Sunteți pe pagina 1din 11

Capitolul XI

Apărarea maniacală1
[1935]

Î
n cazul meu particular, o înţelegere lărgită a conceptu-
lui d-nei Klein numit în prezent „apărarea maniacală“
a coincis cu o aprofundare gradată a concepţiei mele
asupra realităţii interne. Acum trei sau patru ani opuneam
unul altuia termenii de „fantasmă“ și „realitate“, lucru care i-a
făcut pe prietenii mei care nu erau psihanaliști să-mi spună că
foloseam cuvântul „fantasmă“ într-un mod care diferea de fo-
losirea obișnuită a termenului. La obiecţiile lor am replicat că
o folosire diferită a termenului era inevitabilă; pentru că (la fel
ca în folosirea psihanalitică a cuvântului angoasă) inventarea
unui cuvânt nou ar fi fost mai puţin ușor de justificat decât
tratarea unui termen deja existent cu o pată de culoare.
Totuși descopăr că treptat folosesc cuvântul fantasmă mai
mult în sensul lui normal și că am ajuns să compar realitatea
externă nu atât de mult cu fantasma cât cu realitatea internă.
Într-un fel ceea ce vreau să spun aici este un joc de cuvin-
te, de vreme ce dacă s-ar ţine suficient seama de „fantasmă“
conștientă sau inconștientă, atunci trecerea la folosirea terme-
nului „realitate internă“ nu ar necesita nici un efort. Cu toate
acestea, pot exista unii oameni pentru care, la fel ca pentru
mine, schimbarea terminologiei să implice o aprofundare a
credinţei în realitatea internă2.
Conexiunea între acest preambul și titlul lucrării mele
„Apărarea maniacală“ este aceea că faptul de a fi incapabil de
a da o semnificaţie completă realităţii interne face parte din

1 Citit în faţa Societăţii Psihanalitice Britanice pe 4 decembrie 1935.


2 Termenul „realitate psihică“ nu implică nici o localizare a fantasmei; ter-
menul „realitate internă“ presupune existenţa unui înăuntru și a unui în afa-
ră, și deci a unei membrane limitante aparţinând de ceea ce eu numesc acum
„psiho-soma“ (1957).
174 D.W. Winnicott OPERE 1: De la pediatrie la psihanaliză 175

propria apărare maniacală. Există fluctuaţii în capacitatea unui că sunt fericiţi împreună), atacuri împotriva părinţilor făcuţi
individ de a ţine seama de realitatea internă, fluctuaţii care răi prin ură, apărarea împotriva obiectelor rele care acum ame-
sunt în legătură cu anxietatea depresivă a acelui individ. Efec- ninţă și Eu-l, și, de asemenea, încercări de a salva binele de
tul este că în anumite zile de lucru ale unui analist, un pacient rău și de a folosi răul pentru a contracara răul ș.a.m.d.
care folosește în principal apărarea maniacală va prezenta un Fantasmele omnipotente nu reprezintă atât realitatea inter-
material care va desfide orice interpretare în momentul res- nă în sine, cât o apărare împotriva acceptării acesteia. Se poa-
pectiv; cu toate acestea, notiţele despre asociaţiile din acea șe- te descoperi în această apărare o fugă în fantasma omnipoten-
dinţă vor face ca materialul ședinţei următoare să aibă un în- tă și fuga din anumite fantasme în alte fantasme și, în această
ţeles foarte clar. succesiune, o fugă în realitatea externă. Cred că acesta este mo-
Noul mod de înţelegere invită la o nouă definire a „Fugii tivul pentru care fantasma și realitatea nu pot fi nici compa-
în realitate’“ (Searl, 1929) ca fiind o fugă mai degrabă din re- rate, nici puse în opoziţie. În obișnuita carte extrovertită de
alitatea internă decât din fantasmă. Realitatea internă trebuie aventuri putem vedea adesea cum autorul a folosit o fugă în
descrisă ea însăși în termeni de fantasmă; cu toate acestea nu reverie în copilărie și mai târziu a folosit realitatea externă în
este sinonimă cu fantasma, de vreme ce este folosită pentru a cadrul aceleiași fugi. El nu este conștient de anxietatea depre-
desemna fantasma care este personală, organizată și legată din sivă internă de care a fugit. El a dus o viaţă plină de inciden-
punct de vedere istoric de experienţele fizice, emoţiile, plăce- te și aventuri, și această viaţă poate fi povestită cu acurateţe.
rile și durerile copilăriei timpurii. Fantasma face parte din Dar impresia lăsată cititorului este cea a unei personalităţi re-
efortul individului de-a face faţă realităţii interne. Se poate lativ superficiale tocmai pentru acest motiv și anume că auto-
spune că fantasma3 și reveria sunt manipulări omnipotente rul aventurier a trebuit să-și bazeze viaţa pe negarea realităţii
ale realităţii externe. Controlul omnipotent al realităţii impli- interne personale. Trecem cu ușurare de la asemenea scriitori
că fantasme despre realitate. Individul ajunge la realitatea ex- la alţii care pot să tolereze anxietatea depresivă și îndoiala.
ternă prin intermediul fantasmelor omnipotente elaborate în Este posibil să se identifice diminuarea apărării maniacale
efortul de a se îndepărta de realitatea internă. în comportamentul și fantasmele unui pacient în decursul ana-
În ultimul paragraf al lucrării ei („Fuga în realitate“, 1929), lizei sale. Pe măsură ce anxietăţile depresive se diminuează ca
dna Searl scrie: „...(copilul) aflat în pericol vrea să păstreze urmare a analizei, iar credinţa în obiectele interne bune creș-
pentru totdeauna alături de el părinţii iubiţi în mod ideal și te, apărarea maniacală devine mai puţin intensă și mai puţin
care îl iubesc în mod ideal, fără nici o teamă de despărţire; în necesară și astfel mai puţin evidentă.
același timp, vrea să îi distrugă cu ură pe părinţii severi și răi Ar trebui să fie posibil să se facă o legătură între diminua-
care îl lasă expus în faţa pericolelor îngrozitoare ale tensiuni- rea manipulării omnipotente, controlului, devalorizării și nor-
lor libidinale nesatisfăcute. Adică, în cadrul fantasmei omni- malitate și o măsură în care apărarea maniacală este folosită
potente, îi mănâncă atât pe părinţii iubitori cât și pe cei se- de către toţi oamenii în viaţa de zi cu zi. De exemplu, cineva
veri…“ se duce la un music-hall și pe scenă apar dansatorii, antrenaţi
Cred că ceea ce este omis aici este recunoașterea relaţiei cu să fie plini de viaţă. Se poate spune că este vorba de scena pri-
obiectele care sunt simţite ca fiind înăuntru. Se pare că ceea ce mitivă, de exhibiţionism, de control anal, de supunere maso-
întâlnim nu este o simplă fantasmă de încorporare a părinţi- chistă la disciplină, de sfidare a supraeului. Mai devreme sau
lor buni și răi; întâlnim faptul, de care copilul este în mare mai târziu se va adăuga: este vorba de VIAŢĂ. Ar fi posibil ca
parte inconștient, că, pentru aceleași motive care au fost ope- scopul principal al spectacolului să fie tocmai o negare a mor-
rative în cadrul relaţiei copilului cu părinţii externi, atacurile ţii, o apărare împotriva ideilor depresive de „moarte interioa-
sadice continuă în interiorul copilului, atacuri împotriva părin- ră“, iar sexualizarea să fie secundară.
ţilor buni sau care se iubesc (pentru că ei frustrează prin aceea Și cum rămâne cu acele lucruri cum ar fi radioul care este
lăsat să meargă la nesfârșit? Cum rămâne cu a locui într-un
3 Acum aș folosi termenul „a fantasma“ (1957). oraș ca Londra cu zgomotul său care nu încetează niciodată și
176 D.W. Winnicott OPERE 1: De la pediatrie la psihanaliză 177

luminile care nu se sting niciodată? Fiecare dintre acestea ilus- natura apărării maniacale înseși. Nu se poate să nu se obser-
trează reasigurarea prin realitate împotriva morţii dinăuntru ve că termenul „depresie“ nu numai că este folosit, ci este fo-
și un fel de folosire a apărării maniacale care poate fi normal. losit foarte corect în cadrul vorbirii populare. Nu este posibil
Alt exemplu, pentru a justifica existenţa rubricii „Curtea să se vadă în acest lucru introspecţia care însoţește depresia?
Regală și Personalul ei“ din ziarele noastre trebuie să postu- Faptul că nu există nici un termen popular pentru apărarea
lăm o nevoie generală de reasigurare împotriva ideilor de boa- maniacală poate fi în legătură cu lipsa de autocritică care o în-
lă și moarte în Familia Regală și în cadrul aristocraţiei; o ase- soţește din punct de vedere clinic. Prin chiar natura apărării
menea reasigurare poate fi furnizată de reflectarea faptelor în- maniacale, ar fi de așteptat să nu o putem cunoaște în mod di-
tr-o publicaţie de încredere. Dar nu există nici o reasigurare rect, prin introspecţie, în momentul în care această apărare este
posibilă împotriva distrugerii și dezorganizării figurilor cores- operativă.
punzătoare din realitatea internă. Nu este destul să spunem Este chiar momentul în care suntem deprimaţi, în care ne
despre cântecul „God Save the King“ că reprezintă dorinţa simţim deprimaţi. Este chiar momentul în care ne apărăm ma-
noastră de a salva Regele de ura inconștientă pe care i-o pur- niacal, cel în care este cel mai puţin probabil să simţim că ne apă-
tăm. Am putea spune mai degrabă că în cadrul fantasmei in- răm împotriva depresiei. În asemenea momente este mult mai
conștiente chiar îl omorâm și că ne dorim să-l salvăm de fan- probabil să ne simţim încântaţi, fericiţi, ocupaţi, entuziasmaţi,
tasma noastră, dar aceste lucruri suprasolicită termenul de plini de haz, atotștiutori, „plini de viaţă“, și în același timp, să
„fantasmă“. Prefer să spun că în cadrul realităţii noastre inter- fim mai puţin interesaţi decât în mod obișnuit de lucruri se-
ne, tatăl internalizat este tot timpul ucis, jefuit, ars și tăiat și rioase, și de teribilitatea urii, distrugerii și uciderii.
că noi întâmpinăm cu bucurie personalizarea acestui tată in- Nu doresc să susţin că în cadrul analizelor efectuate în tre-
ternalizat într-un bărbat real la salvarea căruia putem să aju- cut4 nu au fost atinse fantasmele inconștiente cele mai profun-
tăm. Doliul regal este un ordin obligatoriu care plătește un tri- de, pe care (urmându-l pe Freud) le numesc aici „realitate in-
but normalităţii doliului. În cadrul apărării maniacale doliul ternă“. În cadrul deprinderii tehnicii analitice, suntem învă-
nu poate fi trăit. ţaţi să interpretăm în cadrul transferului. O analiză deplină a
În această rubrică, „Curtea Regală și Personalul ei“, sunt transferului conduce la o analiză a realităţii interne. Dar o în-
raportate și prezise mișcările aristocraţiei și se poate observa ţelegere a acesteia din urmă este necesară pentru o înţelegere
aici, prea puţin deghizat, controlul omnipotent al personaje- clară a transferului.
lor care sunt reprezentanţi ai obiectelor interne.
Adevărul este că nu prea se poate discuta în mod abstract
dacă asemenea dispozitive reprezintă o reasigurare normală Caracteristicile apărării maniacale
prin intermediul realităţii sau o apărare maniacală anormală;
se poate în schimb discuta despre folosirea apărării pe care o Voi trece acum la o examinarea mai aprofundată a naturii
întâlnim în cursul analizei unui pacient. apărării maniacale. Caracteristicile acesteia sunt manipularea
În cadrul apărării maniacale, în încercarea de a scădea ten- sau controlul omnipotent și devalorizarea dispreţuitoare; ea
siunea din cadrul realităţii interne este folosită o relaţie cu este organizată în raport cu anxietăţile care aparţin depresiei,
obiectul extern. Dar este caracteristic apărării maniacale ca in- care este la rândul ei dispoziţia ce rezultă din coexistenţa iu-
dividul să fie incapabil să creadă pe deplin în viaţa care nea- birii, lăcomiei și urii în relaţiile dintre obiectele interne.
gă moartea, de vreme ce el nu crede în propria lui capacitate Apărarea maniacală se manifestă în mai multe moduri, di-
de a iubi obiectul; pentru că a face bine este ceva real doar ferite dar interconectate, și anume:
atunci când este recunoscută distrugerea. • Negarea realităţii interne.
Se poate ca o parte din dificultatea noastră de a cădea de • Fuga din realitatea internă în realitatea externă.
acord asupra unui termen pentru ceea ce în prezent este nu-
mit „apărarea maniacală“ să aibă de-a face în mod direct cu 4 Adică în psihanaliza de dinainte de Klein.
178 D.W. Winnicott OPERE 1: De la pediatrie la psihanaliză 179

• Ţinerea oamenilor din realitatea internă într-o „anima- milar s-ar aplica și în cazul analizei unui artist în raport cu sur-
ţie suspendată“. sa lui de inspiraţie, ca și în cazul analizării persoanelor inte-
• Negarea senzaţiilor de depresie – și anume apăsarea, rioare și a prietenilor imaginari pe care ni-i pot prezenta pa-
tristeţea – prin senzaţii specific opuse, ușurare, veselie cienţii noștri.
etc.
• Folosirea a aproape oricărui contrariu în vederea reasi- Fuga din realitatea internă în realitatea externă. Aici există mai
gurării împotriva morţii, haosului, misterului etc., idei multe tipuri clinice. Există pacientul care determină realitatea
care aparţin conţinutului fantasmatic al poziţiei depresi- externă să exprime fantasmele. Există pacientul care visează
ve. cu ochii deschiși, manipulând realitatea de o manieră omni-
potentă, dar știind că este vorba de o manipulare. Există pa-
Negarea realităţii interne. M-am referit deja la acest lucru în cientul care exploatează fiecare aspect fizic posibil al sexuali-
cadrul justificării propriei mele întârzieri în recunoașterea ce- tăţii și senzualităţii. Există pacientul care exploatează senzaţi-
lor mai profunde fantasme inconștiente. Din punct de vedere ile corporale interioare. Dintre ultimi doi, cel dintâi, mastur-
clinic, vedem nu atât negarea cât exaltarea care este legată de batorul compulsiv, deviază tensiunea psihică prin folosirea sa-
negare, sau o senzaţie de irealitate a realităţii externe, sau o tisfacţiei care poate fi obţinută printr-o activitate autoerotică
nepăsare faţă de lucrurile serioase. și prin experienţe compulsive heterosexuale sau homosexua-
Există un tip de recunoaștere parţială a realităţii interne le, iar cel de-al doilea, hipocondriacul, ajunge să tolereze ten-
care merită menţionat în acest cadru. Se poate întâlni o recu- siunea psihică prin negarea conţinutului fantasmatic.
noaștere surprinzător de profundă a anumitor aspecte ale re-
alităţii interne la anumiţi oameni care în același timp nu își Animaţia suspendată. În cadrul acestui aspect al apărării, în
dau seama că persoanele care îi populează reprezintă părţi din care pacientul controlează părinţii internalizaţi, ţinându-i în-
ei înșiși. Artistul simte ca și cum tabloul ar fi fost pictat de ci- tre viaţă și moarte, realitatea internă periculoasă (cu obiectele
neva care acţiona dinăuntrul lui, sau predicatorul simte ca și ei bune ameninţate, cu obiectele ei rele, cu părţile de obiecte
cum ar vorbi Dumnezeu prin el. Mulţi dintre cei care trăiesc și cu persecutorii ei periculoși) este într-o anumită măsură re-
vieţi normale și valoroase nu simt că ei sunt cei responsabili cunoscută (în mod inconștient), și i se face astfel faţă. Apăra-
de ceea ce este cel mai bun în ei. Sunt mândri și fericiţi să re- rea este nesatisfăcătoare deoarece controlul omnipotent al pă-
prezinte agentul prin care acţionează o persoană iubită și ad- rinţilor răi internalizaţi oprește de asemenea și toate relaţiile
mirată sau Dumnezeu și neagă că obiectul internalizat le-ar bune, iar pacientul se simte mort înăuntru, și percepe lumea
aparţine. Cred că s-au scris mai multe despre obiectele rele in- ca pe un loc lipsit de orice culoare. Al doilea caz al meu va
ternalizate, renegate într-un mod similar, decât despre nega- ilustra acest lucru.
rea forţelor și obiectelor interne bune.
De aici se poate trage o concluzie practică, și anume că în Negarea anumitor aspecte ale sentimentelor de depresie
cazul analizei celui mai satisfăcător tip de pacient religios este
de ajutor a se lucra cu pacientul ca și cum ar exista o bază sta- Folosirea contrariilor pentru reasigurare. Acestea două pot fi
bilită de comun acord de recunoaștere a realităţii interne, tratate împreună. Pentru a ilustra ceea ce vreau să spun, voi
lăsându-se recunoașterea originii personale a Dumnezeului oferi o serie de contrarii exploatate frecvent de către pacienţi
pacientului să apară automat, ca un rezultat al diminuării an- care se află într-o stare de apărare maniacală, în cadrul fantas-
xietăţii, datorată analizei poziţiei depresive. Este în mod cert melor lor omnipotente și în cadrul realităţii externe controla-
un lucru periculos ca analistul să aibă în minte că Dumneze- te într-o manieră omnipotentă. Unele dintre ele sunt mai frec-
ul pacientului este un „obiect fantasmat“. Folosirea acestui cu- vent folosite în vederea obţinerii unei reasigurări prin inter-
vânt, l-ar face pe pacient să simtă ca și cum analistul ar sube- mediul realităţii externe astfel încât omnipotenţa și devalori-
valua obiectul bun, ceea ce de fapt el nu face. Cred că ceva si- zarea sunt comparativ mai puţin evidente.
180 D.W. Winnicott OPERE 1: De la pediatrie la psihanaliză 181

Gol – umplându-se E de ajuns să ne gândim numai la cuvintele „grav“, „gra-


Mort – viu, în dezvoltare vitate“, „gravitaţie“ și la cuvintele „ușor“, „ușurinţă“, „levita-
Nemișcat – care se mișcă ţie“; fiecare dintre aceste cuvinte are dublu înţeles. Gravitatea
Gri – colorat denotă seriozitate, dar este de asemenea folosit pentru a de-
Întunecat – luminos scrie o forţă fizică. Ușurinţa denotă devalorizare și glumă ca
Neschimbător – care se schimbă tot timpul și o lipsă de greutate fizică. Am descoperit că, în cadrul jocu-
Încet – rapid lui copiilor, întotdeauna baloanele, aeroplanele și covoarele
Înăuntru – în afară fermecate includ o semnificaţie de apărare maniacală, uneori
Greu – ușor specifică, alteori întâmplătoare. De asemenea, a fi cu capul în
Care se scufundă – care iese, care răsare nori5 este un simptom obișnuit al unei faze depresive iminen-
La pământ – în al nouălea cer te, fiind o apărare împotriva greutăţii, acel cap care este ca și
Trist – vesel, amuzant umplut cu gaz tinzând să ridice pacientul deasupra probleme-
Deprimat – fără griji, plin de bucurie lor sale. În aceeași ordine de idei este interesant de observat
Serios – comic că, prin râs, ne demonstrăm nouă înșine și celorlalţi că avem
Separat – unit mult aer, chiar și de risipit, în vreme ce, prin oftat și suspin,
Care se separă – care este unit demonstrăm o relativă lipsă de aer, prin încercările noastre de
Fără formă – format, proporţionat respiraţie raţionalizată.
Haos – ordine Cuvântul „ascensiv“ aduce în fundal semnificaţia Înălţării
Discordie – armonie din cadrul religiei creștine. Cred că ar fi trebuit să descriu la
Eșec – succes un moment dat Crucificarea și Reînvierea ca reprezentând o
În bucăţi – integrat castrare simbolică urmată de o erecţie ulterioară în ciuda ră-
Necunoscut și nirii corporale. Dacă aș fi dat această explicaţie unui creștin,
misterios – cunoscut și înţeles aș fi întâmpinat proteste datorate nu numai refuzului general
al simbolismului sexual inconștient; cel puţin o parte din in-
Aici cuvintele cheie sunt „mort“ și „în viaţă – care se miș- dignarea rezultată ar fi fost justificată6 pentru că eu aș fi omis
că – care se dezvoltă“. semnificaţia depresiv – ascensivă a mitului. În fiecare an creș-
tinii gustă adâncimile tristeţii, deznădejdii, lipsei de speranţă,
Depresiv – ascensiv în cadrul trăirilor din Vinerea Mare. Creștinul obișnuit nu poa-
te susţine disperarea prea mult timp astfel încât, în Duminica
Vreau să insist câteva minute asupra uneia dintre aceste Paștelui, intră într-o fază maniacală. Înălţarea marchează re-
apărări care mă interesează în mod special. cuperarea din depresie.
În timp ce căutam un cuvânt care să poată descrie totalita- Mulţi oameni găsesc tristeţea destul de la îndemână chiar
tea apărărilor împotriva poziţiei depresive, am întâlnit cuvân- și fără ajutorul religiei, și pot tolera să fie triști chiar și în lip-
tul „ascensiv“. Dr J. M. Taylor mi l-a sugerat ca opus cuvân- sa suportului pe care-l furnizează împărtășirea experienţei,
tului „depresiv“, și este mai potrivit decât cuvântul „inflat“ dar alteori am fost izbit de faptul că oameni pe care îi auzeam
care este curent folosit ca opus al cuvântului „deprimat“ în ca- în analiză bătându-și joc de religie, manifestau de asemenea o
drul raporturilor bursei de mărfuri. apărare maniacală în măsura în care eșuau în a recunoaște tris-
Mie mi se pare că acest cuvânt, „ascensiv“ poate fi utilizat teţea, vina și lipsa de valoare, ca și valoarea atingerii acestor
cu folos în a atrage atenţia asupra apărării împotriva unui anu- lucruri care aparţin realităţii psihice sau interne personale.
mit aspect al depresiei, pe care termeni ca „greutatea inimii“,
„adâncimile disperării“, „sentimentul de scufundare“ etc. îl 5 Sau încântat.
implică. 6 Această idee a fost exprimată de către Brierley (1951, cap. 6).
182 D.W. Winnicott OPERE 1: De la pediatrie la psihanaliză 183

Apărarea maniacală și simbolismul cursul analizei. A existat un interval de câteva luni între pri-
ma și a doua etapă, ca și între a doua și a treia.
Subiectul pe care l-am ales poate fi, cu siguranţă, tema unei În cea mai timpurie etapă, înainte de primul dintre cele 3
abordări foarte largi. O chestiune care mă interesează foarte jocuri, activităţile lui cu greu puteau fi descrise ca fiind jocuri –
mult este relaţia teoretică dintre fenomenele apărării mania- erau cel mult atacuri sălbatice asupra piraţilor.
cale și simbolism. De exemplu, înălţarea are o semnificaţie fa- În cadrul primului joc el stă la gura unui tun cu care eu
lică, adică a unei erecţii, după cum este evident, dar aceasta trag. Este purtat repede și la înălţime peste continente, până
nu este același lucru cu semnificaţia ascensivă sau contrade- în Africa. În drumul lui dă jos diverși oameni cu un băţ – și în
presivă. În cadrul fantasmelor și jocurilor, baloanele sunt fo- Africa tratează din înalt cu băștinașii care sunt ocupaţi cu di-
losite ca simbol pentru corpul sau sânii mamei, pentru umfla- verse lucruri – trimiţându-i din vârful copacilor în fundul pu-
rea cu gaze, ridicarea gazelor, flatulenţă; ele sunt de asemenea ţurilor și tăind capul căpeteniei.
folosite și ca simboluri contradepresive. Ele sunt contradepre- În decursul unei ședinţe în care acest joc a predominat, el
sive în raport cu sentimentele, orice obiect ar înlocui. a fost extrem de excitat, și nu am fost surprins când, la sfârși-
Căderea are o semnificaţie sexuală sau pasiv-masochistă; tul orei, în drumul cu liftul de la cabinetul meu la etajul al doi-
ea are de asemenea și o semnificaţie depresivă; ș.a.m.d. lea, a ajuns din greșeală în subsol – puţul liftului – și a fost în-
O femeie poate invidia un bărbat, poate dori să fie bărbat, grozit. În acea zi îl urmărisem (în secret) din cauza stării lui
poate urî faptul că este femeie, deoarece, fiind ea însăși pre- de exaltare, și astfel am putut să-l ajut să iasă din această di-
dispusă la anxietate depresivă, a ajuns să identifice bărbatul ficultate; a fost o reasigurare imensă pentru el să descopere că
cu erecţia și astfel cu apărarea maniacală ascensivă. apreciasem starea lui anormală și astfel fusesem la îndemână
Acestea și alte relaţii între apărările maniacale și simbolis- atunci când el fusese la ananghie.
mul sexual vor fi studiate ulterior. Această ședinţă a urmat unei scene de acasă cu mama lui,
scenă care, bineînţeles, fusese declanșată în cea mai mare par-
te de propria lui ambivalenţă care începea să iasă la suprafa-
Exemple clinice ţă. Aceasta a marcat de asemenea și punctul culminant al com-
portamentului lui așa-zis „maniacal“ și s-a aflat în legătură
Ar fi ușor să ofer detalii relevante din materialul acestei temporală cu analiza poziţiei depresive și cu apariţia senti-
săptămâni sau al oricărei alteia, de la oricare dintre cei zece mentelor de tristeţe și lipsă de speranţă. O dată cu apariţia tris-
pacienţi aflaţi în prezent în grija mea. teţii, reapariţia jocului constructiv a devenit pentru prima dată
Am selectat patru fragmente de caz. Primii doi pacienţi posibilă.
aparţin tipului asocial, al treilea este un obsesional sever, iar Jocul care mie mi-a adus aminte de cel pe care abia l-am
al patrulea este un depresiv. descris, implica o serie de călătorii cu un avion. Aceasta se pe-
Primul, Billy, are 5 ani și l-am tratat în patru etape. Când a trecea după un interval de câteva luni. Am zburat din nou în
venit la mine, la 3 ani și jumătate, era agitat, interesat în prin- Africa și ne așteptam să întâlnim dușmani. Ne uitam în jos la
cipal de bani și îngheţate, și într-o oarecare măsură strângă- lume și râdeam de cât de insignifiantă este. Dar o caracteris-
tor, fără a fi capabil să se bucure de ceea ce strânsese. Începuse tică a acestei călătorii era un uimitor set de măsuri de preca-
să fure bani și cred că în lipsa analizei ar fi devenit un delinc- uţie. Aveam două cărţi cu instrucţiuni despre cum să pilotezi
vent, mai ales că trăiește într-o casă în care el este unicul co- un avion sau un hidroavion. Aveam două motoare și un eli-
pil al unor părinţi înstrăinaţi unul de celălalt. Comportamen- copter pentru cazul în care motoarele se stricau – și de aseme-
tul lui în stadiile timpurii ale analizei a fost conform cu diag- nea fiecare câte o parașută. Aveam un tren de aterizare cu roţi,
nosticul: „asocial, potenţial delincvent“. dar și o pereche de flotoare, în caz că am fi coborât accidental
Citez aici trei jocuri alese la întâmplare, dar cred că semni- pe apă. Aveam o provizie bună de mâncare și de asemenea un
ficative pentru a ilustra schimbările care s-au petrecut în de- sac de aur în cazul în care am fi rămas fără mâncare sau fără
184 D.W. Winnicott OPERE 1: De la pediatrie la psihanaliză 185

piese de schimb. Eram asiguraţi și în multe alte feluri împo- controlate) și, de asemenea, o diminuare a supra-asigurării ob-
triva unui eșec în această încercare de a ne ridica deasupra sesionale împotriva riscului. Devalorizarea nu mai reprezintă
problemelor noastre. o caracteristică a jocului.
În acest al doilea joc era folosit în mod clar un mecanism Apărarea maniacală intervine într-o măsura în care perico-
obsesional, iar persecutorii fuseseră ridicaţi în grad, fiind lele să fie uitate, dar faptul că există o anume creștere a bună-
avioane ale altei ţări, capabile să devină avioane aliate în ca- tăţii obiectelor interne face ca apărarea maniacală să fie mai
drul unui război cu o a treia ţară. (Acest lucru a apărut în jo- puţin puternică și promovează și celelalte schimbări. Există
curile ulterioare.) Devalorizarea era mai scăzută, și omnipo- apărare maniacală în faptul că el face faţă pericolului într-un
tenţa diminuată; dar faptul de a fi deasupra nu putea fi expli- mod maniacal, împușcând persecutorii înăuntrul corpului
cat doar în registrul capacităţii de a fi într-o poziţie din care (sub apă), dar se poate observa o relaţie mai puternică cu re-
puteam să aruncăm fecale pe cei de sub noi – conţinea încă și alitatea externă, de exemplu sub forma relaţiei dintre împuș-
un sentiment ascensiv sau contradepresiv. catul sub apă și curgerea apei în baie.
Voi descrie un joc ulterior pentru a fi comparat cu aceste Eu joc rolul de frate imaginar, dar și pe acela de mamă.
două jocuri. Din punct de vedere clinic, Billy s-a transformat într-un co-
Am construit o corabie și am pornit în căutarea tărâmului pil mult mai normal. La școală învaţă bine și se bucură de re-
piraţilor. În cadrul acestui joc (la care descriu doar detaliile laţiile lui cu ceilalţi copii și cu profesorii. Acasă nu este tot atât
principale), am uitat de ţelul nostru, dat fiind că era o zi foar- de normal; încă cere bani și este predispus să facă gălăgie și
te frumoasă. Stăteam pe punte, făcând băi de soare și bucu- să aibă momente de comportament iraţional exact la începu-
rându-ne de compania celuilalt într-un mod fericit și lipsit de tul cinei. Dar el posedă o personalitate încântătoare și o înţe-
autocenzură. Din când în când plonjam în mare și înotam le- legere crescândă a dificultăţilor părinţilor lui, care rămân reci
neș încolo și încoace. Existau câţiva rechini și crocodili care ne unul faţă de celălalt. Mama lui este și ea foarte bolnavă, de-
reaminteau ocazional într-o manieră grosolană de calitatea lor presivă și dependentă de droguri.
persecutoare, dar băiatul avea o armă care trăgea chiar și sub
apă, așa că nu eram prea îngrijoraţi.
Am luat la bord o fetiţă pe care am salvat-o de la înec și * * *
i-am făcut o serpentină pentru păpușa ei. Căpitanul ne face David (în vârstă de 8 ani), alt copil asocial, a venit la mine
ceva probleme. Din când în când, motorul se oprește și în la începutul acestui sezon ca alternativă la a fi exmatriculat de
urma unei cercetări se descoperă că acest căpitan pusese ba- la școală pe baza unei „obsesii ţinând de sex și toaletă“ și a câ-
legă în motor. Ce mai căpitan! El scoate balega și noi conti- torva acţiuni vag definite în raport cu anumiţi băieţi și fete.
nuăm, bucurându-ne de bunăvoinţa soarelui și a apei. Este unicul copil al unui tată talentat, dar depresiv, care une-
O comparaţie între acest fragment de joc și celelalte două ori zace în pat zile întregi fără nici un motiv clar, și al unei
jocuri arată o diminuare a anxietăţii de persecuţie (piraţii dân- mame care este – după cum recunoaște chiar ea – profund ne-
du-ne în trecut o serioasă și constantă bătaie de cap), o trans- vrotică și în aceeași măsură îngrijorată de situaţia reală a casei.
formare a obiectelor rele în obiecte bune (marea obișnuia să Mama îmi oferă o susţinere excepţională.
fie plină de crocodili și aproape în întregime rea), o credinţă La fel ca majoritatea copiilor delincvenţi, David este imediat
în bunătate și amabilitate (soarele și sentimentul general de plăcut, pentru o scurtă perioadă de timp, de toţi aceia care nu
vacanţă), o legătură între fantasmă și experienţele fizice (arma stau prea mult timp în contact cu el. De fapt, de la începutul
care poate să tragă sub apă), aspectul gestionabil al trădării tratamentului, nu au mai existat întâmplări neplăcute în afară,
căpitanului, trădare pe care o îndreaptă chiar el (scoaterea ba- dar mi se spune că este obositor să fie ţinut prea mult timp în
legii din motoare), noile relaţii de obiect (demonstrate mai ales compania cuiva, având nevoie și cerând să fie ţinut ocupat. Cu-
prin noua includere a obiectului bun sub forma unei fetiţe, sal- noștinţele lui despre adevărurile realităţii externe sunt remar-
vată de la înec și făcută fericită prin suișuri și coborâșuri bine cabile, dar acest lucru este tipic pentru tipul delincvent.
186 D.W. Winnicott OPERE 1: De la pediatrie la psihanaliză 187

În cadrul unei ședinţe de la începutul tratamentului, mi-a de la epuizare, așa încât, întocmai ca un stăpân de sclavi, avea
spus: „Sper că nu vă obosesc.“ Acest lucru, cuplat cu faptul că o foarte mare grijă ca sclavul lui să nu se epuizeze. Îmi furni-
părinţii lui îmi spuseseră cum îi obosește tot timpul, și cu ex- za perioade de odihnă obligatorii.
perienţa mea cu un caz similar (tratat înainte să înţeleg prea În curând a devenit clar că el era cel care devenea epuizat și
multe despre realitatea internă) m-au făcut să mă pregătesc problema analistului care devenea din ce în ce mai obosit a
pentru un caz epuizant. fost treptat rezolvată prin interpretări, în raport cu propria lui
Odată, în timp ce descriam tratamentul unui copil delinc- epuizare în controlul părinţilor internalizaţi, care se epuizau
vent în cadrul unui seminar, dr Ernest Jones a remarcat că din reciproc și îl epuizau și pe el.
acest caz se poate trage o concluzie practică, și anume: este Am avut norocul să-l am în cabinetul meu la 11:00 a.m. în
chiar imposibil să eviţi epuizarea în tratamentul unui delinc- Ziua Armistiţiului. Chestiunea sărbătoririi Zilei Armistiţiului
vent? Pentru că dacă este așa, există o serioasă limitare a tra- îl interesa într-o foarte mare măsură; nu era atât din cauză că
tamentului acestor cazuri. Totuși, la acel moment, un copil de- tatăl lui luptase în război, cât datorită faptului că deja dezvol-
licvent fusese tratat de dr Schmideberg fără dificultăţi prea se- tase (înainte de analiză și în relaţie cu analiza) un interes pen-
rioase în gestionarea analizei, așa încât cred că ceea ce voia dr tru străzi și trafic, ca fiind altceva decât mostrele incontrola-
Jones să spună atunci era că, ceea ce era greșit, era tehnica bile, fără speranţă, din realitatea internă.
mea7. A venit plin de bucurie pentru că tocmai cumpărase de la
Scopul său de a mă obosi a fost curând pus în practică, dar o doamnă o floare de mac, și la ora 11:00 a fost interesat de fie-
înainte de acest lucru a fost posibilă efectuarea unei mari can- care detaliu al evenimentelor din stradă. Apoi a venit momen-
tităţi de analiză. În principal jucărioarele i-au permis lui Da- tul îndelung așteptat al tăcerii de 2 minute. În cartierul meu
vid să-mi ofere atât mie, cât și lui însuși un material fantasma- s-a așternut o tăcere în mod special completă și el a fost abso-
tic atât abundent, cât și foarte detaliat8. lut încântat. „Nu-i așa că-i drăguţ!“. Pentru două minute din
După câteva zile, David a fugit din anxietăţile aparţinând viaţa lui s-a simţit ca și cum nu ar fi fost obosit, ca și cum nu
materialului fantasmatic profund înspre un interes faţă de lu- ar fi avut nevoie să-și obosească părinţii, de vreme ce apăru-
mea din afară, faţă de străzile așa cum sunt văzute de la fe- se un control omnipotent impus din afară și acceptat ca real
reastră, și faţă de lumea de dincolo de ușa mea – mai ales faţă de toată lumea.
de lift. Înăuntrul cabinetului devenise propriul lui înăuntru, Interesantă a fost fantasma sa conform căreia, în timpul tă-
și dacă era să trateze cu mine și cu conţinuturile cabinetului cerii, doamnele au continuat să vândă flori9, singura activita-
meu (mama și tata, vrăjitoare, fantome, persecutori etc.), atunci te permisă; o omnipotenţă internă mai maniacală ar fi oprit
trebuia să aibă și mijloacele de a controla aceste lucruri. În pri- totul (inclusiv binele).
mul rând trebuia să le obosească, dat fiind că se temea că nu Analiza poziţiei depresive și a apărării maniacale a dimi-
putea să le controleze – și am avut senzaţia că prin acest lu- nuat febrilitatea plăcerii lui din cadrul analizei. Au apărut mo-
cru demonstra o anume neîncredere în omnipotenţă. În acest mente de oboseală, tristeţe și lipsă de speranţă intense, și a
stadiu, am avut dovada unui impuls suicidar. Alături de ne- manifestat dovezi indirecte de sentimente de vinovăţie. A avut
voia de a mă epuiza, s-a dezvoltat și o dorinţă de a mă salva câteva săptămâni cu jocuri în care trebuia să devin foarte în-
spăimântat și alternativ vinovat și în care să am cele mai teri-
7 Acum înţeleg că exista o problemă foarte reală implicată de remarca dr bile coșmaruri. În această săptămână s-a jucat de-a fi chiar el
Jones, și am dezvoltat această temă (vezi cap. XXII). înspăimântat, iar astăzi chiar a fost înspăimântat de ceva. Mi-a
8 Introducerea de către dna Klein a folosirii câtorva jucărioare foarte mici
ilustrat rezistenţele lui prin a mă face să-l învăţ să sară în apă,
a fost un plan strălucit, deoarece aceste jucării oferă suport copilului în raport lucru pe care de fapt refuză să-l înveţe, iar eu trebuie să spun:
cu devalorizarea dispreţuitoare și fac controlul omnipotent să fie aproape o
realitate. Copilul poate exprima la începutul tratamentului un material fan- „Uite cum mă faci să-mi pierd timpul! Cum pot eu să te învăţ
tasmatic profund cu ajutorul jucărioarelor, și astfel să debuteze cu o anume
încredere în propria lui realitate internă. 9 Aceasta a fost ideea lui, în realitate nefiind așa.
188 D.W. Winnicott OPERE 1: De la pediatrie la psihanaliză 189

să sari în apă dacă tu nici nu poţi să stai în picioare? Sunt întreagă liberă pentru a se putea întinde și dormi în timpul
foarte supărat pe tine“ – și așa mai departe. Toate acestea se călătoriei. O anumită doamnă, o femeie de care este foarte
transformă într-o mare glumă și mă face să râd din toată ini- atașată (și pe care o compară cu mine în privinţa faptului că
ma și apoi este foarte mulţumit. Dar acum este conștient de îi pasă de pacientă, dar care se grăbește să prescrie diverse
faptul că toată această glumă face parte din apărarea împotri- lucruri pentru hemoroizi, în timp ce eu nu fac nimic pentru
va poziţiei depresive, iar în prezent mai ales împotriva senti- a-i trata), îi spunea să găsească un loc ca să se spele.
mentelor de vinovăţie; în același timp, este analizată treptat În primul vis a găsit un compartiment cu o banchetă libe-
apărarea. ră, iar în cel de-al doilea a găsit locul în care putea să se spe-
Cum ar putea el să sară înăuntrul corpului10, înăuntrul re- le. În ambele vise trenul a pornit. Această remarcă întâmplătoa-
alităţii interne, fără să poată sta în picioare, fără să poată fi si- re a fost cea care mi-a reamintit de visul repetitiv. Hemoroizii,
gur că este viu, fără să poată înţelege ceea ce ar putea găsi care în acest moment deveniseră manifești clinic, atrag aten-
înăuntru? ţia, evident, asupra excitaţiei și fantasmei anale, și descoperi-
Cazul lui David ilustrează pericolul în care se află Eul din rea călătoriei exprimate în vis nu este surprinzătoare. În aceas-
partea obiectelor interne rele, băiatul temându-se ca nu cum- tă ședinţă, pacienta a descris cum se plimbase prin parc în niș-
va să fie golit și epuizat de către părinţii interni care se golesc te pantofi grei, ceea ce o ajutase să-și pună sentimentele în or-
reciproc în mod constant. dine, și cum se jucase cu nepotul ei care o pusese să facă exer-
David demonstrează fuga din realitatea internă în intere- ciţii de gimnastică pe podea.
sul faţă de suprafaţa corpului lui, și faţă de sentimentele lui Aș putea să scot în evidenţă rolul meu de mamă în
de suprafaţă și, din acestea, într-un interes faţă de corpurile și transfer, cu nevoia indirect exprimată, dar imperioasă a pa-
sentimentele altor copii. cientei de a mă murdări, de a da cu piciorul și de a călca pe
Progresul analizei lui ilustrează de asemenea și importan- corpul meu ș.a.m.d., dar am senzaţia că aș omite ceva foar-
ţa unei înţelegeri a mecanismului controlului omnipotent asu- te important dacă nu aș scoate în evidenţă semnificaţia di-
pra obiectelor interne și a relaţiei dintre negarea oboselii, an- minuării apărării maniacale și noile pericole inerente schim-
xietate și sentimentele de vinovăţie legate de negarea realită- bării. Trenul care nu pornea niciodată era un tablou al pă-
ţii interne. rinţilor controlaţi în mod omnipotent, părinţi menţinuţi în-
tr-o animaţie suspendată; cuvintele lui Joan Riviere, „priza
strangulatoare a apărării maniacale“, descriu starea clinică
* * * de care se temea pacienta în acel moment. Pornirea trenu-
Charlotte (în vârstă de 30 de ani) este în analiză cu mine rilor a indicat diminuarea acestui control al părinţilor inter-
de două luni. Din punct de vedere clinic, este o depresivă, cu nalizaţi și a avertizat asupra pericolelor inerente acestui lu-
temeri suicidare, dar și cu o anumită capacitate de a se bucu- cru, ca și asupra nevoii de noi apărări în cazul în care pro-
ra atât de muncă, cât și de activităţile exterioare. gresul în această direcţie ar depăși dezvoltarea Eului pro-
Timpuriu în cursul analizei a povestit un vis repetitiv în dusă de analiză. Recent apăruse material și fuseseră făcute
care ajunge într-o gară în care există un tren, dar trenul nu por- interpretări în privinţa încorporării mele și a cabinetului
nește niciodată. meu etc.
Săptămâna trecută a visat un vis de două ori în aceeași Într-un limbaj simplu, trenurile care încep să meargă sunt
noapte. Nu pot să intru în detalii foarte amănunţite, dar lu- predispuse la accidente.
crul esenţial este că, în fiecare dintre vise, se plimba pe co- În acest context, căutarea unui loc în care să se spele era
ridorul unui tren, căutând un compartiment cu o banchetă probabil în legătură cu dezvoltarea unei tehnici obsesionale și
a tot ceea ce aceasta ar fi putut să însemne în ceea ce privește
10 Acum aș adăuga și ideea întâlnirii depresiei mamei lui, prin plonjarea capacitatea de a tolera poziţia depresivă și de a recunoaște
înăuntrul lumii ei interne (1957). iubirea de obiect și dependenţa.
190 D.W. Winnicott OPERE 1: De la pediatrie la psihanaliză 191

În cadrul următoarei ședinţe, pacienta s-a simţit răspunză- cele 48 de fotografii. Intenţiona să-mi dea una. Ideea era că
toare pentru urmele de lovituri de picior de pe ușa mea și pen- urma să fac ceva în afara analizei, și atunci când, în loc să cad
tru urmele de murdărie de pe mobilă, și a vrut să le cureţe. în capcană (cu câteva zile înainte mă avertizase asupra unor
asemenea capcane) am început să analizez situaţia, ea s-a sim-
ţit fără speranţă, a spus că nu o să mai dea nici o fotografie ni-
* * * mănui, și că o să se sinucidă. Lucrasem mult asupra ideii că a
Mathilda (în vârstă de 39 de ani) este în analiză de 4 ani. privi înseamnă a da viaţă, și era gata ca eu să fiu sedus în a
Din punct de vedere clinic, ea a fost o obsesională severă. În nega moartea ei (dinăuntru) prin aceea că mă voi fi uitat și vă-
analiză s-a comportat ca un caz de depresie cu temeri suicida- zut.
re marcate. A fost o persoană bolnavă din punct de vedere psi- Dacă eu nu am primit, ea s-a simţit rănită, fapt ce se lega
hologic, încă din copilăria foarte timpurie, neputându-și de extrema ei anxietate legată de fantasma de a fi refuzat sâ-
aminti nici o perioadă fericită. La patru ani nu putea fi lăsată nul mamei (făcând-o pe mamă să se simtă rău sau rănită), fan-
la grădiniţă și, începând cam din această perioadă până la sfâr- tasmă care se opunea sentimentului de furie în urma frustră-
șitul copilăriei, viaţa ei a fost dominată de teama de a fi bol- rii de către mamă. Era posibil ca fiecare sfârșit de ședinţă să i
navă. se pară ca fiind un refuz furios al analizei, fapt împotriva că-
Cuvântul „sfârșit“ nu putea fi menţionat în nici un context ruia se apăra accentuând puterile frustrante ale analistului.
în analiză, și întreaga analiză aproape că poate fi descrisă ca Interpretările au adus la lumină faptul că ea simţea anali-
o analiză a sfârșitului acesteia11. za ca fiind o armă în mâinile mele, ca și faptul că simţea că era
În acest moment tocmai se efectuează primele contacte re- mai real ca eu să-i văd fotografia (a 48-a parte din ea însăși)
ale, interesul și dorinţa anală abia au apărut, acestea fiind an- decât este s-o văd pe ea însăși. Situaţia analitică (din care
terior profund refulate. petrecuse patru ani proclamând că este singura realitate pen-
La începutul ședinţei pe care îmi propun s-o descriu, apar- tru ea) acum părea, pentru prima dată, ca fiind ceva ireal sau
ţinând ședinţelor acestei săptămâni, a încercat să mă facă să cel mult ca fiind o relaţie narcisică, o relaţie cu analistul care
râd și a râs ea însăși la ideea că prin poziţia mâinilor mele mă este valoroasă doar pentru propria ei alinare, o formă de a lua
apăsam pe vezică pentru a nu face pipi. În cazul acestei pa- fără a da, o relaţie cu propriile ei obiecte interne. Și-a amintit
ciente, ca și în cazul altora, am descoperit că acest efort de a că, cu o zi sau două înainte, îi venise brusc gândul: „ce îngro-
râde și de a mă face să râd reprezenta un semnal al anxietăţii zitor e să fi într-adevăr cineva, cât de teribil de singur“.
depresive și că un pacient poate manifesta o mare ușurare la A fi cineva înseamnă a conţine o relaţie între mamă și tată.
o recunoaștere rapidă a acestei interpretări, până la a izbucni Dacă ei se iubesc și sunt fericiţi împreună, ei trezesc lăcomie
în plâns în loc de a continua să râdă și să fie amuzant. Acum și ură în cel singur, iar dacă se ceartă, dacă sunt răi, jefuiţi,
pacienta și-a făcut ceea ce se numește un portofoliu fotogra- cruzi, atunci sunt așa din cauza furiei celui singur, furie ce-și
fic. Mama ei voia o fotografie de-a ei, iar ea a simţit că dacă are rădăcinile în trecut.
erau făcute 48 de fotografii mici (ca în această metodă), ar pu- Această analiză a fost una lungă, în parte deoarece în pri-
tea fi descoperite una sau două care să fie bune. Această me- mii doi ani nu am înţeles poziţia depresivă; într-adevăr, abia
todă corespunde și speranţei de a pune împreună părţile de anul trecut am avut sentimentul că analiza aceasta merge cu
sân, de părinţi, de ea însăși12. Am fost rugat să o aleg pe cea adevărat bine.
care îmi place cel mai mult și de asemenea să mă uit la toate Am citat cazul Mathildei în principal pentru a ilustra sen-
timentul de irealitate care acompaniază negarea realităţii in-
11 Această pacientă a putut să părăsească analiza după 10 ani de trata- terne în cadrul apărării maniacale. Incidentul cu fotografia a
ment regulat. reprezentat o invitaţie să mă las prins în apărarea ei maniaca-
12 Acum aș vedea mult mai multe în acest incident, dar cred că aș acţio- lă, în loc să înţeleg moartea ei (dinăuntru), non-existenţa, lip-
na la fel cum am făcut și atunci. sa sentimentului său de a fi reală.
192 D.W. Winnicott

Rezumat Capitolul XII

Am ales să prezint anumite aspecte ale apărării maniacale


și ale relaţiilor ei cu poziţia depresivă. În cadrul acestui lucru
am deschis discuţia asupra termenului de „realitate internă“
Dezvoltarea emoţională primitivă1
și asupra înţelesului lui, prin comparaţie cu înţelesul termeni-
[1945]
lor de „fantasmă“ și „realitate externă“.
Propria mea înţelegere crescândă a apărării maniacale și
recunoașterea crescândă a realităţii interne au reprezentat o
mare schimbare în cadrul practicii mele psihanalitice.
Sper ca materialul meu de caz să fi oferit anumite indica-
ţii asupra modului în care apărarea maniacală este, într-un fel
sau altul, un mecanism care este frecvent folosit și pe care ana-
listul trebuie să-l aibă în minte în mod constant, la fel ca pe
oricare alt mecanism de apărare.
Nu este destul să spun că anumite cazuri manifestă apăra-
V a fi clar încă din titlu faptul că am ales un subiect
foarte larg. Tot ce pot încerca să fac este să ofer o de-
claraţie personală preliminară, (așa) cum ar fi capi-
tolul introductiv la o carte.
Nu voi începe prin a oferi un rezumat istoric în care să arăt
re maniacală, de vreme ce poziţia depresivă este obţinută în
toate cazurile mai devreme sau mai târziu, și ne putem aștep- dezvoltarea ideilor mele din teoriile celorlalţi, deoarece nu așa
ta întotdeauna la o anumită apărare împotriva ei. În orice caz, funcţionează mintea mea. Ceea ce fac este să adun diverse in-
analiza sfârșitului analizei (care poate începe chiar din prima formaţii de pe ici-colo, să revin la experienţa clinică, să îmi
clipă) include analiza poziţiei depresive. formez propriile teorii și apoi, în ultimul rând, să mă intere-
Se poate ca o analiză bună să fie incompletă pentru că sfâr- sez și să caut să aflu ce am furat și de unde. Probabil că aceas-
șitul a venit fără a fi (el însuși) complet analizat; sau se poate ta este o metodă la fel de bună ca oricare alta.
ca o analiză să se prelungească, în parte pentru că sfârșitul și Despre subiectul dezvoltării emoţionale primitive există
însuși rezultatul favorabil devin tolerabile pentru pacient doar multe lucruri care nu sunt cunoscute sau înţelese cum se cu-
după ce au fost analizate, adică după încheierea analizei po- vine, cel puţin de către mine, și s-ar putea argumenta ușor
ziţiei depresive și a apărărilor care pot fi folosite împotriva ei, în favoarea faptului că această discuţie ar trebui amânată 5
incluzând apărarea maniacală. sau 10 ani. Împotriva acestui lucru există (doar) faptul că
Termenul „apărare maniacală“ este intenţionat să acopere anumite neînţelegeri se repetă constant în cadrul întâlniri-
capacitatea unei persoane de a nega anxietatea depresivă care lor știinţifice ale Societăţii și probabil vom descoperi că deja
este inerentă dezvoltării emoţionale, anxietate care ţine de ca- știm îndeajuns pentru a preveni unele dintre aceste neînţe-
pacitatea individului de a se simţi vinovat și, de asemenea, de legeri printr-o discuţie asupra acestor stări emoţionale pri-
a-și recunoaște responsabilitatea pentru experienţele instinc- mitive.
tuale și pentru agresiunea din fantasma care însoţește expe- Fiind interesat în primul rând de pacienţii pediatrici și de
rienţele instinctuale. copii, am decis că trebuie să studiez psihoza în analiză. Am
avut aproximativ o duzină de pacienţi adulţi psihotici iar ju-
mătate dintre aceștia au fost analizaţi de o manieră destul de
vastă. Acest lucru se întâmpla în timpul războiului și pot spu-
ne că abia dacă am observat exploziile, fiind tot timpul prins
1 Citit în faţa Societăţii Psihanalitice Britanice, 28 noiembrie 1945. Int. J.
Psycho-Anal., Vol. XXVI, 1945.