 Proiect prezentat de: Ceban Maxim

 Coordonator: Grosu Silvia

 Obiectul: Limba si literature romana
Doina este o creație lirică, vocală sau
instrumentală, specifică poporului român, în
care autorul necunoscut își exprimă în mod
direct sentimentele de dor, de jale, de
înstrăinare, de revoltă, tristețe, iubire, ură
împotriva asupritorilor, regret etc.
Tot doină este numită și o specie a literaturii
populare, aparținând genului liric, în care
autorul își exprimă sentimentele și
convingerile față de unele probleme ale vieții,
față de timp și natură și față de sine însuși.
Doina păstorească e un fenomen care apare mai tîrziu, care se referă la
începutul celui de al doilea mileniu. Urmele artei sincretice sînt păstrate − le
regăsim şi în doinele păstoreşti. Ciobanul interpretează melodia la fluier,
caval, tilincă, cimpoi. Cînd auzi o doină păstorească, îţi închipui cum
ciobanul cu oile coboară din munţii împăduriţi, unde se aud triluri muzicale
neîntrerupte, dar şi la cîmpie creîndu-şi un trai independent. Doina se cîntă
acompaniată la fluier de către un singur interpret şi simbolizează jalea
moldoveanului, care e singur în faţa sorţii. De aici toate luptele fratricide,
vrajba dintre fraţi, părinţi şi copii etc. Abia în secolele XIV-XVI la moldoveni,
ca şi la slavii de sud, care au avut de îndurat în urma invaziilor popoarelor
orientale, apar elemente ale creştinismului în creaţia orală. Deci, în secolul
XIII tradiţiile păgîne mai erau încă puternice.
Caracteristici:
-are caracter anonim (nu are un autor
cunoscut)
-are caracter oral (s-a transmis din generație în
generație prin viu grai)
-are caracter colectiv (este opera mai multor
autori anonimi)
-are caracter sincretic (se îmbină muzica,
poezia și dansul, poate fi cântată)
-are caracter tradițional
-are caracter expresiv
În funcție de sentimentele exprimate, doinele pot fi:
-de dor
-de jale
-de dragoste
-de înstrăinare
-haiducești
-păstorești
-de cătănie (militărie)
Exemplu de doina de dor:
 Plânge-mă, mamă, cu dor
Că ţi-am fost voinic fecior
Şi de grijă ţi-am purtat,
Ogorul ţi l-am lucrat,
Iar de când m-am cătănit,
Viaţa mi s-a otrăvit
Că tânjesc în ţări străine
Şi tot plâng gândind la tine.
Mult mi-e dor, mămucă, dor
De cel codru frăţior
Şi de stâna cea cu oi
Şi de cântec de cimpoi!
Mult mi-e dor, mămuca mea,
De cea mândră viorea
Care mă iubeam cu ea!
Mult mi-e dorul ne-mpăcat,
Şi mă-ndeamnă la păcat,
Să mă las de cătănie
Şi să fug la ciobănie,
Orice-a fi cu mine, fie.
 Doina de jale :
 Doină, doină, cânt de jale,
Când te-aud din depărtare -
Peste Dunăre, la mare,
Stânga pieptului mă doare
Că vii, doină, prea năvalnic,
Doină, doină, cântec jalnic...

Doină, doină din caval,

Mi te poartă val cu val
Ape limpezi de izvoare
Pân' la Dunăre şi mare;
Maică dragă-mi eşti tu mie,
Doină, cânt de voinicie...

Doină, doină, cânt român,

Nu te duce la străin! ,
Că nu te ştie cânta,
Nici te ştie îngâna,
Nu te ştie asculta,
Doină, doină, draga mea...
Doina pastoreasca
Foaie verde foi de foi,
De străin străin fusei,
Parte-n lume n-avusei
Nici de tată,nici de mumă,
Nici de surioară bună.
Și-am plecat din urmă-n urmă,
Prin străini mi-am făcut mumă;
Și-am plecat din piatră-n piatră,
Prin străini mi-am făcut tată.
Foaie verde peliniță,
Mă dusei la romaniță
Și-o găsii călugăriță
Cu fustuliţa cernită;
Și fusei la busuioc
Și-l găsii plângând cu foc.
DOINA DE CATANIE
 Roman verde ca stejarul,
Rad de dusmani si de moarte!
Sa-mi traiasca armasarul
Si prin glonti sa ma tot poarte!

Sai, voinice, si necheaza

Ager, falnic ca un zmeu,
Caci am inima viteaza
Si credinta-n Dumnezeu!

Cat mi-a sta mana voinica

Pe-a mea pala ostaseasca,
N-aiba grija de nimica
Tara mea cea romaneasca!
 DOINA DE HAIDUCIE
Sub poale de codru verde
O zare de foc se vede,
Iar la zarea focului
Stau haiducii codrului,
Nu stiu zece sau cincisprece
Ori peste suta mai trece,
Ci mi-si frige un berbece,
Dar nu-l frige cum se frige,
Ci-l infige in carlige
Si-l intoarce prin belciuge
Ca sa-i fie carnea dulce.
Sub umbra de paducel
Voinicii mananc din el
Si din gura zic astfel
 DOINA DE DRAGOSTE
 Măi bădiţă, floare dulce,
Unde te-aş găsi te-aş smulge,
Şi-acasă la noi te-aş duce,
Şi te-aş răsădi-n grădină,
Şi te-aş secera cu milă;
Şi te-aş face stog în prag,
Şi te-aş îmblăti cu drag;
Şi te-aş măcina mărunt
La morişca de argint;
Şi te-aş cerne
Prin sprâncene,
Şi te-aş frământa-n inele,
Şi te-aş da inimii mele
Să se stâmpere de jele...
DOINA DE INSTRAINARE
Și-mi pare rău că n-am trecut
să văd cum păru-ți înălbește,
Mamă, tată! Timpul crunt
bucuriile-mi răpește.
Nu mai simt ce-i mângâierea
care ne-o dădeai odată,
Mamă, tată! Doare rana
și tot plâng îndurerată.
Acum nici poarta nu mai știe
cum e s-atingi al său zăvor,
Mamă, tată! E tot mai rece,
iar voi oftați, stând pe pridvor.
Doina culta o poti deosebi de cea populara prin
niste caracteristici foarte simple.Caracteristicile
doinei culte sunt:
-are autor cunoscut(ex."Doina", de Octavian
Goga)
-modul de expunere predominant este
descrierea
-are versuri,strofe,rima, ritm, picior metric si
masura.
Ca scriitori de doine sunt cunoscuti autori ca:
Mihai Eminescu,Octavian Goga,Blaga, Vasile
Alecsandri . etc.
Va multumesc
pentru atentie