Legenda lui Oedip

Oedip, în mitologia greacă, a fost regele cetății Teba care, fără să vrea, și-a ucis tatăl și s-a căsătorit cu
mama sa.
Homer a povestit că soția și mama lui Oedip s-au spânzurat atunci când adevărul despre relația lor a ieșit
la iveală, deși aparent Oedip a continuat să conducă cetatea Teba până la moartea sa.
Conform unei versiuni a poveștii, Laios, regele cetății Teba, a fost avertizat de un oracol că fiul său îl va
ucide. În consecință, atunci când soția sa, Iocasta, a născut un fiu, Laios a poruncit ca bebelușul să fie
abandonat pe muntele Cithaeron. Un cioban a avut milă de prunc, iar apoi copilul a fost adoptat de
regele Polybus din Corint și soția sa, acesta fiind crescut ca fiul lor.
Ajuns la maturitate, Oedip a vizitat Delfi și, aflând că era sortit  să -și omoare tată l și să se căsătorească cu
mama sa, a decis să nu se mai întoarcă niciodată în Corint.
În timp ce călătorea spre cetatea Teba, Oedip l-a întâlnit pe Laios, care a provocat o ceartă în care Oedip
l-a ucis. Continuându-și drumul, Oedip l-a găsit pe Sfinx la cetatea Teba, care cerea tuturor trecătorilor
să rezolve o ghicitoare, iar cei care nu reușeau erau uciși. Oedip a rezolvat ghicitoarea, iar Sfinxul s-a
sinucis. Ca recompensă, Oedip a primit tronul cetății și mâna reginei văduve, mama sa, Iocasta. Cei doi
au avut patru copii: Eteocles, Polinice, Antigona și Ismene.
Mai târziu, atunci când adevărul a ieșit la iveală, Iocasta se sinucide, iar Oedip (conform unei alte
versiuni a poveștii), după ce își scoate singur ochii, pleacă în exil, însoțit de Antigona și Ismene, lăsându-l
regent pe Oedip, cumnatul său. Oedip a murit la Colonus lângă Atena, acolo unde a fost înghițit de
pământ și a devenit erou protector al țării, scrie Britannica.
Oedip apare în folclorul din Albania, Finlanda, Cipru și Grecia. Fără îndoială, povestea antică este
dramatică și intensă. Prin Seneca, tema a fost transmisă unei serii lungi de dramaturgi, inclusiv Pierre
Corneille, John Dryden și Voltaire. Mitul lui Oedip a fost extrem de popular în secolul al XX-lea, ducând la
crearea oratoriului „Oedipus Rex” al compozitorului rus Igor Stravinsky, „La Machine infernale” de
romancierul francez Jean Cocteau, dar și a operei „Oedip”, o tragedie lirică în patru acte scrisă de
celebrul compozitor român George Enescu.
Renumitul psihanalist austriac Sigmund Freud a ales termenul de „complexul Oedip” pentru a descrie
sentimentul de dragoste al fiului față de mama sa și de gelozie și ură față de tatăl său, deși acestea nu au
fost emoții care au motivat acțiunile lui Oedip sau care au determinat caracterul său în oricare dintre
versiunile antice ale poveștii.

Legenda Electrei

Fata tatii” și ”băiatul mamei” sunt mai mult decât două expresii uzuale care
capătă, de cele mai multe ori, conotații peiorative. Datorită lui Freud, ele își
găsesc și originea, fiind, desemnand de fapt, concepte extrem de interesante
din psihanaliză. Complexul lui Oedip (cunoscut drept Sindromul Oedip) si
Complexul Electra sunt mai mult decat doua denumiri pretențioase; sub
umbrela lor, se ascund explicatiile comportamentale ale fetitelor si baieteilor,
vis-a-vis de parintii de sex opus. 
Complexul lui Oedip, la origini – Care este mitul lui
Oedip?
Oedip este un nume sonor din mitologia Greciei Antice. Potrivit fascinantei
legende pe care Sofocle a și pus-o în scenă, Oedip era fiul conducatorului din
Teba, regele Laios. De teamă că Oedip îl va detrona, Laios îi porunceste unui
pastor să-l ucidă pe cel pe care îl recunoscuse drept fiu. Pastorul, însă, nu
respecta ordinul regelui și alege să îl crească pe Oedip ca și când ar fi fost
copilul său. Dupa ani și ani, Oedip îl ucide accidental pe Laios, fără să știe că
acesta era, de fapt, tatăl său natural și se căsătorește, în necunoșțință de cauză
față de această situație, chiar cu propria-i mamă.

Complexul Oedip & Complexul Electra

Complexul lui Oedip este sintagma atribuită unuia dintre cele mai interesante
fenomene psihologice. Potrivit specialiștilor, acesta desemnează o etapă de
atașament excesiv din partea copiilor vizavi de părinții de sex opus. Se pare că
manifestările sindromului Oedip au loc atunci cand cei mici se află în intervalul
de vârstă 3-6 ani.

De fapt, aceasta este perioada în care copiii își conturează identitatea sexuală;
cel mic va imita comportamentul părintelui de același sex și va dezvolta o
afecțiune aparte(chiar și erotică, spun psihologii) pentru părintele de sex opus.
Așa se explică, deci, că cei mai mulți dintre noi căutăm pe parcursul vieții,
parteneri care să semene -fizic și nu numai – cu părintele nostru de sex opus.

Complexul lui Oedip in viziunea lui Sigmund Freud

Despre complexul lui Oedip a scris însăși Freud, care a preluat această
denumire dintr-o piesa de-a lui Sofocle (intitulată ”Oedip rege”). În secolul XIX,
Freud face referire la existența unei dorințe sexuale pe care majoritatea copiilor
o dezvoltă pentru părinții lor (respectiv fetițele pentru tații lor, iar băiețeii
pentru mame). Potrivit marelui psihanalist, această pasiune apare în jurul
vârstei de 3-5 ani, poate chiar 6 – mai exact, în perioada în care copiii încep să
își descopere organele genitale și în care încep să dea semne de pudicitate.
Stagiul falic.La bază, acest concept se referă doar la atitudinea băiețeilor față de
mama lor. Concret, băiețeii încearcă să-și impresioneze mamele în mod
constant, în timp ce tatăl este văzut ca un rival în lupta pentru atenția și
admirația primită din partea mamei.

Complexul Electra în psihologia neo-freudiană

Ceva mai târziu a fost introdus și complexul Electra, care reprezintă competiția
de natură afectivă a fetelor cu mamele, pentru atenția taților. Cu toate că
fetițele simt nevoia de grija și de afecțiunea maternală, ele devin extrem de
geloase și de posesive în interacțiunile cu tații lor. Conceptul a fost mentionat si
dezbatut pentru prima dată în 1913, de catre Carl Gustav Jung și reprezintă o
viziune neo-freudiană în domeniul psihologiei. 

La fel ca și Sindromul Oedip, Complexul Electra apare la fetițele aflate în stagiul

falic (3-6 ani). Etapa falică este cea de-a treia din procesul dezvoltării
psihosexuale, din cele cinci faze, respectiv: orală, anală, falică, latentă, genitală.

Complexul Electra și originea sa mitică

Complexul Electra (sau Complexul Electrei) are, de asemenea, o origine mitică.
Personajul legendar Electra a pus la cale, împreună cu Oreste, fratele său, un
plan de răzbunare împotriva mamei lor, Clytemnestra și a partenerului acesteia.
Motivul răzbunării celor doi a pornit de la fapul că mama sa, alături de
partenerul ei, îl uciseseră pe tatăl lor biologic, pe nume Agamemnon.

Complexul Oedip și Complexul Electra nerezolvate

Deși manifestările acestor două complexe ar trebui să se estompeze pe măsură
ce înaintăm în vârstă, există și cazuri în care adulții încă prezintă semnele
specifice acestor condiții psihologice. Nerezolvarea Complexului Electrei sau,
după caz, al lui Oedip se concretizează în nevroze puternice și reprezintă chiar o
cauză a apariției tulburărilor de sexualitate (homosexulitatea).
Drept urmare, atât femeile cât și bărbații care rămân captivi simptomatologiei
acestor complexe pot dezvolta orietări fixiste asupra tatălui/mamei; acesta este
și motivul pentru care vor căuta parteneri sexuali care să se asemene, din
diverse puncte de vedere, cu părintele de gen opus.

Pentru soluționarea acestor probleme, este necesar tratamentul de natură

psihiatrică. Terapia cognitiv-comportamentală, dar și ședințele de psihanaliză
pot da roade. Totuși, pentru că nu există o rețetă a succesului în rezolvarea
complexelor despre care am vorbit astăzi, specialiștii recomandă terapiile
personalizate, care variază de la pacient la pacient.

Concluzii
Aceste două tipuri de manifestări comportamentale sunt obișnuite la copii mai
ales în perioada specificată mai sus (3-6 ani). 

Potrivit lui Freud, atât complexul Oedip cât și complexul Electra se încheie în
momentul în care copilul s-a identificat cu părintele aceluiași sex și și-a reprimat
instinctul sexual. Dacă în relațiile cu părinții copiii nu au trecut prin traume și
daca atitudinile părinților vis-a-vis de cei mici nu au fost nici prea prohibitive,
nici stimulative în exces, manifestările acestor concepte psihologice sunt
depășite.

Există, însă și cazuri în care complexul lui Oedip și complexul Electra generează
traume, caz în care apare așa-numita ”nevroză infantilă”.

Așadar, putem afirma că efectele lor se produc, mai mult sau mai puțin
conștient, pe parcursul întregii vieți.