MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONALĂ DIN MOLDOVA

FACULTATEA PSIHOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

CATEDRA PSIHOLOGIE

Evaluarea finala

Sinteza teoretica a sexuologiei - concept psihanalitic

Autor: Sula Ana

Masterat anul 1

specialitatea „Consiliere Psihologică”

Conf. Univ., dr. Irina Novac

Chișinău 2011
CUPRINS

INTRODUCERE ............................................................................................................. 3
SEXUOLOGIA – TEORIE PSIHANALITICA A PERSONALITATII.......................... 5
CONCLUZIA ................................................................................................................... 15
BIBLIOGRAFIE

2
 Introducere

Punctul de vedere dinamic în psihologie îşi are originea în fizică şi porneşte de la ideea că
orice fenomen psihic este rezultatul interacţiunii unor forţe.
Conform acestei concepţii, fiinţa umană este o structură complexă, determinată de jocul
agitaţiei turbulente a unor forţe intrapsihice aflate în conflict.
Teoriile psihanalitice ale personalităţii se bazează pe acţiunea forţelor contrare din fiecare
individ (Sine, Eu, Supraeu). Aceste forţe contrare determină apariţia conflictelor interne.
Dezvoltarea personalităţii se face sub auspiciul acestor conflicte, culorile fundamentale ale
portretului prezentat avînd însă o gamă de nuanţe întunecate. Copilăria timpurie cu bagajul
propriu de impulsuri şi emoţii refulate în inconştient se poate materializa uneori într-o tulburare
psihologică ce va marca viaţa individului adult.
In cadru domeniului de referinta al unei discipline, conceptele trebuie structurate dupa o
economie a simetriei si a echilibrului in vederea unei mai bune puteri explicative. Faptul ca orice
teza trebuie sa aiba o antiteza este o consecinta a acestei structurari.
Teoria, la randul sau, ca modalitate mediatica de percepere a realitatii, asa-zis obiectiva,
raspunde cu necesitate la nevoile economiei psihice: teoria, rezultanta a mecanismelor de
aparare. Intelegem cu atat mai mult structurarea dialectica a teoriei stiintifice care o reflecta pe
cea a economiei psihice: teza si antiteza, insusi modelul conflictului ca imagine a functionarii
psihicului.
Unul din aceste teorii psihoanalitice este sexualitatea, conceptul psihologic contemporan
decurge în mod direct din concepţiile lui S. Freud (1905), care a lărgit extensiunea uzuală a
termenului.
Teoria sexualitatii cuprinde un ansamblu larg de analize, sexualitatea infantile, sexualitatea
femenina, sexualitatea masculuina in lucrarea mea o sa ma axezi mai mult pe sexualitatea
infantila si cea a femeii.
Motivul care sta la baza dezvoltarii acestei teme este situatia actuala cu privire la conceptiile
sexuale, sanatatea sexuale, educatia sexuale si in general a psihosexualitatii.
La baza sanatatii sexuale stau mai putin traumele fizice, cit cele emotionale.
Disfuncţii sexuale feminine din punct de vedere medical, a definit medicina sexualităţii
şi cuplul – cheia sexualităţii, sa conştientizat importanţa informaţiei şi educaţiei în acest
domeniu.

3
 Psihosexualitatea există şi trebuie cunoscută. Ceea ce s-a întâmplat acum a generat o
schimbare în abordarea sexualităţii, sa înţeles că nu putem separa aspectele medicale de cele
psihologice, în rezolvarea problemelor, disfuncţiilor, patologiei in domeniul sexualitatii..
Cine vrea să se ocupe profesional de sexologie, trebuie să înveţe să realizeze corect
anamneza, analiza sexuală, să colaboreze cu colegi de alte specialităţi conexe, să fie deschis către
dilemele sufletului şi raţiunii pacientului, nu doar spre afecţiunile organice.

4
 Sexuologia – teorie psihanalitica a personalitatii

Consensul social cu privire la câmpul perversiunilor sexuale, punea în evidenţă o necesitatea

unei definiţii mai cuprinzătoare a sexualităţii, care să înglobeze toate devierile pulsiunii sexuale
în legătură cu scopul şi/sau cu obiectul. În aceste condiţii, numitorul comun al manifestărilor atât
de diverse ale sexualităţii nu putea fi găsit decât în plăcerea specifică a unei energii pulsionale
specifice adica libidou-ul. Calea a fost astfel deschisă studiului transformării libido-ului,
plasărilor, deplasărilor şi sublimărilor sale. Psihanaliza a afirmat contribuţia pulsiunilor sexuale
în diferite activităţi de la insistenţa pentru exercitarea unei munci, trecând prin sport şi
învăţământ fără nici o legătură conştientă şi directă cu comportamentul sexual genital.
In ideile lui Freud despre sexualitate acesta firma ca sexualitatea e activa inca de la nastere,
ea nu e un produs al unei dezvoltari tarzii. Suptul hedonic sau nealimentar – acest fel de supt nu
urmareste hranirea, ci obtinerea de placere ce consta in suptul ritmic al unei parti a mucoasei
bucale sau a epidermei. Suptul degetului e manifestarea clara a acestui tip de supt.
Masturbarea in conceptia lui Freud cunoaste 3 momente: faza sugarului; perioada falica (3-5
ani); faza pubertara. Autoerotismul oricat de blamat (perioada victoriana) e un fenomen natural
si aceasta constatare a psihanalizei a dus la reconsiderarea atitudinii fata de masturbare dela
condamnare severa la acceptare. Alta forma: masturbarea anala directa sau indirecta (prin
intermediul materiilor fecale).
Tendintele sexuale partiale – voyeurism, exhibitionism, cruzime. Ele au o independenta de
manifestare in raport cu zonele erogene; legatura dintre ele si zonele erogene se stabileste mult
mai tarziu.
Sexualitatea infantila spre deosebire de sexualitatea adulta nu e orientata in nici un fel spre
reproducere, ci scopul sexualitatii infantile e obtinerea de placere pura si simpla. Aceasta placere
definitorie pentru sexualitatea infantila se obtine prin excitarea zonelor erogene care sunt foarte
numeroase si din exercitarea tendintelor partiale.
Sexualitatea infantila se sprijina pe alte functii fiziologice, adica pe functiile alimentare si
excretorii inainte de a se autonomiza; aceasta sprijinire se numeste in psihanaliza anaclisis. In
faza orala activarea zonei erogene bucale este determinata de procesul de hranire. La fel in faza
sadic-anala, cand activitatea sexuala anala e trezita pe fondul unei pregatiri fiziologice prin
activitatea excretorie. De asemenea in faza falica activitatea sexuala a zonelor genitale, dar nu in
scop reproductiv e pusa in miscare in legatura cu activitatea excretorie a urinei. Tot pe fondul

5
unei pregatiri fiziologice zona genitala e excitata fie datorita unei igiene insuficiente, fie datorita
ingrijirilor de igiena , aceasta excitatie fiind apoi cautata independent.
Conform constatarilor clinice si neclinice ale lui Freud, obiectul nu e necesar o persoana de
sex opus, ci sexualitatea umana accepta o diversitate de obiecte prin care isi atinge scopul.
Obiectul sexualitatii nu e necesar, ci e contingent, adica satisfacerea sexuala poate fi obtinuta nu
numai prin relatiile sexuale cu o persoana de sex opus, ci si in mod autoerotic sau cu o persoana
de acelasi sex. Din punct de vedere al obiectului, sexualitatea umana e o sexualitate funcialmente
perversa pentru ca copilul e un pervers polimorf.
Sexualitatea infantila parcurge o succesiune de etape in conformitate cu o programare
biologica. Fazele acestui proces sunt:
• faza orala;
• sadic-anala;
• falica;
• perioada de latenta;
• pubertatea.
Aceasta conceptie largeste conceptia despre sexualitate care din momentul aparitiei psihanalizei
trebuie vazuta sub aceste doua aspecte: sexualitatea infantila si cea adulta. Sexualitatea umana
spre deosebire de alte sexualitati are un dublu inceput: primul inceput e o data cu nasterea –
aceasta prima perioada incheindu-se cu perioada de latenta (6 ani); la pubertate se instaleaza al
doilea inceput (cel al sexualitatii adulte). Acest dublu inceput care e un fenomen unic in lumea
vie explica pe de-o parte marile performante culturale ale omului, pe de alta parte nevrotismul
sau. In al treilea rand explica conceptia comuna despre sexualitate - in sensul ca o data cu
perioada de latenta toate activitatea sexuala desfasurata pana atunci cade prada refularii, adica e
uitata ceea ce inseamna ca pentru constiinta adultului toata aceasta perioada nu mai exista si
atunci e pe deplin natural ca profanul sa-si imagineze ca singura forma de sexualitate care exista
e sexualitatea adulta – cea accesibila constiintei.
Parcurgerea acestei faze e discreta – trecerea de la una la alta inaparenta. Primele doua faze
– faza orala si cea sadic-anala – sunt numite in psihanaliza faze pregenitale pentru ca in acest
interval de timp zonele genitale sunt absente ca zone erogene principale. Aceste faze pregenitale
sunt caracterizate de o activitate sexuala predominant autoerotica in care propriul corp e sursa de
placere sexuala.
Faza orala este prima faza in care zona erogena principala e zona bucala, iar activitatea de
nutritie care initiaza si activitatile sexuale organizeaza si experimenteaza relatia cu celalalt, adica
relatia cu mama se organizeaza in dihotomia “a manca” – “a fi mancat”. Ideile lui Freud au fost
dezvoltate si la alti autori – Karl Abraham impartind aceasta faza in stadiul oral precoce in care
6
activitatea exclusiva e suptul si in stadiul sadic-oral cand pe langa supt se adauga si muscarea. O
importanta extraordinara acorda acestei faze Melanie Klein considerand ca acum au loc
experiente care marcheaza psihicul uman intr-un mod decisiv. Dupa Melanie Klein in aceasta
faza sadismul infantil atinge cotele maxime. Dorinta libidinala se asociaza in aceasta faza, care
se suprapune peste primul an de viata, cu dorinta de a devora, de a vida pe celalalt – mama – de
substante.
Stadiul sadic-anal care se desfasoara la 2-3 ani are caracteristica principala: in acest stadiu
zona erogena este zona anala. Relatiile cu obiectul sunt marcate de semnificatiile functiilor
fiziologice care trec pe primul plan, retentie – expulzie, valoare simbolica a materiilor fecale.
Semnificatiile simbolice asociate cu materiile fecale pot fi:
Cadou – pentru ca relatia cu persoanele ce ingrijesc copilul si lupta pentru putere, autonomie
pune in joc aceasta functie fiziologica, copilul utilizeaza produsele corpului sau pentru a exprima
impotrivirea fata de mijloacele educative sau raspunde pozitiv la persoanele ce-l ingrijesc.
Materiile fecale reprezinta primul cadou pe care-l face sau refuza mediului sau.
Bani – aceasta semnificatie e legata de prima semnificatie, adica asemeni banilor materiile fecale
sunt un mijloc de schimb cu mediul familiar.
Copil – pentru ca in teoriile pe care copiii le elaboreaza despre sexualitate (teoriile acestea despre
sexualitate sunt un indiciu indirect pentru existenta sexualitatii infantile) copiii fantasmeaza ca
nasterea copiilor se produce prin anus, asemeni materiilor fecale.
Ex: o analizanta relateaza urmatorul vis. Fond: pe de-o parte e vorba despre pierderea unei
sarcini in vara, fapt care a afectat-o puternic; pe de alta parte – conflicte cu sotul legate in parte
de acest eveniment. Visul: cauta pisoiul pe care in realitate il adoptase dupa avort, si nu-l gasea.
Pe urma il gaseste, dar era foarte mic ca un embrion. A inceput sa-l hraneasca fragmentand hrana
ca pentru bebelusi. Unul din caini sapa pamantul din jurul unei flori si apoi ea se duce in locul
acela, isi face nevoile si apoi acopera totul cu pamant. Prima asociatie: planta un copil. Dorinta
de a avea copil apare sub forma regasirii pisoiului, dar aceasta satisfactie nu e suficienta pentru
ca dorinta de a avea copil se realizeaza arhaic prin intermediul materiilor fecale.
Sadic = in aceasta perioada se dezvolta controlul asupra musculaturii si copilul incearca aceasta
asupra mediului de multe ori distructiv. Aici apare polaritatea activitate-pasivitate.
Stadiul falic e cea mai studiata faza de catre psihanaliza clasica. Se dezvolta intre 3-6
ani. Prima caracteristica: pentru prima data in dezvoltarea psihosexuala a copilului zonele
genitale devin zone erogene principale, dar nu in legatura cu reproducerea, ci in maniera
specifica sexualitatii infantile, adica urmarind doar obtinerea de placere. Copilul indiferent de
sexul sau cunoaste un singur organ genital, cel masculin. Se contureaza diferenta intre sexe care
e perceputa de copil ca diferenta dintre a avea sau a nu avea penis. Se manifesta conglomerate

7
psihice decisive pentru structurarea psihica a individului, dar si pentru sanatatea sa psihica
gandita sub aspectul nevrozei (complexul Oedip – ansamblu de sentimente de dragoste si ostile
pe care copilul resimte fata de parinti; complexul castrarii). Homosexualitatea activa e un semn
de deficienta a dezvoltarii psihice.
Complexul Oedip are importanta decisiva pentru structura personalitatii, datorita faptului
ca o data cu declinul complexului Oedip se produce o desprindere decisiva de natura (tendintele
incestuoase) ceea ce permite avansarea spre omul ca fiinta culturala; asta pentru ca in urma
complexului Oedip ramane ca precipitat o instanta psihica importanta si anume Supra Eul ce
reprezinta interiorizarea afectiva a doua reglementari culturale esentiale: interzicerea incestului si
a agresivitatii orientate spre parinti. O data cu aparitia Supra Eului fiecare dintre noi a pierdut
paradisul satisfacerii neingradite. O data cu formarea Supra Eului dorinta umana e supusa legii
culturale. Paradisul pierdut e de fapt perioada anterioara, adica fazele pregenitale. De modul in
care e rezolvat complexul Oedip depinde sanatatea psihica a individului adult sub raportul
nevrozei. Nevroza isterica e produsul unei fixatii puternice in faza falica, iar nevroza obsesionala
se instaleaza la acele persoane la care complexul Oedip cunoaste o rezolvare defectuoasa –
regresie la stadiul sadic-anal. Psihanaliza afirma universalitatea complexului Oedip. Declinul
complexului Oedip marcheaza intrarea in faza de latenta. La pubertate complexul Oedip e
reactivat.
Complexul castrarii este un complex centrat in jurul fantasmei castrarii, iar aceasta
fantasma aduce pentru copil raspunsul la o problema ce-l preocupa intens (enigma diferentei
anatomice dintre sexe). S-a constatat ca si atunci cand persoanele ce ingrijesc copilul nu
formuleaza o amenintare explicita cu castrarea, complexul castrarii totusi se dezvolta. Indiferent
de evenimentele reale exista o suma de antecedente care creaza terenul pentru aparitia acestor
fantasme. In primul rand experientele traumatizante anterioare in care intervine o pierdere, cum
ar fi scaparea sanului in timpul alaptarii, intarcarea si defecarea. Alt antecedent e nasterea. Dupa
Otto Rank sursa prima a fantasmei castrarii e nasterea (“Traumatismul nasterii”). Foarte
important: complexul castrarii are rol diferit la baiat si fata. La baiat aparitia complexului
castrarii pune capat brusc complexului Oedip. Baiatul renunta la sentimentele sexuale legate de
mama datorita temerii provocate de amenintarea cu castrarea. La fata complexul castrarii
deschide complexul Oedip care nu se incheie niciodata cu adevarat. Termenul lui Jung de
complex Electra nu e viabil pentru ca acest termen presupune o simetrie perfecta intre
dezvoltarea psihosexuala la baiat si fata.
Teoria freudiana despre dezvoltarea psihologiei feminine in acest stadiu – etape:
o convingerea ca toata lumea e dotata cu penis;
o constatarea ca fetita nu are penis, ca clitorisul e prea mic pentru a fi penis;

8
 o ostilitatea fetitei se indreapta spre mama care nici ea nu e dotata cu penis si e considerata
vinovata pentru faptul de a nu fi dotat-o pe fetita cu penis.
Acum sunt posibile trei cai:
o in fata absentei penisului fetita reactioneaza printr-un refuz global al sexualitatii;
o dorinta irepresibila de a fi dotata cu penis (invidia de penis); aceasta solutie presupune
negarea faptului “castrarii” si speranta ca intr-o zi va poseda mult ravnitul organ.
Fantasma de a fi barbat ramane dominanta psihica a acestei categorii. In comportament se
manifesta prin mai multe atitudini: in primul rand zona clitoridiana ramane singura zona
erogena; in al doilea rand frigiditatea; in al treilea rand homosexualitatea manifesta.
o dorinta de a avea substitute de penis; presupune pe de-o parte recunoasterea si acceptarea
absentei penisului si duce la trei modificari importante, indispensabile pentru
functionarea psihica si sexuala a femeii: in primul rand schimbarea obiectului iubirii (fata
renunta la mama, orientarea spre tata – deschiderea complexului Oedip ce nu are
incheiere); in al doilea rand schimbarea zonei erogene, inlocuirea clitorisului cu vaginul
ca zona erogena principala (in timpul perioadei de latenta); in al treilea rand inlocuirea
penisului ca obiect al dorintei prin copil – dorinta de a se bucura de penis in timpul
actului sexual conduce la dorinta de a fi mama.
Perioada de latenta – se desfasoara intre 6-12, 14 ani si e caracterizata de: declinul sexualitatii
infantile – se constata:
 o diminuare a activitatilor sexuale,
 desexualizarea relatiilor de obiect, adica prevalenta sentimentelor tandre in
raport cu dorintele sexuale;
 aparitia si consolidarea unor sentimente esentiale pentru om ca fiinta
culturala si morala cum ar fi pudoarea si dezgustul; acest declin e legat de
incheierea complexului Oedip, de intensificarea refularilor.

Pubertatea – aduce transformarile definitorii ale sexualitatii umane:

 din punct de vedere al obiectului, in timp ce sexualitatea infantila e predominant
autoerotica, sexualitatea adulta e cel putin predominant obiectala;
 din punct de vedere al scopului, se trece de la excitarea zonelor erogene si exercitarea
tendintelor partiale la activitatea sexuala specific adulta, adica activitatea genitala
orientata spre reproducere. Activitatea specifica sexualitatii infantile e subordonata
activitatii genitale sub forma placerii preliminare.
Investirea libidinală a unor procese aparent nonsexuale este un proces inconştient, libido-ul
are două forme, obiectuală şi narcisică. Psihanaliza nu explică totul prin libido, ci prin conflictul
9
dintre libido şi pulsiunile de autoconservare (prima teoria a pulsiunilor) şi, odată cu a doua teorie
a pulsiunilor, prin conflictul dintre pulsiunile de viaţă (incluzând libido-ul şi pulsiunea de
autoconservare) şi pulsiunile de moarte sau de distrugere.
Intuitia lui Freud privind functia dialecticii (dia-legein = a vorbi contra) a fost utilizata ca
atare in teoria sa.
Dezideratul asimptotic si deci ipotetic al maturizarii ca scop al analizei l-a constrans pe
Freud sa ramana mereu in spatiul polarelor. Sadism - masochism, activ - pasiv, falic - castrat sunt
doar cateva exemple in care Freud exprima pozitiile fundamentale la nivel psihologic si
metapsihologic, ilustreaza nevoia de perspectiva dialectica in fascinantul efort freudian de a
intelege fiinta umana.
Nevoia cuprinderii, in logosul metapsihologic, a realitatii conflictului intrapsihic, nevoie
care uneori a transmutat conflictul din spatiul teoretic in cel al disputei dintre autori, este deci
necesara si omniprezenta in spatiul conceptual psihanalitic.
Vom incerca o scurta trecere a "conflictului inter-teoretic" si "inter-autori" in contextul
problematic al sexualitatii feminine: sexualitatea feminina si ipostazele ei - sexualitatea feminina
- masculina, versus sexualitatea feminina - feminina sau teoria freudiana versus cealalta teorie.
Intrebarea care se pune este daca, in cazul teoriei sexualitatii feminine putem vorbi de o
teorie complementara, situata la o extrema dialectica, teorie care trebuie sa aiba o functie de
echilibru in ordinea teoretizarii feminitatii sau de un spatiu al teoriilor care gliseaza spre pozitia
polara fara insa a o putea atinge.
Raspunsul lui Tiresias si teoria sexualitatii feminine
Motivul orbului Tiresias, de fapt al orbirii sale, ne ajuta "sa vedem" amploarea istorica a
sensibilitatii subiectului sexualitatii feminine - de sute de ani sexualitatea feminina oscileaza
intre jurisdictia barbatului si cea a femeii. Legenda spune ca Zeus, inveselit de nectar, isi
petrecea vremea in glume usuratice cu Hera: "Fara indoiala, placerea voastra este mai mare decat
cea a barbatilor". Hera a negat si astfel au hotarat sa-l intrebe pe invatatul Tiresias. Acesta
cunostea ambele feluri de placere. Luat ca judecator, in aceasta glumeata neintelegere, el
intareste spusele lui Zeus afirmand ca, daca placerea este impartita in zece parti, noua dintre
acestea revin femeii si numai una barbatului. Se spune ca Hera a fost nemultumita de faptul ca
judecatorul a dezvaluit taina femeii si a condamnat ochii lui Tiresias la o noapte eterna. Dar Tatal
atotputernic in locul vederii pierdute - caci nu este ingaduit unui zeu sa desfaca cele facute de alt
zeu - i-a daruit stiinta viitorului si i-a usurat pedeapsa cu o cinstire.
Daca teoria freudiana a sexualitatii feminine nu "a cunoscut ambele feluri de placeri",
precum Tiresias, poate fi considerata psihanaliza inscrisa exclusiv intr-o structura dialectica?
Oare limitele dualismului teoretic freudian corespund cu limitele asumarii propriei feminitati?

10
 Intrucat Freud se afla departe de Tiresias, figura acestuia din urma, va fi reprezentata la
nivel teoretic, sub aspectul "celorlalti sapte ani ai sai", de autori ca K.Horney, M. Klein, K.
Abraham, H. Deutsch.
Oare limitele teoriei psihanalitice a sexualitatii feminine se incadreaza in punctul de vedere
al lui Tiresias - "cele noua parti de placere" ale teoriei feminitatii interiorului se opun unicei parti
"a placerii teoriei" feminitatii falice?
Dupa chipul si asemanarea barbatului
Primele scrieri psihanalitice referitoare la sexualitatea feminina isi au originea in operele lui
Freud care fondeaza psihanaliza pe isterie. Plecand de la cazurile pe care le trateaza, majoritatea
clientelei lui Freud in acea perioada fiind reprezentata de femei, isteria se impune ca "model al
tuturor psihonevrozelor". In spiritul lui Freud, doar feminitatea necesita o demarcatie. Aceasta
idee a unui trunchi comun androcentric, pana la a declara viril insusi libidoul - adica energia
pulsiunii sexuale - este primul pas in elaborarile freudiene asupra sexualitatii feminine. Meritul
operei lui Freud "Fragment de analiza a unei isterii" nu este numai acela al relevarii refularii
feminitatii infantile, conflictele nascute din aceasta refulare si tentativa elaborarii lor in cura
analitica, ci si acela de a lasa sa se filtreze cateva indicii plecand de la care sa se poata concepe o
psihogeneza a feminitatii.
Aristotel da tonul unei convingeri reafirmate de nenumarate ori: "Femeia este un barbat
mutilat". Creatura secundara, inferioara barbatului in ratiune si virtute, femeia nu este facuta
dupa imaginea lui Dumnezeu. Fundamental defecta, ea sufera, conform povestirii biblice, pentru
faptul ca nu este decat a cincea roata de la caruta: femeia spune Bossnet, este osul in plus al
barbatului. Astfel de consideratii apar si mai tarziu in literatura.
Aceasta opozitie, acest partaj ancestral se pastreaza si in cadrul psihanalitic. Freud scria ca
trecerea de la mama la tata se caracterizeaza printr-o victorie a vietii spiritului asupra vietii
senzoriale, deci un progres al civilizatiei, caci maternitatea este atestata prin marturia simturilor,
in timp ce paternitatea este o prezumtie, este edificata pe o deductie si pe un postulat.
J. Andre arata ca brutalitatea acestor formulari ne permite sa realizam ca asa-zisa
"inferioritate" a femeilor este, pe de o parte, o exigenta a inconstientului barbatilor, mai precis a
libidoului lor incestuos. Intr-adevar, Freud nu are nici o dificultate sa arate ca in spatele femeii
injosite se disimuleaza figura inversa a iubirii celei mai inalte: mama.
Fetita nu poate deveni femeie decat impotriva femininului matern al mamei sale. Daca
aforismul "nu te nasti femeie ci devii" si-a meritat titlul de noblete, faptul de a sti de ce si cum se
devine femeie nu va inceta niciodata sa ne urmareasca. Experienta si clinica dovedesc existenta
si destinul unui dublu curent: cel al femininului matern si cel al femininului erotic. Cele doua,
dupa exemplul narcisismului si erotismului, fac casa buna. Un oarecare antagonism este necesar

11
in anumite faze ale dezvoltarii libidoului fetitei, in functie de femininul matern si femininul
erotic al mamei. Este insa de preferat ca acest antagonism sa nu se indrepte spre clivaj deoarece
este necesara o reconciliere in corpul si in psihicul fetitei pentru ca ea sa devina femeie si mama.
Lumea investitiilor constiente si inconstiente ale mamei pentru sexul copilului induce foarte
devreme diferenta dintre sexe si destinul sexualitatii unuia sau celuilalt. A se atasa procesului
"filiatiei feminine" conduce la explorarea a ceea ce se intampla, a ceea ce "trece" din corpul si
din psihismul mamei la fiica sa, adica doua persoane de acelasi sex, unde una este iesita din
corpul celeilalte.
In "Analiza finita si analiza infinita" (S. Freud, 1937), Freud considera refuzul feminitatii ca
"roca de origine" de care se ciocneste acceptarea apartenentei noastre la sexul biologic,
apartenenta care implica prin definitie recunoasterea existentei celuilalt sex.
In aceasta etapa Florence Guignard aduce un punct de vedere complementar: ea considera
ca teoriile psihanalitice se elaboreaza in psihismul uman in acelasi mod in care se elaboreaza
teoriile sexuale infantile si ele pastreaza inevitabil un rol defensiv in fata pulsiunii imposibil de
reprezentat; trebuie sa existe un motiv economic defensiv pentru aceasta "agatare" teoretica
exclusiva de penis a celor doua sexe. Ipoteza sa este ca acest motiv rezida in ambiguitatea
formularii, dupa Freud, a ceea ce el desemneaza ca "roca de origine": "refuzul femininului" (J.
Schaeffer, 1997). De fapt, daca urmarim ipotezele sale asupra celor patru aspecte ale fantasmei
originare, femininul refuzat nu priveste numai fantasma de castrare ca negare a individuarii, ci in
egala masura si complementul ei, fantasma de intoarcere in utero ca negare a nasterii, deci
temporalitatea si moartea. Ori, daca celelalte doua aspecte ale fantasmei originare - seductia si
scena primitiva - se refera, inainte de orice, la vederea femininului unei mame excitante in sanul
unui cuplu parental gelos si invidios, aceste doua aspecte - castrare si intoarcere in utero - sunt in
general negative: castrarea ca pierdere a identitatii si moartea ca rezultat inevitabil al nasterii.
"Refuzul feminitatii" este, mai precis, refuzul sexualitatii mamei. Este asadar o roca de origine
care functioneaza ca fundament biologic al complexului Oedip si al interdictiei incestului cu
mama, incest care poarta marca iesirii din temporalitate, deci din umanitate.
La baiat si apoi la barbat, refuzul feminitatii este legat de teama de pasivitate (T.
Bokanowski, 1998); el primeste un loc organizatoric major sub forma complexului castrarii, ca
aparare impotriva unui "prea mult" al descoperirii dorintei mamei pentru tata si penisul sau,
descoperire care risca sa ameninte sentimentele sale de identitate masculina, avand in vedere
avatarurile rivalitatii sale oedipiene cu tatal.
La fata si apoi la femeie, refuzul feminitatii are un loc organizatoric primar, sub forma fricii
de incest cu mama, iar apoi secundar, sub forma revendicarii falice, in fata dorintei de a avea un
copil de la tata. In acest punct urmarim ordinea in care Melanie Klein plaseaza, la fata, dorinta de

12
copil ca fiind primara si dorinta de penis ca secundara. Revendicarea falica a fetei, iar apoi a
femeii, constituie asadar o aparare impotriva unui "prea mult" al descoperirii dorintei sexuale a
tatalui pentru mama si pentru vaginul acesteia, dorinta care risca sa ameninte sentimentul sau de
identitate feminina, avand in vedere avatarurile rivalitatii sale oedipiene cu mama.10
In faza primara preoedipiana, imagoul matern primitiv, atotputernic si prevazut cu toate
atributele - din care cel mai straniu si mai misterios (si mai demn de invidiat?) este bebelusul,
atat in conceperea sa cat si in gestatie si nastere - este cel cu care copilul, baiat sau fata se
identifica. Aceasta identificare a fetei cu mama, cu imaginea acesteia, va dura mult timp; baiatul
trebuie insa sa renunte la ea de teama sa nu ajunga "precum fetele" conform cu imaginea pe care
o are despre ceea ce li s-a facut acestora: castrate.
Daca relatia cu mama este ciudata (mai putin pentru baiat) si in acelasi timp tenace (mai
ales pentru fata), este pentru ca aceasta relatie este intarita si intretinuta de catre
homosexualitatea primara feminina - si nu numai falica - sprijinindu-se sau confundandu-se cu
imaginea dublului feminin, narcisic, identic si diferit, pe care mama il gaseste in fiica sa si pe
care fiica il gaseste in mama - femeie. Despre aceasta "homosexualitate", aceasta relatie de iubire
narcisica, Freud nu a vorbit niciodata; totusi, el a intuit-o suficient pentru a ajunge sa observe, cu
mirare, ca atasamentul preoedipian al fetei fata de mama sa este incarcat de conflicte potentiale.
Atunci cand este in fata unui bebelus baiat, si oricare ar fi satisfactia narcisica pe care acesta i-o
poate da, mama nu va recunoaste un dublu feminin; el este asadar condamnat la inevitabila
cautare a dublului sau imposibil.
In cele mai variate configuratii ale activitatii sexuale, materialul analitic al tinerelor care nu
au, in viitorul apropiat, intentia de a avea un copil, se releva faptul ca ele traiesc inconstient
aspectul potential auto-erotic al uterului lor ca fiind aproape complet nediferentiat de investirea
inconstienta intensa si foarte ambivalenta a uterului mamei, ca loc al fantasmei originare, al
dorintei de intoarcere fuzionala pentru totdeauna interzisa. Aceasta traire se exprima in special in
preocuparile ipohondrice care se observa pana in aspectele psihosomatice ale psihopatologiei
menstruatiei si ale sterilitatii numite psihogene. Dezvoltarile propuse de Sylvie Faure-Pragier
(1997) ne permit sa reflectam mai departe in acest domeniu.
Intr-o maniera complementara si antagonista, fata invidiaza si ataca in acelasi timp
capacitatile creatoare ale uterului mamei sale. Tulburarile ginecologice ale acesteia din urma - si
in special histerectomia - sunt traite de catre fata ca un atac personal, nu numai in registrul fricii
de o relatie, dar si ca o distrugere a locului care, in fantasma, continua sa ii apartina. Cred ca
dorinta fetitei de a fura continuturile corpului matern - dorinta pusa in evidenta de studiile facute
de M. Klein asupra oedipului feminin - releva in egala masura negarea pierderii continutului
uterin, loc la fel de ravnit ca si continutul sau. Aceasta configuratie joaca de altfel un rol

13
primordial in prevalenta functionala a mecanismelor de identificare, in aceeasi masura proiectiv-
isterica si introiectiva, in relatia mama-fiica.
Baiatul si fata se identifica cu imagoul matern primitiv - pe care il putem numi dublu si
"dublare bisexuala", deoarece nu il putem exclude din cuplu (chiar daca tatal nu este decat un
genitor pentru unii); in functie de asta mama va putea sa identifice si sa recunoasca sexul propriu
copiilor pe care i-a nascut. In schimb putem sa ne gandim ca fata va integra, va investi si se va
identifica mai usor cu mama-feminina ceea ce baiatul nu poate face. Pentru aceasta Freud afirma
ca "este propriu naturii psihanalizei sa nu vrea sa descrie ce este femeia ..., [dar sa examineze
cum devine ea, cum se dezvolta femeia din copilul cu predispozitii bisexuale"...]
Dar imagoul matern feminin, cu atotputernicia mamei primitive, nu are decat un timp.
Pentru a fi feminina, aceasta mama trebuie sa fie si o femeie genitalizata, adica sa aiba un barbat
"purtator al penisului" pe care ea nu il are. Ea nu mai este atotputernica, si acest lucru nu mai
poate fi ignorat - desi a fost stiut dintotdeauna - de la descoperirea diferentei anatomice dintre
sexe. In acest moment al adevarului fiecare, baiat si fata, trebuie sa isi dea seama de neputinta sa,
chiar daca aceasta este diferita pentru unul si pentru celalalt.
Identificarea femeii cu mama, care ii permite sa joace rolul sau de mama in raport cu fiul si
cu sotul sau, repeta identificarea infantila a fetei cu mama si presupune doua faze: faza
preoedipiana, unde predomina atasamentul tandru fata de mama si unde fata o ia pe mama ca
model; si faza oedipiana, mai tarzie, in care ea doreste ca mama sa dispara pentru ca ea sa o
poata inlocui in apropierea tatalui.
Astazi stim ca descoperirea diferentei anatomice dintre sexe nu este legata in primul rand de
conflictul oedipian, cum concluzionase inainte Freud, dar ca ea apare inaintea fazei oedipiene
clasice. Cercetarile efectuate de-a lungul anilor de catre Roiphe si Galenson (1981) sunt
instructive in acest sens. Observatiile lor arata ca, cu mult inaintea perioadei in care copiii sunt
prinsi in conflictele angoasante inerente crizei oedipiene, diferenta prin ea insasi este sursa a
angoasei pentru copiii de cele doua sexe. In plus, cercetarile lor arata ca descoperirea diferentei
sexuale are un efect (diferit in cadrul celor doua sexe) de maturizare, odata ce angoasa a fost,
intr-o oarecare masura, invinsa.
In faza oedipiana, in dimensiunea sa simultan homosexuala si heterosexuala, copilul este
obligat sa cada de acord cu dorinta imposibila de a-si poseda cei doi parinti, de a apartine celor
doua sexe si de a incarna cele doua organe genitale. Pe masura ce el isi asuma ineluctabila sa
monosexualitate, micul barbat trebuie sa isi compuna intr-o alta maniera renuntarea sa la
dorintele bisexuale. Descoperirea diferentei sexuale conduce la reprezentarea, dobandita treptat,
identitatii genului, a manierei in care Stoller (1968) a definit acest termen. Pe aceasta baza
copilul va ajunge sa se identifice in calitate de subiect "masculin" sau "feminin" - nu ca si

14
mostenire biologica, ci prin reprezentarile psihice transmise inconstient de cei doi parinti ca si
prin mediul lor sociocultural.
Evident, in aceasta faza a vietii fetei universul sau psihic este populat de numeroase "mame
interne". O introiectie materna este visata, o alta dorita, o alta criticata si o alta profund de temut.
Fata are nevoie sa smulga mamei sale dreptul de a fi ea, prin identificarile sale din propria lume
interna; dar ea are nevoie in egala masura de mama sa externa ca si ghid, ajutor si consolare inca
o perioada de cativa ani. Dupa zbuciumul adolescentei, cand ea isi respinge frecvent mama in
bloc, adesea se intoarce spre mama, atunci cand ea insasi devine mama, si restabileste legaturile
libere. Acesta este motivul pentru care numeroase fiice sfarsesc prin a-si retrage resentimentele
pe care le nutreau fata de mama lor si prin a deveni prietene intime in viata adulta. In acelasi
timp, in fantasmatica inconstienta a femeii, fiecare copil pe care il poarta reprezinta un bebelus
pe care l-a conceput cu tatal ei, copiii ei sunt perceputi ca un cadou oferit mamei sale (de fapt, in
inconstientul ei cel mai profund, copilul devine un bebelus pe care l-a conceput in mod magic, cu
mama sa). Chiar daca acesti factori pot fi cauza conflictului si durerii psihice, ei pot in egala
masura sa ajute la imensa bucurie pe care o da fiecare noua nastere.18
Consideratii finale
In ciuda afirmatiei lui Freud, conform careia orice "intentie de a denigra femeia imi este straina",
sexualitatea feminina nu se constituie in contrariul-pereche al sexualitatii masculine. S-a dezis
oare Freud de structura duala a teoriei sale in favoarea unui monism metadiscursiv?
Dualismul teoretic freudian, intemeiat pe conceptul de conflict intrapsihic, este inadecvat
problematicii celor doua sexualitati; sexualitatea feminina, nu poate fi conceputa, dupa modelul
conflictului, in dialog cu cea masculina. Dupa cum lui Freud nu i-a placut sa fie mama in
transfer, i-a fost straina si postura de "femeie in teorie".
Unitatea teoriei freudiene se opune multiplicitatii celorlalte teorii ale sexualitatii feminine,
precum unicitatea falica se opune multiplicitatii erogene feminine - poate ca teoria nu se afla
foarte departe de fantasma si poate ca raspunsul lui Tiresias, noua parti din placere ii revin femeii
si doar una barbatului, capata si valente epistemologice.
Revenind la problema ridicata in titlul lucrarii ne-am putea intreba, cu riscul de a cadea in
feminism, daca nu cumva feminitatea vazuta sub aspectul masculinului este rezultatul temerilor
pe care le traiesc barbatii in fata sexualitatii feminine.
Daca femeia este absenta din imaginarul metapsihologic al autorului teoriei si daca este
dificil de precizat aceasta prin imaginarul teoretic al autoarelor, nu putem afirma mai slaba
existenta a unei incompatibilitati intre inconstient si feminin. Putem insa explica dificultatea
construirii unui corpus teoretic al sexualitatii feminine prin lipsa unui instrumentar conceptual
creat sau adecvat acestui scop.

15
 Concluzia

Cea mai scandaloasa tema din psihanaliza si toate rezistentele la psihanaliza sunt in mare
parte legate de aceasta tema. Si astazi, dupa 100 de ani, rezistenta la psihanaliza se concentreaza
pe aceasta tema. Influenta psihanalizei asupra mentalitatilor occidentale e legata tot de aceasta
tema; revolutia sexuala (anii ‘60-’70) e de neconceput fara teoriile despre sexualitatea infantila.
In afara psihanalizei, psihanaliza a fost perceputa prin prisma sexualitatii infantile. In interiorul
psihanalizei, de asemenea aceasta teorie despre sexualitatea infantila e o teorie decisiva cel putin
pentru inceputurile psihanalizei.
In primul rand - conceptul central al psihanalizei (conceptul de inconstient) e de
neconceput fara aceasta teorie a sexualitatii infantile. La inceputurile psihanalizei conceptul de
inconstient era echivalat de Freud cu istoria infantila a libidoului. Chiar daca ulterior acest
concept de inconstient a fost modificat in ceea ce priveste continutul, initial el se suprapune
perfect peste notiunea de sexualitate infantila.
Sexualitatea este o parte integrantă a omului şi este neceasră o pregătire corespunzătoare pentru a
o întîmpina corect, fără a cauza diferite conflicte, societatea prezentă permite persoanelor de sex
opus să comunice, să conlucreze, înţelegerea greşită a sexualităţii poate stîrni boli venerice, ce
poate afecta omenirea.
Pe piaţă există numeroşi afrodiziaci, excitanţi, erogeni, filme erotice, modă, reclamă, presa, etc,
maturizarea sexuală prematură a indivizilor şi independenţa lor.
Toate aceste cauze, luate împreună, crează tulburări şi comportamente morale şi sexuale la tînăra
generaţie. Sexualitatea, este o parte integrantă a omului. Iniţial, sexualitatea era legată strict de
reproducere, în prezent aceste idei s-au detaşat mult, fiind condiţionate de lucruri medicale,
comerciale, etc. Sexualitatea, în dezvoltarea sa, a mers în paralel cu reproducerea, nevoia de
afecţiune şi de iubire, şi nevoia de aprobare şi securitate a comunităţii.
In urma revoluţiei sexuale, s-au modificat multe aspecte legate de sexualitate: se cunoaşte limita
dintre sănătos şi bolnav, viaţa erotică s-a dezvoltat şi emancipat, s-a dezvoltat o industrie
sexuală. Comportamentul neadecvat a unor indivizi se datorează noilor forme a societăţii,
înstrăinarea de familie şi natură, legităţile oraşelor. Educaţia sexuală nu trebuie să se
marginalizeze doar la o amplă informare de nivel: anatomic, igienic, fizic, logic, dar trebuie
corelată cu valori morale, sociale, educative.

16
BIBLIOGRAFIE
1. Andre, Jacques, Aux origines feminines de la sexualite, PUF, Paris, 1995
2. Andre, Jacques , La sexualite feminine, Ed. Trei, Bucuresti, 1997
3. Chassguet-Smirgel, Janine, Les deux arbres du jardin, Des femmes, 1988
4. Deutsch, Helen , La psychologie des femmes II/Maternite, Quadrige/ PUF, Paris, 1987
5. Devreux George, Essai d'ethnopsychiatrie generale, Ed. Gallimard, 1977
6. Freud, Sigmund, Nevrose, psychose et perversion, Paris, PUF, 1973
7.Kofman, Sarah, L'enigme de la femme, Galilee, 1980
8.McDougall, Joyce, Eros aux mille et un visages Gallimard, 1996
9.Schaeffer, Jacqueline, Les refus du feminin, PUF, Paris, 1998
10.http://www.dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/jung-si-freud-un-caz-de-
contradictie-unilaterala

17