O furnică

1.O furnică mică, mică 2. Mărunţica de făptură

Dar înfiptă, va să zică, Duse, harnică la gură
Ieri, la prânz, mi s-a urcat O fărâmă de ceva
De pe vişinul uscat Care-acasă trebui
Pe picioare, pentru căci Aşezat în magazie
Mi le-a luat drept nişte crăci. Pentru iarna ce-o să vie.

3. Un' te duci aşa degrabă

Gândul meu mâhnit o-ntreabă
}ncă nu te-ai lămurit
Că greşeşti şi-ai rătăcit?
Cu merinda îmbucată cravată
Şi mai ai până-n chelie
Două dealuri şi-o bărbie
Te-ai suit până-n.
Nu vrei tată să-ţi arăt
Cum iei drumul îndărăt?

4. Să-ţi mai pun o întrebare

E aproape de culcare;
Unde dormi, aici, departe?
Intr-o pagină de carte?
S-ajungi virgulă târzie
Într-un op de poezie?

5. Mă gândesc ce-i de făcut

S-o feresc de neştiut,
Ingrijat de ce-o să zică
Maica stareţă furnică
De-o lipsi din furnicar,
Şi-o aşteaptă în zadar.

1. Completează ciorchinele:

însuşiri însuşiri

PERSONAJE
omul furnica

acţiuni acţiuni
 2. Selectează din poezie aspectele care au caracter de ficțiune.

Furnica este
„înfiptă”.

Realitatea
O furnică se urcă
pe piciorul cuiva.

3. Construieşte personificări, pornind de la modelul oferit mai jos :

Florile plângeau cu lacrimi amare.

a) Buburuza ...................................................................................................................

b) Greierașul ..................................................................................................................

c) Fluturele ...................................................................................................................