TRANSFERUL

Trecutul Evenimentul Introiectie

traumatizant
a’ b’ c’

d’ e’
Proiectie Transfer

(Interpretare)

a b c d e
Prezent Evenimentul Vad Imi imaginez Simt
actual Evaluare

Transferul corespunde ,,procesului prin care dorintele inconstiente se actualizeaza

asupra persoanei analistului. Clientul retraieste fata de el sentimentele adresate
odinioara parintilor sai si il face, in mod constient, sa joace rolul acestora, cei iubiti
si temuti totodata" (Laplanche).

In psihologie, transferul unei inavatari anterioare asupra unei noi situatii.

In psihanaliza:
Transferul este “procesul prin care dorintele inconstiente se actualizeaza…..in relatia
analitica.”
“Freud a subliniat intotdeauna si alte situatii in care el joaca un rol important( medic-
pacient, dar si profesor- elev, preot- enorias,….).Transferurile nu sunt diferite daca se
adreseaza analistului sau unei alte persoane”.
“Pentru Ferenczi, pacientul ii atribuie inconstient medicului rolul unui parinte pe care il
iubeste sau de care ii e frica..”
“Pentru Freud, transferul apare ca o forma de rezistenta…Ceea ce este transferat este
realitatea psihica adica, in profunzime, dorinta inconstienta si fantasmele legate de ea .”
 Aici, eu abordez transferul si in sensul sau psihanalitic: raportarea asupra
analistului (sau, mai larg, asupra persoanei pe care o am in fata) a sentimentelor
adresate odinioara unui parinte. Intr-un sens mai larg, includ in transfer modelele de
sentimente si comportamente invatate prin contactul cu persoanele si situatiile
semnificative din viata mea: scheme comportamentale, scenarii de viata.
Transferul este raspunsul la proiectie si ii urmeaza. Adesea, el pare sa survina
inainte de proiectie, pentru ca este resimtit mai puternic, este mai corporal (emotie,
teama, furie, dragoste), mai apropiat de constient si mai bine perceput de cei din jur.
Proiectia care il precede trece cel mai adesea neobservata si de multe ori este
inconstienta.
Daca in cursul plimbarii intalnesc un caine agresiv, mai intai ma tern, apoi ma apar.
Dar, de fapt, experienta mea trecuta cu cainii agresivi este cea care-mi induce teama.
Stiu ca uneori cainii musca. Ma confrunt cu cainele si il alung. Cainele ma evita.
Prietenei mele ii este mai frica decat mie. Ea o ia la fuga. Pe ea o musca cainele. Ea,
care este oraseanca, se teme de soared. Eu, care am crescut la o ferma, am fost deja
muscat de caini, ma tem mai putin si ii pot alunga.
Amintirea nu imi vine constient in minte, dar ea a fost inregistrata si transformata
in principiu: ,,toti cainii sunt rai" (introiectie). Ea a creat chiar si un circuit conditional
automat:
cainele vechi (b') -> introiectat (c') -> proiectat (d') -> teama (transfer e') -> aparare
(comportament de fuga sau confruntare f’)
Gestalt terapia insista pe ,,aici si acum". Regasim in acest fel o buna parte din
transfer, in masura in care ,,aici si acum" clientul isi retraieste drama existentiala, isi
repeta blocajele, investeste pe terapeut si pe membrii grupului cu intreg trecutul sau.

Transferul largit
Conceptul de transfer care se aplica, in principiu persoanei analistului, poate fi
largit din doua motive.
Mai intai in timp, trecutul si prezentul. Apoi in spatiu implicand un numar mai
mare de persoane. In psihanaliza, introiectia vine de la parinti si transferul se dezvolta
asupra analistului. Eu cred ca noi introiectam modele si principii plecand de la mai
multe persoane si proiectam si transferam aceste modele invatate la fiecare intalnire si in
fiecare moment al existentei noastre.
In trecut: experientele puternice care sunt introiectate ca modele sau principii, apoi
proiectate in prezent pentru a induce transferul, nu vin doar de la parinti, ci de la mai
multe persoane intalnite de-a lungul intregii noastre vieti.
In prezent: aceleasi modele sau principii introiectate sunt proiectate si transferate
nu doar asupra terapeutului, dar de asemenea si asupra oricarei alte persoane. Cand
privim pe cineva, putem proiecta asupra sa sau ne putem imagina toate persoanele vechi
sau recente: patron, colegi, prieteni, partener ori copii. Este tot ceea ce persoana
reporteaza intr-o maniera inadecvata asupra altcuiva. Ii atribuie opinii, sentimente sau
intentii pe care nu le are. In acest sens, transferul mi se pare a fi o rezistenta la un
contact deschis, direct si fara aparare cu celalalt, cu care tindem sa intram in comunicare
reala acum, in prezent. Deci, in sensul strict, se transfera sentimente vechi asupra
analistului sau terapeutului. In sensul larg, transferul este ceea ce se reporteaza asupra
oricarei alte persoane sau oricarei situatii. Asadar, procesul desfasurat intre originea si
repetarea sa este acelasi.
Gestalt terapia ne indeamna sa consideram lucrurile care tocmai s-au petrecut
(procesul) mat degraba drept o serie de etape. Daca privesc transferul asa cum Perls il
amintea putin in Gestalt (dar care se dezvolta in Franta in acesti ultimi ani), il pot vedea
ca pe un proces ce este in curs de a se derula in mine, un demers specific gestaltist.
Psihanaliza il descrie ca pe o stare a celui ce reproduce transferul. In cadrul acestui
proces, originea transferului este mereu situata altundeva. Intalnirile sau experientele
vor suscita in prezent sentimente de teama, de iubire sau de furie.
Practic, daca psihanalistul diagnosticheaza transferul si daca dezvolta la pacient o
nevroza de transfer, o face pentru a rezolva in cele din urma acest transfer mai larg,
pentru a-i permite clientului - care se teme de sprancenele sale incruntate, care-i evoca
mania tatalui sau - sa se desprinda de frica fata de politisti sau fata de patron, atunci
cand acestia au o mina similara. N-ar avea nici un scop practic dezvoltarea unei
strategii de transfer, daca ar fi doar pentru a-1 elibera de teama fata de analist. Terapia
nu se termina atunci cand clientul si-a rezolvat nevroza de transfer, ci atunci cand, in
viata curenta, s-a eliberat de transferurile neadecvate.

Confruntarea §i asumarea proiectiilor §i transferurilor

A nu te confrunta cu proiectiile si a nu clarifica in mod direct transferurile este
ceva similar cu a pune un copil intr-o camera intunecoasa. Acesta ,,vede" lupi. Nu i se
spune ca nu sunt lupi. El ,,vede" fantome. Nu i se spune ca viseaza. Mai mult, se
refuza luminarea camerei pentru a-i arata ceea ce exista cu adevarat aici: scaune, o
masa, un dulap. In timpul analizei mele, niciodata n-am putut sa ma lamuresc daca
analistul era autoritar sau daca proiectam pe el imaginea tatalui meu autoritar. In
Gestalt, niciodata nu am mentinut pentru mult timp acest gen de confuzie fata de
terapeutii sau formatorii mei: reactiile lor spontane mi-au permis rapid sa clarific daca
era vorba despre o proiectie, un transfer sau de o realitate. Dupa ce a analizat transferul,
terapeutul poate foarte bine sa-si dezvaluie propriile sentimente, astfel incat sa
faciliteze eliminarea proiectiei §i transferului, in favoarea unei viziuni mai reale a
persoanei si a unor sentimente mai adecvate. Acest lucru ii permite clientului sfl-fi
reasume proiectiile §i transferurile sale.
Prin Gestalt, am putut descoperi relatia actuala, contactul deschis si fara
mecanisme de aparare cu celalalt, asa cum este el ,,aici si acum", precum si liberul
acces la sentimentele traite. Am avut impresia foarte clara ca, in sfarsit, intru in lume si
nu mai sunt transportat altundeva si altcandva. Fiindca transferul este, in mare parte,
inconstient, nu este de mirare faptul ca il percepem mai curand la ceilalti..., si deci, ca
in cadrul unui grup terapeutul este cel mai orb in legatura cu propriul transfer.
REINSUSIREA PROIECTIEI SI
TRANSFERULUI
d' – b’ Reinsusirea proiectiei

Asta imi aminteste de faptul ca atunci cand esti

incruntat si tacut mi se face frica!

Trecutul Evenimentul traumatizant Introiectia

a’ b’ c’
Cineva care era tacut si incruntat izbucnea
in accese de violenta.

d’
Vad ca taci si esti
e’ incruntata.

Proiectia Transferul
Mi-e
Vreifrica de lovesti?
sa ma tine.

a b c

Prezentul Evenimentul actual Vad

Reinsusirea inseamna a constientiza, a abandona aceasta imagine, a privi mai atent(VAD), a intreba care
este felul de a fi( violent, tacut, preocupat) pentru a intelege semnificatia lui c’.
 Transferul ca rezistenta la contact

Transferul - rezistenta la CONTACTUL cu celalalt (terapeut,….)

-obstacol cultivat si intretinut (de terapeut, de celalalt) si nu-i
permite clientului sa-si corecteze parerile despre el (proiectiile
sale) si sa-si reajusteze sentimentele in privinta lui (transferul
sau) in functie de ceea ce este in realitate.

INTROIECTIE PROIECTIE TRANSFER

Eveniment “Eu vad la el “El seamana Semtiment:”Mi-e frica

traumatizant trecut sprancene cu……” sa nu se supere ca
incruntate…” El…”

Obstacol Confruntare Confruntarea “aici si

demistifica acum”

Realitatea prezenta

Demersul terapeutic:

Depasirea transferului – CONFRUNTAREA cu PROIECTIILE

A clarifica daca este vorba de o proiectie sau realitate .Celalalt isi dezvaluie propriile sentimente “
aici si acum” iar aceasta confruntare ii promite sa-si reasume proiectiile si transferueile sale.
 Constientizarea
Daca compar cei §ase ani ai psihanalizei mele cu anii propriei mele terapii prin
Gestalt, imi dau seama ca in timpul analizei, constientizarile proiectiilor si transferurilor
mele se produceau in proportie de 10%. In Gestalt, in proportie de 40% si destul de
rapid. Imi mai raman de con§tientizat, probabil, 50%, parte pe care o tot descopar prin
formarile neintrerupte pe care le fac mereu de atunci.
In felul acesta, acum sunt mai sensibil atat la prezent, la contactul cu relatia actuala,
cat si la transfer. Fiecare moment cuprinde o proportie mai mare sau mai mica din cele
doua. Dupa ce am respins transferul, am ajuns sa inteleg ca este cea mai geniala
descoperire a lui Freud... cu conditia sa nu ne servim de ea ca de un scut, pentru a nega
prezentul. Cu cat transferul este mai masiv, cu atat mai putin loc exista pentru relatia
actuala, pentru contact. Cu cat campul inconjurator este mai incarcat de alte lucruri,
venite de altundeva si de alt-candva, devenind atat de aglomerat incat incepe sa fie
trecut cu vederea, cu atat mai mica este capacitatea mea de a intra in relatie.

Proiectie in doi, transfer in trei persoane?

Serge Ginger, psihanalist si gestaltist, la care fac adesea referire, precizeaza ca
proiectia implica doua persoane, eu si celalalt, caruia li atribui sentimentul meu
nerecunoscut, in timp ce transferul implica trei persoane: eu, celalalt de care eu ma tern
si al treilea caruia ii seamana al doilea si care este la originea fricii mele; de exemplu:
ma tern de patronul meu autoritar asa cum ma temeam de tatal meu.
In cadrul transferului, imi recunosc frica, simt ca imi este frica de acest barbat.
Doar originea indepartata a acestei frici nu o recunosc. Michel Lobrot (L’Anti-Freud)
ar spune ca ma tern de autoritarism si ca tatal meu, ca si patronul meu, nu sunt decat
ocazii de a retrai aceasta frica a carei cauza nu era tata. Eu cred (este o credinta) ca, in
functie de circumstante, cand una, cand cealalalta explicatie stau la baza experientei
personale.
In cadrul proiectiei, ii atribui celuilalt o opinie (,,tu esti provocatoare") care
declanseaza un sentiment ce imi apartine (,,te doresc"), dar pe care nu il recunosc.
Aceasta opinie este constienta. Sunt pe deplin convins ca dorinta mea este prezenta si
interzisa. Dar vecinul meu nu o considers „provocatoare". Un altul o vede vulgara. Pe
mine ma ,,atinge" pentru ca seamana cu unul dintre modelele mele de femeie ideala, pe
care 1-am construit in capul meu cu mult timp in urma. De unde vine acest model?
Implica alte femei importante pentru mine, din copilarie? Numai Freud poate sti! Deci
am proiectat asupra ei o imagine model venita de altundeva si de alt-candva. Aceasta
inseamna ca in aceasta proiectie exista o a treia persoana, care a declansat transferul meu.
Dorinta care sta la baza acestei interdictii este cu totul inconstienta. lar interdictia
pe care aceasta femeie o declanseaza provine probabil din educatia mea. Aici, o a patra
persoana este posibil sa fi intervenit pentru a ma impiedica sa am acces liber la
recunoasterea dorintei mele. Inca de la varsta de 40 de ani, cand am avut acces la
libertatea mea sexuala, modelul de femeie ideala (a treia persoana) este mereu prezent.
Transferul dorintei este mereu acolo: pot, ca altadata, sa cedez la prima vedere in fata
unei femei necunoscute. Diferenta consta in faptul ca orbirea mea este de mai scurta
durata, pot identifica valorile care ma intereseaza, abandonez obsesiile sexuale si
,,modelul meu interior" in favoarea realitatii celei pe care o am in fata, acceptand mai
usor diferenta intre cele doua. Dragostea este mai putin oarba. Pot abandona mai usor
asteptarile mele imposibile. Atunci cand ai asteptari esti deceptionat.
Cat despre a patra persoana, ea este identificata (parintii mei si religia mea
pierduta). Aceasta a patra persoana aproape ca a disparut. Asa ca acum imi pot
contempla dorinta. Transferul interzicerii a disparut. Acel ,,ce va spune lumea", umbra
lui ,,ce o sa-mi spun eu insumi" este atenuat. Experienta lui Bill Clinton ne-a aratat
ca ,,oamenilor simpli nu le place sa traiesti un alt fel de viata decat ei".
In psihanaliza mea individuala am continuat sa ,,vad", la analistul meu, imaginea
tatalui meu autoritar, mult, foarte mult timp. Ceea ce-mi ,,imaginam" era intretinut de
crearea ,,nevrozei de transfer": tehnica indusa pentru a transfera asupra analistului
sentimentele traite altadata fata de tata, astfel incat, in final sa se dizolve. In absenta
,,reactiei actuale" a analistului meu, ma simteam intretinut in aceasta proiectie.
Intr-un grup de Gestalt, 8 ani mai tarziu, un participant, care imi starnea frica la
fel ca si tatal meu, m-a luat de maini si mi-a spus privindu-ma in ochi: ,,Andre, daca
continui sa-1 «vezi» pe tatal tau de cate ori ma privesti, este pentru ca tu nu ma
privesti cu adevarat, pentru ca eu nu sunt tatal tau." In acea zi am inceput sa-mi rezolv
“nevroza de transfer”. Grupul era intr-atat de matur, incat terapeutul nu a trebuit nici
macar sa intervina. Constientizare: mi-am putut reduce putin frica mea fata de Jean... si
fata de tatal meu. Psihanalistul ma facea sa ,,vad" ceea ce-mi imaginam (tatal meu).
Gestal-tul m-a facut sa ,,vad" ceea ce ,,nu vedeam": pe Jean.
Aici este vorba despre o vizualizare (mustata tatalui meu) si despre un transfer al
unui participant asupra altuia, dar acelasi fenomen poate sa apara si cu un terapeut.
Daca acesta ramane neutru, clientul nu invata nimic. Prin abtinerea sa, practicianul
poate chiar sa forteze tendinta proiectiva. Din contra, daca el confirma sau infirma
ceea ce clientul isi imagineaza despre el, atunci favorizeaza invatarea in detrimentul
proiectiei si al transferului.
Dar pentru a ramane in cadrul evaluarii adecvate, este important de verificat daca
ceea ce eu imi imaginez despre celalalt corespunde cu ceea ce acela gande§te sau
traie§te. Ceea ce-mi imaginez se poate numi o imaginare, o evaluare sau o proiectie.
Pentru a ramane in contact cu realitatea si a evalua astfel corect persoana din fata mea,
ii pot spune femeii care ma priveste: imi imaginez ca sunteti interesata de mine sau de
ceea ce voi spune. Daca ea confirma, inseamna ca am ghicit. Intuitia mea este bine
fondata. Este o intuitie, o intalnire. Daca ea raspunde nu, imaginatia sau evaluarea
mea sunt eronate. Aceasta este o proiectie in sensul psihanalitic al termenului:
atribuirea catre o alta persoana a unei opinii sau a unui sentiment pe care nu le
recunosc in mine (ca de exemplu: ,,sunt interesat de tine" sau ,,doresc sa fii interesat
de mine"). Poate fi vorba, deci, de o evaluare corecta (,,ea se intereseaza de mine") sau
falsa (,,ea nu se intereseaza de mine") sau de o proiectie (,,sunt interesat de tine") sau
ambele (,,ea este interesata, eu sunt interesat").
Cred ca este dificil de imaginat la celalalt ceva ce nu exista deja in noi inline,
 intr-o oarecare masura. Sa luam cateva exemple.

VAD... IMI IMAGINEZ CA... PROIECTIE POSIBILA

1. degete lungi si fine canta la vioara imi place vioara
2. tu transpiri iti este cald imi este cald
3. fata imobila §i privirea in jos reflectezi ca si mama
4. privesti in zare vrei sa pleci sau cauti ceva te evit
5. parul auriu esti homosexual sunt intrigat
6. ma privesti in liniiste imi ascunzi ceva eu iti ascund ceva
7. rucsacul tau iti place sa calatore§ti nu am bani
8. miscarile tale ample si lente dorinta de a dansa imi doresc sa dansez cu tine
9. multe bijuterii esti superficiala sau bogata ca burghezii
10. vorbesti mult iti este teama sa fii singura ma simt singur
11. hainele tale sunt scurte esti o provocatoare te doresc
12. un peisaj verde in ploaie vremea este trista eu sunt trist
13. o masina se opreste este in pana sunt obosit
14. un autobuz soseste este pentru mine sunt grabit

Ceea ce-mi imaginez este spus in mod constient. Daca este adevarat sau credibil
pentru persoana sau situatia prezenta, inseamna ca este o intalnire in cadrul realului.
Este o proiectie normala, sanatoasa si necesara pentru a intalni persoana si a-i cunoaste
opinia sau sentimentul. Este proiectia unei experience pe care deja am trait-o si care
imi permite sa o ghicesc. Dar poate fi, de asemenea, si o proiectie patologica, iar
opinia sau sentimentul formulate in cea de-a treia coloana nu apartin persoanei de fata.
In acest caz, imi apartin mie, fara ca eu sa stiu. Deci sunt inconstiente pentru mine. In
cazul 10, daca Francine, pe care o vad pentru prima oara, vorbeste mult, eu nu pot sti
daca ea se teme de singuratatea ei. Probabil ca am mai vazut persoane vorbarete care
si-au exprimat astfel frica de a fi singure, dar nu mai stiu despre cine era vorba si nici
cand s-a intamplat. In orice caz, procesul este acelasi: eu proiectez ceva din trecutul
meu asupra altei persoane din prezent care se poate simti recunoscuta sau apreciata.
Pot insa si sa gresesc atribuindu-i ceva ce nu ii apartine. In aceasta situatie pot sa-mi
recunosc si sa-mi asum proiectia in beneficiul ambilor: eu ma curat de eroarea din
mine si sunt in contact mai real cu persoana din fata, care este bucuroasa sa se simta
recunoscuta. Este o schimbare de ordin terapeutic ce se poate dezvolta la persoanele
capabile sa se reinventeze.

In fine, ultima ipoteza, imi pot imagina la persoana din fata mea ceva ce-i este
propriu, dar de care nu stie nimic si prefera sa-1 mentina in inconstient.
Schema mea prezinta avantajul de a detalia procesul interior la fel de bine in
cadrul istoriei subiectului, cat si in momentul in care el se reproduce fata de persoanele
noi prezente. Termenii ,,proiectie" si ,,transfer" sunt doar apelative descriptive ale
procesului. Este important de amintit faptul ca interpretarea psihanalitica, descrierea
gestaltista sau schema mea asupra procesului, desi usor diferite, nu sunt altceva decat o
lectura extrem de reductiva a complexitatii functionarii umane. Aceasta ,,manevrare" a
experientei traite este o tentativa de intelegere a omului, care prezinta aceleasi riscuri
ca si inchiderea unui pacient intr-un diagnostic psihiatric. Prin aceste abordari se
permite clientului sa se inteleaga mai bine si sa-si modifice comportamentele in sensul
unei mai bune adaptari la realitatea celuilalt. Se permite, de asemenea, terapeutului sa
inteleaga si sa-si amelioreze comportamentele terapeutice, care fac obiectul acestei
carti, comportamente pe care le traieste in interiorul sau in timpul relatiei cu clientul.
Dar, inca o data, harta nu este teritoriul.