Padurea, in poezii si povesti

Padurea de Alexandru Macedonski

“Nimica n-are ca pădurea mai multe farmece s-atragă

Un suflet ce iubeşte taina frunzişelor cu umbră dragă

Şi nicăieri nu poţi mai bine de lumea-ntreagă să te pierzi

Decât pe-ngustele potece sub bolţile cu frunze verzi.”

Fiind baiet paduri cutreieram de Mihai Eminescu

“Fiind băiet păduri cutreieram

Şi mă culcam ades lângă izvor,

Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam

S-aud cum apa sună-ncetişor:

Un freamăt lin trecea din ram în ram

Şi un miros venea adormitor.

Astfel ades eu nopţi întregi am mas,

Blând îngânat de-al valurilor glas.”

Noapte in ploaie de George Toparceanu

“...Mai sus, la poalele pădurii,

Se-mbină umbrele-n coroană

Şi ca-n poveste se deschide

În faţa noastră o poiană:

 Mesteceni albi, cu ramuri goale,

Pe margini codrul adormit

Şi-n raza lunii, risipite,

Căpiţe mici de fân cosit...”

Pinul singuratic de Alexandru Mitru

“Se spune ca un pin crestea candva la margine unei paduri.Pretutindeni erau doar frati de-
ai lui.Cand venea primavara,adia un vant hoinar care sufla usor printre ramuri.Atunci,toata
padurea canta si cantau toti fratii in cor.In miezul verii,cand soarele ardea,acolo in padure era
racoare si miros de rasina.Calatorii osteniti gaseau loc de popas in acel loc racoros.Toamna se
porneau ploile,iar suvoaiele de apa se scurgeau in vale si padurea ramanea
neclintita.Iarna,viscolul batea zadarnic.Toti pinii erau acolo, si puterea viscolului se potolea in
ramurile lor.”

Parfumul Padurii de Mirela Pete

“Padurea nu este doar un labirint - la propriu - pentru cine nu o cunoaste si se abate de la

potecile batatorite si marcate, ci este si un labirint de emotii vii… Un fosnet de frunze imi spune
ceva, o adiere de vant poate aduce un parfum care sa-mi evoce anumite amintiri, un trosnet de
crengute imi poate da de veste ca un animal e undeva aproape… Lumini si umbre se succed fara
o anume ordine si privirea poate juca feste. O plimbare prin padure este o adevarata poveste.
Imi aminteste mirosul din copilarie, cand auzeam povesti cu feti frumosi care fugeau de
vrajitoare si aruncau in urma lor piepteni cu dinti desi din care cresteau paduri inalte menite sa
intarzie vrajitoarea cea rea din urmarirea ei, imi evoca adapostul haiducilor Andri Popa, Iancu
Jianu dar si al lui Robin Hood.”