( sala amenajată ca un studio TV.

Un elev: - Camera, motor. 1,2,3, începem!

Suntem în emisie directă la canalul Pro „TV Drăgănești”.

P.1. Bună seara, dragi oaspeți, și bine v-am găsit în acest local drag
sufletului fiecăruia dintre noi.

P.2. Vă propunem o oră plăcută de răgaz cu genericul:

“Dela lume adunate, la Andrei depănate.”

Vă salută Adrian…

P.1. Și Adriana.

(pe fondalul unei melodii lente)

Adriana: - Vreme trece, vreme vine,

Obiceiul obicei rămîne

Însă roata vieții s-a schimbat,

De casa mare am uitat...

Adrian: - Prin restaurante, baruri,

Cafenele și iar baluri

Care-i rostul vieții adevărat?!

Adriana: - Astăzi vom încerca să dezlegăm tainele ce țin de vechile

tradiții și obiceiuri ale neamului nostru, într-un stil mai contemporan, mai
modern, în barul nostru „La Andrii” în incinta Liceului Teoretic „ Vasile
Alecsandri”.

Adrian: - Adriana, ce frumos nume! Dar te-ai gîndit vreodată de provine

numele tău?
Adriana: - De nenumărate ori mi-am pus această întrebare.

Adrian: - Păi, să știi că numele Adriana provine tot de la Andrei. Iar

Andrei semnifică bărbăție și curaj. Unii bătrîni spun că Andrii a fost un
proroc, om bătrîn. Se povestește că a fost pe la războaie. Alții spun că
Andrii a fost născut de o mamă care n-a dorit ca el să vină pe lume. De
cum la născut l-a și aruncat în apă – să-l înnece valurile, să-l mănînce lupii,
căci iazul în care îl aruncase era în pădure. Ea s-a gîndit că n-a mai ști de
dînsul decît pîntecul unui lup sau peștii din iaz. Însă mare e Domnul și pe
toți îi păzește. Niște fete care se aflau din întîmplare acolo, au văzut acestea
și au scos băiețelul din apă. L-au învelit și l-au adus acasă. Băiețelul era
bolnav, doar nu-i glumă să stai în apă în zi de iarnă. Fetele l-au dus la o
babă să-l lecuiască cu buruiene și descîntece. Bătrîna după ce l-a lecuit, a zis
că va fi om cu noroc și va putea prezice norocul altora. Fetele l-au crescut
mare. S-a făcut un flăcău frumos și deștept fără pereche. Și mai avea ceva
deosebit – prezicea norocul fetelor în semn de recunoștință că l-au salvat.
Lupul a prins mare ură pe fetele care l-au salvat pe Sf. Andrei. Împreună cu
cei din sămînța sa, dă tîrcoale pe la casele oamenilor, dar mai ales la cele
cu fete nemăritate. Și le sfîrtecă vreo oaie. Se zice că la Sf. Andrii nu se
lucrează, că este zi primejdioasă. Se sărbătorește.

Adriana: - Hai s-o sărbătorim și noi!

Adrian: - Să facem legătura cu sala.

Bună seara, cum vă numiți?

Cum sărbătoriți Sf. Andrii?

Adriana: - Știți ceva despre această sărbătoare?

Adrian: - Acest nume l-ați pus la întîmplare?

Adriana: - Mai aveți bunei și străbunei cu acest nume?

Adrian: - Știe cineva cum se sărbătorea înainte Sf. Andrei?

Adriana: - Cunoaște-ți careva vrăji?

Adrian: - Mulțumim frumos pentru cele relatate. Cred că ne-au fost de mare
folos.
Adriana: - Astăzi avem ca oaspeți formația modernă: „Zbînts” !!!

(Formația modernă „Zbînts” cu dansul și cîntecul „Alors end dans”.)

Adrian: - Îi avem în platou ca invitați pe mătușa Paraschița, moș Andrii și

nepoata lor Ileana, care ne vor dezvălui tainele vrăjitului, ăn casa lor mare.

Mătușa: - Aracan de mine ce zile am ajuns! (Își face semnul crucii.) Toți
cîntă și dansează răp. Dar înainte era mult mai simplu. Ne adunam la
șezători, depănam fuioarele, cîntam cîntece, cu o hrincă de pîine ne astupam
foamea și eram sătui atît sufletește cît și trupește. Acum moda s-a schimbat,
dar nicidecum nu pot să uit ce ma învățat mama și bunica mea. De Sf.
Anndrii ne adunam la casa unei fete și eram curioase să aflăm care prima
se va mărita și de unde-i va veni ursitul. Ia să vă spună mătușa ce vrăji
făceam cînd eram tînără, ca să știe tot tineretul de astăzi.

- Ilenuțo, vino la mine!

( se aud strigăte)

Un băiat: - Hai măi Costache, strig-o pe Ileana, ori ne ducem pe celălalt

deal.

(vin cu o poartă improvizată în spate)

Costache: - Ileană! Ilenuț-o!!! N-aude, dă să-i cîntăm un cîntec!

Cîntecul “Ieși, Ileană, pîn-la poartă”.

Costache: Ieși, Ileană, pîn-la poartă,

Ilenuț-o, Leano fa!

Ce, n-auzi cîinii cum latră?

Ilenuț-o, Leano fa!

Ilenuța: Îi aud și chiar îi văd

Lam-di-ri-di-ri-di-ri-di-da.

Dar pe tine nu te-aștept.

Lam-di-ri-di-ri-di-ri-di-da.
Costache: Ieși, Ileană, pîn-la poartă,

Ilenu-țo, Leano fa!

Ce, n-auzi cucul te cheamă?

Ilenu-țo, Leano fa!

Ilenuța: Îl aud și chear îl văd

Lam-di-ri-di-ri-di-ri-di-da.

Dar pe tine nu te-aștept

Lam-di-ri-di-ri-di-ri-di-da.

Costache: Ieși, Ileană, la fîntînă,

Ilenuț-o, Leano fa!

S-aud oile la stînă,

Ilenuț-o, Leano fa!

Ilenuța: Le aud și chear le văd,

Lam-di-ri-di-ri-di-ri-di-da.

Dar pe tine nu te-aștept,

Lam-di-ri-di-ri-di-ri-di-da.

Costache: Dar să-ți spun Ileană, drept

Ilenoț-o, Leano fa!

Eu pe tine te aștept,

Ilenuț-o, Leano fa!

Ilenuța: Vrei să-ți spun, bădiță, drept

Lam-di-ri-di-ri-di-ri-di-da.

Nu pe tine te aștept,

Lam-di-ri-di-ri-di-ri-di-da.
Ileana: - De unde ați luat măi nătărăilor, poarta asta?

Un băiat: - Hei, de la Catincuța lui Ion a Vădănii.

Ileana: - Și unde aveți de gînd s-o duceți, măi?

Un băiat: - Știut lucru, la rîpă!

Băieții: - Bună seara, lele Paraschiță!

Un băiat: - Bine te-am găsit sănătoasă în seara asta!

Mătușa: - Bună, bună seara! Bine ați venit și poftim de intrați. Fetele s-or
vrăji, iar voi le-ți ține de urît. Ia-a ședeți pe laiță și ascultați cum se
petrecea înainte Andriiul. Hai, fetelor, faceți-le loc băieților. Ei, da eu un lucru
eram să uit. În casa mea, am ascuns o cunună de usturoi. Cine o găsește,
aceea va fi regina sărdătorii. Ia să vedem cine-i mai norocoasă!

(Fetele caută cununa. O găsește Ileana).

Ileana: - Mămucă, am găsit cununa!

Mătușa: - Da unde ai găsit-o?

Ileana: - Tocmai pe horn, mămucă!

Mătușa: - Păi, fetelor, cu gazda și pereții țin. (Mămuca îi pune Ilenei cununa
de regină.)

Mătușa: - Fiindcă ai găsit usturoiul, haideți să ungem cu el parii de la gard,

poarta, grajdul de la vite, chiar și coarnele de la vite, ușa, ferestrele, ca nu
cumva să vină un strigoi, sau vreo haită de lupi.

(Fetele se apucă de lucru, iar baba comentează. Le întreabă dacă au uns

peste tot.)

Ileana: - Ați terrminat lucru fetelor?

O fată: - De-acum nu ne mai temem!

O fată: - Fetelor, ia descălțați-vă pantoful drept și hai să-i aruncăm peste

casă. Mîine dimineață i-om căuta și, dacă v-or cădea cu gura în sus,
înseamnă că vă ve-ți găsi perechea pînă la anul; dacă vor cădea altfel, nu
vă ve-ți mărita.
Mătușa: - Ian, puicuțele mele, să vă-nvețe mămuca altă vrajă. Luați cîte un
braț de lemne și duceți-l în colțul celălalt, iar Gheorghe le va număra la
fiecare. La care dintre voi lemnele o să fie cu pereche, aceea anul acesta o
să se mărite, care nu va avea pereche, va aștepta pînă la alt Andrii.

(Fetele ia cîte un braț de lemne, iar Gheorghe le numără la fiecare fată și

le spune cine se va mărita și cine nu.)

Gheorghe: - Maricică, nu te mai măriți anul acesta.

Maricica: - Ei mare poznă, lasă-mă că încă sunt mică.

Moșul: - Văd că de măritat și de însurat e devreme încă. Dar de cîntat

sunteți bune?

O fată: - Ei, moș Andrii, o facem cît ai zice hop!

Mătușa: - Moșnege, hai ascultă cîntecul și mai vezi ce ai de făcut pe-afară!

Cîntecul: “Sa dus cucul de pe-aici.”

1. S-a dus cucul de pe-aici

Și și-a lăsat puii mici

Mă-i cucule blestemat

De ce puii ți-ai lăsat. Cucule.

2. I-am lăsat într-o grădină

Să-i crească maica străină

Mă-i cucule blestemat

De ce puii ți-ai lăsat. Cucule

3. I-am lăsat cu-o turturea

Ca să-i îngrijească ea

Mă-i cucule blestemat

De ce puii ți-ai lăsat. Cucule.

 4. Iar cînd cucul a venit

Puii mari el și-a găsit

Mă-i cucule blestemat

De ce puii ți-ai lăsat. Cucule.

Mătușa: - Lenuțo, nu l-ai văzut pe ghiujul cel bătrîn, pe unde s-o fi rătăcit?

Un băiat: - Pe la fete mari!

(Se aud bătăi la ușă)

Ileana: - Uite, mîcă, cine-o venit! Mărioara lui Petru Șchiopu și Olița lui
Pricoche.

Olița: - Ei s-a așternut un omăt că abia am ajuns.

Mătușa: - Hai, veniți și vă vrăjiți cu noi!

(Urmează vraja „Găluște la mîță”.)

O fată: - Bunica mea mi-a spus, că pe vremea ei fetele se vrăjeau astfel: se

adunau cîteva fete, își făceau fiecare cîte o gălușcă, apoi le puneau pe toate,
la rînd, pe prag. Chemau mîța și ziceau: „La care a merge mîța întîi, aceea
prima are să se mărite.”

O fată: - Da eu știu altă vrajă, “Lătratul cîinilor”. De Sf. Andrei, la 12

noaptea, trebuie să te urci în cireș, să asculți din ce parte bat cîinii și să
zici: „D-incotro or bate cîinii, încolo m-oi mărita.”

O fată: - Ei, dacă-i vorba de măritat, i-a rămas mamei numai zestre să-mi
facă! Las-să facă zestre, că zestrea pe toate le astupă, ea și pe dracu îl pupă.

Cîntecul: „Și-a zis mama că mi-a da”

1.Și-a zis mama că mi-a da, Cînd m-oi mărita, /2ori

Douăzeci de perne moi, O zis că mi-a da,

Toate pline cu gunoi, Cînd m-oi mărita. /2ori

2.Și-a zis tata că mi-a da, Cînd m-oi însura, /2ori

 Douăzeci de poloboace, O zis că mi-a da

Fără fund și fără doage, Cînd m-oi însura. /2ori

3.Și-a zis mama că mi-a da, Cînd m-oi mărita, /2ori

Douăzeci de perne mari, O zis că mi-a da,

Toate pline cu țînțari, Cînd m-oi mărita. /2ori

4.Și-a zis tata că mi-a da, Cînd m-oi însura. /2ori

Covățica de la pîine, O zis că mi-a da,

Și hlanțugul de la cîine, Cînd m-oi însura. /2ori

5.Și-a zis mama că mi-a da, Cînd m-oi mărita. /2ori

Douăzeci de perne mici, O zis că mi-a da,

Toate pline cu furnici, Cînd m-oi mărita. /2ori

O fată: - Mătușică, hai mai spune-ne o vrajă.

Mătușa: - Ei ștrengărițelor, numai la asta vi-i gîndul. Bine, bine, da numai

luați seama să nu intre moșneagul, că de mă prinde... dați-vă cu trei pași
înapoi, întoarceți-vă și nu vă uitați.

(Fetele se mai întorc, mătușa se revoltă, mătușa amestecă într-o oală cu

citorul.)

Mătușa: - (vrăjește) Ciocălică, ciocălele,

Ce fetițe frumușele,

Să le vrăjească mîca pe ele,

Grădina cu nouă colțuri

Pasăre cu nouă ciocuri,

Cu nouă aripi zburătoare,

Cu nouă picioare umblătoare

Eu mișc lacul,

Lacul mișcă racul,

 Racul mișcă dracul,

Dracul mișcă norocul.

Să vă ia băiat frumos,

Harnic și sfătos;

Pe unde va merge,

Pe unde va trece,

Pa unde va umbla,

Pe tine te-a căuta.

O fată: - Nu credeți, fetelor, că și eu m-am vrăjit și tot nemăritată am rămas.

Mătușa: - Nu vă grăbiți la măritat, că și sita cît e nouă stă în cui, da pe

urmă ajunge și sub laiță.

(intră moșul dansînd cu un ulcior cu vin în mînă.)

Mătușa: - Ei, ghiuj bătrîn, ai sosit? Acum se vine? Pe unde ai umblat?

Casa-i plină de musafiri și tu umbli și semnezi condica la crîșmă. Ce,
matincă ai flămînzit, de-ai tras acasă?

Moșul: - Nu, babă, m-am întîlnit la barul lui Andrii cu un ansamblu

moldovenesc „Măi, Măi”, tare, măi, mi-o plăcut mie, și i-am poftit la noi în
ospeție.

(se improvizează în stil răp)

„Bădișor cu pălărie”

1. Cine urcă-n deal la vie /2 ori

Ionel cu pălărie / 2 ori
Hei, hei, hei, hei.
2. Pălăria-i de mătase / 2 ori
Și mălaiu-i după casă / 2 ori
Hei, hei, hei, hei.
3. Un- se duce, Un- se duce / 2 ori
La Smaranda la răscruce / 2 ori
Hei, hei, hei, hei.
 4. Dar mîndruța e frumoasă / 2 ori
Vrea s-o ieie de mireasă / 2 ori
Hei, hei, hei, hei.
5. Bădișor cu pălărie / 2 ori
Ia-mă și pe mine – n vie /2 ori
Hei, hei, hei, hei.
6. Eu, Lenuș-o te-aș lua, / 2 ori
Dar o am pe mîndra mea / 2 ori
Hei, hei, hei, hei.

Mătușa: - După cum văd, sunteți din generația nouă. În tinerețe eu cîntam
alte cîntece.

(mătușa începe a cînta)

„Douăzeci de primăveri”

Douăzeci de primăveri,

Mi-ai adus bade mai ieri...

Moșul: - Lasă, babă, bine că nu le uită, hai ședeți și voi cu noi, poate vă vor
prinde bine cele auzite.

Un copil: - Dar noi nu avem nevoie să ne ghicim. Tineretul de astăzi e mult

mai deștept, noi ochim direct în țintă:

- Frumoasă,
- Automobil propriu,
- Cont în bancă,
- Tată- director de firmă!

Moșul: - Și dacă firma dă faliment?

Un băiat: - Îi rămîne casa cu 3 etaje!

Moșul: - Asta mai zic și eu însurat!

Mătușa: - D-apoi măi, nu banul îl face pe om, ci dragostea și buna

înțelegere! Asta încercăm să-i convingem pe toți.

O fată: - Hai, băieți, să ne așezăm!

 Vraja „Verigă și perie.”
(În scenă iese o fată)

O fată: - Pun străchinile jos, sub o strachină, cu fundul în sus, pun veriga,
sub alta peria.După aceea voi voi muta străchinile dintr-un loc în altul. Dacă
acolo-i veriga, m-oi mărita după un flăcău, dacă-i peria - m-oi mărita după
un moșneag.

Un băiat: - În lumea asta mare

Totul s-a scumpit.

Numai dulcea sărutare,

La fete s-a ieftinit.

(Cîntecul: „Te aștept bădiță.”)

Un băiat: - Fetelor, mi-am adus și eu aminte o vrajă pe care am auzit-o

de la bunelul. Se spune că trebuie să te duci noaptea la țarcul ori la
tîrla oilor și, repezindu-te pe necăutate în mijlocul turmei, să-i legi la o
oaie o fundiță. Dimineața te duci și te uiți cum e oaia; dacă-i bătrînă, și
ursitul îți va fi bătrîn; dacă-i tînără – tînăr; frmoasă – frumos; albă – bălan;
neagră – smolit; nărăvașă – sever; dacă-i berbec – te vi mărita degrabă; iar
de-i oaie – trebuie să mai eștepți.

Vraja “Trei inele.”

(iese în față cu o strachină de făină și trei inele)

O fată: - Am aici trei inele: unul de aur, unul de argint, unul simplu. Dacă-ți
nimerește cel de aur, soțul va fi bogat, dacă-ți nimerește cel de argint, soțul
va fi așa și așa, iar dacă-ți nimerește cel simplu, bărbatul va fi sărac.

O fată:- Al meu va fi sărac!

O fată: - Iar al meu potrivit.

O fată: - Iar al meu putred de bogat!

Moșul: - Ian, fetelor, nu vă mai ghiciți atîta. Toate o să vă măritați cînd vă

va veni timpul, că: Sutele mărită slutele,

Dar moșia și momîia!

 Hîrtoapele mărită toantele,

Iar ponoarele – chiar și chioarele,

Numai fețișoara, mărită fetișoara!

Ei, fetelor să vă povestesc cum m-am întîlnit eu cu baba me.

Mătușa: - Nu mai trăncăni la toată lumea!

Moșul: - Femeia mea a spus cu mulți ani înainte că eu am s-o iau. Ei, da
eu am zis că numai ea să fie în sat, că n-am s-o iau. Cum? N-am să găsesc
eu altă fată? Numai pe dînsa?N-am s-o iau! Dar ce i-i scris omului – aceea-i.

Ea a pus la un Andrii peste pîrîu punte. Dinaintea casei era un pîrîiaș. A

pus un par peste pîrîu și a spus: „Mamă să mă lași să dorm, să visez! Să
nu mă scoli.”

Au pus punte trei fete: ea, soră-sa și încă una. Ssoră-sa l-a visat pe cumnatu
Mihai, cealaltă a visat cai, și nu s-a măritat. A mea m-a visat pe mine. Mi-a
spus că eu am s-o iau și gata. Eu am vrut s-o iau pe alta. O mai jucam
cîte o dată. Pămînt avea destul: o falcă de pămînt, și hai că s-o iau. Îi
gospodină, neamurile o vor. Da a mea rîdea: „De la cununie are să se
întoarcă și tot pe mine are să mă ieie.” Și așa a fost!

Un băiat: - Ia uitați- vă băieți, cine vine! Smărăndița popii (fiica popii)! (Se
apropie de ea) Smarandă, de ce n-ai venit la Andrii? A, te temi de vrăji? Da
de măritat vrei?

Costache: - Nu scapi, Smarandă, cu una cu două în seara asta!

Frunză verde de smochină

Treci, Smarandă, la fîntînă

Hai, ia loc pe buturugă,

Lumea vrea să te audă.

Smaranda: - Foaie verde busuioc

Să vă cînt, sau să vă joc?

Un băiat: - Hai, mai zii un cîntecel

Să-mi alin dorul cu el.

(Cîntecul: „Sînt o fată frumușică”)

Un băiat: - Iar acum următorul cine vine în locul Smarandei?

Un băiat: - Mergea odată un țigan prin pădure noaptea, dar era fricos de n-
avea pereche. Se temea tare de lupi, ca să nu-l mănînce. Ca să se sperie lupii
de dînsul, a început să vorbească singur.

Mătușa: - Mă, da nu-i mai bună gluma ta ca a mea!

O fata – Am o juncuta,

In frunte cu stelute,

In spate cu pacate,

In sale cu gresale,

In pintece cu descintece.

Un copil – Cred ca-i capra lui Dominte, care fuge si n-o poate prinde.

Un copil – Moara lui.

Un copil – Caruta.

O fata – Stativele si covorul. Ce-i asa de greu nu-nteleg.

Mosul – Foaie verde iasomie

Mi-o venit rindu si mie.

Matusa – Ma-i zii o ghicitoare.

Mosul – Eu ghicitori nu prea stiu, dar pot sa va spun o cimilitura. Ia-n

care repeta dupa mine?

Capra calca piatra

Piatra crapa-n patru

Crapa-i-ar capul caprei

Cum o crapat piatra-n patru.

(incearca cineva dar se incurca)

Ileana – Mamuca, se aude cintatul cocosilor.

 Matusa – Ei, dragii mei, iata ca s-a sfirsit sarbatoarea Andriiului. Toate
vrajile isi pierd puterea.

Ileana – Cum asa, sarbatoarea s-a sfirsit si eu nu am cintat? Da sa va

cint si eu.

(cintecul „Mi-a adus badita flori”)

O fata – Fetelor, am iutat cu totul de casa. E tirziu, cum am sa ajung eu

acasa?

Un baiat – Lasa, Domnica, te iau eu la mine, ca maica-mea te vrea de

nora. Si-apoi si mie imi placi!

O fata – Ei, nu mai spune!

Un baiat – Ai sa vezi. Daca nu vrei de buna voie, am sa te fur, dar tot a

mea o sa fii.

Costache – Ei, matusa Paraschita, vad ca vrei sa zici sa ne ducem acasa.

Dar daca e de dus, ne ducem cu cintec.

(ingina un melodie)

Toti – La revedere matusa Paraschita!

(Toti ies din scena luindu-si ramas bun. Apar prezentatorii.)

Adrian – Din cele ascultate si din cele auzite am ajuns la concluzia ca

cea mai potrivita zidire de barbat pentru o femeie ar fi – tacut ca un
peste, tare ca un taur si cu o situatie de leu.

Adriana – Ai inteles corect.

Adrian – Cu adevarat sunt frumoase sezatorile petrecute in casa mare a

unui moldovean, care o intineresc, o insenineaza, o inveselesc.

Adriana- Moldoveanul in casa mare se naste, creste, plinge, se bucura.

Trecind prin timp, ne framinta o vesnica intrebare –

Adrian – In mine este-un viitor.

Adriana – Si un trecut in mine este.

Adrian – Dar ce am fost pin-a fi dor,

Adriana – In mreaja asta de poveste?

Adrian – Ii felicitam inca o data pe toti Andriii cu ocazia zilei lor sfinte
si le uram multi sfinti inainte!

Adriana – Suntem un neam mic, dar cu multe traditii, obiceiuri si datini.

Acestea au fost doar unele secvente din traditiile petrecerii sarbatorii de
iarna Sf. Andrii, caci precum se stie, cite bordeie – atitea obiceie.

„Bordeias”

1. Bordeias cu usa-n vale

Tu ma faci sa vin calare
Refren
Hei, bordei, hei, hei, hei
Bordeias, bordei, bordei, mai.
2. Bordeias cu usa-n jos
Tu ma faci sa vin pe jos.
3. Bordeias cu usa-n sus
Tu ma faci sa vin descult.