Lui Eminescu, de Ion Bănuţă

Marea cheamă împăratul

Poeziei înserării

Şi durerea se răsfrânge

În nemărginirea zării.

Luna, vechea lui copilă,

Toarnă-argintul în durere

Şi pe fruntea lui de geniu

Pune umbre de tăcere.

Noapte! Eminescu doarme

Şi seninu-i joacă-n geană,

Numai marea în restrişte

Plânge plâns de cosânzeană.

Împăratu-n togă neagră,

Stă pe tron în slava mării,

Iar eu cat în valuri cheia

Poeziei şi-a visării.

La marginea mării (În memoria lui Eminescu), de Mircea Micu

Te-am înălţat cu faţa către mare,

Să-ţi fie somnul blândă alinare.

Dar chipul tău frumos cioplit cu dalta

Nu-ncape-n apa zărilor-înaltă.

De-aici, târziu, spui versul tău de seară,

Şi vântul îi şopteşte peste ţară;

Şi codrii, treji, îşi înfioară creanga,

Izvoare râd, se tânguie talanga...

Şi marea-n jurul tău, clocotitoare,

Îţi cântă îmblânzită la picioare;

Şi pescăruşi-ţi vin – de ochi aproape –

Şi tu-i adormi cu focul de sub pleoape.

Iar noaptea, din statuie urcă -n spaţii

Luceafărul spre-nalte constelaţii.

Lui Mihai Eminescu, de Victor Eftimiu

Şi floarea teiului e-n toi

Furtunile se potoliră

Mai freamătă măiastra liră

Mai cântă Eminescu-n noi.

Prelung ne-ajung şi ne străpung

Frânturi de simfonie gravă,

Ca din adâncuri de dumbravă

Ecoul cornului prelung.

A fost odată ca-n poveşti

Un trubadur cu fruntea clară...

În înălţimea selenară,

Mihai, de unde ne priveşti?

Ce căi lactee ţi-au întins?

În ce noian de vâlvătaie

Unde luceferi de-ntretaie

Veghează ochiul tău nestins?

Slăvită pomenirea fie-i

Acelui ce s-a stins la fel

Cu Puşkin, Mozart, Rafael,

În tinereţea bărbăţiei!

Pe mâini subţiri şi buze reci

Să-şi cearnă toamna trandafirii...

Deschisă-i poarta nemuririi...

Prin arcul de lumină, treci!

Lui Eminescu, de Petru Popescu

Fiindcă astăzi este ziua ta,

Cum ieri a fost şi mâine o să fie,

Şi calendarul iar se va mira,

Neaşteptând festiva-i mărturie,

Dă-mi ochii tăi aducători de gânduri

Să nu-i întorci cu sila în trecut

Şi să te miri cum orele în rânduri

În spatele-amintirii n-au crescut.

Căci pentru tine a rămas deschis

Orice avânt şi orice-ntors din cale,

Şi pizmuim îndeplinitul vis

Că zilele sunt toate ale tale.