Terapia Gestalt

Diana Bologa
  Cuvantul Gestalt provine din verbul german “gestalten” cu sensul de “a pune in forma, a da o
structura.”

Terapia Gestalt este o abordare psihologică profundă, cu două concepte centrale ce îi stau la baza.
Prima idee se concentrează pe momentul prezent, evidențiind importanța conștientizării a ceea ce
trăim "aici și acum". În contrast cu abordările care se focalizează pe necunoscut sau pe aspecte
inaccesibile, terapia Gestalt ne învață să ne concentrăm asupra experiențelor noastre actuale.

A doua idee-cheie subliniază interconectarea noastră cu mediul și ceilalți. Suntem în mod inextricabil
legați de toate aspectele vieții noastre, iar pentru a ne cunoaște cu adevărat, trebuie să analizăm modul în
care ne raportăm la toate acestea. Astfel, terapia Gestalt ne ajută să ne dezvoltăm prin intermediul
relațiilor noastre cu ceilalți și cu mediul înconjurător.

Această abordare nu se axează pe trecut sau viitor, ci pe prezent, întrucât consideră că schimbările
personale și dezvoltarea se produc în momentul prezent. Prin conștientizarea și explorarea experiențelor
noastre imediate, terapia Gestalt ne ajută să ne îmbunătățim starea de bine și să înțelegem mai bine sinele
nostru.

În contextul psihologiei Gestalt și al holismului, care sunt domenii conexe, importanța momentului
prezent rămâne centrală. Aceste perspective ne ajută să înțelegem natura și structura experiențelor
percepute în prezent, punând accent pe conexiunea noastră cu lumea din jur. Prin această abordare, terapia
Gestalt oferă un cadru comprehensiv pentru dezvoltarea personală și înțelegerea sinelui în lumina
relațiilor și experiențelor noastre din momentul prezent.

 Psihoterapia gestalt – Fredrich Perls;

Gestalt-terapia este o abordare existenţialistă bazată pe premisa că “oamenii trebuie să-şi
găsească propriul drum în viaţă şi să accepte responsabilitatea personală, dacă aspiră la obţinerea
maturităţii”. Spre deosebire de psihanaliză, care este o analiză centrată pe psihism, Gestalt-
terapia este o terapie care merge mai departe şi vizează, dincolo de trezirea conştiinţei, schimbări
de comportament. Această terapie utilizează şi asocierea liberă de idei, pe care o extinde la
comportamentele repetitive. Terapia se practică în grup sau în relaţie terapeutică, unde, clientul
repetă comportamentele învăţate care răspund unor situaţii trecute, dar care nu-şi justifică
necesitatea în prezent: frica de orice autoritate rezultă, de exemplu, din teama de autoritatea
tatălui sau a mamei. Într-un grup, fiecare participant povesteşte drama existenţei sale, de care
parţial este inconştient: pasivitate, agresivitate, dependenţă, revoltă, supunere, dominare, etc.
Spre deosebire de terapia în grup, în cadrul consultaţiei, clientul vorbeşte doar de problemele
exterioare, nu poate aborda decît lucrurile de care este conştient. În grup şi mai ales într-o viaţă
comunitară terapeutică, el repetă comportamente de care nu este conştient şi care provoacă
conflictele din viaţa sa cotidiană. Acesta va putea fi astfel lămurit asupra felului său de a “vedea”
lucrurile care determină abordarea unor comportamente inadecvate situaţiei prezente.

Terapia gestaltistă este indicată in cazul persoanelor cu tulburări nevrotice (anxioase,

depresive, fobice, somatoforme), dar si a celor care trăiesc o stare de nefericire, fără a sti cum să
o depăsească. Beneficiază de asemenea , cei interesaţi de dezvoltarea personală, dornici de a lucra asupra
constierntizării si in a produce schimbări in viaţa personală.

Introducere în Terapia Gestalt:

Obiectivul terapiei Gestalt este de a permite clientului să devină mai plin și mai creativ în viață și să se
elibereze de blocajele și chestiunile nerezolvate care ar putea diminua satisfacția, împlinirea și creșterea,
și să experimenteze noi moduri de a fi.

 Terapia Gestalt se concentrează asupra procesului (ce se întâmplă în realitate) în loc de conținut
(ce este discutat). Este o metodă de practică a conștienței (numită și "mindfulness" în alte domenii
clinice), prin care perceperea, simțirea și acționarea sunt înțelese ca fiind favorabile interpretării,
explicării și conceptualizării (hermeneutica experienței).Această distincție între experiența directă
versus interpretarea indirectă sau secundară este dezvoltată în procesul terapiei. Clientul învață să
devină conștient de ceea ce face, ceea ce declanșează capacitatea de a-și asuma riscuri sau de a
face schimbări

Principiile Terapiei Gestalt:

• Aici și acum

Acest principiu pune accent pe importanța trăirii în momentul prezent. Terapeuții încurajează
pacienții să-și exprime nevoile și dorințele imediate și să-și confrunte temerile sau blocajele în
timp real. Acest lucru contribuie la eliminarea disconfortului și tensiunii emoționale.

• Conștiența în prezent

Terapeuții încurajează pacienții să fie mai conștienți de ceea ce se întâmplă în interiorul lor și în
mediul lor în fiecare moment. Acest lucru implică identificarea și exprimarea gândurilor,
sentimentelor, senzațiilor și experiențelor lor actuale.

• Totalitatea

Conceptul de totalitate sugerează că individul este mai mult decât suma părților sale. În Terapia
Gestalt, se examinează întregul sistem de experiențe, inclusiv modul în care acestea sunt
conectate și influențează unul pe celălalt. Terapeuții explorează relația pacientului cu el însuși, cu
ceilalți și cu mediul înconjurător.

• Responsabilitatea personală

Pacienții sunt încurajați să-și recunoască și să-și asume responsabilitatea pentru alegerile și
acțiunile lor. Acest aspect este crucial în procesul de dezvoltare personală și schimbare.

În Terapia Gestalt, tehnicile sunt utilizate pentru a ajuta pacienții să-și dezvolte conștientizarea de
sine, să exploreze experiențele lor actuale și să facă față problemelor personale. Aceste tehnici
sunt concepute pentru a ajuta pacientul să-și concentreze atenția asupra momentului prezent și să-
și dezvolte abilitățile de auto-conștientizare. Iată câteva dintre tehnicile comune utilizate în
Terapia Gestalt:
 Dialogul cu părți ale sinelui: Această tehnică implică explorarea diferitelor aspecte ale
personalității individului. Terapeutul poate încuraja pacientul să dialogueze cu aceste părți
interioare, inclusiv părți contradictorii ale sinelui sau "sine neexprimate." Acest dialog poate ajuta
la înțelegerea mai profundă a propriei persoane și la identificarea nevoilor sau dorințelor ascunse.

 Scaune goale: Această tehnică implică așezarea mai multor scaune în cameră, pe care pacientul
le poate folosi pentru a reprezenta diferite aspecte ale sinelui sau relații cu ceilalți. Pacientul se
mișcă între aceste scaune și dialoghează cu "persoanele" imaginare reprezentate de fiecare scaun.
Aceasta poate ajuta la clarificarea relațiilor și la explorarea diferitelor perspective.

 Exagerarea: Terapeutul poate să încurajeze pacientul să-și exagereze comportamentul sau

reacțiile pentru a le aduce la suprafață și a le înțelege mai bine. De exemplu, pacientul poate fi
încurajat să exagereze o expresie facială sau o mișcare corporală asociată cu o emoție.

 Senzorierea: Terapeutul poate ajuta pacientul să-și dezvolte conștientizarea corpului și a

senzațiilor fizice. Aceasta poate implica concentrarea asupra senzațiilor fizice asociate cu anumite
emoții sau situații, cum ar fi tensiunea în corp atunci când simte stres.

 Repararea relațiilor interpersonale: Terapeuții Gestalt pot folosi tehnici pentru a ajuta pacienții
să exploreze și să repare relațiile interpersonale. Acest lucru poate implica reprezentarea relațiilor
cu membrii familiei sau prietenii în ședințele de terapie și explorarea sentimentelor și a
comunicării.

 Lucrul cu visele și simbolurile: Terapeuții pot lucra cu pacienții pentru a explora semnificația
viselor și a simbolurilor din experiența lor personală. Aceasta poate ajuta la accesarea aspectelor
inconștiente ale sinelui și la înțelegerea mai profundă a sine.

"Scaune goale"

Tehnica "Scaune goale" este o tehnică comună și puternică utilizată în Terapia Gestalt.
Această tehnică implică utilizarea mai multor scaune așezate într-o cameră pentru a
reprezenta diferite aspecte ale sinelui sau pentru a explora relațiile interpersonale. Iată o
descriere mai detaliată a acestei tehnici:

1. Așezarea scaunelor

Terapeutul aranjează mai multe scaune în cameră într-un aranjament care permite pacientului să
se miște liber între ele. Fiecare scaun reprezintă o entitate sau o perspectivă diferită, cum ar fi
diferite părți ale personalității pacientului sau persoane importante din viața sa.

2. Personificarea entităților
Pacientul este încurajat să personifice entitățile sau aspectele pe care dorește să le exploreze.
Acest lucru poate însemna că pacientul dă nume fiecărei entități sau le tratează ca fiind
persoane separate. De exemplu, pacientul poate să atribuie un nume și o voce "criticului
interior" sau poate reprezenta "sinele copil" și "sinele adult."
3. Interacțiune și dialog
 Pacientul se mișcă între scaune și interacționează cu entitățile reprezentate. Acest dialog
poate lua forma unor întrebări și răspunsuri între părțile personificate ale sinelui sau între
pacient și reprezentările sale.

4. Explorarea și înțelegerea

Scopul acestui exercițiu este de a explora mai profund gândurile, sentimentele și relațiile
dintre entitățile personificate. Pacientul poate să aducă la suprafață conflicte interne, nevoi
nesatisfăcute sau aspecte ale personalității care pot necesita o mai bună înțelegere.

5. Integrarea și rezolvarea
După ce au fost explorate și înțelese aceste aspecte, terapeutul și pacientul lucrează pentru a
ajunge la o mai mare integrare sau reconciliere între ele. Acesta poate implica găsirea unui
echilibru între diferitele aspecte ale sinelui sau poate ajuta pacientul să identifice modalități
constructive de a face față conflictelor interne sau de a îmbunătăți relațiile interpersonale.

Gestalt terapia a luat două concepte din teoria Gestalt:

1. Definiţia Gestalt, entitate constituită din relaţiile dinamice dintre formă şi fond, care permite persoanei
să-şi organizeze percepţiile într-un tot. Conceptul include alternanţa dintre contact şi retragere, precum şi
caracterul înnăscut al individului de a-şi organiza experienţa în funcţie de necesităţile sale.

Perls face referire la două nivele diferite de Gestalt: pe de o parte, Gestalt al personalităţii – totalitatea
care se manifestă în realizarea sinelui şi care necesită reintegrarea părţilor care au fost îndepărtate de
personalitate. Pe de altă parte, Gestalt al comportamentului – totalitatea care emerge când o sarcină
învăţată a fost dusă la bun sfârşit.

2. Conceptul de Gestalt neterminat implică ideea că o persoană nu este disponibilă pentru un alt tip de
experienţă până când nu a încheiat experienţele incomplete din viaţa sa. Atâta timp cât un Gestalt rămâne
neîncheiat, persoana îl va reproduce în mod compulsiv. Acest concept Gestalt exprimă foarte bine
procesul de creştere a fiinţei umane.
Această creştere implică participarea individului ca subiect conştient. Din Gestat în Gestalt, persoana îşi
ia din mediu ceea ce este necesar pentru a subzista şi integrează ceea ce are nevoie pentru a se dezvolta şi
a-şi mări câmpul conştiinţei şi al experienţei.

Perspectiva fenomenologică.
Teorii și principii in terapia Gestalt
  Scopul Gestalt terapiei, ca explorare fenomenologică, este conştiinţa.. Cum anume devenim
conştienţi este esenţial pentru orice anchetă fenomenologică.

 Conştientizarea are cinci elemente distinctive: contact, simţire, emoţie, formare şi integralitate.

- Contactul se referă la descoperirea diferenţelor. Reprezintă întâlnirea cu celălalt şi descoperirea a tot

ceea ce este diferit în felul în care gândim, simţim, în care ne raportăm la experienţele trăite.

- Simţirea determină caracterul conştientizării. Simţirea apropiată este percepută la nivel tactil şi se referă
la atingeri şi senzaţii. Simţirea de la depărtare este precepută la nivel vizual şi auditiv. Atunci când
simţirea are un caracter lăuntric ea se numeşte propriocepţie. Aici sunt incluse gândurile şi visele, precum
şi emoţiile, şi trăirile.

- Formarea este reprezentată de modul în care este structurată şi se dezvoltă conştientizarea.

- Cea din urmă caracteristică fundamentală a conştientizării este integralitatea. Întregul este mai mare
decât suma părţilor. Întregul este diferit şi mai cuprinzător decât ceea ce ai obţine dacă l-ai separa şi ai lua
părţile sale componente şi le-ai pune lalolaltă.

Orice experienţă privită ca un tot unitar poate fi numită Gestalt, referindu-se la ceva care este văzut ca
având un caracter singular, deşi este alcătuit din mai multe elemente distincte. O persoană poate fi privită
ca un întreg, chiar dacă ea este formată din mai multe componente, cum ar fi: mintea, inima, experienţa.
Cu toate acestea, o persoană poate fi şi o parte a unui întreg, a unei căsătorii, de exemplu, a unei clase, a
unei echipe etc. În aceste cazuri fiecare grup reprezintă un întreg, iar indivizii sunt elemente constitutive.

Teoria câmpului sau perspectiva legată de mediu

 Ateorie consideră că toate fenomenele sunt în mod indisolubil legate şi că fac parte dintr-un
sistem foarte vast de interacţiuni, care este numit mediu. Câmpul înlocuieşte noţiunea de particule
izolate, discrete. O persoană în spaţiul său de viaţă constituie un câmp.

Perspectiva existenţială

 Existenţialismul se bazează pe metoda fenomenologică. Fenomenologii existenţialişti se

concentrează pe existenţa oamenilor, pe relaţiile dintre ei, cu bucuriile şi suferinţele lor trăite
direct. Majoritatea oamenilor funcţionează într-un context implicit al gândirii convenţionale care
evită să recunoască cum anume este lumea. Autoînşelarea este baza lipsei de autenticitate:
existenţa care nu este bazată pe adevărul despre sine însuşi în lume conduce la sentimente de
frică, culpabilitate şi anxietate. Gestalt terapia furnizează un mod a fi autentic şi responsabil faţă
de el însuşi. Fiind conştient, omul devine capabil să aleagă sau să-şi organizeze propria existenţă
într-o manieră semnificativă.

Perspectiva existenţială susţine că oamenii se pot transforma sau se descoperă. Nu este în natura
fiinţei umane să descopere „o dată pentru totdeauna.” Întotdeauna există orizonturi noi, probleme şi
oportunităţi noi.

Teoria paradoxală a schimbării

 Beisser, afirma: „Schimbarea apare când cineva devine ceea ce este, nu atunci când încearcă să
fie ceea ce nu este.” (Beisser, 1970). Altfel spus, terapeutul nu forțează schimbarea, ci lasă
procesul terapeutic să curgă și acceptă ceea ce este. Astfel, el permite schimbării să se petreacă.
Acest concept este paradoxal, în sensul că schimbarea se va produce atunci când clientul va
renunța la încercarea de a se schimba. Beisser afirmă că procesul de creștere și schimbare este
unul natural care se realizează prin conștientizare, contact și asimilare.

Figură – fond

 În perioada respectivă, existau două curente care abordau diferit percepţia: opţiunea asociaţionistă
şi cea care privea forma în totalitatea sa. Pornind de la aceste percepţii, psihologii Gestalt
(Wolfgang Kӧhler, Kurt Koffka şi Max Wertheimer) au pus în evidenţă două principii
fundamentale: principiul unităţii (întregul este o realitate diferită faţă de suma părţilor) şi
principiul pregnanţei (subliniază tendinţa fiecăruia de a selecţiona cele mai bune forme). Calitatea
formei favorizează emergenţa figurii pe fond. Acest lucru se întâmplă în baza unor legi ale
organizării perceptive (proximitate, asemănare, simetrie, unificare). Aceste legi demonstrează că
obiectul perceput nu este conform cu realitatea acelui obiect. Aceste procese sunt puse în evidenţă
de fenomene precum iluziile optice sau cele ale figurilor reversibile.

 Mediul este împărţit în centru şi periferie. Centrul este reprezentat de ceea ce se află în prim-plan,
respectiv personalitatea sau Gestalt-ul, iar periferia este reprezentată de fundal. Prim-planul este
alcătuit din tot ceea ce este important, plin de înţeles în momentul prezent. Fundalul conţine ceea
ce este irelevant, lipsit de importanţă şi imaterial în momentul prezent. Întrucât contactul
presupune existenţa diferenţelor, tandemul personalitate-fundament reprezintă o funcţie a
contactului.

 Recunoaşterea figurii depinde de factori personali, precum familiaritate, interes sau motivaţie.
Când ceva trezeşte interesul, se conturează prim-planul şi fundalul. Pe măsură ce personalitatea se
dezvoltă cu fiecare schimbare, mediul este permament supus restructurării. Acest proces poartă
numele de formarea personalităţii.

Contactul

 Relaţia dintre terapeut şi client este aspectul cel mai important în psihoterapie. Dialogul este
partea esenţială a metodologiei în Gestalt terapie şi este o manifestare a perspectivei existenţiale
în relaţie. Relaţia se desfăşoară când suntem în contact. Prin contact, oamenii cresc şi îşi formează
identitatea. În relaţie se produc schimburi. Locul metaforic al acestor schimburi este frontiera-
contact care leagă şi diferenţiază în acelaşi timp. Pentru a
avea contact este nevoie să existe şi diferenţe. Pentru ca oamenii să stabilească un contact, este
nevoie ca ei să descopere privinţele în care sunt diferiţi.

 Terapeutul Gestalt este interesat de experienţa de la frontiera contact, adică de senzaţii, percepţii
şi emoţii care îi permit să simtă că face parte din lume, dar că se şi diferenţiază.

 Aşadar, trăsătura definitorie a contactului este emoţia. Emoţia implică existenţa sentimentelor şi a
grijii, consum energetic şi acţiune, plăcerea, curiozitatea şi nevoia de a te mobiliza. Chiar şi
atunci când vorbim de bucurie, aceasta nu poate fi considerată un scop în formarea personalităţii.
 „Bucuria nu este un scop”, scria Goodman, ci „este un sentiment care însoţeşte o activitate aflată
în derulare.” (1960)

Teoria self-ului

 Self este o noţiune complexă, nu este o entitate, ci un proces, un sistem de contact necesar, un
mod de a fi în lume la frontiera contact-organism-mediu în câmpul complex aici şi acum.

 Caracteristicile self-ului sunt enunţate de Perls şi Goodman. Aceştia vorbesc despre spontaneitate,
calea de mijloc şi angajare în situaţie.

Awareness

 Awareness permite intrarea în contact cu energia imobilizată. Stimularea imaginarului, acesta

fiind o cale de a rezolva dilema întâlnită, oferă posibilitatea folosirii acestei energii într-o manieră
creativă, în scopul experimentării unor noi ajustări.

Autoreglarea organismică

 „Teoria Gestalt terapiei susţine că oamenii au capacitatea inerentă de autoreglare şi sunt motivaţi
să-şi rezolve propriile probleme. Nevoile şi dorinţele sunt organizate ierarhic, astfel nevoia cea
mai urgentă iese în evidenţă şi solicită atenţia persoanei în cauză până când nevoia este
satisfăcută. Când nevoia este satisfăcută, următoarea nevoie sau următorul interes apare în centrul
atenţiei. Gestalt terapeuţii cred că oamenii au tendinţa naturală de a creşte şi că se vor dezvolta
atât de deplin pe cât le-o va permite mediul.”

Ajustare creative

 „Oamenii îşi organizează şi reorganizează percepţia asupra circumstanţelor (sau câmpului) printr-
un proces continuu de aducere a unor elemente din câmp în prim plan în timp ce altele devin
fundal, şi invers. Nevoia şi interesul organizează câmpul. Oamenii atribuie evenimentelor pe care
le experimentează astfel un înţeles individual. În aceste moduri ei contribuie la crearea propriilor
lor circumstanţe sau experienţe trăite (ei co-creează câmpul şi au responsabilitatea existenţială
pentru vieţile lor sau cel puţin pentru înţelesul pe care îl atribuie vieţilor lor).”

 Ca un caz particular, şi relaţia terapeutică este co-creată, procesul terapeutic fiind

responsabilitatea comună a terapeutului şi clientului. În plus, teoria câmpului ne deschide
orizontul şi dincolo de individual spre nivelul colectiv: „teoria câmpului ne cere tuturor să ne
trecem în revistă contribuţia noastră personală şi rolul nostru în crearea circumstanţelor culturale,
sociale şi economice în care trăim.”