și la Realitatea „ Tatălui”.
Când m-am simțit suficient de pregătit să ies, să învăț și să vindec, pentru a-i face pe plac mamei mele, am fost de acord să
merg, într-un Sabat, la sinagoga din Nazaret și să vorbesc congregației.
După cum era obiceiul, m-am ridicat în picioare și am fost înmânat lui Isaia să citească. Am ales pasajul care profețește un
Mesia care va elibera pe evrei de orice tip de robie:

„Duhul Domnului este peste mine, pentru că m-a uns să propovăduiesc săracilor vestea bună,
m-a trimis să vestesc robilor slobozirea și orbilor căderea vederii.
Să pună în libertate pe cei asupriți, să vestească anul

binevoitor al Domnului.”
Apoi m-am așezat și am zis: „Astăzi ați văzut împlinirea acestei profeții în mine”. Pe fețele
bărbaților erau șoc și uimire, dar am continuat să vorbesc, știind că „Tatăl” îmi va spune ce să spun. Cuvintele au venit fără
ezitare.
Am vorbit despre experiența mea în deșert și am relatat viziunea mea despre copilul care crește până la maturitate, în tot
acest timp, fără să știe, înfășurându-se cu curele mentale și lanțuri, orbindu-se și întemnițându-se astfel în întunericul interior
și depărtându-se de Dumnezeu.
Le-am explicat că, făcând acest lucru, s-au expus opresiunii din partea cuceritorilor, sclaviei, sărăciei.
si boala.
„Căci Dumnezeu este LUMINA”, am spus. „Și LUMINA este substanța tuturor lucrurilor vizibile. Iar LUMINA este IUBIRE care
face ca toate lucrurile să se bucure de om.' „Toate binecuvântările abundenței și sănătății erau disponibile în mod gratuit lui,
care Îl iubea pe Dumnezeu cu minte, inimă și
suflet și a trăit strict după Legile lui Dumnezeu.' Când am
terminat, în sinagogă a fost liniște deplină. Am simțit că congregația a experimentat ceva ciudat și puternic și a fost ridicată la
un plan superior al gândirii și nu doream ca nimic să tulbure liniștea transcendentă a acelui moment.
Apoi au început șoaptele între ei. Se întrebau cine sunt! Unii erau convinși că eu sunt persoana, Iisus, a cărei familie era
cunoscută în sat, dar alții nu puteau accepta acest lucru, din moment ce eu vorbisem ca unul cu autoritate.
Din păcate, am simțit reacțiile mele vechi la acești oameni religioși revenind. Știam că mă disprețuiseră în trecut și așa că mă
așteptam la respingere. Am revenit la vechile mele atitudini provocatoare și i-am înfuriat complet. Prin propriile mele reacții
umane, am invitat la dezastru. Și aproape că am dezastru.

Bărbații mai tineri, îndemnați de bătrâni, s-au repezit asupra mea și m-au târât pe cea mai înaltă stâncă pentru a mă arunca
spre moarte, dar m-am rugat „Tatălui meu” pentru eliberare. Dintr-o dată, părea că erau atât de agitați încât aproape că nu
știau ce fac și s-au întors unul împotriva celuilalt, am putut să alunec din mijlocul lor și
evadare.
A fost ciudat. Păreau să nu observe plecarea mea.
Prost zguduită de experiența mea, am reușit să îi trimit un mesaj mamei, spunându-i că plec imediat din Nazaret și cobor la
Capernum, un oraș plin de milă de pe malul mării Galileii.
La început, m-am gândit să mă alătur unor vechi cunoștințe, dar am simțit, intuitiv, că nu este ceea ce trebuie făcut. Așa că,
până în jos și la intrarea în oraș, m-am rugat pentru îndrumarea „Părintelui” și pentru ajutor în găsirea unei locuințe. Nu aveam
bani și nu aș cerși.
În timp ce mergeam pe stradă, a venit spre mine o femeie de mijloc, încărcată cu coșuri pe brațe. Fața ei era întristată. Se părea
că plânsese. Dintr-un impuls, am oprit-o și am întrebat-o unde aș putea găsi cazare. Ea a spus, pe scurt, că de obicei îmi oferă
un pat, dar avea acasă un fiu foarte bolnav. Ea a adăugat că trebuia să cumpere provizii pentru a-i hrăni pe „mângâietorii” care
s-au adunat deja să plângă când fiul ei a murit.
Inima mea s-a întristat pentru ea, dar s-a și bucurat. Imediat, am fost condus la cineva pe care l-aș putea ajuta.
Mi-am exprimat simpatia și m-am oferit să-i duc coșurile la ea acasă.
S-a uitat la mine o clipă, întrebându-se cine aș putea fi, dar aparent a fost mulțumită de aspectul și comportamentul meu. Pe
drum, i-am spus că probabil l-aș putea ajuta pe fiul ei.
'Esti un medic?' ea a intrebat.

I-am răspuns că nu am primit nicio pregătire medicală, dar cu toate acestea l-am putut ajuta.
Când a ajuns la casa ei – mare și bine construită din piatră, indicând starea socială și prosperitate, ea m-a dus la soțul ei,
spunând: „Acest bărbat spune că poate ajuta fiul nostru”. El dădu din cap moros, dar nu spuse nimic. Femeia, Miriam, m-a tras
departe spunând că era tulburat și

foarte supărat.
„Băiatul este singurul nostru fiu dintre multele fiice și îl învinovățește pe Dumnezeu că i-a dat copilului boala”. Miriam a plâns.
„Dacă vorbește astfel împotriva lui Dumnezeu, ce alte necazuri vor fi îngrămădite asupra noastră, eu
mirare?'
— Mângâie-te, am spus. — În scurt timp, fiul tău va fi din nou bine. Ea

părea îndoielnică, dar m-a condus în camera în care zăcea băiatul. Era fierbinte și înăbușitor și era plin de „bine-doritori”
posomorâți și vorbăreți. I-am cerut mamei să elibereze camera, dar vizitatorii au fost rezistenți. Au vrut să vadă ce se va face și
au plecat doar fără tragere de inimă când Miriam și-a sunat soțul să vorbească cu ei. Îi auzeam certându-se cu tatăl în camera
alăturată.
Ce credea că ar putea face acest bărbat, dacă doctorul nu ar fi putut să-l ajute pe băiat? Tatăl a intrat
camera să vadă singur.
Fiul său era palid de moarte și avea febră mare. Mama a explicat că nu își poate menține mâncarea jos și că avea intestine moale. Era
așa de câteva zile și slăbise atât de mult, încât medicul spusese că nu se mai poate face pentru el. Probabil că ar muri.
Mi-am pus mâinile pe capul băiatului și m-am rugat, știind și mulțumind din inimă în tăcere că VIAȚA „Tatălui” va curge în jos prin
mâinile mele și în trupul lui. Astfel lucrarea de vindecare ar fi îndeplinită. Am simțit o căldură extremă și o vibrație furnicături în mâinile
mele, iar Puterea se revarsă în corpul lui firav. Am fost copleșit de mulțumiri pline de bucurie. Cât de grozavă, cât de minunată a fost
„Viața Tatălui” când a fost eliberată pentru a-și face lucrarea naturală de vindecare!
Mama și tatăl lui, părând îngrijorați, întrebându-se ce avea să se întâmple în continuare, se țineau de mână și se uitau cu atenție. Pe
măsură ce au văzut cum culoarea fiului lor se schimbă treptat de la alb la o strălucire mai sănătoasă, ei au exclamat uimiți și încântați.
După ceva timp, băiatul s-a uitat la mine, spunând strălucitor: „Mulțumesc. sunt bine acum. Mi-e foame și vreau ceva de mâncare.
Mama lui a râs de fericire și l-a ținut strâns, dar arăta și îngrijorată.
— Nu pot să-ți dau de mâncare, fiule. Doctorul va fi supărat. Fusese
avertizată să-l înfometeze, cu excepția apei. Am zâmbit și am spus: „Este vindecat. Poți să-i dai pâine și vin, iar el le va ține jos. Tatăl său,
Zedechia, era cu toții uimiți de bucurie și recunoștință. După ce și-a îmbrățișat băiatul iubit, s-a întors spre mine și mi-a strâns mâinile
cu căldură. A continuat să mă mângâie pe umăr, dar dând din cap, incapabil să vorbească pentru lacrimile care îi curgeau pe obraji.
După ce și-a recăpătat în mare măsură calmul, a trecut în sufragerie și a spus oamenilor
acolo: „Fiul meu, aproape mort, a revenit din nou la plinătatea vieții!”.
Cuvintele lui au fost întâmpinate cu un mare zgomot de jubilație, entuziasm, neîncredere, întrebări, râsete și felicitări. Mama băiatului
stătea acolo, cu chipul înconjurat de zâmbete.
După aceea, nu s-a mai pus problema de a avea nevoie de cazare. Când Zedechia le-a spus „mângâietorilor” uimiți că băiatul s-a
vindecat, iar tânărul însuși a apărut zâmbind la ușă și a cerut, încă o dată, mâncare, „binevoitorii”, toți, s-au adunat în jurul meu și m-a
invitat la casele lor.
Am preferat însă să rămân cu tatăl băiatului, care acum a spus că are multe întrebări de adresat; el
speram ca pot sa le raspund.
După ce mâncarea și vinul au fost puse pe masă și toată lumea a fost invitată să mănânce săturat, Zedechia s-a așezat și a pus prima lui
întrebare.
El a spus: „Ați făcut ceva ce niciun preot sau doctor nu ar putea face. Vindecarea vine doar de la Dumnezeu.
Deși ești un străin, înțeleg că trebuie să vii de la Dumnezeu. 'Da.' Am spus. Iar oamenii
murmurau, mirați.
— Această boală care a venit asupra fiului meu. A fost aceasta o pedeapsă pentru ceva ce am greșit în trecut? Și cum aș putea să comit
un păcat atât de grav încât Dumnezeu să vrea să-mi ia singurul meu fiu?
Mulți dintre oameni au dat din cap când au auzit aceste cuvinte.
— Ai pus întrebarea la care vreau cel mai mult să răspund, Zedechia. Dumnezeu ne dă VIAȚĂ și ființă. El nu le-ar smulge pe
acestea, așa cum un om va smulge o comoară de la alt bărbat pentru că este supărat pe el. Acesta este felul în care se
comportă omenirea. Nu Dumnezeu. Și Dumnezeu nu este așezat pe un tron într-o parte a cerului, așa cum regii umani stau
pe tronuri și își guvernează poporul. Acesta este modul uman și o credință umană – nu adevărul. Calea lui Dumnezeu este
cu mult dincolo de orice poate gândi sau visa mintea umană. Numai eu am „văzut” „Ceea ce ne-a adus la ființă” și știu că nu
este genul de „Dumnezeu” predat de rabini. Am văzut că este „ Iubire perfectă” și din acest motiv aș vorbi mai degrabă
despre „Tatăl”, pentru că am văzut că Ea lucrează în fiecare ființă vie, menținându-i într-o stare bună de sănătate, așa cum
un tată uman lucrează pentru a să-și păstreze copiii bine hrăniți, îmbrăcați și protejați în adăpostul unei căminuri. L -am
„văzut” în tot ce este în lume.
'Cum poate fi asta?' întrebă un bărbat îndoielnic.

„Nu este posibil ca o „ființă” individuală de orice fel să fie peste tot deodată. Dar aerul este peste tot, deși nu-l putem vedea.
Cu toate acestea, știm – și nu ne îndoim – că este foarte real și foarte important pentru existența noastră. Dacă nu ar fi aer
și nu l-am putea respira, am muri. Mișcarea aerului,
pe care noi îl numim vânt, nu-l putem vedea, dar îl vedem agitând frunzele și împingând norii pe cer, așa că știm că aerul
este în jurul nostru și deasupra noastră și este puternic. Și acum te voi întreba, care este cel mai real
și o parte valoroasă a unui om – corpul sau mintea lui?
Unii au răspuns că este trupul, altfel nu ar avea loc pe pământ, nu ar putea lucra, nu ar putea fi văzut, nu ar fi cunoscut. Alții
au spus că credeau că mintea lui este mai importantă decât corpul lui.
Și i-am răspuns: „Mintea lui este cea mai importantă parte a lui, deoarece fără mintea lui, nu ar putea puterea
corpul lui. El nu ar mânca, nu ar bea, nu ar dormi, nu va mișca, nu va plănui sau nu ar trăi. Totuși, nu putem vedea mintea.
Putem ști că avem o minte doar datorită gândurilor pe care le produce și pentru că gândurile modelează un fel de acțiune
în viața noastră. Credem că mintea lucrează prin creier. Da, da. Căci cum ar putea creierul, născut din carne, să producă
gânduri, sentimente, idei, planuri? Și acum ar trebui să vă fie clar că așa este „Tatăl” prezent în toate lucrurile; Este „mintea”
care conduce în spatele minții umane, lucrând marile Sale lucrări în fiecare ființă vie. Știm că așa este, pentru că vedem
minunile pe care le aduce. Vedem creșterea copiilor, vedem mâncarea pe care o mănâncă transformată în mod miraculos
într-o altă substanță care îi hrănește și îi face să crească. Cum se întâmplă acest lucru, nu începem să știm și nici măcar să
ne imaginăm. Chiar dacă am ști, tot nu am ști ce a făcut ca un proces de viață atât de important să funcționeze în corpurile
vii ale fiecărei specii. Vedeți cât de minunat, corpurile fiecărei specii sunt modelate și create cu intenție, în mod expres
pentru a transforma felul de hrană pe care o mănâncă, în hrană pentru a crește oase, sânge și carne. „Acum ne arăți aceste
lucruri, putem vedea că sunt cu adevărat minunate”. a exclamat un tânăr. 'Sunt! Sunt! Vedem trupurile tinere trecând prin
diferitele stadii de dezvoltare și vedem mintea lor ținând pasul cu dezvoltarea lor fizică până când tinerii și fecioarele încep
să tânjească
să-și găsească un soț și să devină ei înșiși părinți. Atunci marea lucrare a concepției este îndeplinită și creșterea seminței din
pântece continuă, până când apare ca un copil la termen. Gândi! Cine determină toată această creștere constantă și
ordonată în interiorul femeii, de unde provin planurile care guvernează dezvoltarea corectă a capului, corpului și membrelor
și care sunt neschimbate de la o femeie la alta și de la o specie la alta? Cine decide momentul exact în care va începe
nașterea – mijloacele fizice prin care copilul va fi adus din uter, furnizarea de lapte pentru copil? Gândește-te – este
mamă? Nu, nu este mama, ea este doar martora a tot ceea ce se petrece în ea din momentul în care soțul ei a fost la ea și și-a sădit
sămânța pentru a se alătura cu a ei. Face Dumnezeu toate aceste lucruri de departe?
Se îndreaptă gândurile lui la fiecare bărbat și femeie și hotărăște când vor avea loc aceste lucruri?
Nu, toată această muncă este realizată de „Puterea Minții Creative”, „ Viața Iubitoare Inteligență” din fiecare ființă vie. Vedem dragostea
părinților față de puii lor, fie ei pasăre, animal și om. Unde face asta
dragostea vine de la? Este extras din „Puterea Minții Creative” – Iubirea Perfectă – a „Tatălui” din noi.
Pentru că „Tatăl” face lucrarea în interiorul plantelor, copacilor, păsărilor, animalelor și omului însuși, suntem aici astăzi, trăim, respirăm,
mâncăm, dormim, avem copii, îmbătrânim și apoi murim de nerăbdare. într-un loc mai fericit. Toate acestea sunt lucrarea „Tatălui” activ
în noi. Cum poți nega adevărul a tot ce am spus în seara asta? Astăzi, ai văzut un tânăr muribund adus din nou la plinătatea vieții în scurt
timp – eu am fost cel care l-am vindecat? Deloc. Din mine nu pot face nimic. A fost VIAȚA care este „Tatăl” activ în toate lucrurile, care a
venit cu forță deplină pentru a repara un corp bolnav și
să-l aduc din nou la sănătate deplină pentru că am crezut că va fi și nu m-am îndoit.
În cameră se auziră oftaturi de satisfacție. S-a arătat o lumină nouă, un interes nou, chiar și o nouă blândețe
fetele lor.
— Atunci de ce suferă omul atât de grav? întrebă Miriam.
„Pentru că atunci când omul este născut, când VIAȚA ia formă în sămânță, Ea preia umanitatea care o separă de orice alt individ din
lume. Pentru a-l face singur, o figură singuratică, unită cu nimeni alta, singuratică, privată, propria lui persoană, IT devine supusă – este
controlată de două impulsuri puternice în natura sa pământească – să se țină tare de toate acele lucruri pe care le dorește foarte mult și
să respingă și să alunge tot ceea ce nu vrea. Aceste două impulsuri fundamentale ale omului stau la baza fiecărui lucru pe care l-a făcut
de-a lungul vieții sale și sunt în întregime responsabile pentru necazurile pe care omul le aduce asupra sa.
Deși „Tatăl” este activ în interiorul omului, IT nu are nimic de umanitate în IT.
Prin urmare, „Tatăl” nu reține nimic, nu respinge nimic, nu condamnă nimic, nici măcar nu vede „răsăli”. Tot ceea ce face omul pe care
omul îl numește „păcat” este doar din această lume și este pedepsit doar în această lume – pentru că este o Lege a Existenței Pământești,
după cum știți, că orice veți semăna, veți culege ca o recoltă asemănătoare. Pentru că el trage VIAȚA și MINTE din „Tatăl”, omul însuși
este
creativ în gânduri, cuvinte și fapte. Orice gândește, spune, face și crede, se întoarce la el într-o formă similară, ceva timp mai târziu. Nu
există nicio pedeapsă din partea „Tatălui” – orice rău vin asupra omenirii este în întregime făcut de ei.” Oamenii murmurau că aceasta
era o învățătură cu totul nouă și, totuși, avea mai mult sens decât tot ceea ce fuseseră învățați înainte.
Mai multe voci m-au îndemnat să le spun mai multe.
„Vă spun, în mine ați văzut VIAȚA activă ca vindecare; urmează-mă și vei auzi de CALEA pe care trebuie să o mergi pentru a găsi fericirea;
în cuvintele mele vei găsi adevărul existenței niciodată revelat de niciun alt om.
„S-a spus despre Mesia că va rosti secrete ascunse încă de la începutul creației. Vă spun cu adevărat, aceste secrete le veți auzi de la
mine. Dacă le asculți cu atenție și le înțelegi sensul și le practici adevărul și te ții de legile lor, vei fi înnoit și vei intra în Împărăția Cerurilor.'
După ce am vorbit, oamenii au rămas liniștiți pentru o clipă și apoi s-a auzit un zgomot de discuții entuziasmate, dar Zedechia s-a ridicat și
a spus că era timpul ca gospodăria să se așeze. Băiatul lui avea nevoie de somn, iar soția și fiicele lui, de asemenea, erau obosite după tot
plânsul lor.
S-a aranjat ca, a doua zi dimineață, să cobor în port și să fie aduși la mine oameni bolnavi. Astfel, am putut să-mi lansez misiunea și totul
a fost aranjat rapid pentru mine în cel mai bun mod posibil. Se părea că, dacă nu mă vindec, nu ar exista niciun interes și nici o acceptare
pentru tot ce aveam să le spun. Vindecarea a demonstrat adevărul a ceea ce voiam să predau, iar învățăturile mele ar explica motivele
pentru care am putut să le aduc vindecare de la „Tatăl”.
Când m-am trezit a doua zi dimineață, m-am simțit plin de bucurie, în așteptarea unor lucruri minunate care vor urma.
După ce mi-am rupt postul, am pornit împreună cu Zedechia spre portul orașului, cu inima strălucitoare de dragoste pentru toți cei pe
care îi treceam. I-am salutat cu căldură, spunându-le că am „vești bune” pentru cei care doreau să o audă.
Când am ajuns la debarcader, am găsit bărbați, femei și copii așezați la pământ, așteptând sosirea mea.
Unii și-au întins mâinile spre mine implorând. Aceștia păreau foarte bolnavi, unii erau infirmi, mulți erau
acoperit de răni.
Încă mă durea inima pentru starea lor jalnică, dar acum mă puteam bucura și pentru că știam că nu era „Voința Tatălui” ei ar trebui să fie
așa. Dimpotrivă! „ Tatăl” a fost Însuși totul vindecator, toată sănătatea, toată starea de fitness. Am demonstrat asta cu o seară înainte și
acasă. M-am bucurat că voi putea să demonstrez acest adevăr minunat mulțimilor care se adună acum în jurul meu.
O față tristă mi-a atras atenția. Era încrețită și slabă și strâmbă. M-am dus la ea și am îngenuncheat lângă ea, mi-am pus mâinile pe capul
ei și am simțit imediat fluxul „Puterea Tatălui” prin mâinile mele, vibrând prin capul ei până când întreg corpul ei s-a cutremurat cu Forța
Vieții care i-a energizat membrele.
Oamenii, urmărind asta, au fost uimiți și s-au întrebat ce aș putea să-i fac, dar alții și-au liniștit obiecțiile. Treptat, membrele ei au început
să se dezlege, să se lungească, să se îndrepte; chipul ei a devenit viu de bucuria revenirii puterii. Am ajutat-o să se ridice, apoi a rămas
mândră singură. Ea era așa
depășit de fericire; a început să plângă, apoi a râs și a dansat, strigând oamenilor: „Laudă
„Doamne”, a spus ea, „Lăudat pe Dumnezeu”, iar alții care stăteau acolo au preluat refrenul. Toți au fost profund mișcați de ceea ce
văzuseră.
Zdrobirea oamenilor care se apăsa împotriva mea a fost atât de mare, încât Zedechia s-a oferit să-i controleze. Într-o manieră ordonată,
ajutat de alți privitori nerăbdători, el a adunat pe cei bolnavi spre mine, pentru ca eu să-i îngrijesc după nevoia lor cea mai profundă.
În cele din urmă, simțindu-se obosită, gazda mea m-a invitat înapoi la casa lui să iau masa. I-a trimis pe cei pe care nu i-am putut vindeca
din lipsă de timp. Le-a asigurat că mă voi întoarce a doua zi.
A fost o seară festivă – atât de multe de vorbit – atât de multe de sărbătorit – atât de multe de învățat – atât de multe de învățat – toate
acestea, cu siguranță, „veste bune”, au fost de acord oamenii. Știam că de mulți, am fost acceptat ca vorbind cu adevărat despre ceea ce
„văzusem” în deșert.
Și așa a continuat multe zile. Oamenii veneau să mă vadă de departe. Zedechia și alți prieteni ai lui m-au ajutat să controlez mulțimile
pentru a-mi permite să vindec și să predau. Oamenii au ascultat cu bucurie. Vorbeau între ei despre „Tatăl” și erau dornici să afle mai
multe despre „curele și lanțurile” care legau oamenii în mizerie.

Pasul a devenit atât de mare, încât mi-am dat seama curând că va trebui să-mi găsesc propriii ajutoare pe care să mă pot baza.
ajuta-ma. Era timpul ca Zedechia să se întoarcă pentru a-și conduce afacerea cu pielea în care fusese
neglijând.
M-am dus pe dealuri să mă rog pentru alegerea „ucenicilor”. Când mi-a venit convingerea că voi fi ghidat pe cine să aleg, m-am întors la
Capernum. Am simțit o înclinație puternică să cobor pe malul apei pentru a vorbi cu niște bărbați pe care îi văzusem ascultând cu atenție
învățăturile mele.
Dacă își vor lăsa plasele de pescuit pentru a mi se alătura, rămânea de văzut. Dar când i-am chemat pe ei, Simon, Andrei, Iacov și Ioan, au
venit imediat, fericiți să ajute în lucrarea mea de vindecare și de învățare. Mi s-au alăturat și alții când mi-am început munca printre oameni.
Am părăsit gazda mea, casa lui Zedekaih, cu asigurările lui calde că mă pot întoarce oricând.
Așa mi-am început misiunea de profesor și vindecător rătăcind oriunde era nevoie prin orașe și sate. Înainte de a pleca, i-am adunat pe
tinerii care consimțiseră și erau dornici să mă ajute. Ei mi-ar asculta învățăturile și ar fi nedumeriți de multe lucruri pe care mi le-am dorit
a zice. Era vital să explic mai întâi fundalul a tot ceea ce mi se dezvăluise în deșert.
Le-am spus că, în ciuda modului meu de viață anterior leneș, am avut întotdeauna o profundă compasiune pentru oameni. Compasiunea
mea a fost cea care m-a făcut să mă întorc de la „Dumnezeu” predat de rabini. Când am vorbit despre respingerea mea totală a unui Iehova
pedepsit, am putut vedea îndoiala și șocul pe fețele lor.
Pe larg, am explicat că mă întrebam cum se poate vorbi despre un Dumnezeu „bun”, când era atât de multă suferință îndurată de copiii
nevinovați. În timp ce vorbeam, le-am văzut fețele relaxându-se treptat. Am continuat să-mi exprim îndoielile și furia anterioare până când
am văzut că expresiile lor se schimbă în cele de acceptare și apoi de acord deplin. Am descoperit că le-am pus propriile îndoieli și întrebări
pe care, anterior, ei nu avuseseră niciodată curajul să le pună în cuvinte.
În timp ce vorbeam împreună, le-am simțit ușurarea că nu mai erau singuri în rezistența lor secretă față de învățăturile rabinilor.
Le-am spus că a venit un moment când am început să realizez tot mai clar că îmi pierd viața. Am vrut să mă schimb și am simțit foarte
puternic că ar trebui să merg la Ioan Botezătorul ca punct de plecare, parcă, la începutul unui nou mod de a trăi.
Am descris ce s-a întâmplat în timpul botezului și cele șase săptămâni ale mele în deșert. I-am explicat că toate gândurile și convingerile
mele anterioare, atitudinile, aroganța, răzvrătirea au fost curățate treptat de conștiința mea în timp ce treceam prin revelațiile și viziunile
profunde care îmi arătau „Realitatea” pe care o numeam acum „Tatăl”. Am explicat natura „ Tatălui” și că această „Natura Divină” a
constituit și „Voința Divină”. Le-am spus că omul însuși a fost cel care, printr-o gândire greșită și un comportament greșit, s-a închis de
„Tatăl” din el și numai omul, mai întâi căiindu-se și apoi prin curățare mental-emoțională, și-a putut găsi propria cale de întoarcere. la
contactul deplin cu „Tatăl”. Când acest lucru s-a realizat, natura deplină a „Tatălui” va fi eliberată în mintea, inima, corpul, sufletul persoanei
și în mediul și experiențele sale de viață. Pe măsură ce se întâmpla acest lucru, o astfel de persoană ar intra în Împărăția Cerurilor condusă
de „Tatăl” și, de asemenea, Împărăția Cerurilor ar fi
stabilite în conștiința persoanei. Atunci ar fi atins scopul

în spatele existenței sale.
În timp ce vorbeam cu discipolii mei, le-am văzut reacțiile reflectate pe fețele lor. Orice îndoială dispăruse, acum era o lumină
de înțelegere și de bucurie. Acești tineri au devenit credincioși entuziaști și au exclamat: „Aceasta este într-adevăr o veste
bună!” Cu toate acestea, după prima acceptare a tot ceea ce am spus, au fost momente în care s-au întrebat dacă tot ce am
spus ar putea fi adevărat. Am înțeles asta. Să fie pregătiți să scape atât de profund de imaginea lui „Iehova”.
întipărit în mintea lor a fost nevoie de mult curaj.

Au fost momente când au vorbit între ei și s-au întrebat cine era acest bărbat care pretindea asemenea minuni? Să presupunem
că au venit cu mine și s-a dovedit că eu sunt într-adevăr un mesager al Satanei? Ce atunci? Ei aveau să fie aspru pedepsiți de
Iehova.
Aveau multe de pierdut – poziția lor în societate ca tineri treji și muncitori, reputația lor ca
meseriașii și artizanii, pierderea lor de venit și cel mai mare obstacol dintre toate, probabila mânie și respingere din partea
familiilor lor. Ce ar primi în schimb?

Le-am spus că nu le pot promite nicio răsplată pământească pentru ajutorul lor în răspândirea „evangheliei veștii bune”. Nu
mă îndoiam deloc că oriunde am merge ne vom oferi mâncare și adăpost și vom fi bine primiți de oameni. Nu puteam decât
să le promit Adevărul că „Tatăl” le cunoștea nevoile și le va împlini și îi va menține sănătoși. De asemenea, le-aș putea promite
că, pe măsură ce se întorceau către „Tatăl” și aveau încredere în „Tatăl” la fiecare pas, vor fi fericiți într-un mod în care nu
fuseseră niciodată fericiți înainte. Ei aveau să experimenteze ei înșiși Împărăția Cerurilor în măsura în care au lăsat deoparte
cerințele „eului” și au servit altor oameni. Ei ar fi martori la vindecări, iar acestea le-ar spori credința și le-ar da curajul să îndure
orice neplăceri ale călătoriei.
Și așa am ajuns să începem misiunea noastră de a răspândi „VESTIREA BUNĂ” a

„EVANGHELIA REGATULUI”.
I -am trimis pe acești tineri înaintea mea în orașul pe care trebuia să-l vizităm. Când au intrat în el, le-au spus oamenilor să se
adune pentru a auzi „Veștile bune despre Împărăția Cerurilor”. Oamenii au fost uimiți și au vrut să afle mai multe, dar ucenicii
i-au îndemnat să-și aducă prietenii și vecinii și li se va spune totul despre asta „când va sosi Iisus”, și va avea loc vindecarea
bolnavilor lor. Încântați, mulți au alergat să ajute la răspândirea „veștii bune” și în curând s-au adunat într-o mulțime uriașă.
Eu, care mă răzvrătasem atât de profund și pasional împotriva omiliilor religioase lungi care amenințau cu violența, pedepsele
și osânda păcătoșilor, am mers acum cu bucurie să-i întâlnesc pe aceștia.
mul imile.
Aveam „vestea mea bună” de împărtășit cu ei pentru a le lumina ziua și vindecarea bolilor și a suferințelor pentru a le bucura
viața.
În timp ce, înainte, mă mișcam printre oameni egoist și cu mâinile goale, luându-le bunăvoința și, uneori, înmânările lor cu
puțină recunoștință, am venit acum cu o abundență de posibilități dătătoare de viață pentru toți cei care erau pregătiți să-mi
asculte cuvintele și să ia măsuri. pentru a-și îmbunătăți calitatea vieții.
Vreau ca voi, cei care citiți aceste pagini, să înțelegeți pe deplin poziția mea în acel moment, starea mea de conștiință după
iluminarea mea în deșert și persoana pe care am prezentat-o compatrioților mei ca „Isus”. Au fost atât de multe presupuneri
încât sunt pe cale să vă spun adevărul.

M-am născut să am, la maturitate, un fizic fin, trăsături puternice de acviline, un intelect remarcabil și o dragoste pentru mimă și râs –
dar, ca mulți dintre voi astăzi, nu am avut grijă de talentele mele pământești. La momentul plecării în deșert, chipul și manierele mele
erau ceea ce ați putea numi „degradate” față de ceea ce ar fi trebuit să fie. În timp ce începusem să examinez și să mă răzvrăt împotriva
a ceea ce devenisem, intelectul meu
a suferit, de asemenea, din cauza utilizării greșite, implicat în mod constant în argumente și disensiuni asupra religiei și îngăduindu-se
la un discurs frânat. Am făcut oamenii să râdă. Mi-au plăcut bărbații și femeile cu care m-am amestecat, dar cu siguranță nu m-au
respectat. De aici și uimirea celor care mă cunoscuseră, când le-am vorbit în sinagoga din Nazaret.
În timp ce mama m-a alăptat înapoi la o sănătate bună, am folosit cu putere cunoștințele și iluminarea oferite de mine în deșert. Acest
lucru m-a readus la omul care trebuia să fiu.
Când mi-am început misiunea, eram pe deplin conștient că eram singurul cu cunoștințele supreme despre
secretele creației și ale existenței însăși. Prin urmare, aș putea spune cu deplină încredere: „Nimeni nu a „văzut”
„Tatăl”, ci pe mine”.
Știam că tot ceea ce bărbații credeau cu atâta toată inima era fals – nu real.
Știam că am fost special concepută și concepută de „Tatăl” pentru această misiune. Am fost binecuvântat din belșug cu energia fizică,
vitalitatea vorbirii și capacitatea de a concepe pilde semnificative, pentru a-mi permite să transmit mesajul cu succes și într-o formă care
nu va fi uitată niciodată.
Pe lângă asta, îi înțelegeam atât de bine pe semenii mei din asociere îndelungată cu ei, încât le cunoșteam cele mai îndrăgite speranțe,
temerile lor cele mai disperate; Știam ce i-a făcut să râdă și i-a îndemnat la batjocura și batjocura de bogați și pompoși; și știam, de
asemenea, cât de adânc, atât de mulți, tineri și bătrâni, au suferit tăcuți și curajos. Am cunoscut și am experimentat o profundă
compasiune față de populația care a trăit cu frica de – sau a îndurat – lovitura verbală a fariseilor și s-a închinat în fața legilor fiscale ale
romanilor. Știam cum spiritul lor mândru evreiesc a fost zdrobit de neamurile cuceritoare pe care au fost forțați să-i cinstească cu buzele
și salutările mâinilor și genunchilor, pe care totuși i-au disprețuit în spatele ușilor închise. Știam și pe deplin
a înțeles viețile și gândirea populației. M-am gândit anterior gândurilor lor, le-am simțit
resentimentele, au îndurat felul lor de neliniște în vremuri de lipsă, s-au simțit neputincioși în strânsoarea romanilor.
guvernare.
Acum știam că nimic din această suferință nu era cu adevărat necesară. Cunoscând, așa cum am știut, Realitatea existenței, Realitatea
lui „Dumnezeu” Universal, am putut percepe clar nebunia evreilor în autoritate, care impuneau populației un mod de viață împovărător
care era complet eronat și în contradicție directă cu Adevărul Ființei. Situația m-a înfuriat profund.
Prin urmare, am știut că am fost perfect modelat și perfecționat pentru a deveni un instrument purificat al Acțiunii Divine în Palestina -
condus de pasiunea mea pentru ADEVĂR și condus de compasiunea mea pentru semenii mei. Prin urmare, m-am numit „Fiul omului”
pentru că știam exact cu ce se confruntă omenirea în ei
vieti zilnice.
În plus, aveam încredere perfectă că îmi puteam atinge obiectivele de a aduce Adevărul oamenilor și, astfel, pot fi esențial în schimbarea
calității vieții lor. Din acest motiv, deși am știut chiar de la începutul misiunii mele că va exista o penalitate de plătit pentru tot ceea ce
mi-am propus să fac – transformarea cunoscutului evreu

lumea pe dos și pe dinafară – eram pregătit să o înfrunt, să o trec prin ea, nu puteam scăpa de ea,
pentru că iubeam oameni cu IUBIRE „Tatăl” curgând prin inima și ființa mea. Pentru „Tatăl” IUBIREA este
esența Dăruirii – dându-se pe Sine în ființă vizibilă și existență vizibilă și crește, protejează, hrănește, vindecă și împlinește
toate nevoile întregii creații făcute vizibile.
Știam că sunt darul mântuirii „Tatălui” pentru oameni – pentru lume –

NU -
așa cum au presupus și au învățat de-a lungul secolelor – mântuirea de pedeapsa aplicată de un Dumnezeu
mânios „păcătoșilor” –
DAR -
pentru a salva oamenii de repetarea zilnică a acelorași greșeli în gândirea greșită – gândire greșită care le-a creat nenorocirile,
sărăcia, boala și mizeria.
Pentru că am iubit atât de profund rasa umană, am fost pregătit să predau și să vindec în sfidarea preoților evrei. Eram pregătit
să mor pe cruce pentru ceea ce „văzusem” cu adevărat în deșert, știam din toată inima și voiam să împărtășesc până la ultima
picătură din capacitatea mea de a face acest lucru.

****************************
ĂSTA ESTE adevărul din spatele Răstignirii mele și tot restul pe care l-ați auzit este OM
FĂCUTĂ CONJECCTURĂ DERIVĂ DIN PRACTICA Evreiască a arderilor de tot în
TEMPLU.
****************************
Am fost un dar de la „Tatăl” omenirii pentru a-i ajuta să-și depășească ignoranța față de Legile lui
Existență și găsește adevărata Cale a Vieții care duce la bucuria, abundența și totalitatea perfectă a
Împărăția Cerurilor.
Acestea au fost percepțiile, dorințele, intențiile și scopurile și gândurile pe care le purtam în interior
mintea și inima mea. Acesta a fost cadrul mental-emoțional pământesc care îmbrăca conștiința mea spirituală
ascuns în capul și figura lui „Isus”.
Conștiința mea spirituală canalizată în formele de gândire și simțire de mai sus a fost cea care m-a determinat să pornesc o
călătorie de trei ani pentru a aduce oamenilor, ceea ce am crezut pe deplin, a fost salvarea finală din propria gândire și simțire
oarbă care și-au creat propriile lor sentimente. vieți tulburi. Am crezut cu adevărat că, dacă numai oamenilor li s-ar putea arăta
tot ceea ce mi sa dat să înțeleagă, își vor da seama de nebunia lor trecută.
și ar depune toate eforturile pentru a-și schimba gândirea și pentru a pune piciorul pe Calea Vieții care duce la Împărăția
Cerurilor. În acest scop, eram pregătit să-mi dau viața.
Din cauza interpretării greșite aduse misiunii mele de către profesorii evrei, adevăratul meu mesaj a fost denaturat din cauza
recunoașterii, iar scopul acestor Scrisori este de a aduce oamenilor din această New Age adevărul a ceea ce am spus cu
adevărat mulțimilor din Palestina.
Prin urmare, revenind la povestea mea despre acele zile, permiteți-mi să vă duc înapoi la o zi specială care a dat roade în rândul
ascultătorilor mei și a făcut o impresie de durată în mintea ucenicilor mei.
Prin urmare, și pentru mine, a fost o zi deosebit de semnificativă.

Mi-am luat o pauză de la presiunea oamenilor, să merg pe dealuri să mă rog și să meditez pentru a-mi reîncărca
baterii spirituale prin realizarea unei conexiuni profunde, puternice și mai puternice cu „Tatăl” din mine. Această conexiune a fost atât
de rapid ascunsă în conștiința mea când eram ocupat printre mulțimi încât am
era epuizat. Ajungând în peștera pe care o foloseam când eram în acea zonă, am scos paletul ascuns sub o stâncă
si se culca sa doarma. Totuși, în loc de somn, am simțit afluxul imediat al Vieții Divine, „ Tatăl”, iar oboseala s-a dizolvat pe măsură ce
corpul meu a fost încărcat cu Puterea care este Sursa Creativă a Întregii Ființe.
Am fost ridicat în conștiință în Lumina aurie și, pe măsură ce călătorisem în sus în această Lumină,
S-a schimbat brusc în cel mai pur alb și am știut că, în conștiință, mă aflam acum la portalurile Echilibrului care este dimensiunea Etern,
Universal, Infinit dincolo de orice concepție.
a minții umane.
Am observat LUMINA, dar nu era din Ea, nici nu era puternic în mine, deoarece aceasta era dimensiunea „Dumnezeu” a vidului, fără
formă a Echilibrului Universal. Dar a comunicat cu mine și mi-a infuzat cu IUBIREA Sa strălucitoare. M-a impresionat, încă o dată, că a fost
„Proces de creare-perfecționare-vindecare”
DRAGOSTE
guvernând toată existen a.
Știam că oriunde ar fi lipsă va fi în cele din urmă împlinire, chiar și atunci când apele curg
umple un lac.
Acolo unde este mizerie, ar fi bucurie pentru că era NATURA Universalului să se miște
în orice ființă vie care are nevoie, pentru a aduce împlinire și bucurie.
Știam că acolo unde nu există creștere, vor apărea circumstanțe care să promoveze creșterea.
Știam că acolo unde exista un sentiment de eșec, vor fi oferite provocări pentru a stimula oamenii
succes și încredere în sine.
Am „văzut” că această MUNCA DE IUBIRE inițiată constant de „Tatăl” în viețile oamenilor supraîmpovărați, s-ar putea să nu fie recunoscută
ca un „dar de IUBIRE” de către destinatari. S-ar putea să fie atât de cufundați în apatia, sentimentele lor de eșec, convingerea că nimic
bun nu le-ar putea veni vreodată în cale, că nu ar vedea nimic în viața lor dincolo de propriile convingeri și sentimente! Prin urmare, ar
face-o
rămân înrădăcinați în propriul iad auto-creat.
Nu era nevoie să-mi pară rău pentru nimeni. Singura nevoie era o inimă plină de compasiune și hotărârea de a aduce Adevărul pentru a
le vindeca ignoranța.
Cel mai mare dar pe care un om îl putea face altuia era iluminarea ignoranței existenței
și legile sale cosmice, pentru că ADEVARUL era:
Fiecare suflet a fost îmbrățișat în UNIVERSAL și gradul de INPUT UNIVERSAL prin MUNCA DE IUBIRE „Tatăl” în viața lor a depins în
întregime de receptivitatea individului.
Mi-am dat seama că ceea ce oamenii aveau nevoie urgent să audă era ceea ce tocmai mi se spusese.
Aveau nevoie să „vadă” și să realizeze pe deplin intenția și scopul și potențialul IUBIRII, care era însăși substanța ființei lor. Din
cauza neîncrederii lor, ei ar putea lăsa deoparte MUNCA IUBIREA „Tatălui” ca fiind mai „provocări care provoacă durere” și,
astfel, să se întindă în
eșec pentru totdeauna.
Am văzut acum, și mai clar, că am fost trimis să trezesc oamenii la toate posibilitățile de dezvoltare de sine, prosperitate și
atingerea bucuriei și fericirii, dar ar fi la latitudinea lor să se trezească și să profite de ceea ce li s-a oferit.
Îmi amintesc că această înălțare a durat toată noaptea, iar dimineața m- am ridicat simțindu-mă viu ca niciodată.
Mesajul meu fusese clarificat. Văzusem, și mai clar, Realitatea „ Tatălui” și știam că voi putea să ies în ziua aceea și să întâlnesc
mulțimile și să le transmit, puterea și viața

ceea ce mi s-a arătat.
În timp ce coboram din peșteră, am ajuns la o stâncă mare cu vedere la o prăpastie abruptă. Când m-am așezat, am putut să
mă uit în jos peste orașul pe care urma să-l vizităm în acea zi.
Am putut simți că „Procesul de perfecționare” – acel „Impul de a face întreg” – „Tatăl” – năpăduind prin mine și am dorit să-l
împărtășesc cu alții înainte ca problemele vieții de zi cu zi să - l cuprindă și să-și piardă puterea și conducerea. forță în conștiința
mea umană.
Ucenicii mei mi s-au alăturat la scurt timp mai târziu. La intrarea în ora , au vorbit oamenilor i
a îndrumat mulțimile adunate să treacă pe terenul în pantă dincolo de locurile de locuit.
Stând pe o stâncă mare în mijlocul lor, am început să vorbesc.
Am descoperit că pasiunea și bucuria – dorul, dorul și convingerea au fost toate spontan
turnat în cuvintele pe care le-am spus.
— Ești foarte apăsat și obosit. Sarcinile tale devin din ce în ce mai grele pe măsură ce îmbătrânești, burțile tale sunt adesea
goale, hainele tale devin urate, oamenii te enervează și simți că necazurile tale și greutatea sufletească nu se termină.
„Dar acesta nu este adevărul referitor la existența ta. Viețile voastre trebuiau să fie foarte diferite. „Dacă ați putea să vedeți
dincolo de sentimentele voastre – dacă ați putea doar să vă ridicați mințile pentru a intra în contact cu „Tatăl” din voi, ați fi
capabili să „vedeți” și să știți care ar trebui să fie starea voastră de existență. Ai realiza că ai fost creat pentru a te bucura de
abundență, protecție, sănătate și fericire.
„Dar pentru că, zilnic, trăiești cu frică de „bine și rău” și crezi și aștepți la acestea mai mult decât crezi că „Tatăl” este VIAȚĂ și
IUBIRE din belșug în tine, furnizându-ți toate lucrurile necesare
pentru sănătate și bunăstare, cele mai de temut experiențe „bine și rele” pe care le atragi în viețile și corpurile tale. Credințele
voastre în „bine și rău” sunt obscure – NU PENTRU – tot ceea ce „Tatăl” vă rezervă, dacă doar veți crede în „IUBIREA Părintelui”!
„Îți judeci ziua de azi și te aștepți de la ziua de mâine ceea ce ai experimentat în trecut.
Prin urmare, bolile zilelor tale de ieri se repetă continuu în viitor.
„Ești înrobit de amintirile tale și de credința ta neabătută că ceea ce a fost trecut trebuie să se întoarcă iar și iar pentru a te
împovăra și răni.
„Nu trebuie să vă vindecați corpurile sau să încercați să vă faceți viața mai bună, trebuie să vă vindecați
credinte!
— Ți-am spus că nu este nimic solid sub soare.
„Dacă ți-ai putea vindeca convingerile, aliniază-ți credințele cu adevărata intenție a „Tatălui” pentru tine, credințele greșite care
guvernează corpurile și viețile tale, s-ar dizolva ca ceața în soare.
„Fiecare circumstanță a voastră s-ar întoarce imediat la Intenția Divină din spatele întregii creații.
„Ați descoperi că pentru fiecare dificultate, pentru fiecare lipsă de orice fel, există întotdeauna un mijloc de a pune capăt
dificultății, există întotdeauna o umplere a coșului pentru a vă satisface nevoia.
„Ce crezi că se întâmplă când bolnavii vin la mine și îmi pun mâinile peste ei?
„Mă gândesc la boală, mă întreb dacă persoana va fi vindecată, mă tem că „Tatăl” poate doarme sau este atât de departe încât
nu pot fi auzit?
— Nu, dacă acestea ar fi gândurile mele neîncrezătoare, nu ar exista vindecare.
„Când o persoană se apropie de mine pentru vindecare, mă bucur imediat pentru că știu că Puterea care este „Tatăl” este în
mine, gata și așteaptă să se vindece în momentul în care o cer. Mulțumesc pentru că știu că „Voința Tatălui” este sănătate, nu
boală. De aceea, mă rog ca „Voința Tatălui” să se facă în persoana bolnavă. Pe măsură ce elimin credința în boală din corpul
persoanei bolnave și ȘTIU că „Voința Tatălui” a sănătății se revarsă în sistemul său, la fel și aparența – înfățișarea –
boala se schimbă în realitatea „Sănătatea Tatălui” și corpul este sănătos din nou.
„Boala nu este altceva decât o scădere a vitalității – o reducere a VIEȚII – în rândul celor afectați
parte. Restabiliți „Viața tată” la adevărata intenție și plan al sistemului dumneavoastră și al întregului sistem
functioneaza asa cum ar trebui.
„Vi s-a spus că Dumnezeu trimite boli, urgii, foamete, distrugere popoarelor atunci când acestea nu respectă legile Lui, vi s-a
spus că voi înșivă sunteți pedepsiți de un Dumnezeu mânios pentru păcatele pe care le-ați comis. Ce este pedeapsa, decât răul
sub pretextul binelui? Vă spun că răul nu vine de la Dumnezeu. Cum poate fi Dumnezeu din două părți – bine și rău?
„Numai în mintea voastră concepeți binele și răul, doar în inimile voastre gândiți și simțiți.
Aceste gânduri și sentimente nu au nimic de-a face cu adevăratul Dumnezeu, care este „Tatăl” din tine, aducându-ți toate
lucrurile bune dacă vrei să crezi că este așa.
„Crederea voastră în bine și în rău și în binele și răul din inimile voastre este ceea ce vă aduce boală.
„În realitate, trăiești în Împărăția Cerurilor, iar Împărăția Cerurilor este înlăuntrul tău și ești guvernat de „Tatăl”, dar pentru că
crezi în pedepsele de la Dumnezeu, crezi că numai jertfele din Templu vor salva voi, credeți că sunteți moștenitorul bolii,
sărăciei, mizeriei, creați cu mintea, chiar lucrurile pe care nu le doriți.
„Nu fi abătut – bucură-te și bucură-te și știi că cei care experimentează lipsa, departe de a fi pedepsiți și părăsiți de Dumnezeu,
chiar dacă au păcătuit, sunt cu adevărat binecuvântați.
„Omul care nu are nimic este bogat în Puterea „ Tatălui” dacă nu vrea decât să - L asculte, să aibă încredere în El și să trăiască înăuntru .
Aceasta.
„Căci când pântecele voastre sunt umplute, iar corpurile voastre cunosc u urin ă, iar mintea i inimile voastre sunt
confortabile, nu ave i nevoie urgentă i prezentă de „Tatăl” pentru a deveni activ în voi pentru a vă îndeplini nevoile.
Crezi că prin propriile gânduri și mâini îți împlinești cu ușurință propriile nevoi, așa că atunci când vorbești despre
„Dumnezeu” poți vorbi doar despre ceea ce ai auzit vorbit de alții – tu, tu însuți, nu ai experiență directă cu „Dumnezeu”.
— Luați în considerare cei bogați. Sunt scufundați, legați, blocați în propriile lor bogății. Se trezesc dimineața
și merg la treburile lor zilnice, neștiind nimic despre Puterea „Tatălui” din ei. Ei gândesc gândurile care le vor spori
bogățiile, gândurile care vor stimula „sinele”, trimit porunci care îi vor împovăra pe cei care îi slujesc, își trăiesc viața
după propria lor alegere.
Prin urmare, pentru că își trag viața limitată doar din propria gândire umană limitată care iese din mințile și inimile lor
trupești, ei se îmbolnăvesc și experimentează la fel de multă mizerie ca și omul care nu are nimic. Ei nu realizează că
sunt doar pe jumătate vii pentru că nu sunt în contact cu SURSA DE
VIAȚA, „ Tatăl” din ei. Nici ei nu „văd” vreodată atât de mult din binele în care a intrat
viețile lor nu sunt concepute de ele înșiși, ci este LUCRAREA DE IUBIRE a „Tatălui” ascunsă în ei.
„Liderii religioși sunt în largul lor în confortul lor în pozițiile de autoritate. Nu au nevoie de nimic în afară de propriile
satisfacții fizice. Deoarece nu au cunoștințe personale despre Dumnezeu, ei trebuie să citească, din Cărțile lor Sfinte,
cuvintele oamenilor sfinți rostite cu o mie de ani în urmă și să spună
oamenii ce cred ei că înseamnă cuvintele.
„Dar tot ceea ce vorbesc este extras din propriile lor minți mici, care sunt închise în confortul vieții lor, cufundate în
așteptările despre ceea ce vor mânca și bea și ce îmbrăcăminte vor purta pentru a impresiona oamenii. Ei nu știu nimic
despre inspirația care a dat naștere cuvintelor rostite de profeți cu toate acele secole în urmă. Nici ei nu știu dacă acele
cuvinte sunt ceea ce trebuie să auzi cu adevărat la asta
moment, pentru că vremurile s-au schimbat.
„Crede-mă, oamenii bogați și liderii religioși sunt puternici în lucrurile pământești și nu vor să fie
au trecut de la tot ceea ce ei consideră sigur și veșnic în tradițiile și respectările lor. Orice abatere va zgudui
fundamentele credințelor lor și, prin urmare, ale vieții lor, și astfel își construiesc apărări mentale împotriva afluxului
Puterii „ Tatălui”. Și ei se îmbolnăvesc și ei, în felul lor, cunosc mizeria ca și voi, care nu aveți mângâieri pământești.
„Nu există nicio diferență între voi, care aveți puțin în viață și cei care le aveți pe toate, căci bogații și săracii deopotrivă
se îmbolnăvesc, își fac dușmani, se găsesc singuri.
„Dar potențialul de a câștiga mai mult decât pot spera vreodată cei religioși și bogați să câștige, în sănătate, fericire,
bună părtășie, realizare în modul de viață ales, este enorm. Și când totul va fi împlinit, vei ști că oportunitățile,
capacitatea, inspirația au venit toate de la „Tatăl” din interior, pentru că vei ști că nu ai fi putut niciodată să faci astfel
de lucruri dacă nu l-ai fi întrebat pe „Tatăl” din tine . să te ajute să-ți folosești toate talentele, să pui multă mâncare în
dulapuri și haine pe spate și fericire și o viață bună pentru copiii tăi.
„Toate aceste lucruri le va face „Tatăl” pentru voi, dacă nu cereți – și credeți – și știți – și amintiți-vă în orice moment –
că „Tatăl Natură” este să creeze și apoi să asigure din belșug toată creația Sa.
„Așa cum nu ți-ai priva intenționat copiii de lucrurile de care au nevoie, la fel „Tatăl” tău nu te va priva niciodată de tot ceea ce
ai nevoie pentru o viață fericită. Dacă ești sărac, este pentru că nu ai făcut-o încă
a înțeles natura „Tatălui”; nici nu ai înțeles că trebuie să lucrezi cu „ Tatăl” pentru a-ți îndeplini propriile nevoi. Trebuie să
profitați imediat de oportunitățile divine care vi se prezintă pentru a vă ajuta să mergeți mai departe.
„Dacă aș putea să îți arăt și să te fac să vezi și să crezi că atunci când plângi, tristețea ta este cunoscută de „Tatăl”. În timp,
tristețea ta se va schimba în bucurie, dacă te vei întoarce la „Tatăl” și vei urmări lucrarea pe care „Iubirea Tatălui” o face în tine.
Vei găsi confort dincolo de orice ai crezut că este posibil.
„Cât de fericiți ești când ți-e foame și când ți-e sete, căci nevoile tale sunt cunoscute de „Tatăl”. În scurt timp, acele nevoi vor fi
satisfăcute dacă încetați să vă plângeți și începeți să vă rugați „Tatălui” și
cere – crezând că vei primi.
„Cum poți să crezi că, pentru a mânca și a fi îmbrăcat corespunzător, trebuie mai întâi să mergi la Templu și să aduci jertfe de
tot ale ființelor vii ale „Tatălui” pentru a plăti pentru păcatele tale? Nu poți vedea că viețuitoarele pe care le ardezi au fost create
pentru a te bucura de viață, așa cum ai fost creat pentru a te bucura de viață? Ei au
fost creat pentru a fi o binecuvântare și o binecuvântare pe acest pământ, așa cum v-ați născut pentru a fi atât binecuvântați,
cât și binecuvântați, pentru că aceasta este natura „ Iubirii Tatălui” revelată în creația Sa.
„Dacă îți amintești că „ceea ce crezi cu adevărat”, este ceea ce obții, nu poți vedea că acest evreu
credința în sacrificiile din Templu a ființelor vii nu vă va aduce nimic altceva decât mizerie?
„Crede în pedeapsă, iar pedeapsa este ceea ce vei primi. Crede în ucidere și distrugere ca
fiind calea corectă de a ajunge la Dumnezeu și asta este ceea ce vei experimenta – uciderea și distrugerea.
„Dacă îți este foame și sete, este pentru că te îndepărtezi de „Tatăl” din tine.
„Prin răsfățându-ți gândurile înfricoșătoare, anxietățile și sentimentele de deznădejde, creezi exact condițiile pe care vrei să le
corectezi. Vă faceți toate aceste lucruri rele pentru voi înșivă.
„De aceea, și mai binecuvântat ești atunci când ești foame și însetată de bunătate și de contact cu
„Tată” din tine, pentru că atunci cu siguranță vei fi plin de o sută de ori.
„Binecuvântat ești când ești atacat și jefuit, pentru că vei vedea „Dumnezeu în acțiune” când vei sta nemișcat într-o încredere
perfectă și vei vedea izbăvirea având loc.
„Binecuvântat ești atunci când ești prins în conflict, totuși poți să-ți pese de semenii tăi și să fii făcător de pace. Porți iubirea în
inima ta care este a „Tatălui” și ești cu adevărat un copil al lui

'Tată'.
„Binecuvântat ești atunci când ai fost profund nedreptățit de către altul, dar poți ierta și poți arăta milă, abținându-te de la a
căuta dreptate sau mijloace de a-l persecuta. Te pui direct în armonie cu iubirea care este „Dumnezeu activ în tine” și chiar și
așa vei fi cruțat în vremuri de necaz.
„Cei mai fericiți dintre toți sunt cei curați cu inima, căci astfel de aceștia s-au eliberat de orice mânie, ură, răzbunare, nebunie,
invidie, împietrire a inimii – și stau în fața lumii ca Iubire făcută vizibilă. Ei vor cunoaște realitatea numită „Dumnezeu” și vor ști
că realitatea este „Tatăl”

în interiorul lor.
„Cum te pot ajuta să vezi acest mare adevăr? Cum te pot ajuta să vezi realitatea Împărăției Cerurilor, Împărăția lui Dumnezeu?
„Nu trebuie să priviți în sus la cer, pentru că nu acolo veți vedea activitatea „Tatălui” atât de clar încât trebuie să vă întărească cu siguranță
credința. Aici oamenii, de-a lungul secolelor, au făcut marea greșeală de a se îndrepta către visele lor, imaginația lor și și-au creat un
Iehova care nu există. Nu-l vei găsi pe „Tatăl” într- un loc în ceruri deasupra ta. The
„Tatăl” nu se află într-un loc special, ci peste tot în jurul tău și în tot.
„Puteți vedea lucrarea minunată a „Tatălui” . Priviți în jurul vostru la lucrurile în creștere, grâul, iarba, florile, copacii și păsările și în fiecare
ființă vie, veți vedea lucrarea misterioasă și minunată a „Tatălui” neîncetat activă. Aici „Tatăl” deține perfect controlul. Puteți vedea că există
lege și ordine perfecte, creștere, dezvoltare și, în cele din urmă, recolta de binecuvântat
atât omul cât și fiara și păsările.
„Gândiți-vă la felul în care un om, după ce și-a cultivat câmpurile, va împrăștia sămânță peste pământ și îl va acoperi. Își împachetează
uneltele și pleacă acasă, mulțumit că în cele din urmă, dacă plouă suficient; va fi mâncare pentru el ca să-și hrănească copiii. Multe zile, el
doarme și se trezește și nu mai face nimic plantelor sale, dar când le va vizita va vedea lamele de verde împingând prin sol. Mai târziu, se
va întoarce și va vedea creșterea tulpinilor și a frunzelor, iar mai târziu va vedea din nou formarea seminței și apoi, într-o zi, va vedea că
boabele sunt pline și aurii și gata de recoltat. Între timp, toată această creștere a avut loc fără niciun ajutor din partea lui. Grâul a crescut
într-un mod minunat pe care nu-l poate explica. Este
magie? Nu, este opera „Tatălui”, Puterea, Inteligența Iubitoare din tot universul, care inspiră lucrarea și respiră prin ea; este activitatea
„Tatălui” care este
VIAȚA INTELIGENTĂ A UNIVERSULUI.
„Când intri în Împărăția lui Dumnezeu, ai un sentiment bun. Te simți fericit și vesel. Vă puteți imagina ce s-ar simți o femeie dacă ar pierde
o sumă mare de bani și s-ar întreba cum și-ar hrăni copiii? Femeia casei ar fi în lacrimi și ar mătura casa atât de temeinic încât să nu fie nici
un fir de praf – apoi – ascunsă într-un colț întunecat găsește prețuita bucată de argint și imediat i se usucă lacrimile, începe să zâmbește și
apoi se simte atât de vie și atât de bucuroasă încât iese grăbită din casă să-și cheme vecinii să organizeze o petrecere. Acolo unde crezuse
că pierduse totul, acum era bogată până la urmă.
„Așa este atunci când găsești Împărăția Cerurilor – Împărăția lui Dumnezeu. În loc de lacrimi și temeri și foame și boală, găsești pacea,
bucuria, belșug și sănătatea Împărăției lui Dumnezeu. Nu vei mai experimenta niciodată vreun fel de lipsă.
„Împărăția lui Dumnezeu poate fi asemănată și cu un om foarte bogat care era negustor de perle. Toată viața și-a dorit să găsească o perlă
specială care să le eclipseze pe toate celelalte, să fie impecabilă și perfectă și să fie invidia oricărui dealer. Într-o zi, a găsit o astfel de perlă,
frumoasă dincolo de imaginație, perfectă dincolo de toate celelalte. A vândut tot ce avea, a abandonat tot ce a acumulat, pentru a cumpăra
această perlă și a fost fericit dincolo de orice vis.

'Ce inseamna asta? Înseamnă că toate lucrurile pe care le prețuise anterior în viața sa – casa lui bogat mobilată, obiectele sale de
valoare, modul lui de viață, mâncare și băutură din belșug, le-a renunțat cu bucurie la toate pentru a poseda comoara dincolo de preț
– cunoașterea conducându-l în Împărăția lui Dumnezeu
unde fericirea este o stare de spirit care nu poate fi atinsă de lumea exterioară cu toate grijile ei
si griji.
„Împărăția lui Dumnezeu” este în tine, intri în „Împărăția lui Dumnezeu” când realizezi pe deplin că „Tatăl” este activ în orice moment
în tine. Este o stare de spirit, de percepție și înțelegere că Realitatea din spatele și în interiorul tuturor lucrurilor vizibile este „Tatăl” și
este frumos și perfect și că toate lucrurile care sunt contrare frumuseții, armoniei, sănătății, abundenței sunt creații. a gândirii greșite
a omului.
„Cât m-am întristat pe voi, care suferiți, dar nu aveți nevoie să suferiți dacă ascultați ce am să vă spun. Dar trebuie să vă avertizez că
Calea care duce în Împărăția Cerurilor este greu de urmat, deoarece înseamnă că – mai întâi – trebuie să vă ocupați de „sinele” vostru.
„De ce este „sinele” cu care ai de-a face? Pentru că din dorința ta de a-ți proteja și promova propriul bine personal provin toate
gândurile, cuvintele și acțiunile tale egoiste.
„Probabil vei întreba „De ce ar trebui să-mi fac griji pentru acestea? Dacă ceea ce spui este adevărat, că nu există
pedeapsă, că „Dumnezeu” nu vede răul nostru – atunci de ce ar trebui să ne îngrijorăm de felul în care ne
comportăm? „Sunt atât de multe de învățat aici, încât cu greu știu de unde să încep.
„Așa cum ți-am explicat, îți tragi VIAȚA de la „Tatăl”, prin urmare, îți tragi capacitatea de a gândi și de a iubi de la „Tatăl”. Așa cum
„Inteligenta Tatălui” este creativă, la fel și conștiința voastră este creativă. Cu mințile și inimile voastre vă formați de fapt planurile
proprii
vieți și experiențe.
„Și ce fel de vieți plănuiți și vă formați în mintea voastră? Dacă cineva te enervează sau te rănește, te răzbuni într-un fel sau altul, crezi
că dacă ți se ia ochiul, trebuie să te aștepți la ochiul adversarului în schimb. Crezi că oricine ucide ar trebui să fie ucis ca pedeapsă și
despăgubire, crezi că oricine te jefuiește ar trebui să plătească prețul, că oricine îți fură soția, trebuie să fie ucis cu pietre împreună cu
soția ta. Credeți în obținerea plății pentru fiecare lucru rău care vă iese în cale.
Întrucât este natura umană să rănești pe alții și ai fost învățat să ripostezi, viețile tale sunt o scenă continuă de război, război în casă
între soți, soții, copii și vecini și personalități publice și între națiuni. „Tatăl” vostru nu știe nimic despre acest război din viețile voastre,
dar cunoaște stresul din mințile și corpurile voastre care decurge din acest război, dar nu poate face nimic – nimic pentru a vă alina
durerea – până când voi înșivă opriți războiul. Voi înșivă trebuie să vă încetați lupta și să trăiți în pace cu familia, vecinii, angajatorii,
personalitățile publice și alte țări.
„Numai atunci, MUNCA DE IUBIRE „Tatăl” poate avea loc în mințile, inimile, trupurile și viețile voastre.
„Numai atunci vei putea să recunoști și să vezi Lucrarea Iubirii care se face în tine – și pentru tine de către „Tatăl”.
„Amintiți-vă și de marea LEGGE „CULEGEȚI EXACT CĂ SE SEMANȚI”.

„Nu poți culege smochine din mărăcini, sau struguri din spini, sau cules grâu din buruieni.
Gândiți-vă la asta și înțelegeți această pildă pentru că este foarte importantă pentru voi – nu numai astăzi – ci și în toate zilele
și anii voștri care vor urma, chiar și în veșnicie.
„Așadar, dacă vrei să-ți schimbi viețile – schimbă-ți gândurile,
Schimbați-vă cuvintele care decurg din acele gânduri, Schimbați-

vă acțiunile care decurg din gânduri.
„Ceea ce este în mintea voastră va crea toate experiențele voastre, boala, sărăcia, nefericirea și disperarea.” Un bărbat mi-a
strigat: „Spune-ne, Învățătorule, cum să rămânem pașnici cu vecinii noștri, când ei înșiși nu ne vor da pace?” I-am spus,
zâmbind: „Când vecinul tău vine la tine și spune că trebuie să călătorească la o anumită distanță.
și nu vrea să meargă singur și îți cere să mergi cu el – ce faci? Bărbatul a râs. „Dacă vecinul
meu ar fi vrut să mă îndepărteze de ceea ce făceam, nu aș fi mulțumit. I-aș spune să găsească pe altcineva care să meargă cu
el, deoarece eram ocupat. — Și cum s-ar simți vecinul tău? Am întrebat.
Bărbatul a ridicat din umeri. 'Nu știu.' —
Și data viitoare când ai nevoie de el să-ți facă o favoare, cum va răspunde la întrebarea ta? Bărbatul nu
mai râdea. El nu a răspuns.
Un alt bărbat a spus: „Îl va înjura și îi va spune să meargă în altă parte pentru ajutor”. Le-am
spus oamenilor: „A răspuns corect. Și cum se va simți ? Am arătat spre bărbatul care vorbise primul, zâmbindu-i.
O femeie a strigat deasupra râsului: „Va spune tuturor celor pe care îi întâlnește ce vecin egoist și mizerabil are. Poate că va
dori să-l rănească într-un fel. S-au auzit strigăte de acord și am dat din cap: „Da, va fi uitat că i s-a cerut odată vecinul să meargă
un mile sau doi cu el și a refuzat. Nu va vedea LEGEA CULEGERII și SEMANĂTĂRII la lucru în viața lui. A pus-o în mișcare când a
refuzat să meargă o milă cu vecinul său și acum își culege atitudinile și acțiunile. La ce să fii supărat când a creat singur situația?
Oamenii au râs și au dat din cap și au vorbit unul cu altul. Niciodată nu auziseră o asemenea cunoaștere a comportamentului
uman. Aici era o învățătură cu totul nouă.
Le-am spus: „Vă sfătuiesc, când vecinul vostru vine la voi și vă cere să mergeți o milă cu ei sau
orice altceva care îl va face mai în largul tău și mai fericit, mai întâi gândește-te ce ai vrea să facă pentru tine dacă și tu ai
nevoie? Cum ai vrea să răspundă la cererea ta? Un murmur a trecut prin mulțime și am putut vedea că au înțeles ce le spun.
„De fapt, dacă vecinul tău îți cere să mergi o milă, fă-o cu un acord fericit și ușor și fii pregătit să mergi mai departe la două
mile dacă este necesar. Când refuzi oamenii, nu-ți dai seama, dar îți strângi mintea și corpul gata să te protejezi de a fi forțat
să faci ceva ce nu vrei să faci. Vă strângeți mințile și corpurile și „Tatăl” este de asemenea strâns și nu poate face LUCRAREA SA
DE IUBIRE în voi, și din această strângere vine boala.
— Din nou, s-ar putea să întâlnești pe cineva care are mare nevoie, care este rece și nefericit. S-ar putea să-ți ceară haina.
Nu trece pe lângă el, uitându-te la el. Unii oameni au râs. Ei știau că asta vor face. — Nu, dă-i haina ta, iar dacă îi este cu adevărat frig,
dă-i și haina ta. Mergi pe drumul tău, bucurându-te. — Te bucuri? a întrebat o voce neîncrezătoare.
Am râs și am spus: „Da, prietene, – bucurându-mă! În primul rând, pentru că ai avut de dăruit o haină și o mantie, apoi te bucuri pentru
că îți dai seama că acum îți lipsește o haină și o mantie, „Tatăl tău” din tine, în scurt timp, îți va întoarce haina și mantia într-o surpriză.
cale. Dacă, totuși, îi dai haină și mantie și apoi continui să mergi, mormăind pentru tine însuți – „Acum de ce am făcut asta? am fost
prost.
Acum îmi va fi frig în locul lui și oamenii vor râde de mine pentru că mi-am dat haina și mantia
și m-am lăsat fără nimic – și ce va spune soția mea când ajung acasă? Oamenii dădeau din cap
și râdeau, bucurându-se de imaginea omului care dăruiește haina și mantia și apoi își amintește ce lucru rău și-a făcut. Știam că foarte
des, ei au privat
ei înșiși să-i ajute pe alții – și apoi au regretat generozitatea lor.
Am așteptat o clipă și apoi am strigat cu voce tare pentru a le atrage toată atenția: „Dar nu ți-am spus că CULEGI așa cum SEMANȚI? Nu
ți-am spus clar că gândurile, cuvintele, acțiunile tale creează circumstanțele tale viitoare? Așadar, ce vrei să SEMANȚI pentru a CULEGA
după ce ți-ai dat haina și mantia străinului? Vrei să-ți fie restituite darurile – sau vrei să rămâi mult, mult timp fără haină și mantie,
pentru că asta ți se va întâmpla dacă mergi pe drum, supărat și supărat pentru că ți-ai dat haina și mantie. Cuvintele și acțiunile tale vor
pecetlui, vor întări ca piatra, sărăcia pe care ai adus-o asupra ta dându-ți
haină și mantie.
Oamenii nu mai zâmbeau și râdeau, erau foarte liniștiți și ascultau cu atenție.
„Amintiți-vă, mai întâi fă altora ceea ce ai vrea ca ei să-ți facă vouă, apoi va fi pace și mulțumire în mintea și inimile voastre, iar „Tatăl”
va putea să-și facă LUCRAREA DE IUBIRE în corpurile, mințile și inimile voastre. Dă și dă din belșug și bucură-te că ai daruri de dat celor
care au nevoie, pentru că, pe măsură ce dai, darurile tale îți vor fi restituite în modul în care ai cea mai mare nevoie de ele. Dăruiește cu
inimă fericită, dă în credință și știință că acolo unde este lipsă în viața ta, la fel va
„Tată” face din abundență MUNCA SA DE IUBIRE în tine – și pentru tine.
Nu face nimic cu inima grea pentru că o inimă grea este ceea ce vei avea în continuare.
Dă totul cu spirit de bucurie, pentru ca totul în viața ta să-ți aducă numai bucurie și înțelegere spirituală”. Un bărbat a comentat: „Acest
lucru este împotriva naturii omului. Este firesc să fii îngrijorat de viitor.
Hainele sunt scumpe, mâncarea nu se găsește ușor. Viața este o luptă constantă. I-am răspuns cu
voce tare pentru că spunea doar ceea ce știam că gândesc majoritatea ascultătorilor mei.
— Dar nu știi sigur că mâine te vei lupta să trăiești. Nu știi că mâine nu vei avea o slujbă splendidă, sau orice alt lucru minunat îți iese
în cale. Nu știi asta – dar te asiguri foarte mult că nu va exista o slujbă minunată sau vreo altă oportunitate minunată în viața ta – pentru
că tu creezi circumstanțele zilei tale de mâine.

El era furios. 'Eu sunt? Cum fac asta? — Nu tocmai ți-
am spus? M-am întors către oamenii care râdeau. — Spune-mi, cum și-a creat omul ăsta, din față, în mantia roșie, zilele de
mâine? Mulțimea a tăcut, apoi un bărbat foarte tânăr, Mark, mi-a strigat: „Știu. A spus că se va lupta să cumpere mâncare și
haine. Ne-ați spus că ceea ce gândim și vorbim este ceea ce vom obține. — Exact, am spus. — Ești un băiat foarte deștept. ai
inteles. Ai grijă să nu creezi pentru tine lucrurile pe care nu le dorești. Și mă voi bucura că vei deveni discipolul meu când vei fi
mai mare și părinții tăi te vor lăsa să pleci. Unii oameni au râs – dar alții nu au râs. Am putut vedea că ei nu au crezut niciun
cuvânt din mine.
„Nu veți intra niciodată în Împărăția Cerurilor fiind anxioși. Dacă îți este greu astăzi, de ce
geme despre asta? Te va face să te simți mai bine dacă te plângi, plânsul tău îți va lumina ziua? Și dacă ești îngrijorat de zilele
tale de mâine, îți faci zilele de mâine împovărătoare și obositoare chiar înainte de a ajunge la ele. De ce să o faci? La ce îți va
folosi? Când anxietatea a realizat vreodată ceva pentru tine? Ai putea la fel de bine să încerci să te faci mai înalt fiind îngrijorat
că ești
mic de statura.
„Nu, nu te opri asupra lucrurilor pe care nu le ai. Rămâneți asupra lucrurilor care pot fi ale voastre dacă vă întoarceți la „Tatăl”
din voi și cereți cu credință desăvârșită, crezând că veți primi – și vă spun fără teamă de contradicție că veți primi. Dar trebuie
să întrebi corect – crezând. Nu vei primi nimic dacă ceri, dar, în același timp, te întrebi dacă ai fost auzit sau dacă „Tatăl” va avea
chef să-ți dea ceea ce îți dorești. Acesta este modul uman de a dărui, dar nu calea „Tatălui” care dăruiește din belșug și
împlinește nevoile voastre.
„ Tatăl” își revarsă întotdeauna darul Său asupra ta, daruri de mâncare din belșug, haine, casă, prieteni, cu condiția ca tu însuți
să ai o inimă și o minte curată și să te bazezi în mod constant pe „Tatăl” ca moment al tău. -sprijin de moment.
„Dacă vă rugați și nu primiți, nu vă gândiți, nici măcar o clipă, că nu există „Tatăl” sau „Tatăl” nu vă ascultă, mai degrabă,
trebuie să vă întrebați ce este în voi, care este împiedicând MUNCĂ DE IUBIRE „Tatăl” să fie făcută în și pentru tine.
'Dacă mergi la altar să te rogi sau să faci un dar, iar pe drum îți amintești că te-ai certat cu cineva, întoarce-te și mergi la
persoana respectivă și fă pace cu el. Apoi, când te apropii de „Tatăl” în rugăciune, vei avea o minte curată și curată și vei fi auzit
de „Tatăl” și „Tatăl” va putea răspunde, dându-ți tot ce ai nevoie, în pacea și liniștea ființei tale.
„Dacă încă nu-ți vine să crezi că „Tatălui” îi pasă de crearea lui, uită-te în jur la florile strălucitoare de pe câmp, cât de frumoase
sunt! Luați în considerare gândul genial care a intrat în designul lor, frumusețea lor! Unde vei găsi culorile pe care le vezi în
petalele lor? Cu toată înțelepciunea sa, Solomon însuși nu a putut să-și facă haine atât de frumoase. Vedeți cum florile atrag
albinele
iar albinele ajută să aducă semințele sezoanelor următoare, să-ți facă lumea frumoasă și să-ți dea mâncare. De ce
nu poți să crezi și să ai încredere în „Tatăl” atunci când lumea din jurul tău este planificată, proiectată și îngrijită într-un mod
atât de minunat?
„Dar amintiți-vă – aceste plante și copaci vii, spre deosebire de omenire, nu se pot plânge de soarta lor și se văd ca fiind
flămânzi și goi, și astfel nu „desface” lucrarea pe care „Tatăl” o face în ei.
„Sunteți voi, care vă plângeți și vorbiți continuu despre ceea ce vă lipsește, agresivitatea față de fiecare
altele, insistența ta asupra răzbunării, criticile și calomniile tale, ceea ce face lipsa ta – și a ta
boală – constantă, zi după zi.
„V-am spus toate aceste lucruri pentru a vă pregăti pe voi, cei bolnavi, pentru vindecare. Nu poți fi vindecat decât dacă crezi
din toată inima că vindecarea va avea loc. Amintiți-vă că boala corpului apare dintr-o boală din minte, cum ar fi temperamentul
prost, resentimentele, furia, ura.
„Iubirea Tatălui” este sursa oricărei sănătăți, prin urmare toate gândurile și sentimentele contrare „Iubirea Tatălui”
aduce boala.
„Așa cum toate relele și bolile tale încep în minte, la fel și binele tău.
„Ai la fel de multă grijă de aproapele tău ca și de tine însuți.
„Binecuvântează-ți aproapele când ai o ceartă, roagă-te pentru el când este aspru cu tine, ajută-l în orice fel poți în orice
moment, chiar dacă își întoarce fața de la tine, pentru că atunci construiești
bine în mintea și în gândurile tale și bine va fi recolta semănării tale. Nu numai asta – îți aduci mintea în armonie și acord cu
„Tatăl” din tine, care este Iubirea Perfectă.
În aceste condiții, „Tatăl” își poate face LUCRAREA SA DE IUBIRE perfectă în tine”.
Când am terminat de vorbit, oamenii și-au adus bolnavii la mine și după credința lor au fost
vindecat.
**************************************************** ********************
SCRISOAREA 3 va descrie mai multe din învățăturile lui Hristos și va explica evenimentele care au dus la răstignirea și moartea
Sa. El descrie în amănunte uluitor ultima sa cină cu discipolii săi, când s-a trezit singur în duh, pentru că discipolii săi, până la
urmă, au refuzat să creadă că va fi răstignit. În mod repetat, a fost
înțeles greșit și și-a dat din nou seama cât de puțin reușise să învețe pe cineva în cei trei ani ai săi
a lucrării misionare. Era bucuros să plece!

Scrisoarea 2

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Scrisoarea 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Machine Translated by Google

HRISTOS SE ÎNTOARCE – Își spune adevărul

(Această scrisoare ar trebui să fie meditată mai degrabă decât citită)

cu sinceritate, îți sunt cât de aproape este necesar pentru a te ajuta.

vor fi întărite de opoziție.

au stârnit învățăturile mele în oamenii îndoctrinați în credințele evreiești și

sensul spiritual al Împărăției lui Dumnezeu sau al Împărăției Cerurilor.

HRISTOS SE ÎNTOARCE – Își spune adevărul 2 Scrisoarea 2

a promova evoluția spirituală viitoare.

înțelegeți adevărata lor semnificație spirituală.

pregătită și dispusă să devină un membru fondator al „împărăției cerurilor” pe pământ.

Ei au fost controlați și motivați în întregime de IMPULSURILE lor gemeni de

chiar asa cum esti.

pământească pentru a experimenta din nou „persona” lui „Isus” și

HRISTOS SE ÎNTOARCE – Își spune adevărul 3 Scrisoarea 2

mi-a oferit protecție la nevoie.

un bătrân murdar la ușă”.

îngrozitoare era într-adevăr fiul ei rebel, Isus.

Mi-am întins mâna spre ea, spunând: „Știu

că îți provoc multă durere, dar mă poți ajuta?”

Imediat, expresia ei s-a schimbat și m-a atras înăuntru, a asigurat ușa.

corp și buzele cu un unguent vindecător. Niciunul dintre noi nu a rupt tăcerea.

HRISTOS SE ÎNTOARCE – Își spune adevărul 4 Scrisoarea 2

HRISTOS SE ÎNTOARCE – Își spune adevărul 5 Scrisoarea 2

să-l cumpăr și nici aragazul nu fusese folosit în ziua aceea.

„Puterea” curgându-i în mână pentru că s-a uitat ciudat la mine.

pentru că l-am putut ajuta. I-am simțit gelozia.

și legumele pe care le dorea.

„Nimeni nu L-a văzut pe Iehova!” spuse ea hotărât.

Am văzut că începea să înțeleagă puțin din ceea ce am spus.

HRISTOS SE ÎNTOARCE – Își spune adevărul 6 Scrisoarea 2

ce i-am spus, dar nu mai era supărată. stiam

sănătatea și prosperitatea, arătându-le adevărul cu privire la Împărăția Cerurilor și la Realitatea „ Tatălui”.

Mesia care va elibera pe evrei de orice tip de robie:

m-a trimis să vestesc robilor slobozirea și orbilor căderea vederii.

Să pună în libertate pe cei asupriți, să vestească anul

care Îl iubea pe Dumnezeu cu minte, inimă și

suflet și a trăit strict după Legile lui Dumnezeu.' Când am

HRISTOS SE ÎNTOARCE – Își spune adevărul 7 Scrisoarea 2

umane, am invitat la dezastru. Și aproape că am dezastru.

A fost ciudat. Păreau să nu observe plecarea mea.

s-au adunat deja să plângă când fiul ei a murit.

'Esti un medic?' ea a intrebat.

departe spunând că era tulburat și

— Mângâie-te, am spus. — În scurt timp, fiul tău va fi din nou bine. Ea

HRISTOS SE ÎNTOARCE – Își spune adevărul 8 Scrisoarea 2

— Nu pot să-ți dau de mâncare, fiule. Doctorul va fi supărat. Fusese

stătea acolo, cu chipul înconjurat de zâmbete.

invitat la casele lor.

speram ca pot sa le raspund.

HRISTOS SE ÎNTOARCE – Își spune adevărul 9 Scrisoarea 2

'Cum poate fi asta?' întrebă un bărbat îndoielnic.

HRISTOS SE ÎNTOARCE – Își spune adevărul 10 Scrisoarea 2

venit cu forță deplină pentru a repara un corp bolnav și

— Atunci de ce suferă omul atât de grav? întrebă Miriam.

Mai multe voci m-au îndemnat să le spun mai multe.

HRISTOS SE ÎNTOARCE – Își spune adevărul 11 Scrisoarea 2

pentru care am putut să le aduc vindecare de la „Tatăl”.

Vieții care i-a energizat membrele.

mândră singură. Ea era așa

din lipsă de timp. Le-a asigurat că mă voi întoarce a doua zi.

multe despre „curele și lanțurile” care legau oamenii în mizerie.

HRISTOS SE ÎNTOARCE – Își spune adevărul 12 Scrisoarea 2

pedepsit, am putut vedea îndoiala și șocul pe fețele lor.