Sunteți pe pagina 1din 8

Universitatea Titu Maiorescu

Facultatea de Psihologie

REFERAT
Istoria Psihologiei
Etape din Istoria Psihologiei

Student: Mihai Voievidca


ANUL 1
Grupa V ID

Bucureti
2015

Psihologul german Hermann Ebbinghaus (1850-1909) a afirmat ca psihologia


are un trecut lung,dar o istorie scurta. Intr-adevar, psihologia ca preocupare omeneasca
de cunoastere a sufletului este poate la fel de veche ca si specia umana,pe cand psihologia
ca stiinta autonoma,desprinsa de filosofie,are o varsta doar de un secol si jumatate.
Ca stiinta, psihologia, a avut probabil cea mai complexa si dramatica traiectorie
evolutiva,traversand in acelasi timp divergente si opozitii antagonice atat in ceea ce
priveste definirea obiectului de studiu,cat si in formularea bazelor metodologice generale.
Considerata secole in sir ancila philosophaie(slujnica filosofiei),psihologiei i s-a
refuzat mult timp orice tentative de scientizare si de eliberare de sub tutela filosofiei.
Pentru a porni insa intr-o incursiune in studierea etapelor din evolutia
psihologiei ar trebui sa incepem in primul rand cu studiul etimologic al cuvantului si sa
ne lamurim in definitiv ce este psihologia. Provenind din grecescul psyche ,care
inseamna suflet si logos,care inseamna cuvant,ratiune, discurs, putem deduce ca
psihologia este stiinta despre suflet.
Dupa Aristotel , termenul de psyche ar veni de la psychron, care inseamna
rece si de la verbul psycho care inseamna a sufla,a respire,a raci, a racori. In limba
greaca,termenul care s-a mentinut in medicina alaturi de psyche a fost
pneuma,termen care insemna de altfel tot rasuflare sau suflu.
Termeul de psihologie apare insa in anul 1728 fiind folosit pentru prima data
de Christian Wolff,data, pana la care stiinta s-a numit pneumatologie
La inceputul sec al XIX lea si anume in anul 1879 ,psihologia se desparte de
filozofie, o data cu infiintare primului laborator experimental al carui parinte a fost
Wilhelm Wundt.,devenind astfel stiinta academica.
Printre cei mai vehementi contestatari a posibilitatii de desprindere a psihologiei
de filozofie, si de constituire a ei intr-o stiinta independenta , a fost marele filosof german
Im. Kant, el invocand faptul ca psihicul nu are de cat o singura dimensiune- cea a duratei
(dimensiune temporala) si ca nu poate fii supusa masurarii si metodei matematice,

subliniind faptul ca o singura dimensiune nu poate construi un sistem de masuratori


comparative.
Ulterior un alt mare ganditor-August Comte- avea sa elimine psihologia din
schema de clasificare a stiintelor,pe care a elaborate-o el,argumentand ca nu este posibila
o scindare a constiintei pentru a deveni simultan obiect al observatiei si subiect
obesrvator.
Prin urmare procesul general al evolutiei cunoasterii psihologice poate fii
impartit in patru mari etape :
1.PRIMA ETAPA sau etapa cunoasterii prestiintifice coincide cu perioada in care
omul a devenit constient de sine si a inceput sa-si puna intrebari incercand sa-si explice
propia viata psihica interioara si propriul comportament.Aceasta etapa tine

pana la

aparitia primelor sisteme filozofice ale antichitatii, cele mai cunoscute noua fiind
sistemele elaborate in Grecia antica . Caracteristic pentru aceasta perioada este faptul ca
informatiile si explicatiile despre fenomenele psihice se constituiau pe baza experientelor
cotidiene situalionale, a comunicarii interpersonale directe,sistematizandu-se si
transmitandu-se de la o generatie la alta in forma miturilor,legendelor, ritualurilor si
invataturilor practice. Baza explicative a fenomenelor vietii are un caracter naivmistic,credinta in existenta spiritelor ca entitati specifice in afara si independente de
corp,era factorul integrator al tuturor observatiilor asupra omului si celorlalte finite si
lucruri. Trebuie sa mentionam faptul ca psihologia prestiintifica si-a continuat existenta si
dupa constituirea stiintei psihologice,intalnindu-se si astazi sub forma asa-numitei
psihologii populare naive, ea fiind insa influentata de-a lungul timpului de perceptele
religioase care au adus in lumina natura divina a sufletului,nemuritor,opus si separabil de
trup.
2.A DOUA ETAPA este etapa psihologiei filozofice care incepe o data cu
elaborarea si afirmarea primelor sisteme filozofice , si anume in secolele V SI IV i.e.n.
Cei mai importanti reprezentanti ai sistemelor filosofice elaborate in Grecia
antica sunt Socrate,Democrit,Platon si Aristotel.
De altfel , Socrate (469-399 I.HR ) poate fii considerat primul mare psiholog din
istorie, el fiind judecat si condamnat sa se sinucida pentru ca a corupt
tineretul,indemnandu-l sa-si cunoasca lumea interioara si indepartandu-l de la

problemele cetatii; - CUNOASTE-TE PE TINE INSUTI SI ASTFEL VEI CUNOASTE


INTREG UNIVERSUL CU TOATE FORTELE SALE ASCUNSE este textul care este
inscris pe frontonul templului din Delphi si devine teza esentiala a filosofiei socratice.
Pentru Socrate aceasta maxima cunoaste-te pe tine insutieste un indemn
adresat constiintei, de unde reiese ca Sinele omenesc este un univers echivalent cu
universul exterior.Socrate atrage atentia si asupra dualismului psihofizic ; astfel omul este
suflet si ca atare altfel de cat trupul care apartine lumii materiale.
Vasile Pavelcu considera ca epoca lui Socrate este cea mai remarcabila etapa din
istoria cunoasterii omenesti, este miracolul nasterii gandirii reflexive, a fazei in care
gandirea devine constienta de sine .
Un alt mare ganditor al antichitatii,Platon (427-347 I.HR.) care a fost de altfel si
discipolul lui Socrate, a intemeiat la Atena scoala filosofica numita Academia.A scris
numeroase dialoguri filosofice: BANCHETUL,FEDON,SOFISTUL etc,existand o
evidenta continuitate in conceptia lui si a lui Socrate in problematica sufletului
omenesc.La amandoi sufletul apare ca o entitate simpla care isi are propriul incepul, care
nu piere si se caracterizeaza prin autodeterminare.
Elev a lui Platon ,Aristotel a intemeiat in 335 i.Hr. propria sa scoala filosoficaLiceul, care se opune Academiei lui Platon.El a creat o teorie despre suflet in cartea DE
ANIMA,aceasta putand fi considerate de altfel si primul tratat sistematic de analiza
psihologica in stransa legatura cu cea fiziologica si biologica.Psycheeste ,in conceptia
sa,o caracteristica a tuturor vietuitoarelor.Astfel exista un suflet vegetal,un suflet animal
si un suflet rational uman., el afirmand ca omul este un animal rational.
Aristotel considera ca sufletulnu-i facut decat pentru a fi o imagine spirituala a
realitatii.Asa cum remerca Hegel, invatatura lui Aristotel despre suflettrateaza mai
putin asa-numita esenta metafizica si mai mult felul de activitate a sufletului.
In acest context, definitorii pentru prezentarile si interpretarile filosofice ale
vietii psihice erau caracterul lor speculative,abstract si absenta unei baze de date obtinute
pe calea cercetarilor sistematice,concrete.
Traversand aceasata perioada care influenteaza in mod marcant toate curentele
filosofice, ne oprim in Evul Mediu , unde putem aminti din familia filosofilor trei mari
personalitati :

-Sf.Augustin din Hippona, care continua filosofia platoniana si arata ca sufletul


omenesc este de esenta spiritual-divina el elaborand si doctrina despre pacatul
original,gratie si predestinare.
-Sf.Toma care creaza o teorie aristotelica a sufletului:Gratia divina
desavarseste natura, nu o distruge.Intre Dumnezeu si constiinta este co-substantialitate ;
si
-Sf.Bonaventura care scrie Un itinerar al sufletului catre Dumnezeu,sufletul
omenesc fiind un vejnic pelerinaj spre Dumnezeu, credinta fiind cunoasterea adanca si
neclintita.
Dupa continut,interpretarea si explicarea naturii psihicului, s-a individualizat in
trei modele care s-au confruntat de-a lungul secolelor:
a.) MODELUL MATERIALIST,ale carui premise au fost create de Democrit
si dezvoltate puternic in sec XVII,XVIII si XIX in lucrarile lui Fr.Bacon,
Diderot,Engels , Marx etc in care se sustine caracterul secundar si derivat al
spiritului,al constiintei in raport cu cel material,aceasta din urma fiind considerata
factor primordial si determinant.
b.) MODELUL IDEALIST , ale carui baze au fost create de Platon,dezvolta
teza caracterului imaterial, spiritual si divin al psihicului,al constiintei.Spiritul devine
factor primordial si determinant,iar material in diferitele ei forme si stari apare ca
efect al obiectivarii sau fortei demiurgice a spiritului.Acest model a fost dezvoltat si
perfectionat in timp,atingand forma sa cea mai elaborate in sistemele filosofice ale
lui Im. Kant.
c.) MODELUL DUALIST, apare ca un fel de compromis intre primele doua,
avansand si sustinand teza existentei a doua inceputuri spiritual si material
ireductibile unul la celalalt,dar coexistente in timp si spatiu, ca doua linii
paralele.Fiecare se caracterizeaza prin insusiri si calitati proprii si se supune unor legi
diferite.
Cele trei modele din planul gandirii filozofice n-au incetat sa-si exercite
influenta asupra gandirii psihologice, nici dupa ce psihologia s-a constituit si a inceput
sa evolueze ca stiinta independenta.

3.A TREIA MARE ETAPA din evolutia psihologiei este etapa cunoasterii
stiintifice analitice si intern contradictorii care incepe o data cu desprinderea
psihologiei de filozofie si se intinde pana la sfarsitul primei jumatati a secolului nostru.
Aceasta etapa se poate spune ca incepe in anul 1879 o data cu infiintarea
primului laborator formal de psihologie la Universitatea din Leipzig,de catre Wilhelm
Wundt,el fiind creditat de altfel si ca fondator al psihologiei.
Spre deosebire de etapele anterioare,studiul proceselor psihice se realizeaza
prin cerecetari experimentale sistematice,bazate pe criteriul obiectivitatii si pe operatii
riguroase de masurare-cuantificare
Cercetarile lui Wundt au vizat in principal simturile,in special simtul vizual;insa
el si colaboratorii sai au studiat de asemenea si atentia , emotia, memoria.Psihologia sa a
fost bazata pe introspectie ca metoda de studiu al proceselor psihice.
Pana la disparitia sa in 1920,influenta personala a lui Wundt asupra psihologiei
a avut o importanta unica,numerosi pionieri ai psihologiei fiind pregatiti in laboratoarele
sale.Primul laborator de psihologie din S.U.A a fost infiintat de unul dintre fostii lui
studenti si anume de Stanly Hall in anul 1883 iar una dintre cele mai remarcante figure
din istoria psihologiei romanesti,Constantin Radulescu Motru i-a fost de asemenea
student. Desi imboldul pentru infiintarea laboratoarelor de psihologie vine in special din
Germania,au existat si alte influente.
In Marea Britanie, Sir. Francis Galton este intemeiatorul studiului pentru
diferente interindividuale si a exercitat o putrnica influenta asupra dezvoltarii testelor de
inteligenta. Influenta teoriei evolutioniste prin selectie naturala,propusa de catre Charles
Darwin,provine tot din Marea Britanie.Teoria lui Darwin a statuat continuitatea intre
animale si fiintele umane,prin urmare a condus la aparitia studiilor comparative in
psihologie. In aceasta perioada se acumuleaza un imens material faptic, se elaboreaza un
numar impresionant de lucrari monografice si de tratate si inevitabil apar orientari si
scoli divergente, de aceea este si numita intern contradictorie.
Dintre acestea putem sa amintim BEHAVIORISMUL , al carui fondator este
John B. Watson.El a reactionat impotriva traditiei psihologice din timpul sau si a
proclamat cu tarie psihologia fara introspectiesustinand ca intreg comportamentul este
rezultatul conditionarii si ca mediul inconjurator formeaza comportamentul uman prin

intarirea obiceiurilor specifice.Behavioristii considera ca fenomenele psihologice


debuteaza cu un stimul si inceteaza cu un raspuns, dand astfel nastere termenulului de
psihologie Stimul Raspuns.
Aproximativ in aceeasi perioada in care Watson intemeia Behaviorismul in
America,psihologia gestaltica apare in Germania.
Cuvantul gestalt inseamna forma sau configuratie iar psihologia
intemeiata de Max Wertheimer in 1912 era o psihologie interesata de organizarea
proceselor psihice.Primele experimente gestaltice vizau perceptia miscarii, in special
fenomenele phi.Desi psihologii gestaltisti din acea vreme nu au subscris la psihologia
introspectiei mai mult de cat a facut-o Watson,ei au exercitat o puternica opozitie fata de
behaviorism.Acestia nu au renuntat la tipul de introspectie libera care tindea spre numele
de fenomenologie.

O alta mare orientare este psihologia analitica psihanaliza

introdusa de medical vienez Sigmund Freud.


Majoritatea teoriilor lui Freud reprezinta interpretarea inconstientului, de baza in
aceasta teorie fiind conceptia conform carei dorintele inacceptabile(pedepsite,interzise)
din perioada copilariei sunt eliminate din constiinta si devin o parte a inconstientului
unde isi pastreaza influenta.
Metoda psihanalitica,reprezinta un mod de a ajuta ca dorintele inconstiente sa-si
gaseasca exprimarea.In teoria clasica freudiana aceste dorinte inconstiente sunt aproape
exclusive de natura sexuala.Accentul pus pe sexualitatea infantile a reprezentat una din
barierele care s-au impus acceptarii inca de la inceput a teoriei freudiene.
4.ETAPA CUNOASTERII STIINTIFICE INTEGRATIV-SISTEMICE este cea
de a patra etapa din evolutia psihologiei si a inceput cu cea de a doua jumatate a
secolului XX si este in plina desfasurare.
Ea se caracterizeaza prin asezarea studiului vietii psihice pe temelia
metodologica elaborata in cadrul ciberneticii si a teoriei generale a sistemelor.
O serie de lucrari publicate spre sfarsitul anului 1950 de catre Herbert Simon au
indicat modalitatea de simulare computerizata a fenomenelor psihologice, multe dintre
aceste probleme fiind refacute sub forma sistemelor de procesare a informatiei.
Un alt factor care a dus la schimbarea punctului de vedere al anilor 50 a fost
dezvoltarea lingvisticii moderne. Acest domeniu a fost intemeiat de Noam Chomsky a

carui carte Structurile Sintactice publicata in anul 1957, ofera bazele unei colaborari
active intre cercetatorii psihologi si cei lingvisti.Dupa aceasta data a urmat o dezvoltare
rapida a psiholingvisticii. Ca urmare a acestei dezvoltari, a avut loc inlaturarea opozitiei
transante dintre orientarile si scolile clasice si transformarea modelelor prezentate de ele
ca absolute si general-valabile,in modele relative si partiale,fiecare dintre ele oferind
elemente pentru realizarea unei integrari supraordonate. Desi pot fii si in prezent
intalnite

directii

si

orientari

individualizate,

ca

de

exemplu

cognitivista,informationala,functionalista,umanista,etc.,nici una dintre ele nu urmarest sa


se opuna antagonic celorlalte si nu pretinde a detine suprematia metodologica si
explicativa.
Asadar, putem afirma ca poarta urmatoarei etape din evolutia psihologiei umane
ramane larg deschisa.