1.

Normalitate şi
anormalitate în viaţa psihică
 Cadrul general al problemei

 Depinde de cunoașterea organizării structurale și a dinamicii funcționale a sistemului personalității.

 Normalitatea si anormalitatea nu sunt structuri fixate ci depind de direcția de manifestare a ”dispozițiilor
personale” care se organizează în raport cu modelele constituționale psihobiologice ale sistemului personalității
individului respectiv.
 Sunt calități ale ”modului de a fi” al individului care derivă din organizarea structurală a sistemului personalității.
 Între N și AN există un echilibru stabilit si controlat de modul de funcționare a mecanismelor de autoreglare a
sistemului personalitații
Dispoziţii personale

 potenţialul genetic,
 structurile neuroanatomice,
 dinamica neuropsihofiziologică,
 calităţile dobândite de individ prin educaţie, cultură, modelul familial, şcolar, profesional,
social,valorile morale, religioase.
Sistemul personalităţii

 Organizat dialectic, după principiul complementarităţii , al contrariilor, în asemenea

măsură în care se poate vorbi despre o BALANŢĂ NORMAL/PATOLOGIC- de a cărei
funcționare depinde starea de echilibru (sanatatea mintală) si starea de dezechilibru
(starea de boală).
Determinism

 Atât starea de normalitate, cât şi cea de anormalitate îşi au originea în direcţiile de

manifestare ale dispoziţiilor latente.
Dispoziţia interioară

 Potenţialul energetic al unei persoane.

 Corespunde cu principiul vital.
 In funcție de circumstanțele vieții individului (care pot fi sanogenetice sau
morbigenetice) poate lua aspectul formelor normalității sau anormalității.
 N și AN depind de modalitatea de a ”răspunde” la factorii care acționează asupra
persoanei i decursul vieții acestuia.
Răspuns la factorii externi

 Un efort care solicită mecanismele de apărare/adaptare.

 Nu este exclusiv exterior.
 Presupune şi o schimbare interioară, condiţia echilibrului dintre normal şi patologic.
Schimbări

 Sunt cauzate de factori circumstanţiali.

 Sunt cauzate de asemenea, de manifestări interioare, proprii sistemului personalității, fără
intervenție dinafara (crizele psihobiologice):
Istoria vieţii individului

 Psihobiografia persoanei.
 Este discontinuă.
 Formată din etape bine definite, întrerupte de momente de criză.
 Depăşirea unei etape introduce un nou tip de normalitate, şi vulnerabilitatea la un nou
tip de anormalitate.
 Un alt aspect important al raportului normal-patologic este dat de treptata epuizare
psihoenergetică.
 2. Aspecte comparative ale
normalităţii şi anormalităţii în sfera
somatică şi viaţa psihică
02
Analiză comparativă între
boala somatică şi boala psihică
Boala somatică
 Are reprezentare în raport cu imaginea de
sine/schema corporală.
 Este cunoscută şi acceptată ca alteralitate.
 Este trăită ca suferinţă personală, autentică
şi obiectivă.
 Este comunicată celorlalţi.
Boala psihică
 Nu are reprezentare spaţială, dar afectează
imaginea de sine.
 Nu este cunoscută şi nici acceptată ca
alteralitate.
 Este trăită ca o schimbare a naturii proprii.
 Nu este comunicată celorlalţi.
Analiză comparativă - continuare
Boala somatică
 Produce compasiune din partea celorlalţi.
 Se poate obiectiva.
 Reprezintă, de regulă, o tulburare organică,
somatică.
 Nu afectează raporurile de comunicare
interpersonală.
Boala psihică
 Produce teamă şi repulsie din partea
celorlalţi.
 Este parţial sau deloc obiectivabilă.
 Reprezintă o experienţă/trăire sufletească
interioară.
 Afectează în diferite forme raporturile şi
comunicarea interpersonală.
Analiză comparativă - continuare
Boala somatică
 Bolnavul solicită şi acceptă tratamentul
medical.
 Acceptă statutul de bolnav.
 Are caracter invalidant.
 Îmbracă aspectul de alteralitate al
normalităţii.
Boala psihică
 Bolnavul nu acceptă sau refuză tratamentul
medical.
 Refuză statutul de bolnav.
 Are caracter alienant.
 Îmbracă aspectul de alienare în raport cu
normalitatea.
4. Evolutia ideilor despre boala
psihica
 Atitudinea nespecialistilor

 ”Nebunul” apare ca un personaj straniu, enigmatic, de neinteles, care da impresia ca

traieste in alta lume.
 La aceste sentimente se mai adauga cel de teama manifestat prin intoleranta, respigere,
izolare, adesea mascat printr-o pseudo-indiferenta.
 Atitudinea mass-media

 Este expresia raporturilor dintre societate si nebunie.

 mass media confectioneaza imaginea sociala a nebuniei.
 Societatea asociaza nebunia cu violenta in cadrul acestei iagini. Ca si nebunia, violenta este irationala,
ambele fiind expresia unor excese potentiale ale pulsiunilor individului.
 Nebunia si violenta implica periculozitate, dar, desi statutul de nebun este identic in societate atat pentru
barbat cat si pentru femeie, rolurile sunt diferite.
 Femeia este victima propriei nebunii; recurge la suicid
 Barbatul este nebun, periculos si violent, descarcandu-si pulsiunile asupra celorlalti; recurgela crima.
 Atitudinea specialistilor

 Doua curente principale de opinii :

 Psihiatria clinica traditionala considera nebunia in conformitate cu modelul de gandire
medicala, unde nebunul este etichetat drept bolnav mintal fiind tratat ca atare. Este vorba
despre o atitudinie terapeutico-medicala
 Antipsihiatria considera nebunia ca o constructie artificiala a psihiatriei, iar persoana
nebunului, o victima a psihiatrilor, adoptand fata de aceasta o atitudine contestatara sau
cel putin revizionista
 Atitudinea bolnavilor

 Bolnavii psihic, cu mici exceptii, nu sunt indiferenti fata de suferinta lor.

 simt si traiesc intr-un mod penibil, dureros, chiar sfâșâietor schimbarea naturii lor, a raporturilor cu lumea, cu
societatea, izolarea la care sunt condamnati.
 In majoritatea cazurilor, bolnavul psihic isi percepe propria suferinta si in raport cu atitudinile sociale, de
regula repulsive, ostile fata de boala psihica si de bolnavii mintal.
 Din aceste considerente, apare tendinda bolnavilor de a-si ascunde propriile tulburari sau probleme psihice,
pentru a-si mentine si salva in felul acesta statutul social.
 Ei prefera sa vorbeasca intotdeauna atunci cand se refera la boala lor ca despre probleme psihologice, situatii de
impas, conflicte, evitand termenii de tulburale sau boala.
5. Evolutia bolilor psihice
6. Organizarea și dezorganizarea
personalității
 Organizarea sistemului personalității

 SECTOR SOMATIC, CORPORAL, reprezentat prin urmatoarele niveluri :

 Nivelul visceral
 Nivelul endocrin
 Nivelul neurovegetativ
 SECTORUL VIETII PSIHICE
 Nivelul instinctual
 Nivelul afectiv
 Nivelul conativ (activitate, vointa)
 Nivelul cognitiv instrumental-simbolic (gandire, expresie, memorie)
 Nivelul integrativ sintetic (functia realului, orientarea si atentia, constiinta vigila, somnul)
 Organizarea sistemului personalității

 Toate instantele vietii psihice care constituie sectorul psihologic al personalitatii deriva unele din altele si prin
aceasta sunt intr-o stare permanenta de interdependenta.
 Evolutia este procesul ce are un sens ascendent de la instantele (nivelele) inferioare, simple, auutomate la
instantele superioare, complexe, mai putin stabile si voluntare.
 Disolutia este procesul contrar evolutiei care consta in dezorganizarea sau dezintegrarea functionala a sistemului
personalitatii.
- Ea poate fi generala, orientata de sus in jos, de la complex la simplu sau de la voluntar la automat; sau poate fi
locala, afectand numai un sector, o anumita instanta ori un singur proces psihic.
 Modele de dezintegrare a personalitatii:

 DEFICIENTA – este consecinta unei tulburari a procesului de integrare aparuta sau produsa in cursul perioadei de formare a
sistemului personalitatii
- consta in oprirea din dezvoltare a instantelor la diferite niveluri de dezvoltare si nu poate fi recuperat ci numai compensat intre
anumite limite.
 DETERIORAREA – este un proces de dezintegrare a sistemului personalitatii care se produce dupa formare-organizarea
completa a acestuia.
 are un caracter progresiv si ireversibil.
 Exemplu: demențele
 REGRESIUNEA – apare dupa formarea completa a personalitatii
 consta in intoarcerea la etapele functional-comportamentale anterioare fara a afecta integritatea organizarii structurale a sistemului
personalitatii.
 Are caracter reversibil si poate fi corectat.
 Exemplu: sindroamele nevrotice (fobic-anxioase, isterice, de dependenta, etc).
 DIZARMONIA – este consecinta unei dezvoltari defectuase a sistemului personalitatii privind echilibrul functional dintre diferitele
niveluri sau instante ale sistemului personalitatii,
- exemplu: psihopatiile
 IMATURITATEA –proces anormal legat de principiul dezvoltarii-maturizarii emotional-afective ale persoanei.
 Se caracterizeaza prin nevoia de protectie, dependenta de alte persoane, conduite afectiv-emotionale deviante fata de varsta cronologica.
 este cauzata de unele carente afective, factori psihotraumatizanti, frustrari infantile, absenta unor modele afective pozitive.
 Poate fi reversibila prin psihoterapie.
 DEFECTUL – este consecinta unui proces psihopatologic, de regula a unui proces psihotic care actioneaza distructiv asupra sistemului
personalitatii.
- Este o stare ireversibila a personalitatii care poate fi compensata intr-o anumita masura.
 DEPENDENTA – este o stare particulara, caracterizata prin regresiune sau imaturitate de regula emotional-afectiva si care duce la
instalarea unui tip de comportament subordonat altei persoane.
 are un caracter reversibil prin psihoterapie.