române”(Constantin Noica) Careu educativ La 15 ianuarie, în anul 1850, într-un sat binecuvântat – Ipoteşti, înconjurat de câmpii cu flori rare şi păduri, s-a născut acela care mai târziu a devenit geniul tutelar al culturii neamului românesc – Mihai Eminescu.
S-a remarcat în literatura română prin poezia sa plină de
emoţie şi vibraţie vitală, opera sa devenită recunoscută în întreaga lume, poezii pentru toate vârstele: copii, adolescenţi, maturi. Lungu Alexandrina Poezia ” O, mamă”
Deşi a devenit atât de renumit, perfect şi idealizat,
Eminescu s-a simţit singur o întreagă viaţă. A iubit în taină, a suferit îndeajuns, a plâns tăios, refugiindu-se departe, în sânul naturii, acolo unde pădurea i-a fost mumă, iar izvorul – tată.
Bleandură Silvia Poezia ”Iubind în taină”
Goluță Cristina Poezia ”Când amintirile”
Mihai Eminescu s-a înscris în durata eternă a poporului
român. Romantic prin însăşi structura sufletească, poetul 1 reprezintă un model al măiestriei limbii şi versificaţiei. Neamțu Valeria Poezia” De-aș avea” Dolgan Elena Poezia” De-or trece anii”
„Eminescu este un poet cu o viziune cosmică şi metafizică.
(...) Peisajele lui nu sunt doar fragmente de univers, sunt metafore ale lui. Panasiuc Alina Poezia”Și dacă”
Eminescu este „marele copac, din care toţi ne tragem. (...) toţi poeţii români au un ideal şi o măsură. „Oameni ca Eminescu răsar la depărtări de veacuri în existenţa unui popor”
Morozov Natalia Poezia”Îmi amintesc”
„Pentru noi, Eminescu este, într-un anumit fel, întruparea însăşi a acestui cer şi a acestui pământ, cu toate frumuseţile, durerile şi nădejdile crescute din ele... şi cât timp va exista, undeva în lume, un singur exemplar din poeziile lui Eminescu, identitatea neamului românesc este salvată”, spunea Mircea Eliade.
Deleu Tatiana Poezia”Criticilor mei”
Eminescu a rămas în istoria literaturii române o figură
emblematică, un etalon de frumuseţe genială, talent inedit, har dumnezeiesc. Şi astăzi se mai aude, la umbra plopilor închinaţi spre soare, un ecou plin de disperare care ne cheamă la o dragoste eternă.
Cântec ”Pe lângă plopii fără soț”
Rămâi, Eminescu, poetul rătăcit în codru, acolo unde
singurătatea ta şi-a făcut sălaş. Rămâi, Eminescu, în sufletele noastre şi ajută-ne să tindem către absolut.