FORMELE VIEII PSIHICE: CONTIINA SI INCONTIENTUL

Frecvent se spune c specificul psihicului uman este apariia contiinei. Dar exist
dou feluri de contiin: una implicit, primitiv, nedifereniat, care exist i la animalele
superioare i o alta reflexiv, contiina de sine, de eu, intr-adevr specific uman.
1. Contiina implicit
Contiina implicit este doar o contiin de ceva: vreau s traversez strada i deodat
vd un automobil ce se apropie repede ; m opresc, atept s treac. Am avut deci contiina a
ceva diferit de mine care m punea in pericol. Contiina implicit const intr-o separaie
confuz a fiinei mele de alte obiecte sau fiine. Astfel, vd o scar in faa mea i reacionez
pentru a o urca - ceea ce presupune o cunoatere a unui obiect diferit de mine i fa de care
tiu s reacionez.
O asemenea contiin o gsim i la speciile animale avansate. Cainele, ju-candu-se,
nu-i muc propria coad ori lab. El fugrete cu elan o pisic, dar se pzete de ghearele ei,
deci are contiina pericolului zgarieturilor.
Am observat comportamentul unei pisici urcate pe o magazie i care, aruncandu-i o
bucat de carne pe jos, nu indrznea s sar, ezita in mod vdit i a rezolvat problema srind
mai intai pe un gard apropiat i de acolo jos.
Ea a fost contient de pericolul lovirii ei de pmant; exist deci la pisic o apreciere
implicit a posibilitilor ei i a riscurilor.
Aa cum scrie psihiatrul H. Ey, contiina (implicit) este un fel de scen in care se
petrec evenimentele. Ea se constituie ca un mediu prin care noi accedem la tot ceea ce exist
i in care inchegm realitatea. Contiina e forma in care e trit orice fenomen. Ea ne plaseaz
intr-o lume real.
Este o structurare a tririlor prin care noi ne simim participani la tot ce se intampl
(ceea ce presupune o separare intre noi i celelalte obiecte sau fiine). Contiina implicit este
o contiin de ceva: ne simim prezeni intr-o realitate distinct de noi.
In strile patologice, de confuzie mental, bolnavii asist la tot ceea ce vd, fr a avea
sentimentul prezenei lor i fr sentimentul necesitii de a participa. Realitatea constituie un
spectacol strin de ei, de neineles.
O problem dificil o constituie visul in care ne simim participani la o lume pe care o
credem real. De aceea primitivii credeau c sufletul a participat realmente la cele visate i,
cand eful lor visa o vantoare norocoas, era felicitat de supuii si. in vis pare a avea loc o
iluzie de contiin, fiindc visul const intr-o rupere de realitate.
In concluzie, reinem: contiina implicit este o contiin in aciune, un camp al
prezentului i al prezenei noastre in lume. Ea implic separarea mea de lume i de ceilali.
2. Contiina reflexiv
Contiina reflexiv este caracteristic omului i const in contiina clar a unui eu
care acioneaz in mod responsabil. Contiina reflexiv nu exist la copilul mic, cci ea
presupune deplina contiin de sine i o dezvoltare a gandirii abstracte. Ea solicit existena
unei capaciti de discuie interioar. P. Janet vorbete de importana reaciilor noastre fa de
propriile noastre reacii. in cazul contiinei reflexive este vorba de o povestire ori o
comentare a propriilor aciuni. Eu mnanc grbit la mas, am contiina implicit a actului,
dar deodat imi dau seama c mnanc prea repede, de fapt imi comentez in limbaj interior
aciunea: e nesntos s mnanci prea repede" i continuu, diminuand ritmul. Deci contiina
reflexiv este o conduit suprapus, un comentariu propriu asupra reaciilor mele exterioare
ori interioare. H. Ey spune : A fi contient de ceea ce eu simt sau ceea ce eu vreau inseamn
a-mi verbaliza ideile, proiectele sau sentimentele i a dispune de ele". (Cand e vorba de a

dispune" de sentimente, afirmaia trebuie luat intr-un sens foarte larg, afectele fiind prea
puin influenate de raiune.)
Nu poate fi vorba de un centru al contiinei, nici al celei implicite, nici al celei
reflexive. Contiina presupune activitatea intregii scoare cerebrale, stimulat de formaia
reticulat care comand trezirea, atenia noastr.
Prin ce caracteristici putem distinge un act contient (inelegand prin aceasta prezena
contiinei implicite, prezente i la animalele superioare)? C.F. Graumann distinge mai multe
aspecte menionate in cele ce urmeaz.
a) Cand e vorba de animale (oarecii studiai de behavioriti) e edificator faptul de a
distinge intre excitani care e util i care e primejdios. Tolman precizeaz: cand animalul e pus
in faa posibilitii de a aciona in diferite feluri i el alege una din alternative.
La om se poate face distincie intre alegerea spontan, fr a cunoate motivul
(contiina implicit) i aceea bazat pe gandire (contiin reflexiv).
b) Poate fi considerat contient ceea ce este comunicabil. Cand cineva ne comunic
ceva anume, tim c e contient. Dac nu ne comunic, nu putem cunoate starea de
contiin. O asemenea caracteristic este discutabil: afazicul este contient de ceea ce tie,
dar nu poate comunica. Apoi exist comunicare neverbal. O feti care se inroete ne poate
informa asupra strii ei de spirit - de care ea ins poate s nu fie contient. In fine, in starea
de hipnoz subiectul poate spune multe, dar nu e in stare de contiin. incat acest criteriu este
unul relativ.
c) Cineva este contient cand este atent, cand observ ceva. Focalizarea psihicului
duce la contiin, o contiin cel puin implicit (observabil i la animale). Atenia la om
poate fi detectat i cu ajutorul electroencefalografului: apar undele beta. Atenia asigur o
orientare selectiv, contient. Dar dup cum in atenie gsim grade, i in ce privete
contiina exist diferite grade. Nu exist o separaie net intre contient i incontient.
Contiina i incontientul sunt extremele unui continuu.
d) Act contient este i cel premeditat, intenionat. Intenionat, nu in sensul lui
Brentano (considerand intenionat orice act care are un obiect), ci acela care urmrete
realizarea unui scop, dinainte reprezentat. Deci e vorba de contiina reflexiv. Premeditarea
conduitei, reflecia asigur plasticitatea ei, adaptarea la situaie i la mijloacele existente.
Apare principalul rol al contiinei, rolul de conducere adecvat. Prin aceast funcie se
manifest eficiena ei, faptul de a nu putea fi considerat inutil, un epifenomen.
Reaciile instinctive, necontrolate in mod contient, sunt rigide, automate i devin
insuficiente in situaii mult schimbate.
e) A fi contient mai e sinonim cu a ti, a fi contient de sine. Eu cunosc ceva : in fa
am cldirea universitii, dar totodat imi dau seama c aceast cunoatere ^ este a mea. Este
in afara de mine care o privesc. Este o contiin implicit care poate deveni oricand explicit.
Pot spune : Iat eu privesc universitatea aproape zilnic de 3 ani".
Lumea este perceput contient in sensul sesizrii ei ca nefiind in eul interior, ca ne
fcand parte din mine (dei imaginea ei se formeaz pe retin i in occipital). Progresul
contiinei umane, de la contiina implicit la aceea explicit (reflexiv) se realizeaz lent, in
copilrie. E vorba de formarea contiinei de sine, proces care se termin abia pe la 14-15 ani.
Destul de devreme copilul ii spune eu pot s...", dar mult mai tarziu va remarca eu
gandesc".