1.Psihanaliza lui S.

Freud (1856-1939)
Viziunea psihanalitica a lui Freud privind dezvoltarea cognitiva a avut un efect profund asupra gndirii psihologice nca de la aparitia acesteia n prima parte a sec. XX.. Initial, pregatit ca medic, interesul lui Freud n neurologie l-a condus la specializarea n tulburarile nervoase. El a observat ca majoritatea tulburarilor nevrotice manifestate la pacientii sai, pareau sa si aiba originea mai degraba n experientele traumatice din trecut si nu n bolile fizice. Freud a elaborat faimosul sau tratament psihanalitic al tulburarilor emotionale si de personalitate. Psihanaliza implica utilizarea celor trei tehnici de personalitate: _ asociatia libera pacientii sunt ncurajati sa se relaxeze si sa-si exprime liber fluxul care accede n mintea lor; _ analiza viselor; _ interpretarea erorilor de vorbire si a altor evenimente accidentale. Oricare dintre aceste tehnici, considera Freud, penetreaza psihicul inconstient al pacientului si dezvaluie gnduri, sentimente si motivatii de care pacientii nu sunt constienti. Din studiile de caz ale pacientilor sai, Freud a elaborat teoria psihicului uman si a personalitatii, o teorie pe care a continuat sa o dezvolte pe tot parcursul vietii sale. Termenul psihanaliza se refera att la metoda, ct si la teorie/orientare.

Elementele centrale n teoria psihanalitica sunt urmatoarele: _ existenta unui psihic inconstient, construit n perioada copilariei, adapostind amintirile refulate care motiveaza si influenteaza gndurile constiente si comportamentul. Continuturile sunt refulate ntruct sunt dureroase sau amenintatoare; _ existenta instinctelor care motiveaza si regleaza comportamentul uman chiar din perioada copilariei: de exemplu, Eros (instinctul general de viata constituit din instinctele de conservare si sexuale) si Thanatos (instinctul mortii care implica instincte agresive si destructive). Sursa acestor instincte este energia psihica, iar valorile si credintele unei culturi sunt transmise de la o generatie la alta.

Structura personalitatii n conceptia psihanalistilor Freud sustine ca personalitatea este constituita din trei structuri importante, id (sinele), ego (eul) si superego (supraeul). Fiecare parte a personalitatii are propria sa functie, iar n personalitatea sanatoasa, matura, cele trei parti produc un comportament echilibrat, bine integrat. Id. Sinele este determinat biologic si este partea primitiva a personalitatii. El reprezinta toate pulsiunile instinctuale: sexuale, agresive si cele care intereseaza

satisfacerea nevoilor corporale. El opereaza dupa principiul placerii, adica el cauta sa obtina placerea si sa evite durerea. Sinele este irational, impulsiv si nu este afectat de restrictiile sociale. La copiii nou-nascuti, toate procesele mentale sunt procese ale sinelui.

2. Modelul lui Freud de dezvoltare psiho-sexuala

Freud postuleaza ca n cursul dezvoltarii copiii trec printr-o serie de stadii. n timpul fiecarui stadiu, satisfacerea este obtinuta pe masura ce libido-ul (sau energia sexuala) este directionat spre diferitele parti ale corpului. El s-a referit la instinctele sexuale, desi n atribuirea acestui termen copiilor, Freud a folosit termenul sexual mai degraba cu sensul de placere fizica. Fiecare stadiu aduce dupa sine un set de probleme ce trebuie depasite n raport cu dezvoltarea de mai trziu. Esecul n solutionarea satisfacatoare a unui anumit stadiu va avea ca rezultat fixatia, sau stagnarea dezvoltarii n acel stadiu. Fixatia determina ca individul sa mentina pna mai trziu n viata unele dintre caracteristicile acelui stadiu, iar cazurile severe vor duce la aparitia nevrozelor n viata de adult. Freud a fost primul care a teoretizat ideea conform careia oamenii isi dezvolta libidoul prin schimbarea obiectului, prin procesul de sublimare. El a sustinut ca oamenii sunt nascuti pervers polimorfi adica au mai multe obiecte care le pot fi surse de placere. Urmand modelul biologic Freud a stabilit un model rigid a ceea ce inseamna normalitate in dezvoltarea sexuala a unei persoane, sau dezvoltarea libidinala. Conform acestui model fiecare copil trece prin 5 etape psiho-sexuale de dezvoltare. Pe parcursul fiecarei etape Id-ul se focuseaza asupra unei zone erogene distincte. Termenul de infantilism psiho-sexual se refera la acele persoane care raman fixate intr-un anumit stadiu si esueaza in a se maturiza spre heterosexualitate trecand prin cele 5 stadii de dezvoltare psihosexuala.

3. Etapele psiho sexuale de dezvoltare

Stadii

Varst a
0 18 luni

Zona/zonel e erogene
Gura

Caracteristici

Fixatiile ce apar ca si consecinte

Agresivitate orala: Utilizarea gumei de mestecat; Pasivitete orala: Fumatul, mancatul, sarutatul;

Oral

Sursele de placer sunt suptul, muscatel, inghititul si joaca cu buzele; Preocupare pentru gratificarea imediata a impulsurilor; ID-ul este dominant

Anal

18 36 luni

Zonele de eliminare din colon si din vezica urinara

Sursele de gratificare sexuala cuprind eliminarea fecalelor si urinei precum si retinerea lor; ID si EGO

Retentive anala: Organizare sau curatemie excesiva Expulzare anala: Asumarea de riscuri, neingrijire, dezorganizare; Complexul Oedip(doar pentru baietei) Complexul Electra(doar pentru fetite)

Falic

36 ani

Genital

Copilul devine interest de organelle genital, sursa placerii sexuale implica manipularea organelor genitale; ID, EGO, SUPEREGO.

Latent

6ani pubert ate

Emotii sexuale latente

Pierde interesul in gratificare sexuala. Identificarea cu parintele de acelasi sex; ID, EGO, SUPEREGO

(Oamenii nu se fixeaza in acest stadiu dar daca o fac, au tendinta sa fie nerealizati sexual)

genital

Pubert atea si mai tarziu de ea

Interes sexual imatur

Interes fata de modelul de placer sexuala, respingerea fixatiilor sau regresiilor.

Frigiditate, impotenta, relatii sexuale nesatisfacatoare

Dezvoltarea conceput de Freud pe cele trei niveluri poate fi interpretat ca o descriere evolutiv. Ideile sale sunt relevante pentru ntelegerea schimbrilor motivationale produse o dat cu dezvoltarea individului. Freud mparte schimbrile de motivatie ntr-o succesiune de etape care se disting prin obiectele sau activittile necesare satisfacerii instinctelor individuale pe durata respectivei etape. Denumirea fiecrei etape reflect modificrile n aria satisfactiei sexuale pe msur ce copilul se maturizeaz, ncepnd cu etapa oral, trecnd prin etapa anal, etapa falic, etapa de latent si, n final, etapa genital.

Etapa oral Dureaz aproximativ pn la vrsta de 8 luni si se caracterizeaz prin centrarea copilului pe zona oral si pe activitatea suptului. Plcerea de a suge este asociat n parte cu eliberarea de foame sau cu mama ori cu substitutul acesteia. Dac sugarul ar putea vorbi, crede Freud, cu sigurant c ne-ar declara c suptul la snul mamei constituie actul cel mai important al vietii si pe actul suptului se instituie punctul de plecare al ntregii vieti sexuale. Totusi, stimularea oral apare si cnd copii au trebuinta de hran satisfcut. Un copil si poate suge degetul, buzele, sau alt obiect cu care vine n contact. Freud presupune c, n aceast faz timpurie, copilul si satisface cu precdere pulsiunile erotice. Pe durata acestei etape personalitatea copilului este reprezentat n principal de ID. Copiii caut constant s-si satisfac pornirile, nu sunt capabili s nteleag gratificarea amnat si contactul cu realitatea este minim.

Etapa anal Ctre sfrsitul primului an de viat, aria gratificrii sexuale trece treptat de la zona oral la zona anal. Dup Freud, n prima parte a etapei anale copilul si extrage plcerea din tranzitul intestinal. Pulsiunile erotice se manifest, spune Freud, ntr-o manier autoerotic adic si afl obiectele n propriul corp. Poate fi o plcere s mprstie fecalele, pentru c orice stimulare a zonei anale poate fi pentru copil o surs de gratificare libidinal. Aceast etap implic un conflict continuu ntre printi si copil. Copilul, care tocmai a descoperit plcerea asociat defecatiei, insist n a mprstia fecalele peste tot. Mamele din diverse motive se opun acestei practici. n ultima parte a acestei etape, copilul ajunge s-si controleze sfincterul si poate obtine o plcere imens abtinndu-se pentru a creste senzatiile anale. Acest comportament este n opozitie cu dorintele mamei. Ca urmare a acestor conflicte, copilul ncepe s-si dezvolte un ego adic un simt al realittii, o constientizare a faptului c unele lucruri sunt posibile n timp ce altele nu, conjugate cu abilitatea de a ntrzia ntr-o anumit msur gratificarea. De exemplu, ctre sfrsitul acestei etape (n jur de 8 luni), copiii vin n ntmpinarea dorintelor mamei si se abtin sau si reprim nevoia de defecatie pn la un moment mai potrivit . Amnarea

evolutiei pn la o vrst apropiat de cea scolar duce la triri puternice negative la contactul cu realitatea respectiv mediul social.

Etapa falic Aceast a treia etap, care dureaz aproximativ pn la vrsta de 6 ani, se numeste falic nu numai pentru c aria de sexualitate s-a mutat din zona anal n zona genital, ci pentru c falusul (organul sexual masculin) are o important primordial att pentru sexualitatea fetelor, ct si a bietilor. Dac gratificarea s-a obinut pn acum prin supt sau prin mprstierea fecalelor si abtinere, acum copiii obtin gratificare erotic prin manipularea organelor lor genitale. Copiii mici si manifest pornirile sexuale prin masturbare frecvent. Evolutia normal ulterioar i poart pe bieti (ntre 8 luni si 6 ani) prin complexul Oedip atunci cnd constientizarea zonei sale genitale l determin s o doreasc pe mam. Deci nu numai c se naste literalmente dorinta fizic (desi inconstient), dar copilul doreste s-si nlocuiasc tatl ca obiect al dragostei mamei sale. Copilul de sex masculin dezvolt sentimente de ambivalent (dragoste ur) fa de tat. Dragostea este o continuare a afectiunii sale anterioare fat de tat; ura si are rdcinile n gelozie si dorinta sexual fat de mam. Complexul de castrare apare ca o consecint a temerii copilului c tatl su si va apra pozitia n familie castrndu-l sau tindu-i penisul. Aceast idee este suficient de oprimant pentru orice copil chiar dac idea nu este constientizat. Desi fetele (ntre 18 luni si 6 ani) nu sufer de complexul Oedip, dificulttile prin care trec sunt asemntoare. Si pentru fete falusul are important primordial datorit chiar absentei acestuia. Cosmarul fetelor nu este teama de castrare, ci agonia sentimentului c falusul a fost anterior ndeprtat. Fetele sufer de invidie fat de penis n sensul cel mai literal al cuvntului; complexul asociat se numeste complexul Electra. Att pentru bieti, ct si pentru fete, aceste conflicte se rezolv n final n momentul n care acestia renunt la toate pretentiile de atentie sexual acordat de printele de sex opus si ncep s se identifice cu printele de acelasi sex. Freud interpreteaz observatia cum c uneori oamenii si aleg parteneri de viat care seamn cu printele de sex opus ca fiind rezultatul unor tendinte rmase din etapa falic de dezvoltare.

Etapa latent Rezolutia complexului Oedip marcheaz trecerea de la etapa genital la etapa sexualittii latente. Perioada latent, 6-11 ani, este marcat dup prerea lui Freud de pierderea interesului sexual si continuarea identificrii cu printele de acelasi sex. Procesul de identificare n teoria lui Freud este foarte important. Acest proces nu implic numai ncercri de a se comporta la fel cu printele cu care se identific copilul, ci si ncercri de a fi ca obiectul identificrii. Biatul nu numai c se identific cu tatl prin comportamente de imitatie a adultului, dar incorporeaz si convingerile tatlui n sistemul de convingeri proprii. n acest fel copilul ncepe s dezvolte un Superego. O dat cu pierderea interesului sexual si solutionarea complexelor din etapa falic, bietii devin din ce n ce mai interesati de alti bieti, evitnd contactul cu fetele. n mod similar, fetele prefer parteneri de joac

de sex feminin si evit bietii. Aceste tendinte aparent natural arat c, n primii ani de scoal, nici bietii nici fetele nu sunt afectati de lipsa legturilor cu colegi de sex opus.

Etapa genital Dup aceast perioad ndelungat de neutralitate sexual, copilul intr n etapa sexualittii adulte, respectiv etapa genital (aproximativ 11 ani). La nceputul acestei etape se constat o revigorare a primelor moduri de gratificare sexual, exprimate ntr-o rennoire a plcerii prin functii eliminatorii si masturbare, care pare a fi universal la aceast vrst. Aceasta este perioada n care copilul ncepe s stabileasc felul atasamentului heterosexual care caracterizeaz relatiile sexuale ale adultului. Tot n aceast perioad, Superego-ul devine mai flexibil. Initial, Superego-ul este rigid si aproape tiranic, dar treptat, n mod firesc, devine mei flexibil si mai putin rigid o dat cu maturizarea.

Fixatia si regresia n sensul cel mai simplu, exist trei rute pe care le poate urma dezvoltarea personalittii. Una poate fi cea normal descris mai sus, n care copiii evolueaz de la etap la etap, dezvoltnd Ego-ul si Suoperego-ul pe msur ce se maturizeaz, ajungnd indivizi bine adaptati social. Dup Freud, dac un individ atinge sau nu scopurile dorite depinde de cantitatea de gratificare sexual care poate fi prea mic sau prea mare. n primul rnd, un individ poate dezvolta o fixatie, caz n care dezvoltarea se opreste la o anumit etap si personalitatea nu se mai dezvolt. Acest lucru se presupune c apare, n primul rnd, datorit unei gratificri excesive a impusurilor sexuale ntr-o anumit etap. Totusi, cnd impulsurile sexuale nu sunt gratificate suficient, individul poate regresa la o etap anterioar cnd era multumit. Regresia si fixatia sunt alternativele unei dezvoltri normale si sntoase. Fixatia implic interesul fat de activitti Adultii partial fixati n etapa oral sunt descrisi ca fiind dependenti, solicitanti si preocupati de gratificare oral. Acestia si rod unghiile, si sug degetele, fumeaz, beau, vorbesc mult, folosind foarte mult gura si regiunile orale. Cei cu fixatie dezvoltat pentru perioada anal sunt compulsivi, uneori agresivi, au un comportament de acumulare si pstrare pentru sine la propriu si figurat, tendint care este apparent legat de plcerea experimentat n faza anal, cnd copilul nvat s se abtin. Cei care dezvolt fixatie n etapa falic sunt interesati de satisfacerea pornirilor sexuale fr a tine seam de obiectele gratificrii sexuale sadicii sau violatori.

Mecanismele de aprare A vorbi despre teoriile lui Freud include cu necesitate mentionarea mecanismelor de aprare. Aceste mecanisme sunt metode irationale si uneori nesntoase pe care individul le foloseste pentru a compensa incapacitatea proprie de a satisface cerintele ID-ului si de a depsi starea de anxietate care nsoteste lupta continu dintre ID si Superego.

Mecanismele de aprare sunt inventate de Ego n calitatea sa de mediator ntre ID si Superego; acestea sunt tentativele Ego-ului de a restabili pacea ntre cele dou, astfel nct personalitatea s functioneze n continuare ntr-o manier aparent sntoas. Desi mecanismele de aprare sunt importante pentru nelegerea tulburrilor de personalitate, acestea sunt mai putin importante pentru a explica dezvoltarea copilului normal. Karen Horney, considerat protagonist a orientrii culturalismului n psihanaliz, face o interesant critic a complexului lui Oedip. Ea consider c este meritul lui Freud s fi vzut sursa nevrozei dezvoltat de adult n natura relatiilor sale cu printii n perioada copilriei, n pofida tabuurilor sociale ale vremii, dar, consider autoarea, se pune problema dac fixatiile copilului la printi au cauze biologice sau dac ele sunt produsul unor condiii exterioare .Sunt dou serii de conditii care produc situatia descris si ambele sunt create de printi. Prima situatie se refer la stimularea sexual a copilului de ctre printi, constnd n apropierea fizic exagerat si mngieri cu tent sexual. Atitudinea parental este rezultatul unor insatisfactii afective sau sexuale ale printilor. A doua serie de conditii se refer la anxietatea copilului ca rezultat al conflictului ntre tendinte cum sunt dependenta de printi si manifestrile de ostilitate fat de acestia. Tendintele contradictorii sunt generatoare de anxietate, mai ales cnd este imposibil manifestarea ftis a ostilittii. Ostilitatea copilului, poate fi generat de lipsa de respect a printelui fat de copil, de interdictii si pedepse nejustificate, un caracter ndoielnic al afirmatiilor, de atitudinea dominatoare a printilor si atribuirea acestei atitudini sentimentului de dragoste, de maltratarea copiilor n scopul afirmrii adultului prin rezultatele acestora. Ca un mecanism de aprare n fata insecurittii determinate de conflict, atasamentul fat de un printe devine o trebuint de afectiune conditionat de anxietate.

Efectele asupra educatiei ale teoriei complexului lui Oedip suntmultiple si se nscriu att n categoria celor pozitive, ct si n categoria celor negative. ntre efectele pozitive se afl avertizarea printilor asupra prejudiciului de durat adus copilului prin excitarea sexual a copilului, prin manifestri de supraprotectie sau prin interdictii exagerate n privinta sexualittii. Un aspect negativ este ntretinerea unei iluzii legate de faptul c este suficient s feresti copiii de socul relatiilor sexuale parentale, s-i pzesti de masturbare, de btaie, de atasamentul exagerat fat de printele de sex opus si s-I instruiesti privitor la sexualitate, pentru a-i feri de manifestrile nevrotice. Aceast ntelegere nu se origineaz cu precdere n slaba sau superficiala ntelegere a teoriei psihanalitice, ci are rdcini mult mai adnci, cci Freud avertizeaz de la nceput c rezistenta la ntelegerea sexualittii (n spet a ideii sexualittii infantile) se datoreaz mai nti confundrii sexualittii cu reproducerea . Apoi se datoreaz educatiei bazate pe nfrnarea trebuintei sexuale. Societatea, consider Freud, este interesat ca dezvoltarea sexual a copilului s fie amnat pn la momentul cnd copilul atinge un grad de maturitate social care s-i permit s-si asigure baza economic necesar, care, fiind de altfel limitat, face ca societatea, prin cultur, s deturneze energia de la activitatea

sexual spre munc. Educatia, considera Freud, are tocmai rolul de a realiza aceast amnare, ns, spune Freud, copiii sunt singurii care nu se las nselati si si pun n valoare drepturile lor biologice.

4. Importanta teoriei lui Freud

Teoria lui Freud este valoroas prin faptul c subliniaz importanta relatiilor familiale n dezvoltarea copilului si, de asemenea, elaboreaz un cadru de abordare pentru problemele emotionale ce nsotesc dezvoltarea copiilor, precum si pentru c evidentiaz rolul experientelor timpurii n stabilirea unor coordonate ale vietii adulte. Teoria psihanalitic a fost foarte des criticat nc de la aparitia sa, dar s-a impus n sfera stiintelor umane, ct si n medicin. Unele critici la adresa psihanalizei sunt de natur metodologic, viznd numrul redus de cazuri observate, subiectivismul aprecierilor, baza n interpretare greu demonstrabil, cu att mai putin cuantificabil, neclaritatea unor termeni si concepte teoretice. Teoria freudian a mai primit din partea psihologilor dezvoltrii o critic esential, aceea c nu ar fi studiat niciodat cu adevrat, n mod direct, copiii. Psihanaliza este mai adecvat ntelegerii comportamentului patologic, fiind pentru psihologia clinic un instrument eficient si valorizat. Dincolo de toate acestea, teoria freudian a reprezentat o bogat resurs de ntelegere a personalittii si este valoroas si pentru ntelegerea dezvoltrii normale, chiar dac imaginea contemporan asupra copilului este mai degrab o imagine a unui individ activ, responsiv, alert, asa cum l descrie Piaget, dect o sum de pulsiuni clocotitoare, strnse laolalt n sine, asa cum l descrie Freud.

5. Bibliografie:
1. Gratiela Sion Psihologia varstelor, Editura fundatiei Romania de maine, Bucuresti 2007 2. Emilia Albu Psihologia varstelor

UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA FACULTATEA PSIHOLOGIE SI ASISTENTA SOCIALA CATEDRA PSIHOLOGIE

REFERAT Istoria psihologiei Sem I

Student: Mihaila Cristina Gr: Titular de curs: Oxana Sevcenco, master in psihologie

CHISINAU 2012

PLANUL:
1. 2. Psihanaliza lui S. Freud Modelul lui Freud de dezvoltare psiho-

sexuala 3. 4. 5. Etapele psiho sexuale de dezvoltare Importanta teoriei lui Freud Bibliografie