Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DEFINIŢIE:
Doina este o creație lirică (vocală sau instrumentală), specifică poporului român, prin intermediul căreia se
exprimă în mod direct sentimente profunde, puternice (de dor, de jale, de înstrăinare, de revoltă, tristețe,
iubire, ură impotriva asupritorilor, regret, etc.). Sentimentele de dor, jale sunt specific românului, puternic
înrădăcinate în structura lui spirituală.
TRĂSĂTURI:
Fiind opera populară are caracter anonim (nu are un autor cunoscut), oral (s-a transmis din generație în
generație prin viu grai), colectiv (este opera mai multor autori anonimi talentaţi), sincretic (se imbină
muzica, poezia și dansul), tradiţional (reflectă mentalitatea, credinţele, tradiţiile, obiceiulrile poporului
român).
Se inspiră din viața poporului român, iar tema comuniunii omului cu natura este frecventă în doine,
deoarece omul din popor a resimţit natura ca pe cineva foarte apropiat care i-a oferit adăpost, care i-a fost
alături la bine şi la rău. Doina reflectă, de asemenea, atitudinea omului față de viață, faţă de moarte,
față de scurgerea timpului, faţă de asuprire, este expresia directă a unui sentiment de dor: dorul de
părinți, de casă, de mamă, de iubită, de natură, de pribegie etc. În funcţie de aceste trări exprimate, doinele
pot fi: haiduceşti, de jale, de cătănie, de înstrăinare.
Autorul anonim exprimă în mod direct, nemijlocit, profund și intens o varietate de sentimente, idei,
aspirații, întâlnim mărcile lexico-gramaticale ale eului liric, verbe şi pronume la persoana I şi a II-a, mai
ales dativul etic – exprimat prin formele neaccentuate ale pronumelui personal -mi ce nu are functie
sintactică, ci stilistică, aratând participarea afectivă a eului liric la cele ce exprimă: De-mi mai mângâ zilele.
Eul liric apare în diferite ipostaze: îndrăgostit (mândra, feciorul), haiduc, meditativ, revoltat. Este prezentă
confesiunea, autoexprimarea, subiectivitatea, iar monologul liric (adresat sau nu) este modul de
exprimare predominant.
Timpul prezent al verbelor arată că doina este o prezență constantă în sufletul românului, întreg neamul
românesc de-a lungul existenţei sale a vieţuit găsindu-şi refugiul sufletesc în creaţiile literare ale poporului
şi în mijlocul naturii ocrotitoare, care a vibrat la toate simţămintele lui.
Expresivitatea susține lirismul textului şi se caracterizează print‐o suită de figuri de stil variate şi imagini
artistice: personificări (a codrului, a doinei), epitete, enumeraţii, metafore, invocații retorice, paralelismul
sintactic (Procedeu de compoziție, specific în general poeziei populare, constând în succesiunea unor sintagme identice sau asemănătoare
ca schemă a structurii sintactice).
Doina se remarcă prin muzicalitate, acest lucru fiind reliefat prin elementele de versificaţie specifice:
versurile nu sunt, de obicei, structurate în strofe, sunt scurte, cu măsura de 6-8 silabe, rima împerecheată
sau monorimă, ritmul trohaic, dar şi folosirea refrenelor, a repetiţiilor, a aliteraţiilor ce asigură efecte
eufonice atât de necesare modalității de zicere a doinei –cântarea.
Oralitatea/Limbajul popular este evidenţiat prin muzicalitatea versurilor, cât şi prin prezenţa cuvintelor
regionale, arhaisme, dimnutive, cuvinte specifice mediului rural, pastoral, haiducesc. Întâlnim interjecţii,
enunţuri exclamative sau interogative ce subliniază caracterul oral şi popular şi conferă textului o
expresivitate aparte.
DOINA, argumentare
ALGORITM
Text suport Doina
1.Ce este sau ce conţine primul vers al doinei ?
2.Stabiliţi : a) măsura versurilor
b) rima versurilor
c) ritmul poeziei
3.Atestaţi şi extrageţi mărcile eului liric .
4. Alege sentimentele pe care eul liric le transmite în mod direct prin intermediul figurilor de stil şi al imaginilor artistic
DEZNĂDEJDE RECUNOŞTINŢĂ UIMIRE
NOSTALGIE PUSTIIRE ÎNGRIJORARE
RESEMNARE MULŢUMIRE NEDUMERIRE
REGRET DISPERARE DRAGOSTE
GROAZĂ ADMIRAŢIE BUCURIE
ÎMPLINIRE SURPRINDERE EXTAZ
STABILITATE ENTUZIASM MELANCOLIE
ÎNCÂNTARE TRISTEŢE AMUZAMENT
SPERANŢĂ INDIFERENŢĂ DURERE
- Acrostih (Poezie sau strofă în care literele inițiale ale versurilor, citite vertical, alcătuiesc un cuvânt