Fondul Social European

Programul Operațional Capital Uman 2014-2020

Axa prioritară 6. “Educație și competențe”
Prioritatea de investiții: 10i „Reducerea și prevenirea abandonului școlar timpuriu și promovarea accesului egal la
învățământul preșcolar, primar și secundar de calitate, inclusiv la parcursuri de învățare formale, non formale și
informale pentru reintegrarea în educație și formare”
Partener: Universitatea din Pitești
Titlul proiectului: „Motivație, stabilitate și competență – perspectiva calității formării resursei umane din școli
defavorizate [MSC-EDU]” (Numărul de identificare al contractului: POCU/73/6/6/106918)
Contract de finanțare nr.: 30920/08.05.2018
Cod SMIS: 106918

Psihologia personalității

Titular curs: László Brassai Ph.D.

2020
 Cuprins

Competențe specifice acumulate ............................................................ 3

Obiectivele disciplinei .............................................................................. 3
Capitolul I. Personalitatea: caracteristici generale ................................. 4
I.1 Definirea personalității ........................................................................................................................ 4

Capitolul II. Curente în abordarea personalității ..................................... 6

II.1 Teorii psihanalitice ale personalității .................................................................................................. 6
II.1.1 Psihanaliza Freudiană................................................................................................................... 6
II.1.2 Psihoanaliza Jungiană .................................................................................................................. 9
II.1.3 Psihanaliza Adleriană ................................................................................................................. 11
II.2 Teorii tipologii ale personalității ................................................................................................... 13
II.3 Abordarea factorială a personalității ................................................................................................ 15
II.3.1 Modelul Allport .......................................................................................................................... 15
II.3.2 Modelul Cattell........................................................................................................................... 16
II.3.3 Modelul Eysenck ........................................................................................................................ 17
II.3.4 Modelul Big-Five al personalității .............................................................................................. 18
II. 4 Perspectiva psihologiei umaniste..................................................................................................... 20
II.4.1 Concepțialui Abraham Maslow .................................................................................................. 20
II.4.2 Concepțialui Carl Rogers ............................................................................................................ 21
II. 5 Cel de-al cincilea curent în psihologia personalității: psihologia pozitivă ....................................... 22
II.5.1 Implicațiile psihologiei pozitive în educație ............................................................................... 23

Capitolul III. Evaluarea personalității ..................................................... 37

III.1. Evaluarea personalității conform modelului Big-Five ..................................................................... 37
III.2 Evaluarea personalității prin intermediul Testului 16PF.................................................................. 49
III.3. Evaluarea personalității prin intermediul International Personality Item Pool-Values in Action
(IPIP-VIA) ................................................................................................................................................. 82

Bibliografie ............................................................................................ 103

Competențe specifice acumulate

Competențe profesionale
1. Operarea cu concepte fundamentale în domeniul psihologiei personalității
2. Argumentarea importanței cunoașterii personalității în practica psihologică
3. Cunoașterea teoriilor și a noțiunilor de bază din abordările personalității
4. Înțelegerea relației dintre teorie și metodă de evaluare
5. Abilitatea de a evalua calitatea și adecvarea aplicării într-o anumită situație a
unui instrument de evaluare a personalității

Competențe transversal
1. Managementul timpului
2. Abilități de prezentare și comunicare verbală și scrisă
3. Munca în echipă
4. Abilități de metaînvățare

Obiectivele disciplinei

Obiectivul general al disciplinei

1. Familiarizarea cu principalele modele teoretice din psihologia personalității,
2. Modalitățile de evaluare și aplicațiile lor în practica psihologică

Obiectivele specifice
1. Să cunoască principalele modelări teoretice ale personalității
2. Să explice relația dintre fiecare teorie a personalității și modalitatea specifică de
evaluare
3. Să demonstreze utilitatea modelelor teoretice în practica psihologică.
Capitolul I. Personalitatea: caracteristici generale

I.1 Definirea personalității

Complexitatea conceptului de personalitate determină rezistența sa la încadrarea

într-o definiție strictă. Renumitul personolog Allport în 1931 enumeră peste 50 de
definiții, iar astăzi găsim peste 100 de definiții ale termenului. Se apreciază că la
oraactuală pot fi delimitate cu ușurință cel puțin 10-12 școli personologice (Zlate, 2002).
Dintr-o perspectivă foarte largă, personalitatea poate fi definită ca fiind realitatea
complex și dinamică a fiecăruia dintre noi: complex deoarece cuprinde component
extrem de variate (anatomo-fiziologice, psihice și socio-culturale) și dinamică, pentru că,
în ciuda relative instabilități a caracteristicilor sale, personalitatea este supusă evoluției în
timp, atât în plan filogenetic-istoric, cât și în plan ontogenetic–individual (Golu, 2004).
Zlate (1997) identifică trei accepțiuni ale conceptului.

• Accepțiunea antropologică, care se referă la natura și esența ființei umane. Potrivit

acesteia, esența umană constituie ansamblul relațiilor sociale, reglementate de
anumite norme și valori, pe care individul le sedimentează și le solidifică în sine,
transformându-le într-un bun propriu. Calitatea mediului social în care trăiește
individual determină calitatea personalității sale.
• Accepțiunea psihologică afirmă că personalitatea este un ansamblu de condiții
interne cu rol de mediere și filtrare a solicitărilor externe la care sunt supuși
indivizii în decursul existențelor. Aceste condiții interne se structurează (prin
diferențiere și integrare) la nivelul fiecărei persoane, cristalizându-se sub forma
unor însușiri sau trăsături psihice, relativ stabile, care permit anticiparea a ceea
ceva face un individ într-o situație dată.
• Accepțiunea axiologică are învedere omul ca valoare cunoscută, ca ființă care
creează anumite valori și este capabilă de autorealizare.
 În concepția psihologului roman Popescu-Neveanu (1978), personalitatea este
subiectul uman considerat ca unitate bio-psiho-socială, ca purtător al funcțiilor
epistemice, pragmatic și axiologice sau un microsistem al invarianților informaționali și
operaționali ce se exprimă constant în conduita și sunt definitorii sau caracteristici pentru
subiect. Golu (2004) consider că personalitatea este un ansamblu de condiții interne care
se structurează la nivelul fiecărei persoane sub forma unor însușiri sau trăsături psihice,
relativ stabile. Aceste condiții interne au rol de mediere și filtrare a solicitărilor externe la
care este supus omul în decursul vieții sale.
Așadar, în domeniul psihologiei, conceptul de personalitate se referă la un profil al
caracteristicilor individuale pe care o persoană tinde să le manifeste în mod constant și
coherent și care reflect credințele, predispozițiile în plan emoțional, motivațiile,
atitudinile, valorile și comportamentele sale. Personalitatea unui individ poate fi descrisă
printr-o combinație de trăsături care sunt relative distinct și stau la baza diferențelor
dintre individual respective și alți indivizi. Dafinoiu (2002) vorbește despre caracteristici
invariante ale personalității precum:
• globalitatea – personalitatea este alcătuită dintr-o serie de caracteristici care
permit descrierea și identificarea unei anumite persoane, aceste caracteristic
transformând-o într-o entitate unică;
• coerența – existența unei anume organizări și interdependenței elementelor
componente ale personalității; postulatul coerenței este indispensabil studiului
structurilor de personalitate și al dezvoltărilor; personalitatea nu este un ansamblu
de elemente juxtapuse, ci un sistem funcțional format din elemente
interdependente;
• permanența (stabilitatea) temporală – personalitatea este un system funcțional, în
virtutea coerenței sale generând anumite legi de organizare a căror acțiune este
permanent, ființa umană are conștiința existenței sale, sentimental continuității și
identității personale, în ciuda transformărilor pe care le suferă de-a lungul întregii
sale vieț.
Capitolul II. Curente în abordarea personalității

În discursul științific a suprateoriilor explicative ale personalității distingem două

tendințe majore, respectiv:

• abordarea nomotetică – axată pe definirea legilor ce guvernează funcționarea

personalității și
• abordarea idiografică – centrată pe studiul individului uman considerat în
unicitatea și globalitatea personalității sale (Allport, 1991).

În timp ce abordarea nomotetică are ca obiectiv studierea a ceea ce indivizii au în

comun și permite identificarea trăsăturilor sau tipurilor de personalitate (ex. Cattell,
Eysenck), abordarea idiografică analizează individual în globalitatea sa, ținând cont de
toate componentele care intră în interacțiune (ex. Allport, Freud).
Literatura de specialitate (Hayes și Orrell, 1997) enumeră trei curente principale care
au contribuit la dezvoltarea teoriilor și modelelor personalității, respective psihanaliza,
abordarea factorială a personalității și școala umanistă. În cadrul cursului facem complet
prezentarea teoriilor prin prezentarea curentului contemporan, al psihologiei pozitive.

II.1 Teorii psihanalitice ale personalității

II.1.1 Psihanaliza Freudiană

Ca punct de pornire în explicarea structurării și funcționării psihicului uman Freud

considera că la baza activității psihice stă energia psihică care influențează psihicul uman.
Denumit instinct, această energie vitală este nucleul activ care direcționează
personalitatea. Instinctele constituie o formă de energie care face legătura dintre nevoile
biologice și dorințele de natură psihică, scopul lor fiind satisfacerea nevoilor și prin
aceasta, reducerea tensiunii nervoase (Bonchi și colab., 2009).
Instinctele se clasifică în două mari categorii:

• Instinctele vieții (Eros) sunt pentru supraviețuirea individului prin satisfacerea

unor nevoi cum ar fi nevoia de hrană, aer, sex. Energia psihică specific acestor
instinct este denumită de Freud libido. Cel mai important instinct al vieții este,
după Freud, cel sexual.
• Instinctele morții (Thanatos) sunt concepute ca o tendință distrugătoare a sinelui și
a mediului extern. Instinctele morții au la bază presupunerea că toate ființele vii
manifestă dorința inconștientă de a muri. Cel mai important dintre instinctele
morții este agresivitatea, care reprezintă dorința de a muri orientată spre afara
sinelui.

Ființele vii se degradează în timp și mor; iar instinctele vieții ne mențin într-o
continuă mișcare, dar scopul ultim al activității este atingerea echilibrului, a stării în care
toate nevoile sunt satisfăcute.

Freud a divizat personalitatea în trei nivele:

• Conștientul, care reprezintă sfera gândurilor, sentimentelor, senzațiilor aflate la un

moment dat în focalul atenției individului.
• Subconștientul este depozitul amintirilor, gândurilor, imaginilor de care individual
nu este conștient pe moment, dar care pot fi aduse cu ușurință în conștiință.
• Inconștientul cuprinde instinctele, dorințele care direcționează comportamentul
uman. Este principal sursă motivatoare a vieții psihice și cuprinde forțe și energii
pe care omul nu le poate controla.

Conform viziunii psihanalitice, inconștientul este singura structură a psihicului uman

care există încă de la naștere, iar dorința indivizilor umani de a-și satisface pulsiunile
inconștiente reprezintă principal forță care le motivează comportamentele de-a lungul
vieții. Freud a fost primul care a arătat că aspectele semnificative ale comportamentului
uman sunt modelate și influențate de impulsurile și forțele (tendințele) care scapă total
controlului conștient. Persoana ignoră conflictele intrapsihice și efectul lor cauzal asupra
comportamentului inconștient, deși este posibil ca ele să fie accesibile conștiinței.
Perspectiva psihanalitică a fost susținută de observațiile clinice sau de studiile de caz,
precum și de diverse demersuri experimentale realizate în cadrul tradiției psihanalitice
sau în afara ei.
Ulterior, Freud a reorganizat acest model topographic al personalității, oferind un
model structural al vieții psihice. Conform acestui model, personalitatea prezintă o
organizare tripartită, în care se diferențiază:
• Sinele (Idul), este rezervorul tuturor instinctelor, furnizând prin urmare energia
pentru celelalte două structuri. Este direct orientat spre satisfacerea trebuințelor
corporale, spre eliminarea tensiunii cauzată de apariția unei nevoi. Operează
conform principiului plăcerii (evitarea durerii și creșterea plăcerii), neadmițând
nici o întârziere sau amânare, indiferent de natura nevoilor, fiind așadar total ilogic
și amoral.
• Egoul se dezvoltă din Id începând cu vârsta de 6-8 luni, formarea sa fiind
influențată de experiențele care îl ajută pe copil să diferențieze între sine și non-
sine, mai ales în ceea ce privește propriul corp. Dezvoltarea ego-ului crește
capacitatea copilului de a face față realității, scopul lui fiind dirijarea satisfacerii
instinctelor, alegând moment și locații acceptate social. Impulsurile sunt amânate
sau redirecționate în concordanță cu cerințele realității, prin urmare ego-ul
mediază conflictele dintre id și realitate. La baza acțiunilor Egoului stă principiul
realității, care sunt fundamental raționale și planificate.
• Supraegoul, constă din Egoul conștient (actual) și Egoul ideal. Această structură îi
permite persoanei să funcționeze într-un mod constructive în comunitatea și
societatea în care trăiește, prin achiziționarea sistemului de valori, norme, principii
etice, structuri comportamentale și atitudini care sunt compatibile cu așteptările
societății (Zlate, 1999).
II.1.2 Psihoanaliza Jungiană

Calr Gustav Jung este de părere că libidoul nu este o energie eminamente sexuală,
ci mai mult, este o energie vitală care alimentează activitatea psihică. Funcționare a
energiei psihice se clădește pe trei principii (Jung, 2013):

1) Principiul contrariilor, denotă idea că viața psihică există într-o polaritate.

Fiecare stare afectivă, gând, dorință își are opusul său.

2) Principiul echivalenței scoate în evidență natura universal a energiei psihice:

energia psihică nu se pierde, ci doar se transform sau se deplasează de la o zonă psihică la
alta. Termenul de echivalență se referă la faptul că domeniul spre care s-a îndreptat
energia psihică este echivalentă ca valoare pentru subiect.

3) Principiul entropiei se referă la egalizarea nivelului energetic între două sau mai
multe sisteme energetice. Astfel, dacă două impulsuri diferă în intensitate, energia psihică
va tinde să migreze de la zona mai puternică spre cea mai slabă.

Spre deosebire de Freud, Jung împarte inconștientul într-o sferă personal și una
colectivă. Astfel structura personalității după Jung este formată din:

• Conștientul – denumit Eu (Ego), care se referă la procesele și funcțiile psihice

asupra cărora individual exercită conștiință.
• Inconștientul personal – personal poartă amprenta vieții individului își constituie
stratul superficial al inconștientului, cuprinde achizițiile vieții personale.
• Inconștientul colectiv – reprezintă stratul cel mai profund și mai inaccesibil al
psihicului format din reziduuri psihice ale dezvoltării umane, care au fost
depozitate în psihicul uman și de care individul nu este direct conștient, denumit:
arhetipuri. Arhetipurile nu sunt amintiri pe deplin dezvoltate, ci sunt mai degrabă
predispoziții care așteaptă apariția unui eveniment real din viața persoanei pentru a
se clarifica. Ele sunt tendințe de bază, elementare, ale personalității umane, care
produc tipare specifice de gândire, comune întregii specii umane (Jung, 2014).
 După principala direcție de acțiune a forței vitale Jung distinge două feluri de orientări
psihice:

• Extraversiunea, în cazul căreia orientarea energiei psihice este îndreptată către

exterior, mediul social determinând existența individului.
• Introversiunea,în cazul căreia individual este orientat predominant către sinele.
Lumea din afară nu are valoare decât în măsura în care este legată nemijlocit de
lumea interioară.

După părerea lui Jung, cele două orientări (extraversiunea și introversiunea)

reprezintă poluri ale aceleiași axe. Între cele două tipuri poate să existe chiar un echilibru
când niciuna dintre cele două tendințe nefiind predominant, acesta fiind denumită de Jung
orientarea ambivertă. Variabilele mobile în cadrul orientării personalității sunt denumite
de Jung funcții, în total patru:

• Gândirea, bazată pe acordarea de semnificații unui conținut, pe analiza logică, pe

relaționarea conceptuală.
• Sentimentul, este tot un mod de a evalua, de a judeca, dar diferit de judecata
intelectuală, deoarece are loc nu pentru realizarea unei legături logice, ci pentru
acceptarea sau respingerea subiectivă a unui conținut.
• Senzația, ca fenomen psihic elementar este nesupus legilor rațiunii, ci simțurilor
• Intuiția, depășește puterea de înțelege a gândirii raționale și se duce dincolo de
ceea ce este fapt, adică faptic la un moment dat.

Primele două funcții (gândirea și sentimentul) sunt funcții psihologice fundamentale

(tipuri raționale), în timp ce senzația și intuiția prezintă funcții psihologice auxiliare
(tipuri raționale): Funcțiile auxiliare servesc funcțiile principale, având rol compensator,
de echilibru psihic. Fiecare funcție principal posedă o funcție auxiliară astfel încât cele
patru funcții apar polarizate două câte două, rezultând patru combinații posibile:

a. gândire – senzație;
 b. gândire – intuiție;
c. sentiment – senzație;
d. sentiment – intuiție.
Din combinarea fiecărei dimensiuni (atitudini generale) – extraversie / introversie –
cu fiecare din cele patru funcții psihologice – gândire, sentiment, senzație, intuiție –
rezultă opt tipuri de personalitate descrise de Clonninger (1993):

• Introvertit-Gânditor
• Introvertit-Sentimental
• Introvertit-Senzitiv
• Introvertit-Intuitiv
• Extravertit-Gânditor
• Extravertit-Sentimental
• Extravertit-Senzitiv
• Extravertit-Intuitiv

II.1.3 Psihanaliza Adleriană

Adler pleacă de la ideea: că dezvoltarea personalității este condiționată de factorii

socio-culturali, accentuând importanța influențelor educative (familie, societate) în
formarea Eului. Punctul de plecare în interpretarea personalității la Adler este motivația
individului. Conceptele cheie ale psihologiei Adleriene (Adler, 1996):

• Sentimentele de inferioritate și compensarea. Perceperea propriei neîmpliniri,

aspirații nerealizate, sentimental de imperfecțiune duce la instalarea sentimentului
de inferioritate. Eforturile pe care individual depune, rezultatele pe care le atinge
sunt doar încercări de a compensa inferiorități reale sau imaginare. Complexul de
inferioritate apare atunci când compensarea sentimentului de inferioritate eșuează.
Complexului de inferioritate este favorizată de două atitudini educative: supra
protecția ori de neglijența parental. Adler, deci, considera că personalitatea poate
fi descrisă prin ceea ce individul face (sau nu face) pentru a trece peste probleme.
 • Dorința de superioritate. Convingerea persoanei că este superioară celorlalți
determină complexul de superioritate, care se exprimă în dorința individului de a fi
cel mai bun într-un anumit domeniu. Motivația esențială în viață, după Adler, nu
este de a reduce tensiunea și a restabili echilibrul, ci de autoperfecționare. Modul
în care individual realizează acest lucru depinde de cultura în care trăiește, de
istoria unică de viață.

Individul este influențat de scopuri sau finalități ficționale orientate spre viitor (Adler,
1995). Stilul de viață este atât conștient, cât și inconștient. Stilul de viață include
concepții generale despre sine, despre felul cum funcționează lumea, convingeri etice
personale.
Tipurile psihologice în funcție de caracteristicile predominante ale „stilului de viață”
sunt:
• Tipul dominant, caracterizat prin agresivitate, dorință de putere, sentiment de
superioritate, egocentrism , impulsivitate.
• Tipul dependent, caracterizat prin dorința de a-i ajuta pe ceilalți. supunere,
atitudine pasivă, tendințe depresive.
• Tipul evitant, caracterizat prin incapacitate decizională, evitarea conflictului,
perseverență căzută
• Tipul social, caracterizat prin contacte sociale bune, adaptabilitate, senzitivitate
socială, conduită prosocială.
II.2 Teorii tipologii ale personalității

Teoriile personalității bazate pe elemente tipologice au fost realizate în special de

către medici, fapt pentru care s-au folosit drept criterii aspectele morfologice ale
copilului, factorii fiziologici sau psihologici, precum și aspectele clinice sau chiar
predicția pentru o anumită boală somatic sau psihică (Alport, 1991). Astfel, Hipocrate,
bazat pe aspectele morfologice, distinge:

• Structura apoplectică, predispusă crizelor ictale și apoplectice și

• Structura fizică, predispusă tuberculozei pulmonare.

Galen folosește în tipologia să criteriul fiziologic, pe care-l corelează cu anumite

trăsături psihologice (cunoscute ca fiind de ordin temperamental). Astfel, această
tipologie are în vedere: predominanța sângelui, care este corelată cu temperamental
sanguinic;

• Predominanța limfei, care este corelată cu temperamental limfatic;

• Predominanța bilei galbene, care este corelată cu temperamental coleric;
• Predominanța bilei negre, care este corelată cu temperamental melancolic.

În tipologia Pavloviană însușirile fundamentale ale sistemului nervos sunt:

• intensitatea,
• echilibrul și
• mobilitatea.

Din punctul de vedere al intensității, tipul de activitate nervoasă superioară poate fi

puternic sau slab; din punctul de vedere al echilibrului el poate fi echilibrat sau
neechilibrat, iar din punctul de vedere al mobilității, tipul de activitate nervoasă
superioară poate fi mobil sau inert. Prin corelarea intensității, echilibrului și mobilității se
pot obține următoarele tipuri de activitate nervoasă superioară:

• puternic, echilibrat, mobil;

 • puternic, echilibrat, inert;
• puternic neechilibrat, respectiv
• slab.

Fundamentându-și tipologia pe un criteriu embriologic, Sheldon (1942) realizează o

sistematică morfologică în funcție de predominanța țesuturilor derivate din cele trei foițe
embrionare endoderm, mezoderm și ectoderm. Tipurile somatice realizate sunt corelate
cu o dimensiune psihologică, la rândul ei ilustrată prin aproximativ 20 de trăsături
particulare. Se descriu astfel:

• tipul endomorf – caracterizat prin predominanța trunchiului asupra extremităților

și a diametrelor bazinului față de diametrele centurii scapula-humerale.
Dimensiunea psihologică a acestui tip ar fi viscerotonia, ilustrată prin: atitudine
relaxată, hipokinezie, latență crescută în declanșarea reacțiilor, mică amplitudine
emoțională, înclinare către confort fizic și conduita hedonică, sociofilie, politețe
ceremonioasă, toleranță, mulțumire de sine, extraversie;
• tipulmezomorf – caracterizat prin dezvoltarea puternică a sistemului
osteomuscular, prin predominența extremităților față de trunchi, a diametrelor
centuri iscapulo-humerale față de diametrele bazinului etc. Dimensiunea
psihologică a acestui tip este somatotonia, ilustrată prin atitudinea fermă, siguranță
în conduită și mișcări, maturitatea aspectului general, puțină delicatețe în maniere,
agresivitate competitivă, caracter energic, cu gust al riscului și hazardului etc.;
• tipul ectomorf – caracterizat prin dezvoltarea membrelor în raport cu trunchiul și a
craniului în raport cu masivul facial. Dimensiunea lui psihologică este
cerebrotonia, care poate fi tradusă prin: suplețe psiho-motorie, mobilitate mimică
și ideativă, promptitudine în reacții și în răspunsuri, decență și rezervă în atitudini
și mișcări, discreție și preferință pentru intimitate, cu inhibiția adresabilității
sociale (sociofobie) etc.
II.3 Abordarea factorială a personalității

II.3.1 Modelul Allport

Pentru evidențierea particularităților individuale, Allport a utilizat noțiunea de

trăsătură. Conform concepției lui Allport, trăsăturile de personalitate:

• Sunt structuri relativ stabile, care îl determină pe individ să gândească și să se

comporte într-o manieră consecventă, indiferent de situație.
• Au o existență reală. Nu sunt doar concepții teoretice sau etichete pentru a
inventaria sau explica anumite răspunsuri. Ele există în interiorul fiecărei
persoane.
• Pot fi demonstrate empiric. Pentru că acestea sunt reale, ar trebui să fie posibil de
verificat existența și natura lor, chiar dacă trăsăturile nu sunt direct observabile.
Observând comportamentul unei persoane, în timp, putem deduce existența
trăsăturilor în coerența și consecvența răspunsurilor acelei persoane.
• Nu sunt rigid separate una de alta, ci numai în mod relativ. Ele se pot suprapune;
deși prezintă caracteristici diferite, adesea se află în corelație unele cu altele (de
exemplu, agresivitatea și ostilitatea sunt trăsături separate, dar și în strânsă
legătură, ele putând fi observate în comportamentul unei persoane).

Allport distinge următoarele categorii de trăsături:

• trăsăturile cardinale, care reprezintă structuri stabile definitorii la întreaga

existență a omului (1-2 trăsături);
• trăsăturile centrale, care determină un număr foarte mare de comportamente (7-10
comportamente), având valoare explicativă și predictivă pentru un comportament.
De asemenea, aceste trăsături sunt ținta unor diferențe interpersonal. Spre
exemplu: încrederea în sine poate fi o trăsătură central pentru cineva, dar nu și
pentru altcineva;
 • trăsături secundare (preferințe), care determină un număr redus de
comportamente, având un grad mai mic de generalizare și consistență.

A cunoaște pe cineva înseamnă a-i determina trăsăturile cardinal. Trăsăturile cardinale

nu trebuie să se rupă de trăsăturile principale și cele secundare. Astfel pot apare un profil
caracterial care nu poate fi considerat ca o îndrumare de atitudini sau trăsături, ci mai
degrabă ca o ierarhizare și interpretare a acestora. De aceea, dacă la o persoană
identificăm o anumită trăsătură este necesar să stabilim și contextual celorlalte trăsături și
posibilități personale de care acesta este legată și influențată.

II.3.2 Modelul Cattell

Trăsăturile reprezintă reacții relativ stabile ale unei persoane date la provocările
mediului exterior și interior. Iar element al descriptive și explicativ al personalității, situat
ca grad de generalitate între tip și trăsătură este denumit factor de personalitate (Atkinson,
2002).
Deși Allport a pus la punct conceptul de trăsătură a personalității, Cattell a realizat
o analiză în detaliu și o clasificare a acestora. Procedura statistic utilizată de Cattell
pentru a determina factorii de personalitate se numește analiză factorială, bazată pe
conceptul de corelație. Consideră că factorii de personalitate ar putea fi împărțiți în două
tipuri: factori externi și factori interni. Factorii externi formează personalitatea aparentă –
acele trăsături de personalitate pe care le observă ceilalți la cineva anume. Dar sub
acestea există un set de trăsături interioare care formează baza personalității (Zahirnic,
Julia, și Cotor, 1976).
Pentru descrierea personalității, Cattell (1980) identifică următoarele categorii de factori:

• Factorii de suprafață, care se exprimă direct în comportamentul verbal sau motor

al persoanei. Sunt legați de anumite circumstanțe, nu au o stabilitate, ci variază în
situații diferite la indivizi diferiți. Coincid cu trăsăturile secundare descrise de
Allport.
 • Factorii-sursă care reprezintă pattern-ul comportamental, pe baza căruia se extrag
informații privind conduita individului într-o situație dată de profunzime. Au o
valoare predictivă mai mare decât factorii de suprafață. Coincid cu trăsăturile
centrale descrise de Allport.
• Factorii ergici, structuri motivaționale înnăscute (instincte, trebuințe biologice) și
trăsături temperamentale;
• Factorii metaergici, forțe motivaționale dobândite (atitudini, interese și
sentimente).

Pornind de la lista lui Allport și Odbert, Cattell a reținut 4504 termeni din care a
extras 171 de variabile de personalitate, pe care mai multe analize factoriale succesive le-
au regrupat în 16 trăsături de personalitate bipolare. Aceste 16 trăsături „sursă”,
descriptori ai personalității normale, sunt: cordialitatea, raționamentul, stabilitatea
emoțională, dominanța, vivacitatea, conștiinciozitatea, siguranța, sensibilitatea,
vigilența, imaginația, interiorizarea, neliniștea, deschiderea spre schimbare, autonomia
față de grup, perfecționismul și tensiunea. Pe aceste temei teoretice s-a construit Testul
de personalitate al celor 16 factori, prescurtat 16 PF al lui Cattell (în detaliu vezi
prezentarea testului în capitolul „Evaluarea personalității”).

II.3.3 Modelul Eysenck

Eysenck, alături de Allport și Cattell, este reprezentantul perspective

multidimensional a abordării personalității. În cercetările asupra personalității, Eysenck
utilizează metoda analizei factoriale, la fel ca și Cattell: spre deosebire de acesta care,
prin tehnica sa, determină un număr mare de factori de personalitate, precum și corelațiile
dintre aceștia, tehnica folosită de Eysenck conducea la obținerea unui număr mai mic de
descriptori ai personalității, independenți unul față de celălalt. Eysenck concluzionează că
personalitatea poate fi descrisă prin patru factori, polarizați în două dimensiuni majore.
 • Primul factor, denumit neuroticism (N), este unul general care acoperă 14% din
varianța totală, constituind dimensiunea stabilitate – instabilitate emoțională. ·
• Al doilea factor rezultat în urma analizei factoriale acoperă 12% din varianță: este
unul bipolar care opune grupul simptomelor isterice și pe cel al simptomelor
distimice. Dihotomia isterie – distimie corespunde celei de a doua dimensiuni
descrise de Eysenck, și anume extraversiunea - introversiunea (E).
• În 1975, a fost inclusă și o a treia dimensiune a personalității, psihoticismul (P).

Eysenck propune un model de structurare ierarhică a personalității care include

diferite aspecte ale acesteia, organizate în funcție de gradul lor de generalitate. Nivelul cu
gradul cel mai înalt de generalitate cuprinde dimensiunea E sau N, la un nivel mai scăzut
de generalitate fiind situate trăsăturile de personalitate caracterizate ca tendințe
individuală preacțiune. Nivelul imediat următor, cu grad mai scăzut de generalitate, este
cel al răspunsurilor habituale, cuprinzând acțiunile repetitiv ale subiectului în situații
asemănătoare (comportamente în situații tipice). La nivelul cel mai scăzut de generalitate
se află răspunsurile specifice care se referă la preferințele subiectului de a acționa într-o
anumită manieră (răspunsuri necaracteristice). Personalitatea are o organizare piramidală,
nivelurile cu gradul cel mai înalt de generalitate subordonându-și nivelurile inferioare.

II.3.4 Modelul Big-Five al personalității

Tupes și Christal (1961), plecând de la variabilele derivate direct din factorii

personalității evidențiați de Cattell (1961), realizează replicarea, în diverse cercetări, a
cinci factori: extraversiunea, agreabilitatea, dependența, emoționalitatea și cultura. Doi
ani mai târziu, Norman (1963), operand diferențieri între trăsături (stabile) și stări
(temporare) ale personalității, ajunge la concluzia că există o structură de factori, cu
valoare predictivă, susceptibilă de a reflecta structura de bază a personalității. Acești
factori au fost denumiți astfel:

• extraversiunea
• agreabilitatea
 • conștiinciozitatea
• stabilitatea emoțională
• cultura.

Fiecare din cei cinci factori care exprimă structura de bază a personalității va conține
un set de trăsături specifice astfel (Norman, 1963):

Denumirea factorului Trăsături

Extraversiune Sociabil / nesociabil

Deschidere / închidere față de experiență
Optimism / pesimism
Agreabilitate Amabilitate
Generozitate
Înțelegere
Conștiinciozitate Responsabil / iresponsabil
Ordonat /dezordonat
Cu scrupule / fără scrupule
Stabilitate emoțională Tensionat / relaxat
Încordat / destins
Calm / anxios
Cultură Sensibil / insensibil
Reflexiv / nonreflexiv
Educat / noneducat

McCrae și Costa (1994) pornesc de la modelul elaborat de Norman și pun bazele

unei teorii sistematice privind semnificați acelor cinci dimensiuni pentru înțelegerea
personalității și comportamentului uman. Principalele probleme care apar în replicarea
acestui model la nivelul diferitelor culturi privesc în special dimensiunile
conștiinciozitate și agreabilitate care prezintă variații semnificative la nivel individual,
datorate în mare parte unor modele educaționale și sistemului axiologic promovat de
societatea respectivă. Cel mai controversat rămâne, însă, factorul cultură.

II. 4 Perspectiva psihologiei umaniste

Umaniștii susțin că oamenii nu sunt nici șoareci uriași și nici computer ineficiente
și deplasează accentul pe virtuțile și aspirațiile umane, voința liberă conștientă și
îndeplinirea potențialului uman. Imaginea umanistă asupra naturii umane este optimistă,
oamenii fiind văzuți ca activi, creativi, preocupați de scopuri nonmaterial precum
dezvoltarea personal, sau întrajutorare.

II.4.1 Concepțialui Abraham Maslow

După Maslow fiecare persoană se naște cu anumite nevoi instinctuale, care o

determină să aleagă calea creșterii, dezvoltării, actualizării. Aceste trebuințe se
organizează ierarhic, la baza piramidei având trebuințe primare, instinctuale (incluzând
nevoia de hrană, aer, somn sau sex), care sunt capabile să blocheze total celelalte
trebuințe dacă nu sunt satisfăcute. Spre vârful piramidei regăsim trebuințele specifice
speciei umane, precum trebuința de autoapreciere și de auto-actualizare. Auto-
actualizarea se referă la realizarea și îndeplinirea tuturor potențialităților și capacităților.
Persoana trebuie să devină ceea ce este capabilă să devină. Cu toate că restul trebuințelor
ar putea fi îndeplinite, nesatisfacerea acesteia ar putea determina individual să se simtă
neliniștit sau frustrate (Maslow, 2013).
Cu cât o trebuință se află mai jos în ierarhie, cu atât potențialul ei motivator este
mai mare. Nesatisfacerea trebuințelor inferioare duce la apariția unui deficit în organism,
de aceea ele se mai numesc trebuințe de deficit. Deși sunt mai puțin necesare pentru
supraviețuire, trebuințele superioare contribuie la dezvoltare, ducând la o mai bună stare
de sănătate și o viață mai lungă, de aceea, ele se mai numesc trebuințe de creștere sau de
dezvoltare. Cu toate că Maslow a considerat că ierarhia sa descrie foarte bine cei mai
mulți oameni, a subliniat de asemenea că există și câteva excepții. De-a lungul istoriei
găsim numeroase exemple ale unor personalități care s-au dedicat total unei cauze, fiind
dispuse să sacrifice orice pentru aceasta, chiar viața. Aceasta înseamnă în mod clar o
negare a trebuințelor fiziologice și de securitate.

II.4.2 Concepțialui Carl Rogers

Rogers susține că ființele umane au o necesitate fundamentală de a-și dezvolta

potențialul cât mai mult posibil. Autorealizarea include trebuințe fiziologice (inclusive
cele simple, cum ar fi cele de hrană, aer sau apă) și psihologice și facilitează creșterea și
dezvoltarea.
O diferență între viziunea lui Rogers și abordările psihanalitice și psihometrice ale
personalității este că acesta percepe personalitatea ca o unitate coerentă, și nu împărțită în
părți separate. Astfel, conceptul de „sine” este fundamental în teoria lui Rogers asupra
personalității. El a descoperit că mulți dintre pacienții săi aveau o imagine a aceea ce
doreau să fie (sinele ideal), foarte diferite de felul în care credeau că sunt în realitate. Cu
cât sinele ideal era mai diferit de sinele real, cu atât pacientul se simțea mai anxios și mai
nefericit.
O altă necesitate a personalității umane pe care Rogers a evidențiat-o este
necesitatea prețuirii. El susține că orice ființă umană trebuie să fie prețuită de alte
persoane. În unele cazuri, acest lucru poate devein atât de important, încât să interfereze
cu nevoia de auto-actualizare (Salome, 2019).
În general, cei din jur au tendința de a condiționa prețuirea. Aceasta înseamnă că
fiecare persoană se comport dezirabil, într-un fel prin care primește prețuirea celorlalți.
Datorită amenințării produse de această neconcordanță, individual dezvoltă mecanisme
de apărare, care protejează șinele de confruntare cu situația reală. Aceste mecanisme de
apărare sunt de două tipuri: negarea (adică refuzul de a admite că există vreo
neconcordanță) și distorsionarea (adică falsificarea sau modificarea amintirii experienței
neplăcute, pentru a devin mai puțin amenințătoare). La un moment dat Rogers percepe
personalitatea ca pe un fel de „mască” pe care o folosim în raport cu alte persoane, în
viața cotidiană, față de „sinele interior”, personalitatea în autenticitatea sa. Dezvoltarea
sănătoasă a personalități presupune concordanță dintre eul autentic și cel ideal. Prețuirea
necondiționată este deosebit de valoroasă, pentru că eliberează individul de necesitatea de
a căuta tot timpul aprobarea socială, dându-i în schimb libertatea de a-și explora talentele,
înclinațiile și capacitățile. Cu alte cuvinte, oamenii își pot exprima necesitatea de auto-
actualizare fără să aibă grijă de dezaprobările sociale pe care le-ar putea produce.

II. 5 Cel de-al cincilea curent în psihologia personalității: psihologia

pozitivă

Declararea psihologiei pozitive ca al cincilea curent psihologic se datează din

1998 odată cu venirea la președinția Asociației Americane de Psihologie a lui Martin
Seligman, care își structurează propriul discurs prezidențial („O nouă știință a forțelor
umane”) asupra importanței axării psihologiei ca știință pe două direcții principale noi: „a
face viața oamenilor mai productivă și mai îndeplinită, și a identifica și cultiva talentul”
(Seligman, 1998). Spre deosebire de psihologia umanistă psihologia pozitivă se afirmă ca
perspectivă în cadrul psihologiei științifice bazat pe informații empirice cu privire la
natura umană. În 2017 Szentágotai-Tătar Aurora și David Daniel în încercarea de a
cuprinde rezultatele de până acum a psihologiei pozitive au redactat „Tratatul de
psihologie pozitivă” focalizându-se pe trei direcții majore de cercetare a psihologiei
pozitive: trăirile pozitive, trăsăturile individuale pozitive și virtuțile civice. Trăirile
pozitive stau la baza a ceea ce psihologia pozitivă numește viața plăcută, presupunând
emoții pozitive în prezent (starea de bine, fericirea, satisfacția vieții, înțelepciunea,
compasiunea, altruismul), emoții pozitive legate de trecut (recunoștința, mulțumirea,
împăcarea) și așteptări pozitive față de viitor (optimismul, speranță). Trăsăturile pozitive
de caracter, virtuțile constituie premisa unei vieți împlinite. Una dintre cele mai
importante misiuni asumate de psihologia pozitivă a fost realizarea unei clasificări a
virtuților și punctelor forte care descriu sănătatea mintală completă (Keyes și Michalec,
2009) și care sunt:1) înțelepciunea, curiozitatea, deschiderea spre a învăța, 2) curajul și
perseverența, 3) omenia și iubirea, 4) dreptatea, 5) recunoștința, modestia și mila, 6)
transcendența și spiritualitatea (Peterson și Seligman, 2004).
Cum am mai remarcat mai înainte, o caracteristică marcantă a psihologiei pozitive
este empirismul, angajamentul față de studiere mijlocită prin metode științifice. Cum
Kayes și Haidt (2003) apreciază, spre deosebire de psihologia umanistă, psihologia
pozitivă se definește în special ca o psihologie științifică al cărui scop este de a obține
informații întemeiate pe cercetări empirice cu privire la natura umană, relațiile sociale,
virtuțiile, punctele forte de caracter și factori sociali care permit oamenilor să înflorească.
Ori parafrazând pe Martin Seligman și Csikszentmihalyi (2000): „noutatea psihologiei
pozitive este definită ca știință obiectivă a experienței umane subiective”. Rezultat firesc
al empirismului psihologia pozitivă poate mândrii cu cea mai vastă publicații științifice
dintre toate curentele psihologice. Un inventar al lucrărilor consideratele prezentative
până în anul 2007 de către Snyder și Lopez (2007) enumeră sute de lucrări de ordina
academic și practic sub forma unor tratate și antologii, cărți, lucrări publicate în reviste
științifice cotate internațional cu factor de impact, edituri consacrate, periodice
importante, precum Journal of Happyness Studies, The Journal of Positive Psychology,
International Journal of Applied PositivePsychology, Journal of Positive Psychology and
Wellbeing etc. Dintre metodele și instrumentele specifice ale practicii de cercetare de
orientare pozitivistă reamintim: analiza de conținut, metoda analizei experiențelor de
viață, metoda reconstrucției unei zile.

II.5.1 Implicațiile psihologiei pozitive în educație

Caracterul aplicativ al psihologiei pozitive a fost afirmat încă de la începuturile

sale cu convingerea că focalizarea cercetărilor pe latura pozitivă a vieții umane îi oferă
aplicabilitate în toate domeniile vieții (Seligman și Csikszentmihalyi, 2000). Aplicarea
principiilor psihologiei pozitive în educație este definită prin directiva: deplasarea
accentului de la deficiențe, tulburări, disfuncții, probleme, neajunsuri ale ființei umane la
virtuții, capacități, competențe puncte forte, experiențe pozitive (Noble și McGrath,
2008). Deși este recunoscut efectul pozitiv al aplicării principiilor și conceptelor
psihologiei pozitive în practica educațională, promotori ai curentului pozitivist remarcă
preponderent că încă se mai aplică modelul bazat pe deficite (Terjesen și colab., 2004).
În acest ordin de idei, cadrele didactice solicită serviciile de asistență psihologică
preponderent când apar probleme la elevi, acordând mai puțină atenție consolidării
comportamentului pozitiv sau promovării calităților pozitive ale copiilor și tinerilor. Un
cadru conceptual unificator al practicii pozitive în educație poate fi considerat tratatul
„Handbook of positive psychology in schools” (Furlong și colab., 2014). Lucrarea
prezintă modul în care emoțiile, trăsăturile și instituțiile pozitive susțin succesul școlar și
dezvoltarea socială și emoțională a elevilor, măsura în care conceptele specifice
psihologiei pozitive se regăsesc la nivelul populației de vârstă școlară și pot fi aplicate în
furnizarea de servicii în școli și în dezvoltarea politicilor educaționale.
Noble și McGrath, doi promotori ai aplicării psihologiei pozitive în educație începând
din 2008 configurează un cadru al principiilor educaționale pozitive. Această directivă
este în aprecierea autorilor o provocare la schimbarea direcției de gândire atât a
sistemelor de învățământ cât și a personalului, de la un model axat pe dificultățile de
învățare și comportamentele ale elevului la un model al stării de bine care se
concentrează pe dezvoltarea competențelor sociale și emoționale, prin proiectarea unor
experiențe de învățare și sociale care generează emoții pozitive la elevi, facilitează
relațiile pozitive cu colegii și cu adulții, identifică și cultivă la elev calitățile cognitive și
caracteriale și creează pentru elev oportunități de a descoperii sensul și scopul învățării
școlare. Din mai multe puncte de vedere ideile autorilor se bazează pe viziunea
pozitivistă, care a început să prindă contur de la începutul secolului XXI conform căreia
copii și tinerii sunt priviți sub aspectul resurselor lor de dezvoltare exprimând ideea că
fiecare copil și tânăr are potențial de dezvoltare sănătoasă și completă. Astfel abordarea
ca „PositiveYouth Development” („Dezvoltarea Pozitivă a Tinerilor”) se focalizează pe
înțelegere a mecanismelor prin care diferințe factori de risc și de protecție influențează
dezvoltarea tinerilor (Damon, 2004). Misiunea acestei abordări constă în aprinderea
scânteilor (intereselor, talentelor, pasiunilor) la tineri, scântei care motivează pe tinerii să
învețe, să crească și să contribuie la dezvoltarea celor din jur. Analizând contextul social-
valoric actual promotorii acestei abordări consideră că tinerii au nevoie ca persoanele de
încredere din viața lor să recunoască și să stimuleze pornirile lor spre o dezvoltare optimă
a personalității (Benson și colab., 2011).
Abordarea „Dezvoltarea Pozitivă a Tinerilor” operează cu 40 de calități, resurse active
de dezvoltare, dintre care calități interne: valori pozitive (grija față de ceilalți, onestitate,
autocontrol, dreptate, asumarea responsabilității) și competențe sociale (empatie,
adaptabilitate, capacitate de rezolvare pro-activă a conflictelor, rezistența față de
provocările negative ale vieții sociale), respectiv calități externe (familia și comunitatea).
Obiectiva primordială urmărită este dezvoltarea a șase active (resurse) cheie la copii și
tineri, respectiv: competențe, încredere, conexiune pozitivă, caracter, compasiune,
contribuție (Lerner și Steinberg, 2009). Dintre toate cele șase resurse „competența” este
acea care necesită o descriere mai detaliată, ținând cont și de extrapolarea sensului cu
conceptul de bază „competență” a curriculumului național. Competența este definită în
relație cu adaptarea socială și emoțională a tinerilor. În sens larg acesta reflectă adaptarea
eficientă într-un anumit mediu înțeleasă ca abilitatea de a gestiona sarcinile de dezvoltare
cheie (Sesma și colab., 2013). Sunt evidențiate cinci competențe de bază: autoaprecierea
pozitivă, autocontrolul, abilitățile decizionale, un sistem de credințe morale, relaționarea
socială pozitivă. Catalano și colab. (2008) raportează competențele de bază la domenii de
funcționare astfel:

• competența socială, care reprezintă gama de abilități interpersonale care ajută

tinerii să integreze sentimentele, gândirea și acțiunile pentru a atingea obiectivelor
sociale și interpersonale;
• competența emoțională, care reprezintă capacitatea de a identifica și răspunde la
propriile sentimente și reacții emoționale ca și la sentimentele și reacțiile
 emoționale ale celor din jur, abilitatea conștientizării stărilor emoționale,
înțelegerea și diferențierea sentimentelor celorlalți, îndemânarea de folosire a
vocabularului în verbalizarea emoțiilor, empatia;
• competența cognitivă, care se referă la capacitatea de a utilizare ționamentul logic
în interpretarea indiciilor sociale, în înțelegerea perspectivei celorlalți, în
înțelegerea normelor comportamentale, de a manifesta o atitudine pozitivă față de
viață și conștiința de sine;
• competența comportamentală, care se referă la acțiunea efectivă în comunicare
verbală și nonverbală;
• competența morală, care se referă la capacitatea de a evalua și răspunde la
dimensiunile etice diferitelor contexte de viață.

Caracterul aplicativ al psihologiei pozitive se evidențiează și prin valorificarea unui

alt concept al psihologiei generale, dar mai cu seamă a psihologiei sănătății: conceptului
de „reziliență” asociat dezvoltării pozitive a copiilor și tinerilor (Masten, 2014).
Reziliența se manifestă în condiții în care în pofida condițiilor de viață nefavorabile
dezvoltării pozitive persoana produce un parcurs pozitiv al dezvoltării. Deși, de-a lungul
timpului conceptul a fost studiată în termeni de proces, trăsătură, aptitudine, la ora actuală
domină concepția conform căreia reziliența este un fenomen multidimensional, dependent
de context și orientat spre proces, care se bazează pe o multitudine de factori aflați în
interacțiune și care circumscriu un model de dezvoltare multicauzală (Sanders și
Munford, 2016). Astfel resursele pozitive la copii și tineri expuși unui context
nefavorabuil dezvoltării sunt: abilitățile cognitive, simțul umorului, autoaprecierea
pozitivă, talente active, scopurile de viață și credința în sensul vieții. În percepția
pionierei acestei abordări, Ann Masten promovarea dezvoltării sănătoase și a
competențelor de viață este cel puțin la fel de important ca și prevenirea problemelor
copiilor și tinerilor (2014).
Eforturile psihologiei pozitive de a implementa misiunea sa în domeniul creșterii și
educării copiilor și în special în sistemul de educație s-au concluzionat în abordarea
educației holistice, o schimbare de paradigmă în educație prin deplasarea accentului de la
educația focalizată pe competență și excelență academică înspre dezvoltarea și învățarea
socială și emoțională (Seligman și colab., 2009, Norrish și colab., 2013). Ron Miller,
promotorul educației holistice definește abordarea în felul următor: „.. pentru a deveni o
persoană completă copilul trebuie să își dezvolte, pe lângă abilitățile intelectuale, întregul
său potențial fizic, psihologic, interpersonal și spiritual. Copilul nu este doar un viitor
cetățean în formare, dar și o rețea complexă și delicată de forțe vitale cu potențial de
influențare a mediului” (2008, p.5). Aspectele principale ale unei educații holistice
definite de Miller sunt:
• încurajează învățarea experiențială;
• consideră relațiile interpersonale ca fiind la fel de importante ca orice subiect
academic;
• se preocupă de viața personală a elevilor (sentimente, aspirați, idei);
• exprimă o conștiință ecologică.

În încercarea de a operaționaliza rezultatele unei educații pozitive Davidson și colab.

(2008) descriu opt trăsături caracteriale forte:

• abilități de analiză critică, de căutare a dovezilor credibile pentru opinii, de

integrare a cunoștințelor, de generare de soluții alternative;
• disponibilitate de a depune efort pentru obținerea excelenței, inițiativă și
autodisciplină, perseverență;
• încredere în sine și atitudine pozitivă față de activitate, relații interpersonale
pozitive, sensibilitatea față de sentimentelor celorlalți, capacitatea de a oferi sprijin
la nevoie, rezolvarea amiabilă a conflictelor;
• discernământ moral, înțelepciune, angajament moral;
• respectul pentru drepturile și demnitatea celorlalți, responsabilitate;
• autocontrol, alegeri personale responsabile, un stil de viață sănătos;
 • contribuire la viața familială, aprecierea proprietății celorlalți, sentimentul
responsabilității față de umanitate;
• angajamentul față de o concepție despre viață bazată pe credința în sensul vieții.

Dintre directivele lansate de O`Brien (2008) psihologiei pozitive eforturile acesteia de

a crea un cadru sustenabil unei educații pozitiviste enumeră următoarele, focalizarea pe:

• interesele elevilor;
• ceea ce elevul știe/la ceea ce elevul este capabil;
• creșterea stimei de sine și a unei autoaprecieri pozitive la elevi;
• formarea gândirii autonome și bazate pe raționament critic;
• creativitatea și productivitatea elevilor;
• formarea unei gândiri ecologice și bazate pe o dezvoltare sustenabilă;
• educarea elevilor în spiritul credinței în sensul vieții.

Sintetizând aspirațiile și demersurile aplicație ale psihologiei pozitive în domeniul

educației putem aprecia o acțiune horizontală și transversală multifocală care a condus la
înțelegerea importanței promovării stării de bine la elevi în instituțiile de învățământ
precum și reconsiderarea obiectivelor generale ale educației de la o educație a
competențelor academice la o educație a competențelor de viață.
Trăsăturile pozitive, calitățile morale sunt vizate de orice sistem educativ, deci
cunoașterea modului în care au fost operaționalizate și sunt propus spre ai fi cultivate în
cadrul psihologiei pozitive poate susține efortul cadrelor didactice de a eficientiza
intervențiile educative motiv pentru care Valeria Negovan (2013) în cartea sa „Psihologie
pozitivă aplicată în educație” dedică un capitol separat acestei teme. Psihologia pozitivă
descrie ceea ce este pozitiv în ființa umană nu doar în termeni de trăiri subiective pozitive
ci și în termeni de forțe pozitive, trăsături pozitive de caracter ori virtuții. Amplasarea
întrebărilor clasice ale filosofiei morale sau etice precum „Cine poate fi considerat o
persoană bună?”, „Care trăsături sunt cardinale pentru un caracter uman pozitiv?” în
ograda psihologiei reprezintă un câștig imens în favoarea educației contemporane
academizate. Ca punct de pornire, observația cercetărilor confirmă faptul că persoanele
care își pot „trăi” propriile virtuții sunt mai rezistenți la stres, mai pregătiți să își atingă
obiectivele de viață, au un nivel mai înalt al stimei de sine și găsesc modalități mai
eficiente de gestionare a eforturilor personale pentru construirea unei vieți depline (Park
și Peterson, 2009). Un alt considerent în favoarea cultivării virtuților în perioada
școlarizării este furnizat de către firma internațională de sondaje Gallup urmărind timp de
20 ani prin intermediul a peste 2 milioane de interviuri personale indivizi care au excelat
în carieră în diferite domenii ocupaționale datorat talentului, cunoștințelor și abilităților
clădite pe interese personale (Hodges și Asplund, 2010). După cum Lopez și Snyder
(2003) explică acest lucru: „acele manifestări personale care nu produc un salt calitativ în
conduită servesc doar supraviețuirea individului dar nu și înflorirea acestuia” (p. 464).
Spre exemplu o persoană cu un nivel mediu a speranței poate face față stresului
cotidian fără însă să poată resimții bucuria vieții, pe când persoanele cu un grad ridicat al
speranței transformă confruntarea cu stersorii în abilități de ai atinge scopurile propuse.
Deci, oamenii care au un repertoriu puternic de virtuții nu numai că își pot crea o viață
mai bună dar își pot găsii și beneficiile adversităților vieții. Seligman (2002) enumeră
următoarele criterii pentru a stabili caracterul definitor trăsăturilor de caracter:
sentimentul autenticității, dorința de a acționa în conformitate cu trăsătura, sentimentul de
satisfacție în urma exteriorizării conform trăsături. După o vastă cercetare a filosofilor
antici greci (Toda d`Aquino, Aristotel, Platon) și orientali (Budha, Confucius, Lao-ce)
Seligman și colab. (Park, 2009) au ajuns la concluzia că indiferent de timp și spațiu
socio-cultural, confesional următoarele șase manifestări umane universal sunt trecute în
evidența setului de trăsături de caracter ale unei persoane „bune” fiind considerate virtuții
umane: înțelepciune, curaj, justiție, umanitate, cumpătare și transcendență. Mai în urmă,
prin proiectul intitulat „The Value in Action” s-a deschis o dimensiune particularizată
studiului științific al moralității (bunului caracter) identificând 24 de forțe caracteriale
care conduc la dezvoltarea și înflorirea a celor 6 virtuții (Biswas-Diener și colab., 2011).
Acestea sunt:
 Virtutea înțelepciunii – compusă din forțe caracteriale prin care se realizează cunoașterea
autentică. Virtutea înțelepciune reprezintă o modalitate de cunoaștere în care nu gândirea
este proiectată pe prin plan ci o combinație de mecanisme cognitive, emoționale și
motivaționale. După Aristotel înțelepciunea este aplicarea inteligenței, creativității și
cunoștințelor în acord cu valorile orientate spre realizarea binelui comun și spre echilibrul
între interesele intra-, inter și transpersonale.

1. creativitatea: a acționa conform propriilor trebuințe, nevoi, valori personale

producând mereu ceva nou, diferit de cel obișnuit, a merge împotriva a ceea ce este deja
stabilit
2. curiozitatea: a privii lumea ca fiind fascinant, plină de lucruri care așteaptă să fie
explorat, descoperit
3. pluralism: a privii lumea în ansamblu, a evalua toate evidențele, a nu pripii
judecata, a fi capabil de a schimba propriul punctul de vedere
4. dragostea față de a învăța ceva nou: a găsii bucurie și satisfacție în a achiziționare
a noi abilități, aptitudini, deprinderi pe care să le exersezi până la excelență.
5. perspectiva: a fi capabil să deschizi căi, perspective în gândire pentru alți

Virtutea curajului – o forță emoțională de ai urmării obiectivele în pofida

advertanțelor interioare și exterioare. Este o virtute care se activează atunci când apare
riscul de a se pierde un bun important. Poate fi înțeleasă atât ca gestionarea efectivă a
fricii cât și ca dispoziție de a acționa voluntar pentru o cauză semnificativă în ciuda
confruntării cu teama.

1. vitejia: a confrunta greutățile cu curaj, a nu se ezita în fața greutăților vieții, a

susține adevărul din poziție minoritară, a acționa conform convingerilor și dacă
acestea nu sunt populare.
2. perseverență: a susține eforturile depuse în urmărirea obiectivelor propuse, a găsii
satisfacție în îndeplinirea sarcinilor.
 3. autenticitate: a avea curaj să fi tu însuți, a asuma responsabilitate pentru emoțiile și
gândurile tale.
4. entuziasmul: a confrunta viața cu vitalitate și energie, a nu se oprii în îndeplinirea
misiuni, a trăi viața ca o adevărată aventură.

Virtutea omeniei – manifestat prin calități interpersonal în a se conecta la ceilalți pentru ai

deservii pe alții.

1. bunăvoința: a se manifesta prin atenție, compasiune și favoruri aduse celorlalți, a

ajuta pe alții, a se îngrijii pe alții.
2. iubirea: a se simții apropiat de ceilalți și a menține contactul apropiat cu ceilalți, a
valoriza relațiile apropiate, intime în variate feluri.
3. inteligența socială: a fi conștient de motivele și emoțiile proprii și ale celorlalți, a
se pricepe la felul cum trebuie acționa în diferite context și situații sociale.

Virtutea dreptății – abilitatea de a atribui în mod corespunzător resursele, recompensele,

îndatoriile și drepturile, o forță civică îndreptată spre întreținerea unei comunități
sănătoase.

1. spirit civic: include responsabilitatea social, loialitate și muncă în echipă cu înalt

grad de identificare cu un bun comun, care implică sinele dar depășește interesul
propriu.
2. corectitudinea: disponibilitatea persoanei de a trata oamenii în mod egal,
independent de sentimentele personale față de ei, de a da șanse egale tuturor și
aplica aceeași reguli în atitudine față de ei.
3. spirit de conducere: a se raporta cu interes la grupul al cărui membru cu încredere
este, susținere și încurajare a muncii și al membrilor grupului.

Virtutea cumpătării – forța de a se proteja față de tentați și excese

 1. iertarea: a ierta pe cei care ți-au făcut rău și a da oamenilor o a doua șansă nu
datorită uitării ci mai bine datorată reîncadrării gândurilor și sentimentelor față de
cel care a făcut rău.
2. modestia: a nu se expune cu nimic deosebit în fața altora, a te aprecia tacit știind
că nu ești central universului.
3. prudența: să fi circumspect față de consecințele deciziilor și acțiunilor, a fi
răbdător pentru a nu acționa în felul pe care să le regreți ulterior.
4. autodisciplina: a regla ceea ce simți și ceea ce faci, să fi disciplinat, să controlez
propriile emoții.

Virtutea transcendenței – forța de a se conecta la dimensiunea supra-umană

1. aprecierea frumuseții și excelenței: a observa și aprecia frumosul, excelența, a fi

recunoscător pentru bunul mers al lucrurilor și a aloca timp exprimării
recunoștinței pentru tot ceea ce se întâmplă în lume.
2. speranța: a aștepta binele și a crede în bunul deznodământ al lucrurilor.
3. recunoștința: a se percepe cu gratitudine experiențele trecutului, prezentului și
viitorului.
4. umorul: a observa stângăcia în lume ca o manifestare haioasă și a se amuza pe
seama acestuia.
5. spiritualitatea: a avea o credință cuprinzătoare și coerentă despre lume și despre
sensul universal, a ști cum te potrivești întregului uman, este o manifestare a
căutării sacrului.

În ceea ce privește similitudinea conceptelor înrudite, cum virtuțile și forțele

caracteriale Seligman ține mult la ideea ca acestea nu sunt cu aceeași sens. Face diferență
clară între dotările și forțele (character strengths) privind cel din tăi ca fiind o
manifestare naturală a genelor psihologice (ceea ce se manifestă de la sine la o persoană)
și sunt mai puțin perfectibile, iar cel din urmă ca pe o manifestare cu o puternică nuanță
valorică, sensibilă la dezvoltare prin educație. Spre exemplu: în cazul dotării cu un timp
de reacție scurt, ca atleți putem îmbunătății randamentul sportiv prin tehnici de luare a
startului, ori tehnici de alergare prin care mai câștigăm câteva zecimi de secunde, dar în
fond nu mai putem face nimic deosebit pentru a mării performanța sportivă într-un mod
considerabil. Iată deci, în cazul dotărilor dezvoltarea acestora se rezumă doar la
îmbunătățire fără perspectiva unui salt calitativ. Nu și în cazul forțelor. Vitejia,
bunăvoința, corectitudinea pot fi dezvoltate prin programe țintite de formare și bineînțeles
prin multă autodisciplină. Iar când avertizăm pe vânzătoarea că a dat banii înapoi greșit,
dându-ne 50 lei în plus ne simțim satisfăcuți dintr-un simplu motiv: fiindcă m fost
corecți, deci ne bucură că am procedat bine. Acesta reprezintă substractul valoric al
forțelor caracteriale. Pe când în urma realizării dotărilor trăim o fericire hedonistică, a se
realiza o forță umană ne conferă o bucurie eudaimonică. Fericirea atinsă prin realizarea
forțelor umane există per se, adică acesta însuși este o bucurie pentru persoană, faptul că
indiferent de părerea altora persoana resimte că a procedat bine. În ceea ce privește
diferența dintre forțe caracteriale și virtuții autorii amintiți argumentează că forțele pot fi
considerate căi prin care virtuțiile pot fi realizate. Spre exemplu: virtutea dreptății poate fi
atinsă prin corectitudine, prin spirit civic ori prin loialitate, leadership centrat pe relații
pozitive cu alții. Pe când virtuțile sunt conglomerate complexe, concepte abstracte, forțele
umane pot fi operaționalizate, măsurate, deci pot devenii concepte empirice. Calitățile
forțelor umane sunt:

• stabile în timp și context, din acest punct de vedere se comportă ca trăsături de

personalitate;
• generale în sensul în care sunt acceptate atât în trecut cât și în prezent, atât în
occident cât și în orient fără ca aceștia să fie generale, deoarece bunăvoința de
exemplu nu este a precizată în tot globul, în toate culturile la fel;
• conferă auto-răsplată, adică satisfacția, fericirea resimțită în urma exersării lor nu
depinde de feedback-ul mediului exterior, din contră în unele situații a se
manifesta conform forțelor umane pot părea non-adaptiv ce însă nu influențează
cu nimic fericirea resimțită (ex. să fi corect în situații competiționale te poate
 dezavantaja dar în pofida acestuia poți fi pentru simplu fapt că te-ai comportat
cum trebuia);
• manifestarea forțelor umane nu aduce prejudiții altora, din contră este stimulant
pentru alții.

Intervențiile de cultivare și dezvoltare a forțelor și virtuților s-au dezvoltat în două

direcții: cele care vizează virtuții ori forțe specifice și cele care focalizează asupra unor
pachete de forțe și virtuții. Intervențiile din prima categorie vizează în cea mai mare parte
calitățile cum sunt: recunoștința, optimismul și speranța (Renshaw și colab., 2014).
Literatura de specialitate analizează o serie de programe menite să dezvolte forțele
caracteriale (Heffferson și Boniwell, 2011). În mare parte aceștia acționează după
următoarea schemă: identificarea profilului personal de caracter, definirea virtuților și
forțelor caracteriale pe înțelesul elevilor, exerciții pentru dezvoltarea lor, fișe de evaluare
a rezultatelor în urma derulării programului, fișe de evaluare folow-up. Unele programe
pun accent pe activarea trăsăturilor caracteriale slab dezvoltate, iar altele focalizează în
special pe trăsăturile caracteriale forte la fiecare elev în parte. Durata activităților în
cadrul programului variază între 45 minute și 90 minute în 15-25 întâlniri, adică sesiuni
de formare pe an școlar.
În pofida încercărilor entuziaste ale promotorilor educației pozitive se remarcă și
obstacole în evoluție. Dintre acestea cele mai des precizate sunt: rezistența din partea
școlilor datorat lipsei unui consens lărgit referitor la care dintre virtuții trebuie să fie
dezvoltate în mediul școlar și caracterul superficial al implementării în școli a
programelor de educare a caracterului în sensul în care practica „fă ce poți tu mai bine”
ori „fi atât de bun cât poți să fi” nu substituie activitățile aprofundate de înțelegere-
aplicare-integrare (Peterson și Seligman, 2004). Sub capitolul bunele practici studiile în
domeniu fac referire la trei programe reprezentative pentru intervenție pozitivistă
adecvată în educația caracterului:
1. StrengthsQuest, lansat de firma Gallup în anul 2001 pentru identificarea și
cultivarea talentelor la tineri. Bazat pe 34 teme, categorii de talente care au cel mai
 crescut potențial de a se transforma în forțe personale este instrumentalizat prin
inventarul online Strengthsfinder format din 78 de itemi în vederea identificării
următoarelor forțe personale: performanța, grija față de alții, competiția,
încrederea, fiabilitatea, descoperirea, orientarea către viitor, spirit organizatoric,
relaționarea, mainfullness (Lopez și colab., 2005). În etapa a doua sunt identificate
cinci forțe principale (signature strengths) caracteristice persoanei care ulterior
sunt antrenate și puse în evidență prin acțiuni specifice individuale și comunitare.
2. Realise2, un program de intervenție al institutului Centre of Applied Positive
Psychology, grupează forțele umane în trei categorii în funcție de nivelul realizat
al acestora: forțe realizate, forțe nerealizate și forțe subdezvoltate. O forță realizată
înseamnă stabilitate și eficiență în exprimarea acestuia. Modelul de intervenție se
bazează pe principiul că forțele realizate trebuie să fie utilizate în toate situațiile
posibile, iar privitor la forțele nerealizate și subdezvoltate, trebuie căutate mereu
noi oportunități de a le folosi cât mai mult (Linley și colab. 2010).
3. Community Voices and Character Education, dezvoltat de Universitatea din
Minnesota un program bazat pe cele patru componente ale moralității identificate
de Narvaez și colab. (1995), respectiv sensibilitatea, judecata, motivația și
acțiunea. Aceste componente sunt defalcate în câte șapte subcomponente fiecare.
Componenta 1 – sensibilitatea
Aptitudinea 1 – a recunoașterea și exprimarea emoțiilor
Aptitudinea 2 – a înțelegerea punctul de vedere al celorlalți
Aptitudinea 3 – interconexiunea cu alții
Aptitudinea 4 – a toleranță față de diferențele individuale și de grup
Aptitudinea 5 – imparțialitate
Aptitudinea 6 – identificarea alternativelor de acționare
Aptitudinea 7 – identificarea consecvențelor acțiunii
Componenta 2 – judecata
Aptitudinea 1 – perceperea conotației etice a comportamentului uman
Aptitudinea 2 – utilizarea criteriilor de judecată
Aptitudinea 3 – exersarea raționamentului logic
Aptitudinea 4 – manifestarea printr-un raționament etic/moral
Aptitudinea 5 – proiectarea comportamentul în oglinda consecințelor
Aptitudinea 6 – planificarea deciziilor
Aptitudinea 7 – optimismul
Componenta 3 – motivația
Aptitudinea 1 – respectarea celorlalți
Aptitudinea 2 – a fi conștient
Aptitudinea 3 – acționarea responsabilă
Aptitudinea 4 – ajutorul întins celorlalți
Aptitudinea 5 – a fi pașnic și cooperant
Aptitudinea 6 – respectarea structurilor sociale
Aptitudinea 7 – dezvoltarea identității morale
Componenta 4 – acțiunea
Aptitudinea 1 – comunicarea eficientă
Aptitudinea 2 – rezolvarea eficientă a conflictelor
Aptitudinea 3 – identificarea nevoilor și asertivitatea
Aptitudinea 4 – luarea inițiativei
Aptitudinea 5 – a fi curajos
Aptitudinea 6 – a fi perseverent
Aptitudinea 7 – a muncii cu hărnicie
Dezvoltarea componentelor se realizează conform unui model novice-
expert prin pașii: observare, identificare, exersare, și integrare (Lies și colab.,
2008).
Capitolul III. Evaluarea personalității

III.1. Evaluarea personalității conform modelului Big-Five

Modelul Big Five al personalității este privit în literatura de specialitate ca fiind

cel mai aproape de o înțelegere exhaustivă a personalității umane. Modelul construit de
Goldberg (1999) oferă o detaliere a dimensiunilor care caracterizează personalitatea
umană, fiecare factor având subsumate cele 5 fațete, astfel încât să se poate construi un
profil detaliat al unui individ și de asemenea pentru a se face o mai bună diferențiere între
diferite entități psihice. Factorii identificați au fost continuu validați în diferite studii și
puși în relație cu diferite alte dimensiuni individuale sau organizaționale. Modelul Big
Five al personalității stă la baza unui număr mare de cercetări în domeniul psihologiei și a
implicațiilor acesteia în mediul organizațional.

Repere istorice ale construirii testului Big-Five

Contrariați de multitudinea de factori de personalitate descriși în literatura de

specialitate, de multiplele suprapuneri dintre aceștia și numeroasele probleme legate de
acuratețea metodologiei de evaluare, diferiți analiști s-au întrebat dacă nu există un
numitor comun al acești factori și dacă personalitatea nu poate fi descrisă într-un număr
limitat de factori, mai cuprinzători, factori care pot fi identificați printr-o metodologie
precisă și necontestabilă. În ultimii douăzeci de ani cercetarea factorială din domeniul
psihologiei personalității a generat un model cuprinzător „Five Factor Model” al
personalității. Acest model propune existența a 5 mari trăsături de personalitate -
Extroversiune, Agreabilitate, Conștiinciozitate, Nevrozism și Deschidere.. În zilele
noastre acest model reprezintă principal abordare și perspectivă din care se măsoară
personalitatea.
Urmând firul cronologic al abordării factoriale, putem spune că prima apariție a
modelului Big Five a avut loc acum peste 75 de ani, în 1933 când Louis Thurstone
prezenta la întâlnirea Asociației Psihologilor Americani rezultatele unui studio condus de
el. În acest studiu cerea subiecților să evalueze persoane pe care le cunoșteau foarte bine
prin intermediul a 60 de adjective și observa cu surprindere că, în urma analizei
factoriale, adjectivele alese de subiecți se grupau în jurul a 5 mari dimensiuni
independente. În 1933, Cattell realizează un studio în urma căruia identifică 4 factori
non-intelectuale și anume: un factor „w” asemănător cu cel descoperit de Webb și un alt
factor asemănător cu factorul „c” al lui Garnett. Un al treilea factor nedescris până atunci,
a fost denumit de el “maturity factor” și era caracterizat prin dorința de a ajuta,
maturitate, factor care seamănă mult cu factorul agreabilitate din Big Five. În final, al
patrulea factor era descries mai mult în termini de echilibrat, extrem, obiectiv, subiectiv,
emotiv, nonemotiv ceea ce se aseamănă mult cu ceea ce numim noi astăzi nevrotism.
Comparativ cu factorii descoperiți de Thurstone, factorii descriși mai sus sunt mai
apropiați de înțelesul pe care îl are în zilele noastre modelul Big Five.
Costa și McCrae (2003), care formulează o teorie sistematică privind semnificația
celor 5 mari dimensiuni importante în cunoașterea personalității și, pe de altă parte,
cercetările lui Goldberg (1996) care ajunge la cea mai sistematică și mai elaborată
structură factorială împreună au conceput Teoria celor 5 factori (Five Factor Theory –
FFT) pentru a explica taxonomia Big Five care este predominant empirică. În modelul
lor, se face distincția între tendințe bazale și caracteristici adaptative. Trăsăturile de
personalitate sunt considerate de autorii menționați ca tendințe bazale care se referă la
potențialul individului, în timp ce atitudinile, rolurile, relațiile și obiectivele sunt
caracteristici adaptative care reflect interacțiunea dintre tendințele bazale și cerințele
mediului înconjurător. Costa și McCrae sunt doi dintre cercetătorii care au fost preocupați
de cercetarea, construirea și validarea unui instrument de psihodiagnostic cât mai
complex. În articulațiile acestui „model al persoanei” personalitatea apare ca una dintre
subdiviziunile fundamentale, alături de abilitățile cognitive, cele fizice și de alte aspecte
care intră în alcătuirea personalității ca „material” brut. În opinia autorilor menționați,
ceea ce interesează psihologul este reprezentat de adaptările specifice, respective felul în
care au fost modelate tendințele de bază prin influențele externe și interne.
Big-Five Inventory și variantele acestuia

Pornind de la tradiția lexicală și a evaluării bazate pe adjective, Goldberg și

Kilkowski (1985) readuce pe plin plan revenirea la tradiții în evaluarea personalității
conform modelului Big-Five. Astfel John, Denahue și Kentle (1991) elaborează varianta
Big-Five Inventory (BFI), un inventar format din 44 adjective care corespund celor cinci
suprafactori și subfactorii acestora. Argumentul principal este gradul crescut de
familiaritate al adjectivelor pentru subiecții evaluați. John și colab. Utilizează adjectivele
în trei feluri, sub forma adjectivelor sinonime (ex. „Extrovertit, sociabil” itemul nr. 1 al
BFI), sub forma adjectivelor definiții (ex. „Este relaxat, gestionează stresul bine.”),
respective adjective utilizate în context (ex. „Este un angajat de încredere”).
După 25 de ani de aplicare al BFI în 2017 Soto and John revizuiește BFI
elaborând trei variante ala cestuia: BFI-2 format din 60 de itemi, BFI-S format din 30 de
itemi, respectiv BFI-XS format din doar 15 itemi. În construirea inventarului bazat pe
rezultate empirice în domeniu (DeYoung et al., 2007; Goldberg, 1999; Hofstee et al.,
1992; McCrae & Costa, 2008; Saucier & Ostendorf, 1999) cât și pe propriile investigații,
Soto și John (2017) reduce numărul subfactorilor în cazul fiecărui factor principal la trei
(vezi structura inventarului), inventarul astfel revizuit având în total 15 subfactori împărți
între cele cinci factori primordiale. Procedura de elaborare al itemilor inventarului a fost
extrem de complexă lucrând cu „adjective markere” care au fost corelate cu 1) 2,252 de
adjective IPIP, 2) cei 44 de itemi (adjective de trăsătură) elaborate de către John și colab.
(1991) în varianta originală a BFI, respectiv 3) factorii principali ai acestuia. Validarea
noului instrument s-a realizat pe o platformă electronică prin intermediul unui chestionar
în format electronic, eșantionul studiat fiind format din 500 de femei și 500 de bărbați cu
vârsta cuprinsă între 18 și 77 ani (M=29.25 ani. SD=12.17 ani) vorbitori de limba
engleză, din întreaga lume.

Structura inventarului

Tabelul alăturat sintetizează cei cinci factori și sub-dimensiunile acestora.

Extraversie Agreabilitate Nevrozism Conștiinciozitate Deschidere

Sociabilitate Încredere Anxietate Disciplină Imaginație

Asertivitate Respectabilitate Depresie Ordine/planificare Sensibilitate
Activitate Compasiune Instabilitate Responsabilitate artistică
emoțională Curiozitate
intelectuală

Extroversiunea se referă la angajarea în activitățile lumii exterioare. Extrovertiții se

bucură de compania celorlalți, sunt plini de energie și au deseori trăiri emoționale
pozitive. Tind să fie entuziaști, orientați spre acțiune, care profită de ocazie. În grupuri le
place să discute, să se facă auziți și să atragă atenția supra lor.
Introvertiților le lipsește exuberanța, energia și mobilitatea. Tind să fie tăcuți, să
delibereze și să nu se implice în lumea exterioară. Le lipsește implicarea socială, având
nevoie de mai puțină stimulare externă decât extrovertiții și preferând să fie singuri.
Principalele fațetele extroversiunii, îndefinirea dată de Goldberg și Johnson (2005) sunt:
• sociabilitate (trebuința de a căuta compania altora)
• aservitivitate (trebuința de a se exprima propriile opinii și de ai urmării principiile
obiective în context social)
• mobilitate

Agreabilitatea vizează caracteristicile personale care țin de cooperare și armonie socială.

Agreabilitate ridicată caracterizează indivizi care pun valoare pe înțelegerea cu cei din
jur. Sunt persoane amabile, prietenoase, generoase, dispuse să facă compromisuri pentru
a-I ajuta pe alții. Au o viziune optimist asupra naturii umane, considerând că oamenii sunt
din principiu onești, decenți și demni de încredere. Scoruri mici la agreabilitate obțin
indivizii care pun interesul propriu mai presus de orice și care nu pun mare preț pe
sentimentele și bunăstarea altora. Uneori scepticismul lor cu privire la cei din jur îi
determină să fie suspicioși, neprietenoși și necooperanți. În acest caz, fațete agreabilității
sunt:
 • încredere (a avea încredere în alții, așteptări pozitive)
• respectuabilitate (a trata pe alții conform preferințelor și drepturilor lor personale
inhibând impulsurile agresive proprii)
• compasiune (importanță acordată stării de bine al altora).

Nevrozismul este descris ca fiind tendința de a avea trăiri emoționale negative cum ar
fi anxietatea, furia, depresia. Scorurile mari la nevrozism descriu indivizi care
reacționează emoțional foarte ușor, trăind intens evenimente care pe alți oameni nu îi
afectează. Au tendința de a interpreta situații obișnuite ca fiind amenințătoare și de a
transforma frustrările în dificultăți fără scăpare. Reacțiile lor emoționale tind să persiste
peste perioade lungi de timp, ceea ce înseamnă că se află deseori într-o pasă proastă.
Dificultățile de control al emoțiilor pot duce la afectarea abilității de gândire, de a lua
decizii sau de a face față stress-ului. Indivizii cu un nivel scăzut de nevrozism sunt mai
greu de supărat și nu sunt atât de reactivi din punct de vedere emoțional. Tind să fie
calmi, stabili emoțional și nu au stări afective negative persistente. Principalele fațete ale
nevrozismului sunt:

• anxietate
• depresie
• instabilitate emoțională

Conștiinciozitatea se referă la modul în care individual controlează, reglează și

direcționează impulsurile. Scorurile mari definesc indivizii care evită situațiile riscante și
care prin planificare și persistență în sarcină ajung să aibă succes în ceea ce întreprind. În
general sunt priviți de cei din jur ca fiind inteligenți și sunt considerați oameni pe care te
poți baza. În extrema negativă, acești indivizi pot fi perfecționiști compulsive și pot
ajunge „workaholici”, fiind priviți de cei din jur ca închiși și plictisitori. Scorurile mici la
factorul conștiinciozitate vizează indivizi care ar putea fi criticați pentru că nu sunt demni
de încredere, că le lipsește ambiția și că nu pot urma anumite limite impuse. Totuși, acești
indivizi sunt cei care trăiesc numeroase moment plăcute și relaxante, chiar dacă de scurtă
durată. În cadru la cestui factor, sunt definiți ca sub-factori / fațete
 • ordine și planificare (nevoia pentru ordine și coerență)
• disciplină (a acționa etic și a persista în îndeplinirea sarcinilor)
• responsabilitate (a îndeplinii responsabilitățile și încredințările cu angajament)

Deschiderea descrie o dimensiune a stilului cognitiv care distinge între indivizii

imaginativi, creative și indivizii realiști, convenționali. Scoruri mari obțin indivizii
curioși, care apreciază arta și care sunt sensibili la frumos. Aceștia tind să fie mai
conștienți de emoțiile lor. Tind să gândească și să acționeze în moduri individualiste și
non-conformiste. Le este ușor să opereze cu simboluri și noțiuni abstracte, îndepărtându-
se experiența concretă. Indivizii cu scoruri mici au interese înguste, comune. Preferă
simplitatea și directivitatea decât complexul, ambiguitatea și subtilul. Ar putea privi arta
și știința cu suspiciune atunci când nu îi văd utilitatea. Preferă familiaritatea în locul
noutății și sunt conservatori și rezistenți la schimbare. În acest caz, principalele fațete
deschiderii sunt:

• imaginație
• sensibilitate artistică
• curiozitate intelectuală
 Big FiveInventory (BFI-2)
(Soto and John, 2017)

Alături găsiți o serie de descrieri care vă caracterizează sau nu. Alegeți dintre variantele
de răspuns care vi se potrivește.
Nu mă Mă caracterizează Pe de o parte da, pe Mă caracterizează Mă caracterizează în
caracterizează într-o mică măsură de o parte nu într-o oarecare totalizate
deloc măsură

1 2 3 4 5

Mă consider o persoană:

1 2 3 4 5

1 exteriorizată, sociabilă.

2 plină de compasiune, cu inimă bună

3 care tinde să fie dezorganizată

4 relaxată, care gestionează bine stresul

5 puține interese artistice

6 asertivă

7 respectuoasă, care îi tratează pe ceilalți

cu respect.

8 care tinde să fie leneșă

9 rămâne optimistă chiar și atunci când

experimentează un eșec.

10 curioasă față de multe lucruri

11 care rareori se simte entuziasmată,

pasionat.

12 care are tendința de a găsi greșeli în

ceilalți.

13 un om de încredere, echilibrat.
14 capricioasă, care alternează între bună
dispoziție și indispoziție

15 inventivă, care realizează lucrurile cu

istețime.

16 care tinde să fie tăcut.

17 care simte puțină empatie față de alții.

18 sistematică, căreia îi place să țină

lucrurile în ordine

19 care poate fi tensionată

20 fascinată de artă, muzică și literatură

21 dominantă, care acționează ca un lider.

22 gata să începe certurile cu ceilalți

23 căreia îi este greu să se apuce de lucru

24 care simte bine în propria-i piele

25 care evită discuțiile intelectuale,

filozofice

26 mai puțin activă comparativ cu ceilalți.

27 iertătoare din fire/naștere.

28 care poate fi neglijentă.

29 emoțional echilibrată, care nu se

supără ușor.

30 mai puțin creativă.

31 câteodată timidă, introvertită.

32 ajutătoare, mărinimoasă cu alții.

33 care ține lucrurile ordonate, îngrijite.

34 care își face multe griji.

35 apreciază arta și frumosul.

36 căreia îi vine greu să îi influențeze pe
alții

37 câteodată nepoliticos cu ceilalți.

38 eficientă, care rezolvă lucrurile.

39 deseori deprimată/ tristă.

40 complexă, un gânditor profund.

41 plină de energie.

42 suspicioasă față de intențiile altora.

43 de încredere, pe care te poți baza

oricând.

44 care ține propriile emoții sub control.

45 căreia îi este dificil să-și imagineze

lucruri.

46 vorbăreață.

47 care poate distanțată, nepăsătoare.

48 lasă mizerie în urma sa, nu obișnuiește

să strângă după sine.

49 rareori anxioasă, speriată.

50 care consideră poezia/ teatrul ca fiind

plictisitoare.

51 care preferă ca ceilalți să îți asume

responsabilitatea.

52 politicoasă, amabilă cu ceilalți.

53 perseverentă, care acționează până ce

duce la bun sfârșit sarcina.

54 care tinde să fie deprimată,

melancolică.

55 mai puțin interesată de idei abstracte.

56 manifestă o doză mare de entuziasm.

 57 vede ce este mai bun în ceilalți.

58 câteodată se comportă iresponsabil.

59 este colerică, se supără foarte repede.

60 este originală, cu multe idei noi.

Cotarea itemilor inventarului

Extraversiune 1, 6R, 11, 16R, 21, 26R, 31R, 36R, 41, 46, 51R, 56

Agreabilitate 2, 7, 12R, 17R, 22R, 27, 32, 37R, 42R, 47R, 52, 57

Conștiinciozitate 3R, 8R, 13, 18, 23R, 28R, 33, 38, 43, 48R, 53, 58R

Neuroticitate 4R, 9R, 14, 19, 24R, 29R, 34, 39, 44R, 49R, 54, 59

Deschidere 5R, 10, 15, 20, 25R, 30R, 35, 40, 45R, 50R, 55R, 60

Extraversie Agreabilitate Nevrozism

Sociabilitate Încredere Anxietate

(1, 16R, 31R, 46) (12R, 27, 42R, 57) (4R, 13, 34, 49R)

Asertivitate Respectualitate Depresie

(6, 21, 36R, 51R) (7, 22R, 37R, 52) (9R, 24R, 39, 54)

Activitate Compasiune Instabilitate emoțională

(11R, 26R, 41, 56) (2, 17R, 32, 47R) (14, 29R, 44R, 59)

Conștiinciozitate Deschidere

Disciplină Imaginație creativă

(8R, 23R, 38, 53) (15, 30R, 45R, 60)

 Ordine/planificare Sensibilitate artistică

(3R, 18, 33, 48R) (5R, 20, 35, 50R)

Responsabilitate Curiozitate intelectuală

(13, 28R, 43, 58R) (10, 25R, 40, 55R)

Bărbați Femei

Medie Abatere Medie Abatere

Extraversie 3.15 0.78 3.31 0.80

Sociabilitate 2.80 1.02 3.10 1.07

Asertivitate 3.28 0.92 3.28 0.93

Activitate 3.37 0.88 3.56 0.89

Agreabilitate 3.57 0.65 3.79 0.60

Încredere 3.13 0.83 3.32 0.80

Respectuabilitate 3.87 0.73 4.08 0.68

Compasiune 3.72 0.79 3.97 0.76

Conștiinciozitate 3.35 0.74 3.50 0.79

Disciplină 3.31 0.87 3.43 0.93

Ordine/planificare 3.33 0.99 3.51 1.03

Responsabilitate 3.40 0.78 3.57 0.83

Nevrotism 2.95 0.88 3.18 0.84

Anxietate 3.28 0.95 3.58 0.88

Depresie 2.82 1.03 2.88 1.02

 Instabilitate emoțională 2.77 1.04 3.09 1.04

Deschidere 3.93 0.64 3.91 0.67

Imaginație 3.89 0.81 3.82 0.80

Sensibilitate artistică 3.71 0.90 3.88 0.94

Curiozitate intelectuală 4.18 0.68 4.03 0.71

III.2 Evaluarea personalității prin intermediul Testului 16PF

III.2.1. Istoric

În 1988 Goldberg introduce termenul “categorii naturale” plecând de la ideea că

un atribut care se referă la o caracteristică a personalității, cu cât este mai important, cu
atât va avea mai mulți termeni care să îl numească, vor exista mai multe sinonime și
termeni subordonați care să delimiteze diferitele fațete ale acelui atribut. Costa și McCrae
(2003) subliniază faptul că de mici învățăm descrieri ale personalității în termeni de
trăsături. Spunem despre o persoană că e agresivă și lipsită de imaginație, despre o alta că
este prietenoasă și deschisă, despre o a treia că este timidă dar loială. De la începuturi îi
descriem pe cei din jur în temeni de trăsături, putând coincide că oamenii, ca psihologi
naivi aderă la teoria trăsăturilor de personalitate. Allport și Odbert în 1936 selectează din
dicționarul limbii engleze 17953 de termeni care se referă la trăsături de personalitate.
Având în vedere volumul imens de lucru, cei doi autori au încercat sistematizarea
termenilor în 4 categorii. Prima categorie include a trăsături de personalitate, a doua stări
temporare, a treia consta în judecăți de valoare asupra conduitei și a reputației iar a patra
categorie includea caracteristicile fizice și talentele. Deși autorii menționați și-au dorit să
încadreze cuvintele în categorii exhaustive, multe dintre ele se suprapun, nu au granițele
foarte bine stabilite, ducând la confundarea lor. Pornind de la aceste critici Chaplin, John
și Goldberg în 1988 au definit „prototipul” după care fiecare categorie să se definească în
funcție de concept largi și nu prin granițele deja stabilite (John și Srivastava, 1999).
Cattell în 1934 a analizat lista lui Allport și Odbert și a eliminat sinonimele, reducând-o
la 171 de cuvinte. Lista de adjective a fost dată unor subiecți pentru scorare și apoi s-au
analizat rezultatele.
Cattell a obținut 35 de grupuri majore de trăsături de personalitate și a mai adăugat
încă 10 trăsături obținute dintr-o analiză a literaturii psihiatrice. O parte din redundanță a
fost eliminată și prin gruparea adjectivelor cu înțelesuri opuse în factori bipolari, numite
și dimensiuni descriptive. Cattell și colaboratorii lui au construit testul bazându-se pe
aceste 45 de trăsături. Pentru obținerea rezultatelor s-a folosit metoda analizei factoriale
(părăsind abordarea lexicală) în urma căreia au rezultat 16 factori majori de personalitate.
Cercetarea s-a concretizat în construirea chestionarului 16PF. Cattell se referă la cei 16
factori ca “factori primari” în opoziție cu factorii Big-Five pe care îi numește “factori
globali”. Toți factorii primari corelează cu factorii globali și astfel pot fi considerați
subfactori în interiorul lor (Digman, 1996).

III. 2.2. Prezentarea testului

16PF poate fi aplicat individual sau colectiv, potrivit instrucțiunilor. Timpul de
aplicare este variabil, în funcție de subiecții examinați. Persoanelor care citesc mai
repede le sunt suficiente 60 minute pentru parcurgere și completare; celor cu posibilități
mai reduse le sunt necesare 120 minute.
Cei 16 factori de personalitate vizați, dispun de un număr inegal de itemi (13-26) în
funcție de complexitatea și dificultatea de a putea fi surprinși prin modul de formulare al
acestora.
Fiecare item al chestionarului cotează pentru un singur factor de personalitate. Toți
itemii dispun ce aceeași pondere, aspect rezultat din analiza factorială efectuată de
autor. În funcție de maniera în care sunt formulate întrebările, de sensul polarizării
acestora, cotarea se face în felul următor:

• când polarizarea este pozitiva, prima variantă de răspuns este cotată cu două
puncte, a doua variantă cu un punct și a treia variantă cu zero puncte;
• când polarizarea este negativă, varianta a treia este cotata cu două puncte, varianta
a doua cu un punct, iar prima variantă cu zero puncte. Fac excepție de la aceasta
regula itemii de la factorul B (inteligența) care sunt cotați cu un punct pentru
rezolvarea corectăși cu zero puncte pentru rezolvarea incorectă.

Descrierea factorilor de personalitate investigați și semnificația valorilor acestora

Factorul A exprimă schizotimia-ciclotimia

Schizotimia caracterizează un tip de caracter normal, închis în sine, hipersensibil, deși
în aparenta rece, tinzând spre inhibiție. Ciclotimia exprima o dispoziție spre o evoluție
tonico-afectivă ciclică cu alternanțe între stări active, euforice și depresive, atonie.
-A Notele mici obținute la factorul A exprimă: rezervă, detașare, tendința de a
critica, distanțare, scepticism, rigiditate, dispreț. Persoanele care obțin note mici preferă
lucrurile în locul oamenilor, le place să lucreze singuri, evitând confruntările, sunt
exigenți și rigizi în normele personale; sunt critici, opozanți și duri.
+A Notele mari obținute la factorul A exprimă: _deschidere, căldură,
afectuozitate, un caracter plăcut, agreat. Persoanele din această categorie sunt apropiate,
primitoare, tandre, amabile, capabile să-și exprime emoțiile, dispun de capacitate de
adaptare, sunt sensibile și se interesează de alții. Au preferința pentru profesiunile cu
posibilități de contacte personale, organizând cu plăcere activități colective și participă
la ele, sunt generoși în relațiile personale și nu le este frică de critică.
FACTORUL B vizează nivelul intelectual: cultivat – necultivat, perseverența-delăsarea
sau lipsa acesteia, conștiința valorii și conștiinciozitatea și opusul acestora (ignoranța și
lipsa de scrupule)
-B Notele mici exprimă o inteligență discretă, o gândire concretă, lentoarea spiritului
(„cade greu fisa”), atunci când este vorba de înțelegere și învățare, este greoi și înclinat
spre o interpretare concretă și literala a fenomenelor. Aceasta situație poate să fie reflexul
unei instruiri și educații neadecvate, fie efectul unei sărăcii intelectuale de ordin
psihopatologic.
+B Notele ridicate reflectă un nivel intelectual ridicat exprimat de o gândire abstractă
dezvoltată (capacitatea de a opera cu noțiuni din ce în ce mai abstracte, de a opera cu
simboluri, de a sesiza rapid aspectele esențiale dintre lucruri și fenomene, de a găsi
soluții, etc.).
FACTORUL C exprima forța Eului în termini psihanalitici, vizând următoarele aspect
bipolare: intoleranța la frustrare-maturitate emoționala, stabilitatea-instabilitatea
emoționala, nervozitatea-calmul, astenia-tonicitatea psihică, liniștea-agitația.
 -C Nota scăzută arată un caractere motiv, nestatornic, agitat, influențabil,
impresionabil, iritabil, nesatisfăcut.
+C Nota ridicată arată un caracter stabil emoțional, maturitate, calm, realism și
capacitate de a susține moralul altora.
FACTORUL E se referă la subordonare-dominare, influență, exprimând supunere-
dominare, siguranță de sine-nesiguranță, independență-dependență de opinii,
amabilitate-severitate, naturalețe în comportare-seriozitate afectată (nenaturală),
conformism-noncorformism, siguranță-nesiguranță, capacitate de a capta atenția-
incapabil de această acțiune.
-E Nota scăzută evidențiază: modestie, supunere, conformism, liniște,
acomodare. Cu alte cuvinte, tendința de a ceda ușor altora, de a fi docil, simț dezvoltat
al culpabilității și obsesie față de conveniențe.
+E Nota ridicată pune în evidență siguranța de sine, caracterul independent-
dominant, încăpățânarea și tendința spre agresivitate, independența în opinii și tendința
de a face ceea ce dorește, oponența și autoritarism.
FACTORUL F vizează expansivitatea exprimată de comunicativitate-taciturnei,
însuflețire-lipsa de însuflețire (deprimare), vioiciune-lentoare.
-F Nota mica pune în evidență prudența, gravitatea, seriozitatea, rezerva,
introspecția. Oamenii din aceasta categorie au tendința spre îndărătnicie, pesimism, spre
o prudență excesivă și arogantă.
+F Nota ridicată arată indiferență, nepăsare, entuziasm, impulsivitate. Persoanele
din această categorie sunt vesele și voioase, vorbărețe, deschise și sincere. Atrag
privirile altora pentru a fi alese lideri.
FACTORUL G se referă la forța Supra-Eului, la regulile de conviețuire socială, punând
în evidență respectul-eludarea regulilor, hotărârea-nehotărârea, responsabilitatea-fuga de
răspundere, maturitatea emoțională - nerăbdarea (pretențiozitatea), stabilitate în
conduită (activ, harnic) – instabil (delăsător, leneș), prevenitor cu alții-neprevenitor, etc.
-G Nota mică arată oportunism, ocolirea regulilor și legilor și lipsa simțului
datoriei sau tendința de delăsare și neglijență. Oamenii din această categorie nu fac
eforturi pentru a participa la acțiunile colective, manifestând independență de orice
influență a grupului. Sunt toleranți la tensiuni psihice.
+G Notele ridicate arată onestitate, integritate morală, perseverență, seriozitate și
atenție la regulile de conviețuire. Cei ce fac parte din această categorie sunt exigenți, cu
un simț al datoriei și responsabilității ridicat, sunt prevăzători, conștiincios și,
moralizatori, preferând tovărășia oamenilor serioși și harnici decât a celor amuzanți.
FACTORUL H vizează timiditatea - îndrăzneala, cu cortegiile care le însoțesc, după
cum urmează: tendința de întoarcere spre sine (interiorizare) - sociabilitate, prudența-
îndrăzneala, interes viu pentru sexul opus - lipsă de interes pentru această realitate,
conștiinciozitate-superficialitate, sentimente și interese artistice - lipsa acestor
sentimente și interese, rezonanță afectivă - "răceală" sau lipsa de rezonanță afectivă.
-H Nota scăzută exprimă timiditate, atitudine timorată, neîncredere în forțele
proprii, prudență excesivă. Asemenea oameni încercă să treacă neobservați, au un
sentiment de inferioritate, exprimându-se nesigur și cu reținere, exteriorizându-se greu,
nu agreează profesiile care presupun contacte personale, iar în relațiile cu semenii lor
preferă cercuri restrânse de prieteni. Tendința de dezinteres pentru persoanele de sex
opus.
+H Nota ridicată exprimă îndrăzneala, destindere, spontaneitate. Persoanele din
această categorie dispun de o puternică rezonanță afectivă, acceptând cu ușurință
refuzurile nedelicate ale altora sau situații conflictuale dificile, greu de suportat. Sunt
întreprinzătoare, acordă un interes viu persoanelor de sex opus, petrecându-și mult timp
vorbind.
FACTORUL I (raționalitate-afecțiune), evidențiază următoarele aspecte bipolare:
maturitate emoțională-imaturitate, independență-dependență în gândire, satisfacție de
sine-insatisfacție, aspru(uneori critic) – amabil(apropiat), simțul artistic-lipsa simțului
artistic.
-I Nota scăzută exprimă: realism și uneori duritate, satisfacție referitoare la
propria persoană, raționalitate. Persoanele cu nota ridicată se caracterizează prin spirit
practic, independența și sunt capabile să-și asume responsabilități. Sunt sceptice, au
tendințe spre insensibilitate, duritate, cinism și disprețuire. Le plac activitățile cu
caracter practic.
+I Nota ridicată arată: tandrețe și dependență afectivă, sensibilitate exagerata și
imaturitate afectivă. Persoanele cu note ridicate sunt visătoare, depinzând afectiv de alții
și solicită atenție din partea altora, nedispunând de simțul practic. Au aversiune pentru
persoanele mai puțin rafinate sau pentru aspectele triviale. Sunt predispuse să coboare
moralul unui grup printr-o atitudine infantilă negativă.
FACTORUL L (atitudine încrezătoare-suspiciune), exprimă următoarele caracteristici
contrare: tendința spre invidie - lipsă de invidie, timiditatea și rușinea-îndrăzneală și
chiar nerușinarea, vioiciunea – morocanozitatea (ursuzitatea), adaptabilitatea -
rigiditatea, interesul fata de alții - indiferență față de alții.
-L Nota scăzută arată o atitudine încrezătoare, acomodantă, capacitate de
contacte personale, lipsa invidiei, preocupare de soarta altora, capacitatea de a lucra în
echipa.
+L Nota ridicata arată suspiciune (bănuiala), rigiditate, interesul fața de
problemele personale (egoism, egocentrism), dezinteres față de alții, neputința de a lucra
în echipă (nu este suportat de către coechipieri datorita atitudinilor acestuia).
FACTORUL M (preocupare față de aspecte practice-ignoranța față de aspecte
practice), vizează următoarele aspecte contrare: convenționalismul -
neconvenționalismul, logicul - imaginativul, însușirea de a exprima încredere - lipsa
acesteia, elecvența -inelocvența, "sângele rece" - emotivitatea exagerată.
-M Nota scăzută evidențiază spiritul practic, scrupulozitatea, convenționalismul,
corectitudinea. Persoanele din aceasta categorie sunt grijulii în a face „ceea ce se
cuvine”, acordând o atenție deosebita problemelor practice, neacționând la întâmplare,
interesându-se de detalii, autocontrolându-se exagerat, dând dovada de „sânge rece” în
caz de pericol, uneori le lipsește imaginația.
+M Nota ridicată arată puțina preocupare de conveniente, originalitate și
ignoranță față de realitățile cotidiene. Persoanele care obțin note ridicate sunt
preocupate de idei mărețe, neglijând oamenii și realitățile materiale. Uneori sunt:
extravagante dispunând de reacții emoționale violente. Pot să împiedice acțiuni
colective în virtutea calităților lor.
FACTORUL N se referă la clarviziune-naivitate după cum urmează: cutezanța
(viclenie) - neîndemânare în această privință, interes față de alții - dezinteres față de alții
și interes față de sine, satisfacție - insatisfacție, comportare naturală și tendința spre
corectitudine - abilitate, subtilitate, viclenie.
-N Nota scăzută exprimă un caracter drept, natural, sentimental, naiv. Persoanele
din aceasta categorie sunt spontane, uneori repezite și stângace în „a face curte” și a se
face plăcute.
+N Nota ridicată arată abilitate, subtilitate, perspicacitate, cutezanță, interes,
viclenie. Asemenea persoane dispun de capacitatea de analiză și sinteză ridicate, fiindu-
le străin sentimentalismul. Adoptă în activitatea lor și în relațiile cu alții maniere
intelectualiste, încercând să epateze, pentru atingerea scopului.
FACTORUL Q oferă informații asupra calmului și neliniștii.
-Q Nota scăzută exprimă calm (armonie, liniște) și încredere. Asemenea persoane
manifestă o atitudine generală de indiferență, încredere puternică în forțele proprii,
siguranță în posibilitatea lor de a-și rezolva problemele.
+Q Nota ridicată arată neliniște, agitație, deprimare și tendință de culpabilitate.
Asemenea persoane dispun de presentimente și „gânduri negre”. În situații dificile
prezintă neliniște infantilă; se simt persecutate și eliminate din grup și incapabile să se
integreze.
FACTORUL Q1 pune în evidenta radicalismul - conservatorismul.
-Q1 Nota scăzută exprimă conservatorismul, care se definește prin următoarele
caracteristici: conformism și toleranta la deficiențele și dificultățile tradiției, încredere în
ceea ce a apucat să creadă, accepțiune față de toate adevărurile primare în ciuda
contradicțiilor, chiar când posibilitatea de îmbunătățire este evidențiată; prudență și
suspiciune față de orice idee noua, ceea ce determină întârzierea sau opoziția față de
orice schimbare.
 +Q1 Nota ridicată exprimă radicalismul care se caracterizează prin: spirit
novator, sesizarea și critică a tot ceea ce este vechi și perimat, libertatea în gândire și
acțiune scepticism și curiozitate față de ideile vechi, capacitate de a suporta bine
inconvenientele și schimbarea, interes pentru probleme intelectuale și îndoială față de
așa-zisele adevăruri esențiale.
FACTORUL Q2 oferă informații despre atitudinea de dependență - independență față
de grup.
-Q2 Nota scăzută arată dependență socială și atașament față de grup, preferință
pentru muncă și deciziile în colectiv. Persoanelor cu note scăzute la acest factor le place
ca societatea (grupul) să-i aprobe și să-i admire, au tendința de a urma calea majorității
întrucât le lipsesc soluțiile personale.
+Q2 Nota ridicată indică hotărâre și independență sociala. Asemenea persoane
fac opinie separată, fără a arată dominanță față de alții, nu pentru că nu i-ar simpatiza ci
pentru că nu au nevoie de susținerea lor.
FACTORUL Q3 se referă la integrare.
-Q3 Nota scăzută exprimă lipsa de autocontrol, conflictul cu sinele, neglijența
convenientelor și supunerea față de impulsuri, neglijența fața de cerințele vieții sociale.
Asemenea persoane nu sunt prea prevenitoare, nici scrupuloase sau cugetate, uneori se
simt neadaptate.
+Q3 Nota ridicată exprimă un autocontrol ridicat, formalism și conformism față
de anumite idei personale, tendința spre circumspecție. Persoanele cu note ridicate
dispun de „amor propriu”, țin la reputația lor, uneori sunt îndărătnice.
FACTORUL Q4 pune în evidență tensiunea energetică.
-Q4 Nota scăzută evidențiază destinderea, liniștea, apatia, mulțumirea și
nepăsarea; lipsă sentimentului de frustrație. Persoanele din această categorie pot ajunge
leneșe, neeficiente în măsura în care le lipsește ambiția; denotă experiență modesta.
+Q4 Nota ridicată evidențiază încordare, frustrare, iritare, surmenaj. Evidențiază
persoane surescitabile, agitate, neliniștite, irascibile. Asemenea persoane, deși sunt
surmenate, nu pot rămâne inactive; în grup nu contribuie decât foarte puțin la coeziunea
acestuia, la disciplină sau la conducere. Insatisfacția acestor persoane reflectă un exces
de energie stimulată dar nedescărcată, neinvestită.

FACTORII DE ORDINUL DOI:

ADAPTABILITATEA vs. ANXIETATEA

INTROVERSIA vs. EXTROVERSIA
INDEPENDENȚA vs. SUPUNEREA

Calculul notelor standard la factorii de ordinul doi se face după cum urmează:

1.ADAPTABILITATEA-ANXIETATEA 2.DINAMISMUL-INHIBIȚIA
2x Nota L 2x Nota C
+3x Nota O +2x Nota E
+4x Nota Q4 +2x Nota F
-2x Nota C +2x Nota N
-2x Nota H -4x Nota A
-2x NotaQ3 -6x Nota I
-2x Nota M
+ constanta 34 + constanta 69
Suma rezultata se împarte la 10 Suma rezultata se împarte la 10
3.INTROVERSIA-EXTROVERSIA 4.INDEPENDENȚA-SUPUNEREA
2x Nota A 4x Nota E
+3x Nota E +3x Nota M
+4x Nota F +4x Nota Q1
+5x Nota H +4x Nota Q2
-2x Nota Q2 -3x Nota A
-2x Nota G
- constanta 11 - constanta 4
Suma rezultata se împarte la 10 Suma rezultata se împarte la 10

3.CHEIA TESTULUI (a=2 pct., b=1 pct., c=0 pct.)

Factor Nota bruta Poziția răspunsului cotat cu două puncte

Itemii a Itemii b Itemii c
(puncte) valorează 2 puncte) valorează 1 valorează 0 puncte)
punct)
A 20 3, 52, 101, 126, 176 26, 27, 51, 76, 151
B 13 152, 177, 178 28, 53, 54, 77,102,127,153
78,103,128
C 26 4, 30, 55, 104, 105, 130, 179 5, 29, 79, 80, 129, 154
E 26 7, 56, 131, 155, 156, 180, 181 6, 31, 32, 57,81,106
F 26 33, 58, 83, 132, 133, 182, 183 8, 82, 107, 108, 157, 158
G 20 109, 134, 160, 184, 185 9, 34, 59, 84, 159
H 26 10, 36, 110, 111, 135, 136, 186 35, 60, 61, 85, 86, 161
I 20 12, 37, 112, 138, 163 11, 62, 87, 137, 162
L 20 38, 88, 113, 114, 164 13, 63, 64, 89, 139
M 26 39, 40, 65, 91, 115, 116, 140 14, 15, 90, 141, 165, 166
N 20 17, 42, 117, 142, 167 16, 41, 66, 67, 92
O 26 18, 43, 69, 94, 118, 119, 143 19, 44, 68, 93, 144, 168
Q1 20 20, 46, 70, 145, 169 21, 45, 95, 120, 170
Q2 20 47, 71, 72, 146, 171 22, 96, 97, 121, 122
Q3 20 48, 73, 98, 148, 173 23, 24, 123, 147, 172
Q4 26 49, 50, 74, 99, 124, 149, 174 25, 75, 100, 125, 150, 175

Notă: Răspunsurile cu varianta a 2-a de la toți factorii, cu excepția factorului B, vor fi

cotate cu 4 puncte. La factorul B, răspunsul corect va fi cotat cu un punct.
ETALONUL TESTULUI pentru cei 16 factori de personalitate

Factor Foarte scazut Scazut Mijlociu Ridicat Foarte ridicat

(FS) (S) (M) (R) (R)

A 0-1 2-4 5-6 7 8-9 10 11 - 12 13-14 15-20
B 0-3 4-5 6 7 8 9 - 10 11 12 13
C 0-5 6-7 8-9 10-11 12-13 14-15 16-17 18 19 20-21 22-26
E 0-3 4-5 6 7-9 10 11 12 13-14 15-16 17-19 20-26
F 0-2 3-4 5 6 7-8 9-11 12 13 14-17 18 19-26
G 0-6 7-9 10-11 12 13-14 15 16 17 18 - 19-20
H 0-4 5-6 7-8 9-10 11 12-13 14-15 16-17 18-21 22-24 25-26
I 0-2 3-4 5 6-8 9 10 11-12 13 14 15-17 18-20
L 0-2 3-4 5 6 7 8 9 10-11 12 13-14 15-20
M 0-3 4-5 6-7 8 9-10 11 12 13 14 15-16 17-26
N 0-5 6 7 8 9 10 11 12 13 14-16 17-20
Q 0-2 3-4 6 7 8-9 10-11 12 13-14 15 16-21 22-26
Q1 0-2 3-4 5 6 7-8 9 10 11 12 13-14 15-20
Q2 0-2 3-4 5 6 7-8 9 10-11 12 13-14 15 16-20
Q3 0-4 5-6 7-9 10 11 12-13 14 15 16 17 18-20
Q4 0-3 4-5 6-7 8 9-10 11-12 13-14 15-16 17 18-21 22-26
 ETALONUL PENTRU FACTORII DE ORDINUL DOI

NIVELUL
s FS S M R FR
ADAPTABILITATEA vs. ANXIETATEA (-20) – (-1,7) (-1,6) –2,4 2,5– 6,7 6,8 –10,4 peste 10,4
INTROVERSIA vs. EXPROVERSIA (-5,1) – (0,7) (-0,6) –2,3 2,4 – 5,8 5,9 – 8,3 peste 8,3
DINAMISMUL vs. INHIBIȚIA (-3,1) – 7,8 7,9 –13,00 13,1– 16,3 16,4 – 19,9 peste 19,9
INDEPENDENȚA vs. SUPUNEREA (-5) – 5,5 5,6 – 8 8,1– 10 10,1 – 13,5 peste 13,5

*Valorile cuprinse între 13-16 la introversie-extroversie exprimă ambivertismul.

 Instrucțiunea

Va trebui să răspundeți la o serie de întrebări referitoare la Dumneavoastră.

Răspunsurile Dvs. Vor permite să se vadă într-un mod general care sunt reacțiile și
interesele Dvs. predominante. Nu există răspuns “bun” sau “prost”, fiecare individ este
ceea ce este și există o mare varietate de portrete în domeniul personalității. Pentru ca
acest portret al Dvs. să fie fidel, răspundeți sincer și cu conștiinciozitate.

Fiecare enunț va avea trei variante de răspuns. Dumneavoastră încercuiți litera în fața
răspunsului care vi se potrivește cel mai mult.

Nu reflectați prea mult: însemnați răspunsul care vi se pare, de la început, cel mai
natural pentru Dvs. Trebuie să cuprindeți situația în general. Încercați să evitați
răspunsul intermediar: “nu este cert”, “nu știu”, “mai mult sau mai puțin”. Nu le
utilizați decât în cazurile în care vă va fi într-adevăr imposibil să răspundeți prin unul
din celelalte răspunsuri.

Răspundeți la toate întrebările, fără să omiteți nici una. Veți avea poate impresia că
unele întrebări nu vă privesc: răspundeți totuși cât puteți mai bine. Alte întrebări pot să
vi se pară personale: să știți că foile de răspuns rămân confidențiale, că este necesară o
grila de corectare specială pentru notare. Mai mult, răspunsurile nu sunt examinate în
amănunt, ci în ansamblul lor.
1. Am clar în minte instrucțiunile de urmat pentru acest test
a. da
b.sigur
c. nu

2. Sunt gata să răspund la fiecare întrebare cât mai sincer posibil

a. da
b.poate
c. nu

3. Aș prefera să am o casă:
a. Situată într-un cartier unde oamenii se pot vizita cu ușurință
b.între a și c
c. izolată într-o pădure

4. Sunt capabil să găsesc energie suficientă pentru a înfrunta dificultățile pe care le întâmpin
a. întotdeauna
b.în general
c. rar

5.Mă simt puțin neliniștit(ă) în fața animalelor sălbatice, chiar dacă ele sunt închise în cuști sigure.
a. da, este adevărat
b. s-ar putea
c. nu, nu este adevărat

6. Mă feresc să critic oamenii și ideile lor:

a. da
b.uneori
c. nu

7. Fac remărci mușcătoare, sarcastice oamenilor atunci când consider că le merită:

a. da
b.uneori
c. nu

8. Prefer muzica clasică celei la modă:

a. este adevarat
b. și una și alta
c. fals

9. Dacă aș vedea doi copii ai vecinilor gata să se bată:

a. îi las să se descurce între ei
b.nu știu ce aș face
c. i-aș potoli

10. În societate:
a. caut să mă evidențiez
b.între a și c
c. prefer să rămân liniștit pe ultimul plan
11. Este mai interesant să fii:
a. inginer-constructor
b.nu știu
c. autor dramatic

12. Pe stradă, aș prefera să mă opresc pentru a privi un artist pictând decât să ascult oameni care se ceartă:
a. este adevărat
b.nu e cert
c. e fals (nu e adevărat)

13. În general reușesc să mă înțeleg cu oamenii pretențios și, chiar dacă se laudă sau se arată prea
satisfăcuți de ei înșiși:
a. da
b. mai mult sau mai puțin
c. nu

14. Aproape întotdeauna se poate vedea pe fața unui om dacă este necinstit:
a. da
b.poate
c. nu

15. Ar fi foarte bine pentru toată lumea dacă vacanțele (concediile) ar fi mai lungi și fiecare ar fi obligat
să le ia:
a. de acord
b.nu-i sigur
c. nu sunt de acord

16. Aș prefera să am riscul unei munci care să ofere posibilitatea de a câștiga mult și neregulat, decât să
accept o muncă regulată puțin remunerată:
a. da
b.nu-i sigur
c. nu

17. Vorbesc despre sentimentele pe care le resimt:

a. numai dacă este necesar
b.înte a și c
c. de bunăvoie, ori de câteori am ocazia

18. Mi se întâmplă din când în când să am senzația unui pericol vag sau să mi se facă frică, din motive pe
care nu mi le explic:
a. da
b.poate
c. nu

19. Dacă sunt criticat pe nedrept, pentru ceva ce nu am făcut:

a. nu mă simt deloc vinovat
b.între a și c
c. totuși mă simt puțin vinovat
20. Cu bani poți obține orice sau aproape orice
a. da
b.poate
c. nu

21. Hotărârile mele sunt dictate în mare măsură:

a. de sentimente
b.în mod egal de sentimente și rațiune
c. de rațiune

22.Majoritatea oamenilor ar fi mai fericiți dacă ar trăi mai mult printre semenilor și dacă ar face ca și
ceilalți:
a. da
b.poate
c. nu

23. Mi se întâmplă câteodată, privindu-mă în oglindă, să nu mai știu unde îmi este dreapta și unde stânga:
a. adevărat
b.nu e sigur
c. fals

24. Când vorbesc, îmi place:

a. să prezint lucrurile așa cum îmi vin în minte
b.între a și c
c. să am dinainte ideile bine organizate

25.Atunci când ceva mă scoate realmente din sărite, cred că îmi regăsesc calmul foarte repede:
a. da
b.așa și așa
c. nu

26. Lucrând același număr de ore și cu o remunerație egală, trebuie să fie mai interesant să fii:
a. tâmplar sau bucătar
b.nu știu
c. ospătar într-un mare restaurant

27. Am fost ales (aleasă) să îndeplinesc:

a. câteva funcții, în număr limitat
b. mai multe funcții
c. un număr mare de funcții

28. “Sapa” este față de “a săpa” ceea ce “cuțitul” este față de:
a. a subția
b. a tăia
c. a ascuți

29. Mi se întâmplă câteodată să nu pot adormi pentru că mă urmărește o idee:

a. adevărat
b.nu este sigur
c. fals
30. În viața mea personală, realizez în majoritatea cazurilor obiectivele pe care mi le fixez:
a. adevărat
b.nu e sigur
c. fals

31. O lege învechită ar trebui schimbată:

a. numai după o discuție aprofundată
b.între cele două
c. repede

32. Nu sunt în largul meu atunci când lucrez la un proiect care impune o acțiune rapidă care vizează alte
persoane:
a. da
b.poate
c. nu

33. Mi se pare că sunt considerat (ă) de către majoritatea oamenilor pe care-i cunosc un partener de
discuție amuzant:
a. da
b.nu e sigur
c. nu

34. Atunci când văd oameni cu o ținută dezordonată, neglijentă:

a. îi accepta șa cum sunt
b.așa și așa
c. mă dezgustă și mă incomodează

35.Mă simt puțin încurcat (ă) dacă în societate devin dintr-o data centrul atenției generale a grupului:
a. da
b. mai mult sau mai puțin
c. nu

36. Sunt întotdeauna fericit (ă) să iau parte, de exemplu, la o mare reuniune, recepție, bal sau adunare
publică:
a. da
b.nu e sigur
c. nu

37. La scoală preferam (prefer):

a. muzica
b.nu știu
c. lucru manual

38. Când mi s-a încredințat responsabilitate într-un domeniu, pretind să fie urmate directivele mele sau în
caz contrar demisionez:
a. da
b.câteodată
c. nu
39. Pentru părinți, este mai important:
a. să-și ajute copiii în dezvoltarea lor multilaterală
b.așa și așa
c. să-și învețe copiii să se controleze

40. În cadrul unei munci în colectiv aș prefera:

a. să încerc îmbunătățirea activității colectivului
b. nu știu
c. să răspund la dările de seamă (rapoarte) și să veghez că regulamentul să fie respectat

41. Din când în când simt nevoia de a mă lansa într-o activitate fizică care necesita un mare efort:
a. da
b.poate
c. nu

42. Mi-ar plăcea mai mult să frecventez oameni cultivați decât persoane fără educație, care ignoră
uzanțele, normele de comportare:
a. da
b.poate
c. nu

43. Mă simt îngrozitor de deprimat (ă) când, într-un grup, oamenii mă critică:
a. este adevarat
b.poate
c. fals

44. Când mă cheamă șeful ierarhic:

a. mă gândesc că voi profita ca să îi cer ceva ce doresc
b.între a și c
c. mi-e teamă că am făcut ceva greșit

45. Lumea în care trăim are nevoie de:

a. cetațeni mai serioși și mai “solizi”
b.nu știu
c. mai multi “idealiști” care ar avea idei de îmbunătățire a lumii

40. Sunt pe deplin conștient (ă) întotdeauna de intențiile ascunse care ar putea exista în ceea ce citesc:
a. da
b.nu e sigur
c. nu

47. Când eram adolescent(ă) participam la activitățile sportive școlare:

a. cât mai rar posibil
b.cu indiferență
c. cu entuziasm

48. Camera mea este bine organizată și în general, știu bine unde îmi sunt lucrurile:
a. da
b. mai mult sau mai puțin
c. nu
49. Mi se întâmplă câteodată să fiu într-o stare de tensiune și de enervare reală gândindu-mă la
evenimentele din timpul zilei:
a. da
b.poate
c. nu

50. Mi se întâmplă câteodată, discutând cu oameni, să mă întreb dacă ceea ce le spun îi interesează cu
adevărat:
a. da
b.poate
c. nu

51. Dacă ar trebui să aleg, aș prefera să fiu:

a. pădurar
b.nu știu
c. profesor de liceu

52. În anumite ocazii festive și aniversări importante:

a. îmi place să fac cadouri personale
b.nu știu
c. mi se pare cam plictisitor să cumpăr cadouri

53. “Obosit” este față de “muncă” ceea ce “mândru” este față de:
a. suras
b.reușita
c. fericit

54. Care dintre lucrurile următoare nu concordă cu celelalte:

a. luminare
b.luna
c. lampă electrică

55. Prietenii m-au părăsit

a. aproape niciodată
b.câteodată
c. într-adevăr de multe ori

56.Prinunele trăsături ale personalității mele mă simt superior(oară) majorității oamenilor:

a. da
b.nu este sigur
c. nu

57. Când mă tulbură ceva, caut să ascund celorlalți ceea ce simt:

a. e adevărat
b. mai mult sau mai puțin
c. fals

58. Îmi place să merg la spectacole sau să mă amuz:

a. mai mult de o dată pe săptămână
b.aproximativ o dată pe săptămână
c. mai puțin de o data pe săptămână
59. O libertate foarte mare are o caloare mai mare, după părerea mea, decât bunele maniere și respectarea
legii:
a. e adevărat
b.nu e sigur
c. fals

60. Am tendința să tac în prezența unor persoane respectabile (persoane care au mai multă experiență,
care sunt mai în vârstă, sau care au o poziție mai înaltă):
a. da
b. mai mult sau mai puțin
c. nu

61.Găsesc că este dificil să mă adresez unui grup mare sau să prezint o expunere în fața unui astfel de
grup:
a. da
b. mai mult sau mai puțin
c. nu

62. Am simt de orientare bine dezvoltat (îmi este ușor să indic nordul, sudul, estul sau vestul) când mă
aflu într-un loc necunoscut:
a. da
b. mai mult sau mai puțin
c. nu

63. Dacă cineva se înfurie pe mine:

a. încerc să-l calmez
b.nu știu ce să fac
c. mă irită

64. Când citesc într-o revistă un articol de rea credință am mai mult tendința să-l uit, decât să spun „cum
văd eu lucrurile”:
a. da
b. mai mult sau mai puțin
c. nu

65. Memoria mea scapă un mare numar de lucruri de mică importanță, de exemplu, numele străzilor sau
al magazinelor:
a. e adevărat
b.nu știu
c. fals

66. Ar putea să îmi placă viața unui veterinar care îngrijește animalele bolnave sau accidentate:
a. da
b.nu știu
c. nu

67. Mănânc cu poftă și nu întotdeauna atât de îngrijit și manierat ca alte persoane:

a. e adevărat
b.nu știu
c. fals
68. Sunt unele zile când nu vreau să văd pe nimeni:
a. foarte rare
b.așa și așa
c. destul de des

69. Mi s-a atras atenția câteodată că arăt prea multă nerăbdare în voce și gesturi:
a. da
b.poate
c. nu

70. Când eram adolescent(ă) dacă aveam o părere diferită de cea a părinților:
a. îmi păstram propria părere
b.așa și așa
c. mă supuneam părerilor

71. Aș prefera să am un birou numai pentru mine fără a-l împarți cu nimeni altcineva:
a. da
b.nu e sigur
c. nu

72. Mi-ar plăcea mai mult să profit de viața liniștită, decât să fiu admirat(ă) pentru ceea ce aș fi putut
realiza:
a. e adevărat
b.nu știu
c. fals

73. Mă consider matur(ă) în multe privințe:

a. e adevărat
b.nu știu
c. fals

74. Mă simt mult mai descurajat(ă) decât ajutat(ă) de genul de critici pe care le fac majoritatea oamenilor:
a. adesea
b.câteodată
c. niciodată

75. Reusesc întotdeauna să-mi stăpânesc perfect exprimarea sentimentelor:

a. da
b. mai mult sau mai puțin
c. nu

76. Dacă aș avea ideea unei invenții utile, aș prefera:

a. să o perfecționez în laborator
b.nu știu
c. să o valorific

77. “Surpriza” este față de “straniu” ceea ce “teama” este față de:
a. curajos
b. neliniștit
c. înspăimântător
78. Care din fracțiile urmatoare nu aparțin aceleiași categorii ca celelalte:
a. 3/7
b. 3/9
c. 3/11

79. Unele persoane par să mă ignore sau să mă evite și nu văd de ce:

a. e adevărat
b.nu știu
c. fals

80. Oamenii mă tratează mai puțin amabil decât aș merita-o dat fiind bunele mele intenții:
a. adesea
b. din când în când
c. niciodata

81. Utilizarea unor termeni grosolani, chiar într-un grup în care nu sunt împreună bărbați și femei, îmi
displace profund:
a. da
b. mai mult sau mai puțin
c. nu

82. Incontestabil, am mai puțini prieteni decât majoritatea oamenilor:

a. da
b.poate
c. nu

83. Detest să mă aflu undeva unde nu există mulți oameni cu care să discut:
a. adevărat
b.nu e sigur
c. fals

84. Oamenii mă consideră câteodată „farsor”, dar în acela și timp simpatic:

a. adevărat
b.poate
c. aproape niciodată

85. Mi s-a întâmplat să „am trac” în societate în diverse circumstanțe:

a. foarte des
b.ocazional
c. aproape niciodată

86. Când sunt într-un grup mic de persoane mă mulțumesc să ramân pe ultimul plan și să-i las pe ceilalți
să anime conversația:
a. da
b. mai mult sau mai puțin
c. nu

87. Prefer să citesc:

a. un reportaj bun despre evenimente din război sau lupte politice
b.nu știu
c. un roman bun
88. Atunci când persoane autoritare încearcă să facă presiune asupra mea, fac exact contriul a ceea ce
doresc ei:
a. da
b. mai mult sau mai puțin
c. nu

89. De obicei superiorii mei ierarhici sau persoane din familia mea nu-mi fac observații decât dacă
acestea sunt întradevăr justificate:
a. este adevărat
b. mai mult sau mai puțin
c. nu este adevarat

90. Nu-mi place modul în care unele persoane fixează cu privirea oamenii pe stradă sau în magazine
a. adevărat
b.indiferent
c. fals

91. Aș prefera, pe parcursul unei călătorii lungi:

a. să citesc ceva serios, dar interesant
b.nu știu
c. să-mi petrec timpul vorbind despre una sau alta cu un partener de călătorie

92. În condiții care pot avea consecințe grave, nu trebuie să ezităm să facem caz și să ne facem înteleși
chiar în detrimentul politeței și a calmului:
a. da
b.poate
c. nu

93.Dacă persoanele din cercul meu de cunoștinte nu mă agrează și îmi arată că eu nu le sunt pe plac:
a. aceasta nu mă deranjează deloc
b.între a și c
c. aceasta are tendința de a mă deprima

94. Mă deranjează să primesc elogii sau complimente:

a. da
b. mai mult sau mai puțin
c. nu

95. Prefer să efectuez o muncă remunerată:

a. cu remunerație fixă, asigurată
b.între a și c
c. cu o remunerație mai mare, dar care depinde de capacitatea mea de a convinge neîncetat oamenii de
valoarea mea

96. Pentru a fi la curent, îmi place:

a. să discut anumite probleme cu oamenii
b.între a și c
c. să mă bazez pe elemente furnizate de faptele însăși

97.Îmi place să iau parte activă la activitățile sociale, la lucrările unor comisii etc.
a. da
b. mai mult sau mai puțin
c. nu

98. Pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă nu sunt multumit(ă) decât atunci când cele mai mici detalii
au fost examinate îndeaproape:
a. adevărat
b. mai mult sau mai puțin
c. nu

99. Se întâmplă ca lucruri foarte mărunte să mă irite prea mult

a. da
b.poate
c. nu

100. Dorm întotdeauna bine:

a. da
b. mai mult sau mai puțin
c. nu

101. Dacă s-ar putea alege, în cadrul sarcinilor profesionale, ar fi mai interesant:
a. să ai contacte cu publicul
b.nu știu
c. să faci munca de evidență

102. “Dimensiunea” este față de “înălțime” ceea ce este “necinstea” față de:
a. închisoare
b. păcat
c. furt

103. “AB” este față de “DE” ceea ce este “SR” față de:
a. PO
b.OP
c. TU

104. Când oamenii fac sau spun lucruri lipsite de rațiune

a. îmi este indiferent
b.nu știu
c. îi dispretuiesc

105. Când se vorbește tare atunci când ascult muzică:

a. reușesc să rămân concentrat(ă) și să nu mă las distrat(ă)
b.între a și c
c. aceasta îmi strică plăcerea și mă deranjează

106. Cred că aș putea fi deschis(ă):

a. mai curând ca o persoană calmă și politicoasă
b.între a și c
c. mai degrabă ca o persoană violentă

107. Nu iau parte la reuniuni decât atunci când sunt obligat(ă), în caz contrar stau de-o parte:
a. da
b.nu știu
c. nu

108. Este mai bine să fi înțelept și să nu aștepți prea multe, decât să fii încrezător și să aștepți întotdeauna
ca lucrurile să reușească de la sine:
a. adevărat
b.nu e sigur
c. fals

109. Când mă gândesc la dificultățile care vor apărea în activitatea mea:

a. încerc să prevăd cum voi proceda, înainte ca ele să se producă
b.nu știu
c. îmi spun că le voi putea face față când va fi momentul

110. Nu îmi este greu să mă apropii de oameni în cadrul unei reuniuni, întâlniri:
a. adevărat
b.nu e sigur
c. fals

111. Atunci când este necesară puțină diplomație sau muncă de convingere, pentru a-i face pe oameni să
facă ceva, se apelează în general la mine:
a. da
b.poate
c. nu

112. Este mai interesant să fii:

a. consilier de orientare profesională
b.nu știu
c. șef-serviciu de organizare a muncii

113. Dacă am certitudinea că cineva este nedrept sau se poartă egoist îi spun acest lucru chiar dacă se
produc unele neplăceri:
a. da
b.poate
c. nu

114.Câteodată spun lucruri absurde, de dragul jocului, numai pentru a-i uimi pe oameni și a vedea ce
spun:
a. da
b.poate
c. nu

115. M-ar amuza să scriu pentru o revistă rubrica de spectacole (teatru, concert, opera etc.):
a. da
b. mai mult sau mai puțin
c. nu

116. Nu simt niciodată nevoia să mâzgălesc sau să mă agit atunci când sunt forțat(ă) să stau jos fără să mă
mișc în timpul unei ședințe:
a. adevărat
b.nu e sigur
c. fals

117. Dacă cineva îmi povestește ceva despre care știu că nu e adevărat, îmi voi spune probabil că în cele
mai multe cazuri:
a. “e un mincinos”
b.între a și c
c. “evident, este prost informat”

118. Simt o vagă amenințare de a fi pedepsit(ă) chiar și atunci când nu am făcut nimic rău:
a. adesea
b. din când în când
c. niciodată

119. Este exagerată ideea ca o boală poate fi atât de natură psihică cât și fizică:
a. da
b. mai mult sau mai puțin
c. nu

120. Fastul și strălucirea marilor ceremonii oficiale sunt obiceiuri care ar trebui menținute:
a. da
b. mai mult sau mai puțin
c. nu

121. Dacă oamenii ar crede ca sunt boem(ă) sau prea original(ă) aceasta m-ar consuma:
a. mult
b. puțin
c. deloc

122. Pentru a realiza ceva, aș prefera să lucrez:

a. împreună cu alții (îngrup)
b.nu știu
c. singur(ă)

123.Trec prin perioade în care îmi este dificil să mă împiedic să nu-mi fie milă de mine însumi:
a. adesea
b.câteodată
c. niciodată

124. Adesea mă supăr prea repede pe oameni:

a. da
b. mai mult sau mai puțin
c. fals

125. Sunt întotdeauna în stare să mă rup de vechile obiceiuri fără dificultate și fără să mi se întâmple să
revin la ele:
a. adevărat
b. mai mult sau mai puțin
c. fals

126. La o remunerație egala, aș prefera să fiu:

a. om al legii
b.nu știu
c. navigator sau pilot

127. “Mai bun” este față de “cel mai rău” ca și “mai lent” față de:
a. vioi
b. mai bun
c. cel mai rapid

128.Care dintre cele trei răspunsuri indicate trebuie să urmeze acestui grup de litere:xooooxxoooxxx?
a. oxxx
b.ooxxxx
c. xooo

129. Mi se întâmplă câteodată, când vine momentul de a face ceva proiectat și de care m-am bucurat
dinainte, să nu mai am chef să-l fac?
a. adevărat
b.poate
c. fals

130. În majoritatea lucrurilor pe care le fac reușesc să rămân concentrat(ă) fără a fi deranjat(ă) de
persoanele carefac mult zgomot în jurul meu:
a. da
b. mai mult sau mai puțin
c. nu

131. Câteodată mi se întâmplă să povestesc unor persoane necunoscute lucruri care îmi par importante,
chiar dacă nu m-au întrebat nimic:
a. da
b.poate
c. nu

132. Multe din orele libere le petrec discutând cu prietenii despre momentele placute trăite împreună cu ei
altădată:
a. da
b. mai mult sau mai puțin
c. nu

133. Îmi place să realizez fapte curajoase imprudente numai în joacă:

a. da
b. mai mult sau mai puțin
c. nu

134. Spectacolul unei camere în dezordine este un lucru foarte neplăcut pentru mine:
a. da
b. mai mult sau mai puțin
c. nu

135. Mă consider o persoană foarte sociabilă care frecventează multă lume:

a. da
b. mai mult sau mai puțin
c. nu
136. În contactele cu alții:
a. îmi exprim emoțiile liber
b. mai mult sau mai puțin
c. îmi păstrez emoțiile pentru mine

137. Îmi place muzica:

a. ușoară, clară și antrenantă
b.între a și c
c. emoționantă și sentimentală

138. Admir mai mult frumusețea unui poem decât a unei arme perfecționate:
a. da
b.poate
c. nu

139. Dacă o remarcă a mea bine plasată trece neobservată:

a. nu insist
b.nu știu
c. o repet pentru a da oamenilor ocazia de a o auzi din nou

140. Mi-ar plăcea să activez într-un colectiv de reeducare:

a. da
b.poate
c. nu

141. Trebuie să fii prudent(ă) atunci când frecventezi tot felul de străini, ținând seamă de pericolul de
contaminare și de alte pericole care pot exista:
a. da
b.nu știu
c. nu

142. Pentru a călători în străinătate aș prefera să urmez un circuit organizat de specialiști, decât să decid
singur lucrurile pe care aș dori să le vizitez:
a. da
b.poate
c. nu

143. Sunt considerat(ă) pedrept cuvânt ca o persoană care se străduiește într-adevăr să se realizeze și nu a
reușit:
a. da
b.poate
c. nu

144. Dacă se întâmplă ca oamenii să abuzeze de amabilitatea mea, nu mă supăr și uit repede:
a. adevărat
b.nu e sigur
c. fals

145.Dacă aș fi martor(ă) al unei controverse violente izbucnite pe parcursul unei discuții în grup:
a. mi-ar place să existe “un învingător”
b.între a și c
c. aș dori să se restabilească liniștea

146.Îmi place să-mi organizez singur(ă) ceea ce am de făcut, fără ca alții să mă întrerupă sau să-mi dea
sfaturi:
a. da
b. mai mult sau mai puțin
c. nu

147. Câteodată mă las influențat(ă) în acțiunile mele de sentimente de gelozie:

a. da
b. mai mult sau mai puțin
c. nu

148. Sunt complet de acord cu fraza următoare: “Chiar dacă se înșelă șeful este șef”:
a. da
b.poate
c. nu

149. Mă simt în cordat(ă) când mă gândesc la toate lucrurile pe care le am de făcut:

a. da
b.câteodată
c. nu

150. Când oamenii îmi dau sfaturi în timp ce sunt angajat(ă) într-un joc, aceasta nu mă face să greșesc:
a. da
b.nu e sigur
c. nu

151. Este mai interesant să fii:

a. artist(ă)
b.nu știu
c. secretar(ă) al unei asociații

152. Care dintre cuvintele următoare nu face parte din aceiași categorie cu celelalte?
a. nu are importanță
b.puțin
c. mult

153. “Flacăra” față de “căldura” este ca “trandafirul” față de:

a. spini
b.petale roșii
c. parfum

154. Am vise agitate care îmi tulbură somnul:

a. adesea
b. din când în când
c. practic, niciodată
155.Dacă circumstanțele sunt într-adevăr de favorabile pentru a reuși ceva, totuși cred că trebuie să
încerc:
a. da
b.nu e sigur
c. nu

156. Îmi place să mă aflu în situații în care, știind foarte bine ce are de făcut grupul, eu să devin în mod
natural șef:
a. da
b.nu e sigur
c. nu

157. Mi-ar plăcea mai mult să fiu înmbrăcat(ă) sobru și clasic, decât să mă fac remarcat(ă) printr-un stil
original:
a. da
b.nu e sigur
c. nu

158. O seară liniștită, consacrată unei activități preferate, îmi este mai plăcută decât să ies pentru a lua
parte la o serată plină de animație:
a. adevărat
b.nu e sigur
c. fals

159. Nu răspund sugestiilor binevoitoare ale altora, chiar dacă știu că greșesc:
a. câteodată
b.aproape niciodată
c. niciodată

160.În toate deciziile pe care le iau, îmi fac o datorie să mă refer la regulile fundamentale ale binelui și
răului:
a. da
b. mai mult sau mai puțin
c. nu

161. Mi se pare neplăcut ca un grup de oameni să mă privească atunci când lucrez:

a. da
b.poate
c. nu

162. Dat fiind că nu întotdeauna se pot realiza lucruri conform unor metode raționale fără neplăceri,
câteodată este necesar să se utilizeze forța:
a. adevărat
b.nu e sigur
c. fals

163. La școală prefer:

a. limba română
b.nu știu
c. matematică sau aritmetică
164. Mi s-a întâmplat câteodată să mă enervez pentru că persoane în spate spuneau pe socoteala mea
lucruri răutăcioase, inventate în întregime:
a. da
b.poate
c. nu

165. Conversațiile cu oameni de cultura medie atașați obiceiurilor și convențiilor:

a. sunt adesea foarte interesante și instructive
b.între cele două
c. mă plictisesc, pentru că sunt superficiale și lipsite de interes

166. Unele lucruri mă irită într-atât încât să nu vorbesc despre ele:

a. da
b.poate
c. nu

167. În educarea unui copil, este mai important:

a. să i se dea afecțiunea de care are nevoie
b.nu știu
c. să învețe bunele obiceiuri și maniere

168. Oamenii mă consideră ca fiind o persoană cu o constituție solidă, echilibrată, care nu se lasă atinsă
de coborâșurile și urcușurile vieții:
a. da
b.poate
c. nu

169. Cred că ar trebui să avem înțelepciunea să ne corectăm obiceiurile și să le părăsim pe cele vechi și
nepotrivite
a. da
b. mai mult sau mai puțin
c. nu

170. Cred că, în lumea modernă, este mai important să se rezolve:

a. problema valorilor morale
b.nu știu
c. problemele politice

171. Învaț mai ușor:

a. citind o carte bine scrisă
b.nu știu
c. participând la o discuție de grup

172.Prefer să procedez conform felului meu de a vedea lucrurile, decât să mă conformez regulilor
stabilite:
a. adevărat
b.poate
c. fals

173.Înainte de a prezenta un argument, prefer să fiu sigur(ă) de exactitatea lucrurilor pe care le spun:
a. întotdeauna
b.în general
c. numai atunci când situația o permite

174. Câteodată unele lucruri mici “mă calcă pe nervi” într-un mod insuportabil, deși știu că sunt fără
importanță:
a. da
b. mai mult sau mai puțin
c. nu

175.Mi se întâmplă rar ca sub influența impulsului de moment să spun lucruri complet regretabile:
a. adevarat
b.poate
c. fals

176. Dacă mi s-ar cere să particip la o acțiune de binefacere (tombolă de caritate etc.):
a. voi accepta
b.nu știu
c. aș răspunde politicos că sunt prea ocupată

177. Care dintre următoarele trei cuvinte nu face parte din aceea și categorie cu celelalte?
a. larg
b. sinuos
c. drept

178. “În curând” este față de “niciodată” ca “aproape” față de:

a. nicăieri
b.aproximativ
c. îndepartare

179. Dacă fac o gafă în societate reușesc s-o uit repede:

a. da
b. mai mult sau mai puțin
c. nu

180.Sunt considerat(ă) o persoană cu idei care are aproape întotdeauna ceva de propus la o problemă:
a. da
b.poate
c. nu

181. Credcă sunt mai dotat(ă) pentru a arăta:

a. sânge rece în fața unor situații dificile
b.nu știu
c. toleranță față de dorințele altora

182. Sunt considerat(ă) o persoană care se entuziasmează ușor:

a. da
b. mai mult sau mai puțin
c. nu
183. Îmi place o muncă ce oferă posibilități de schimbare, sarcini variate, călătorii, chiar dacă comportă
un anume risc:
a. adevărat
b. mai mult sau mai puțin
c. fals

184.Sunt o persoană destul de meticuloasă care ține întotdeauna să facă lucrurile cât mai bine posibil:
a. adevărat
b.poate
c. fals

185.Mi-ar plăcea să lucrez într-o muncă ce cere calități de conștiinciozitate și pretinde precizie:
a. da
b. mai mult sau mai puțin
c. nu

186. Fac parte din categoria oamenilor activi, care nu rămân niciodată fără să facă nimic:
a. adevărat
b.poate
c. fals

187. Sunt sigur(ă) că n-am omis nici o întrebare din acest chestionar și că am răspuns de fiecare dată așa
cum trebuie:
a. da
b.nu e sigur
c. nu
III.3. Evaluarea personalității prin intermediul International Personality
Item Pool-Values in Action (IPIP-VIA)

După ce în 2004 Peterson și Seligman au publicat volumul „Character Strengths

and Virtues: A Handbook and Classification” făcând public un catalog al forțelor
caracteriale care determină cele șase virtuții primordiale reprezentative celor trei domenii
ale personalității: personal (intelectual și emoțional), interpersonal și transpersonal, și
instrumentul Values In Action (VIA), cercetători independență s-au apucat de studiul
validității și replicabilității instrumentului. Punctul lor de pornire a fost studiul original al
lui Peterson și Seligman (2004) în care autorii nu au publicat analiza factorială aplicată
itemilor cu scopul de a susține metodologic structura VIA, mai mult au argumentat pentru
caracterul teoretic al existenței virtuților. Ulterior McGrath (2004) mai apoi Mcdonald și
colab. (2008) au focut o analiză a VIA prin instrumentul Values in Action Inventory
Strenghts (VIA-IS) generat din itemii VIA al lul Peterson și Seligman (2004). Analiza
itemilor chestionarului nu a replicat cei șase virtuții stabilite de către Peterson și
Seligman (2004). Mai mult un grup de lucru internațional de cercetători bazat pe
corespondența dintre forțele caracteriale stabilite de către Peterson și Seligman (2004) și
subfactorii Big Five au construit un nou instrumentul de măsurare a forțelor caracteriale
„International Personality Item Pool-Values in Action” (IPIP-VIA) (Goldberg și alții.,
2006) în care factorii VIA sunt puse în corespondență cu factorii utilizați în evaluarea
factorială a personalității. IPIP-VIA măsoară 24 de forțe caracteriale prin intermediul a
213 itemi pe o scală Likert de la 1-5.
International Personality Item Pool-Values in Action (IPIP-VIA)

În cele ce urmează am enumerat tipuri de reacții emoționale și comportamentale sub forma unor enunțuri afirmative și negative. Vă
rugăm să le citiți cu atenție să apreciați în cazul fiecărui enunț în parte măsura în care acesta vă caracterizează. Variantele de răspuns
sunt următoarele: „Nu mă caracterizează deloc.”, Mă caracterizează într-o mică măsură.”, Pe de o parte da, pe de altă parte nu.”, Mă
caracterizează.”, „Mă caracterizează în totalitate.” Completarea chestionarului se va face în mod anonim. Vă rugăm, faceți tot
posibilul ca să răspundeți la fiecare item.

caracterizează
caracterizează

caracterizează

caracterizează
Pe de o parte
da pe de altă

în totalitate
într-o mică

parte nu
măsură
Nu mă

deloc

Mă
Mă

Mă
1. Simt că este important să trăiesc într-o lume a frumosului.

2. Sunt dispus(ă) să îmi asum riscuri, atunci când încep o nouă relație.

3. Cred că este important să socializez cu alții.

4. Lumea mi se pare un loc foarte interesant.

5. Recunosc când mă înșel asupra unui lucru.

6. Ce-a fost, a fost - important e să mergem mai departe.

7. Îmi exprim recunoștinta față de toți cei cărora le pasă de mine.

8. Nu știu cum anume dar interiorul meu conferă încredere în buna
desfășurare a lucrurilor.

9. Încerc să îi scot pe prietenii mei din stările triste.

10. Nu renunț la o sarcină înainte să o termin.

11. Mă țin de promisiunile pe care le fac.

12. Încerc să identific motivele acțiunilor mele.

13. Niciodată nu sunt prea ocupat(ă) pentru a ajuta pe ceilalți.

14. Încerc să mă asigur că toți cei din grupul din care fac parte, se simt
incluși.

15. Mă dau peste cap pentru a participa la evenimente la care am ceva de

învățat.

16. Sunt umil(ă) și modest(ă) când vine vorba despre toate lucrurile bune
care mi s-au întâmplat.

17. Sunt capabil(ă) să vin cu diferite idei noi.

18. Am întotdeauna imaginea de ansamblu referitoare la ceea ce se întâmplă

într-o situație anume.

19. Nu am făcut niciodată în mod deliberat pe cineva să sufere.

20. Nu am probleme să urmez o dietă strictă de cel puțin o săpămână de zile.

21. Mă pot adapta oricărei situații.

22. Cred în Dumnezeu, sau într-o putere universală.

23. M-am impus frecvent în fața unei opoziții puternice.

24. Prefer să mă implic în viața de zi cu zi decât să fiu simplu spectator.

25. Mi s-a întâmplat să lăcrimez gândindu-mă la bunătatea altora.

26. Știu că sunt oameni în viața mea, care țin la mine ca la propria persoană.

27. Mă bucur să fac parte dintr-un grup.

28. Niciodată nu mă plictisesc.

29. Tratez toți oamenii în mod egal.

30. Niciodată nu caut să mă răzbun.

31. Am fost binecuvântat din plin în viața mea.

32. Tind să privesc în orice situație partea bună a lucrurilor.

33. Folosesc umorul și râsul pentru a-i însenina pe ceilalți.

34. Sunt o persoană orientată spre scop.

35. Cred că sinceritatea este fundamentul încrederii.

36. Iau decizii numai după ce cunosc toate faptele.

37. Mă dau peste cap pentru a-i revigora pe cei care par abătuți.

38. Mă pricep să îi ajut pe oameni să lucreze bine împreună.

39. Sunt încântat(ă) când învăț ceva nou.

40. Cred că ceilalți sunt atrași de mine pentru că sunt modest(ă).

41. Îmi place să mă gândesc la noi modalități de a face lucrurile.

42. Am o viziune foarte realistă asupra lumii și a lucrurilor care se întâmplă

în jurul nostru.

43. Nu aș putea să mint sau să înșel.

44. Sunt o persoană foarte disciplinată.

45. Am abilitatea de a-i face pe ceilalți să se simtă interesanți.

46. Sunt o persoană spirituală.

47. Nu ezit să îmi exprim părerea, chiar dacă aceasta e nepopulară.

48. Când încep o activitate, o fac cu toată inima.

49. Sunt rareori conștient(ă) de frumusețea naturală din mediul înconjurător.

50. Nu aș putea să nu-mi mai iubesc familia și prietenii, indiferent ce ar face

aceștia.

51. Prefer să fac totul singur(ă).

52. Am puține interese.

53. Mă simt ca un ratat (o ratată), dacă fac compromisuri.

54. Nu sunt dispus(ă) să accept scuze.

55. Nu mă bucur de cadourile primite.

56. Nu am încredere că felul meu de a face lucrurile va da cele mai bune

rezultate.

57. Nu mă dau peste cap pentru a-i face pe ceilalți să zâmbească.

58. Totdeauna mă asigur de succes, deci muncesc doar dacă succesul este
asigurat.

59. Prietenii îmi spun uneori că ei nu știu cu adevărat cine sunt eu.

60. Nu mă mai gândesc la alte variante, atunci când găsesc o posibilitate care
îmi place.

61. Sunt bun(ă) cu ceilalți numai dacă au fost și ei buni cu mine.

62. Cred că un liderii bun își asumă deciziile membrilor grupului, nu-și
dorește nici mai mult nici mai puțin.

63. Nu citesc pentru amuzament cărți.

64. Cred că prea multă modestie poate crea probleme.

65. Am găsit de curând o soluție originală la o problemă din viața mea.

66. Eu nu greșesc niciodată

67. Îmi place să îmi asum riscuri.

68. Nu îmi pot controla bine emoțiile.

69. Ceilalți profită de mine.

70. Știu că viața mea nu are niciun scop important.

71. Nu spun ceea ce gândesc când consecințele ar putea fi negative.

72. Sunt uneori descris(ă) drept morocănos (morocănoasă).

73. Am emoții profunde atunci când văd lucruri frumoase.

74. Știu că sunt persoane care îmi acceptă neajunsurile.

75. Îmi sprijin colegii sau prietenii.

76. Întotdeauna sunt ocupat(ă) cu ceva interesant.

77. Sunt un bun ascultător.

78. Le dau o a doua șansă celor care mi-au greșit.

79. Mă opresc uneori pentru a mă gândi la câte lucruri bune am primit în

viața mea.

80. Pot găsi aspecte pozitive și în ceea ce pentru alții pare negativ.

81. Încerc să mă distrez în toate situațiile.

82. Termin lucrurile în ciuda obstacolelor care intervin.

83. Ceilalți pot avea încredere în mine, căci îmi țin promisiunile.

84. Ceilalți mă apreciază pentru obiectivitatea de care dau dovadă.

85. Îmi place să-i fac pe ceilalți fericiți.

86. Mi s-a spus că sunt un lider puternic, dar corect.

87. Aștept cu nerăbdare oportunități de a învăța și de a crește.

88. Nu mă port ca și cum aș fi o persoana specială.

89. Inventez modalități noi de a face lucrurile.

90. Am fost descris(ă) ca având o înțelepciune neobișnuită pentru anii mei.

91. Cred că e mai bine sa faci eforturi și să previi o problemă, decât să îți
pară rău după ce se întâmplă ceva rău.

92. Renunț la lucruri care nu sunt bune pentru mine pe termen lung chiar
daca mă fac să mă simt bine pe termen scurt.

93. Știu ce îi face pe alții furios.

94. Îmi păstrez credința chiar și atunci când trec prin vremuri grele.

95. Cer să se treacă la acțiune, când alții doar stau și vorbesc.

96. Iubesc ceea ce fac.

97. Nu am creat nimic frumos în anul care a trecut.

98. Am dificultăți în acceptarea dragostei celorlalți.

99. Nu sunt prea bun(ă) la munca în grup.

100. Mi se pare dificil să mă distrez de unul singur(de una singură).

101. Refuz să îmi asum creditul pentru un lucru pe care nu l-am făcut.

102. Nu permit celorlalți să mă rănească și a doua oară.

103. Mă cuprind fiorii când aud despre acte de mare generozitate.

104. Nu am planuri pentru viața mea în cinci ani de acum înainte.

105. Nu sunt o companie distractivă pentru ceilalți.

106. Tind să nu respect deciziile mele.

107. Mi s-a spus ca sunt o persoană cu picioarele pe pământ.

108. Nu intenționez sa gândesc lucrurile critic.

109. Încerc să nu fac favoruri pentru ceilalți.

110. Nu cred că noi oamenii suntem făcuți în așa fel încât dorim să lucrăm
împreună, pentru scopuri comune.

111. Nu-mi place să vizitez muzeele.

112. Îmi place să vorbesc despre mine.

113. Nu am niciun îndemn special spre a face ceva original.

114. Mi se cere doar rareori sfatul.

115. Știu că prietenii mă consideră impulsiv(ă).

116. Sunt dispus să depășesc datele limită.

117. Sunt încurcat(ă) de propriile gânduri și sentimente.

118. Nu cred într-o forță universală sau în Dumnezeu.

119. Nu îmi apăr convingerile în fața celorlalți, nu lupt pentru ele.

120. Sunt lispit(ă) de energie.

121. Am fost lăsat fără cuvinte de frumusețea descrisă într-un film.

122. Există cineva în viața căruia(căreia) eu sunt persoana cea mai

importantă.

123. Simt că trebuie să respect deciziile luate de către grupul meu.

124. Sunt entuziasmat de multe activități diferite.

125. Cred că drepturile oricărui om sunt la fel de importante ca ale oricărui

alt om.

126. Cred că cel mai bine este să ierți și să uiți.

127. Sunt o persoană foarte recunoscătoare.

128. Îmi păstrez speranța în ciuda dificultăților.

129. Încerc să adaug ceva umor în orice fac.

130. Muncesc din greu.

131. Sunt fidel(ă) valorilor mele.

132. Cred cu tărie că e bine să analizezi lucrurile în profunzime.

133. Am ajutat un vecin luna trecută.

134. Încerc să îi fac fericiți pe membrii grupului meu.

135. Sunt o persoană care învață cu adevărat de-a lungul întregii vieți.

136. Nu mă laud cu reușitele mele.

137. Sunt original(ă) în gândire.

138. Am o viziune matură asupra vieții.

139. Gândesc înainte să vorbesc.

140. Pot ține cu strictețe un regim.

141. Mă înțeleg bine cu persoane pe care abia le-am cunoscut.

142. Am petrecut cel puțin 10 de minute în ultimele 24 de ore în rugăciune

sau meditație.

143. Mă pot confrunta cu temerile mele.

144. Aștept cu nerăbdare fiecare nouă zi.

145. Nu observ frumusețea pâna ce alții nu comentează asupra ei.

146. Mă simt izolat(ă) de alte persoane.

147. Îmi pierd respectul față de lideri atunci când nu sunt de acord cu aceștia.

148. Nu sunt deloc curios(curioasă) despre cum sunt alcătuite lucrurile în

această lume.

149. Îi tratez pe ceilalți diferit dacă nu îi plac.

150. Am resentimente.

151. Sunt prea puține lucruri în viața mea pentru care să fiu recunoscător.

152. Mă aștept la ce e mai rău.

153. Nu sunt cunoscut pentru simțul umorului.

154. Renunț ușor.

155. Îmi place să-mi exagerez problemele.

156. Nu gândesc prea mult la alternative, atunci când iau decizii.

157. Devin iritat când ceilalți îmi vorbesc despre problemele lor.

158. Nu întotdeauna se întâmplă ca fiu cu compasiune față de membrii

grupului a cărei/cărui lider sunt.
159. Nu îmi place să învăț lucruri noi.

160. Îmi place să ies în evidență.

161. Ceilalți nu consideră că am idei noi și diferite.

162. Nu îmi dau seama ce anume contează cu adevărat.

163. Iau decizii cu grija, cu prudență.

164. Nu mă pricep foarte bine să duc lucrurile la bun sfârșit.

165. Nu știu cum să mă comport într-o situație socială nouă.

166. Nu practic nicio religie.

167. Evit să am de-a face cu situații incomode.

168. Urăsc să mă trezesc dimineața.

169. Apreciez toate formele de artă.

170. Îmi pot exprima iubirea față de altcineva.

171. Sunt o persoană foarte loială.

172. Pot găsi ceva interesant în orice situație prin care trec.

173. Le ofer tuturor o șansă.

174. Nu încerc să mă răzbun pe cei care mi-au făcut ceva rău.

175. Mă simt recunoscător(recunoscătoare) pentru ceea ce am primit în viață.

176. Reușesc să ating țintele pe care mi le stabilesc.

177. Îmi păstrez simțul umorului, chiar și in perioadele sumbre.

178. Nu mă las ușor distras(ă) sau deturnat(ă), atunci când muncesc.

179. Sunt o persoană sinceră, care spun/fac ceea ce simt, ceea ce gândesc.

180. Cântăresc plusurile și minusurile unei situații.

181. Sunt la fel de încântat de succesele celorlalți precum sunt de ale mele.

182. Am dificultăți a-i convinge pe ceilalți să lucreze împreună.

183. Citesc tot timpul.

184. Știu că nu sunt centrul universului.

185. Am o imaginație care o depășește cu mult pe cea a prietenilor mei.

186. Mă consider o persoană înțeleaptă.

187. Urmez regulile.

188. Pot să spun atunci când e cazul: ”gata, până aici, acum este de ajuns”.

189. Le pot identifica cu ușurință starea afectivă a celorlalți.

190. Sunt ceea ce sunt, datorită credinței mele.

191. Protestez întotdeauna atunci când aud pe cineva că spune lucruri
răutăcioase.

192. Abia aștept să mă apuc de un nou proiect.

193. Râvnesc să am experiența artei cu adevărat mari (de exemplu să ascult

mari cântăreți, să privesc operele unor mari pictori sau sculptori etc.).

194. Există cineva la care chiar țin cu adevărat.

195. Nu vorbesc de rău pe cei din grupul meu față de cei din exterior.

196. Cred că viața mea este extrem de interesantă.

197. Ader la principiile de egalitate și dreptate.

198. Urăsc să văd pe cineva suferind, chiar dacă e cel mai aprig dușman.

199. Am un sentiment profund de apreciere pentru fiecare zi din viață.

200. Atunci când sunt trist(ă), mă gândesc la lucrurile bune din viața mea.

201. Am un simț al umorului foarte dezvoltat.

202. Am convingerea că trebuie acționat cu hărnicie și atunci succesul o să

vină de la sine.

203. Mint ca trebuie ca să ies din situații neplăcute.

204. Încerc să am o motivație întemeiată pentru deciziile mele importante.

205. . Îmi sun prietenii când aceștia sunt bolnavi/suferă.

206. Nu mă pricep să preiau conducerea unui grup.

207. Consult biblioteca sau internetul imediat dacă vreau să aflu ceva.

208. Nu atrag atenția asupra mea.

209. Tind să mă gândesc la alternative când cineva îmi spune cum să fac
ceva.

210. Sunt considerat(ă) a fi o persoană înțeleaptă.

211. Evit activitățile care sunt periculoase din punct de vedere fizic.

212. Nu fac exerciții fizice cu regularitate.

213. Știu ce să spun să-i fac pe alții să se simtă bine.

214. Cred că fiecare persoană are un scop în viață.

215. Sunt o persoană curajoasă.

216. Abia aștept să văd ce îmi pregătește viața în anii următori.

217. Iubesc lucrurile simple din viața noastră, pe care alții le-ar putea ignora.

218. Nu împărtășesc prea ușor sentimentele cu ceilalți.

219. Trebuie să mențin armonia în interiorul grupului meu.

220. Îmi place să aud despre alte țări și culturi.

221. Cred că toată lumea ar trebui să aibă un cuvânt de spus.

222. Încerc să răspund cu înțelegere, atunci când cineva mă tratează urât.

223. Nu vad rostul în a mulțumi celor care au fost buni cu mine.

224. Cred că sunt o persoană optimistă.

225. Pur și simplu îmi vine să mă amuz.

226. Nu termin ceea ce am început.

227. Mă simt ca un impostor.

228. Prietenii mei pun preț pe judecata mea.

229. Îmi place să-i las si pe ceilalți să fie în centrul atenției.

230. Nu mă pricep să planific activități de grup.

231. Citesc o mare varietate de cărți.

232. Nu aș putea fi niciodată descris(ă) ca fiind arogant(ă).

233. Nu cred că sunt o persoană originală.

234. Pierd din vedere ce este important în viață.

235. Fac deosebire între bine și rău.

236. Nu ma pot abține să nu mănânc bomboane sau prăjituri atunci când le

am prin preajmă.
237. Sunt foarte conștient(ă) de lucrurile din jurul meu.

238. Credințele și convingerile mele îmi fac viața importantă.

239. Mă feresc să am de-a face cu emoții neplăcute.

240. Dimineața mă simt plin (ă) de vitalitate.

 COTAREA ITEMILOR

Valoarea variantelor de răspuns

„Nu mă caracterizează deloc.” = 1 punct

„Mă caracterizează într-o mică măsură.” = 2 puncte

„Pe de o parte da, pe de altă parte nu.” = 3 puncte

„Mă caracterizează.” = 4 puncte

„Mă caracterizează în totalitate.” = 5 puncte

În cazul itemilor cotate invers (R – reverse) valorile sunt:

„Nu mă caracterizează deloc.” = 5 punct

„Mă caracterizează într-o mică măsură.” = 4 puncte

„Pe de o parte da, pe de altă parte nu.” = 3 puncte

„Mă caracterizează.” = 2 puncte

„Mă caracterizează în totalitate.” = 1 puncte

Distribuirea itemilor pe scale

Virtutea înțelepciune Scor opținut Locul

Curiozitate 4, 28, 52R, 76, 100R, 124, 148R, 172, 196, 220

Judecată 12, 36, 60R, 84, 108R, 132, 156R, 180, 204, 228

Dragostea de a învăța 15, 39, 63R, 87, 111R, 135, 159R, 183, 207, 231

Originalitate/creativitate 17, 41, 65R, 89, 113R, 137, 161R, 185, 209, 233R

Perspectivă 18, 42, 66R, 90, 114R, 138, 162R, 186, 210, 234R

Virtutea Curaj

Hărnicie/perseverență/persistență 10, 34, 58R, 82, 106R, 130, 154R, 178, 202, 226R

Integritate/onestitate/autenticitate 11, 35, 59R, 83, 107R, 131, 155R, 179, 203R, 227R

Vitejie 23, 47, 71R, 95, 119R, 143, 167R, 191, 215, 239R

Entuziasm/vitalitate 24, 48, 72R, 96, 120R, 144, 168R, 192, 216, 240

Virtutea Omenie

Capacitatea de a iubii 2, 26, 50R, 74, 98R, 122, 146R, 170, 194, 218R

Amabilitate/generozitate 13, 37, 61R, 85, 109R, 133, 157R, 181, 205, 229

Inteligență socio-emoțională 21, 45, 69R, 93, 117R, 141, 165, 189, 213, 237

Virtutea Dreptate
 Cetățenie/lucru în echipă 3, 27, 51R, 75, 99R, 123, 147R, 171, 195, 219

Echitate/corectitudine 5, 29, 53R, 77, 101R, 125, 149R, 173, 197, 221

Leadership 14, 38, 62R, 86, 110R, 134, 158R, 182R, 206R, 230R

Virtutea Cumpătare

Iertare/milă 6, 30, 54R, 78, 102R, 126, 150R, 174, 198, 222

Modestie/umilință 16, 40, 64R, 88, 112R, 136, 160R, 184, 208, 232

Prudență 19, 43, 67R, 91, 115R, 139, 163R, 187, 211, 235

Autocontrol 20, 44, 68R, 92, 116R, 140, 164R, 188, 212R, 236R

Virtutea Transcendență

Aprecierea frumosului 1, 25, 49R, 73, 97R, 121, 145R, 169, 193, 217

Recunoștință 7, 31, 55R, 79, 103R, 127, 151R, 175, 199, 223R

Speranță/optimism 8, 32, 56R, 80, 104R, 128, 152R, 176, 200, 224

Umor/atitudine jucăușă 9, 33, 57R, 81, 105R, 129, 153R, 177, 201, 225

Spiritualitate 22, 46, 70R, 94, 118R, 142, 166R, 190, 214, 238
Bibliografie

Adler, A. (1996): Cunoașterea omului. Editura Iri, București.

Adler, A. (1996): Sensul vieții. Editura Iri, București.

Allport, G.W. (1991): Structura și dezvoltarea personalității. Editura Didatică și

Pedagogică, București.

Atkinson, R. (2002): Introducere în psihologie, vol. II, partea a VI, Ed. Tehnică,
București.

Benson, P.L., Scales, P.C., & Syvertsen, A.K. (2011): The contribution of the
developmental assets framework to positive youth development theory and practice. In:
Advances in child development and behavior (Eds.) R M Lerner, J V Lerner and J B
Benson (pp. 197–230), Amsterdam: Elsevier.

Biswas-Diener, R., Kashdan, T.B., Minhas, G. (2011): A dynamic appriach to

psychological strengts development and intervention. The Journal of Positive
Psychology, 6, 106–118.

Bonchiș, E., Drugaș, M., Dindelegan, C. și Trip, S. (2009): Introducere în psihologia

personalității. Editura Universității, Oradea.

Cattell, R.B., Eber, H.W., & Tatsuoka, M.M. (1970): Handbook for the Sixteen
Personality Factor Questionnaire. Champaign, IL: Institute for Personality and Ability
Testing.

Cattell, R.B. (1980): The separation and evaluation of personal and environmental
contributions to behavior by the person-centered model. Multivariate Behavioral
Research.15, 371–402.

Clonninger, C. (1993): Theories of Personality, Routledge, London.

Costa. P.,& Mc.Care, R.R. (2010): The Five-Factor Model, Five-Factor Theory, and
Interpersonal Psychology. In: L M Leonard and S S Horowitz (Eds.) Handbook of
interpersonal psychology: Theory, research, assessment, and therapeutic interventions
(pp.91-104), John Wiley & Sons, Inc..

Dafinoiu, I. (2002): Personalitatea. Metode calitative de abordare. Observația și interviul.

Iași: Editura Polirom.

Damon, D. (2004): What is PositiveYouth Development? The Annals of the American

Academy of Political and Social Science, 591, 13–24.

Davidson, M., Lickona, T., & Khmelkov, V. (2008): Smart & Good Schools: A new
paradigm for high school character education. In: L P Nucci and D Narvaez (Eds.)
Handbook of moral and character education (pp. 370–390) Mahwah, NJ: Erlbau.

Eysenck, H., & Eysenck, M., (1998): Descifrarea comportamentului uman. EdituraTeora,
București.

Furlong, M.J., Gilman, R., & Huebner, E.S. (Eds.) (2014): Handbook of positive
psychology in schools. New York, NY: Routledge.

Goldberg, L. R., Johnson, J. A., Eber, H. W., Hogan, R., Ashton, M. C., Cloninger, C. R.,
Gough, G. (2006): The international personality item pool and the future of public-
domain personality measures. Journal of Research in Personality, 40, 84–96

Golu, M. (1993): Dinamica personalității. Editura Geneze, București.

Golu, M. (2004): Fundamentele psihologiei (vol. II), Editura Fundației România de

Mâine, București.

Hefferon, K., & Boniwell, I. (2011): Positive Psychology. Theory, research and
applications. McGaw-Hill: Open Iniversity Press.
Hodges, T.D., & Asplund, J. (2010): Strebghts development in the workplace. In: A D
Linley, S Harrington and N Garcea (Eds.) Oxford Handbook of Positive Psychology and
Work (pp. 213–220) New Your, États-Unis: Oxford University Press.

John, O.P., Donahue, E.M., &Kentle, R.L. (1991): The Big Five Inventory--Versions 4a
and 54. Berkeley, CA: University of California, Berkeley, Institute of Personality and
Social Research.

John, O.P., Naumann, L.P., & Soto, C.J. (2008): Paradigm shift to the integrative Big
Five trait taxonomy: History, measurement, and conceptual issues. In: O P John, R W
Robins, & L A Pervin (Eds.), Handbook of personality: Theory and research (pp. 114-
158), New York, NY: Guilford Press.

Jung, C.G. (2013): Opere complete Vol. VIII – Dinamica inconștientului. EdituraTrei,
București.

Jung, C.G. (2014): Opere complete. Vol. 9/1. Arhetipurile și inconstientul colectiv.
EdituraTrei, București.

Keyes, C.L.M., & Haidt, J. (2003): Flourishing: Positive psihology and the life well
lived. Washington DC: American Psichological Association.

Keyes, L.M., & Michalec, B. (2009): Viewing mental health from the complet state
paradigm. In: E Schied and P Brown (Eds.) A handboock for the study of mental health:
Social contexts, theories, and system (pp. 125–134), Cambridge University Press.

Kochhar-Bryant, C., & Heishman, A. (2010): Effective collaboration for educating the
whole child. Thousand Oaks, CA: Sage/Corwin Press.

Lerner, R. M., & Steinberg, L. (2009): The scientific study of adolescent development.
In: Handbook of Adolescent Psychology (Eds.) R M Lerner and L Steinberg (pp. 3–14)
Hoboken, NJ: John Wiley&Sons, Inc.
Lerner, R.M., Lerner, J.V., Lewin-Bizan, S., Bowers, E.P., Boyd, M.J., Mueller, M.K.,
Schmid, K.L.S., & Napolitano, C.M. (2011): Positive Youth Development: Processes,
programs, and problematics. Journal of Youth Development, 6, 41–57.

Lies, J., Bronk, K.C., & Mariano, J.M. (2008): The community contribution to moral
development and character. In: L P Nucci and D Narvaez (Eds.) Handbook of moral and
character education (pp. 520–536) Mahwah, NJ: Erlbau.

Linley, A., Willars, J., Biswas-Diener, R., Garcea, N., & Stairs, M. (2010): The strengths
book. CAPP Press.

Lopez, S J, Hodges, T., & Harter, J. (2005): The Clifton Strengths Finder Technical
Report: Development and validation. Princeton. NJ: The Gallup Organization.

Lopez, S.J., & Snyder, C.R. (2003): The future of positive psichological assessment:
Making a difference. In: S J Lopez and C R Snyder (Eds.) Positive psychological
assessment: A handbook of models and measures (pp. 461–468) Washington DC, US:
American Psychological Assotiation.

Maslow, A. (2013): Motivatie și personalitate. EdituraTrei, București.

Masten, A.S. (2014): Ordinary magic. Resilience in development. New York, NY:
Guilford Press.

Matthews G., Deary, I., & Whiteman, M.C. (2005): Psihologia personalității. Trăsături,
cauze, consecințe, Ed. Polirom, Iași.

McCrae, R.R., & Costa P.T. (1994): The Stability of Personality: Observations and
Evaluations. Current Directions in Psychological Science, 3, 173–175.

McCrae, R. R., & Costa, P. T., Jr. (2008): Empirical and theoretical status of the five-
factor model of personality traits. In G J Boyle, G Matthews and D H Saklofske
(Eds.),The SAGE handbook of personality theory and assessment, Vol. 1. Personality
theories and models (pp. 273–294). Sage Publications, Inc.
MacDonald, C., Bore, M., and Munro, D. (2008). Values in action scale and the Big 5: an
empirical indication of structure. Journal of Research in Personality, 42, 787–799.

McGrath, R. (2014). Scale- and item-level factor analyses of the VIA inventory of
strengths. Assessmen, 21, 4–14.

Najderska, M., & Cieciuch, J. (2018): The structure of character strengths: Variable- and
person-centered approaches. Frontiers in Psychology, 1-12.

Narvaez, D. (1995): Human flourishing and moral development: Cognitive and

neurobuiological perspectives of virtute development. In: L P Nucci and D Narvaez
(Eds.) Handbook of moral and character education (pp. 310-327) Mahwah, NJ: Erlbau.

Noble, T, & McGrath, H. (2008): The positive educațional practices framework: A tool
for faciliting the work of educational psychologists in promoting pupil wellbeing.
Educational & Child Psychology, 25, 119–134.

Norman, W.T. (1963): Toward an adequate taxonomy of personality attributes:

Replicated factor structure in peer nomination personality ratings. Journal of Abnormal
and Social Psychology, 66, 574–583.

Norrish, J. M., Williams, P., O’Connor, M., & Robinson, J. (2013): An applied
framework for positive education. International Journal of Wellbeing, 3, 147–161.

O`Brien, C. (2008): Sustainable happiness and well-being: Future directions for positive
psychology. Psychology, 3, 1196–1201.

Park, N, & Peterson, C. (2008): Character strenghts: Reserch and practice. Journal of
College and Character, 10, 1–10.

Park, N. (2009): Character strengts (VIA). In: S J Lopez (Ed.) The encyclopedia of
Positive Psychology (pp. 135–141) Oxford: Wiley-Blackwell.

Peterson, C., & Seligman, M.E. (2004): Character strengths and virtutes: A handboock of
classification. Washington DC.
Peterson, C., & Seligman, M.E.P. (2004): Character strengths and virtutes: A handbook
and classification. Washington DC: American Psychological Association. New York:
Oxford University Press.

Popescu-Neveanu, P. (1978): Dicționar de psihologie. Editura Albatros, București.

Renshaw, T.L., Furlong, M.J., Dowdy, E., Rebelez, J, Smith, D.C., O`Malley, M.D., Lee
S.Y, & Strom, I.F. (2014): Covitality: A synergistic conception of adolescent` mental
health. In: M J Furlong, R Gilman and E S Huebner (Eds.) Handbook of positive
psichology in the school (pp. 12–33) New York, NY: Routledge.

Rogers, C. (2014): A deveni o persoana. Perspectiva unui psihoterapeut. Editura Trei,

București.

Salome, J. (2019): Curajul de a fi tu insuți. Editura CurteaVeche. București

Sanders, J., & Munford, R. (2016): Fostering a sense of belongingat school: Five
orientations to practice that assist vulnerable youth to create a positive student identity.
School Psychology International, 37, 155–171.

Seligman, M., & Csikszentmihalyi, M. (2000): Positive psychology: An introduction.

American Psychologist, 55, 5–14.

Seligman, M.E. (1998): The President`s address. American Psychologist, 54, 559–562.

Seligman, M.E.P., Ernst, R.M., Gillham, J., Reivich, K., & Linkins, M. (2009): Positive
education: positive psychology and classroom intervention. Oxford Review of Education,
33, 293–311.

Sesma, A. Jr., Mannes, M., & Scales, P.C. (2013): Positive adaptation, resilience and the
developmentala ssetsf ramework. In: Handbook of resilience in children (Eds.) S
Goldstein and R B Brooks (pp. 427–442), New York, NY: Springer.
Sheldon, W.H. (1942): The Varieties of Temperament. New York; London: Harper &
Brothers.

Shoshani, A., & Slone, M. (2017): Positive Education for young children: Effects of a
positive psychology intervention for preschool children on subjective well-being and
learning behaviors. Frontiers in Pscyhology, 8, 1–11.

Shoshani, A., & Steinmetz, S. (2014): Positive Psychology at school: A school-based

intervention to promote adolescents’ mental health and well-being. The Journal of
Happiness Studies, 15, 1289–1311.

Soto, C. J., & John, O. P. (2017): Short and extra-short forms of the Big Five Inventory–
2: The BFI-2-S andBFI-2-XS. Journal of Research in Personality, 68, 69–81.

Soto, C. J., & John, O. P. (2017): The next Big Five Inventory (BFI-2): Developing and
assessing a hierarchical model with 15 facets to enhance bandwidth, fidelity, and
predictive power. Journal of Personality and Social Psychology, 113, 117-143.

Snyder, C.R., & Lopez, S.J. (2007): Positive Psychology: The scientific and practical
exploration of human strenghts. Sage Publication Inc.

Taylor, R. D., Oberle, E., Durlak, J. A., & Weissberg, R. P. (2017): Promoting Positive
Youth Development through school based social and emotional learning interventions:
meta-analysis of follow-up effects. Child Development, 8, 1156–1171.

Terjensen, M.D., Jacofsky, M., Froh, J., & Digiuseppe, R. (2004): Integrating positive
psychology into schools: Implication for practice. Psychology in the Schools, 41, 163–
172.

Tupes, E. C. și Christal, R. E. (1961): Recurrent personality factors based on trait ratings.

Journal of Personality, 60, 225–251.

Waters, L. (2011): A review of school-based positive psychology interventions.

Australian Educational and Developmental Psychologist, 28, 75–90.
Waters, L. (2015): Why Positive Education? Teaching and Learning Network, 22, 16–19.

Waters, L. (2017): Progressing Positive Education and creating visible wellbeing. In: S
Donaldson and M Rao (Eds.), Scientific Advances in Positive Psychology (pp. 229–256),
Praeger Publishing.

Waters, L., Sun, J., Rusk, R., Aarch, A., & Cotton, A. (2017): Positive Education: Visible
wellbeing and the five domains of positive functioning. In M Slade., L Oades. and A
Jarden (Eds.), Wellbeing, recovery and mental health (pp. 245-264), Cambridge
University Press.

Zahirnic, C., Julia, A., & Cotor, C. (1976): Personalitatea abordată matematic de către R.
B. Cattell: metode de prelucrare la calculator a datelor: un etalon experimental
Românesc. Editura Litera, București.

Zlate M. (1999): Psihologia mecanismelor cognitive, Ed. Polirom, Iași.

Zlate, M. (2002): Eul și personalitatea, EdituraTrei, București.