Fişă de lucru

În pădurea Petrişorului de M. Sadoveanu

1. Identifică elementele naturii şi vieţuitoarele pădurii descrise în fragmentul din

manual şi apoi completează tabelul următor:

Elementele naturii Vieţuitoarele pădurii

Pădurea musculiţe

2. Completează coloanele următoare cu imaginile artistice corespunzătoare:

Imagini vizuale Imagini auditive Imagini dinamice

.................................................. .................................................. ..................................................

................................................. ................................................. ..................................................

................................................ .................................................. ..................................................

.................................................
............................................. .................................................. ..................................................

.................................................. ...................................................
In padurea Petrisorului de Mihail Sadoveanu

Era pe la sfârşitul lui august, şi pădurea

Petrişorului, bătrână şi nestricată de mână de
om, îşi desfăşura tăcută bolţile de frunzişuri.
Urca domol coline trăgănate, se ridica departe
într-un pisc prăpăstios, în vârful căruia săgeta
spre cer un brad vechi, care vestea cel întăi,
printr-un şuiet adânc, sosirea vânturilor. Aşa
urca lin spre asfinţit, şi de pe cerul răsăritului
soarele începea să-i pătrundă ascunzişurile.

În ţihla măruntă de la margine,

lumina se cernea în ploaie deasă
şi caldă de raze; roiuri de
musculiţe se roteau ici-colo,
ţesându-se într-un joc grăbit;
sticleau în lumină, pe urmă
dispăreau. Un grangur sta
nemişcat pe o ramură de fag
întinsă spre soare ; îi sticleau
penele ca gălbenuşul oului;
întindea din vreme în vreme
gâtul şi da drumul unei
fluierături gâlgâite, care trezea
un răsunet lung în urmă, în
ramurile pădurii. Paseri
mărunte, stropite cu felurite
culori, se chemau de pe vârfuri
de nuieluşe mlădioase; erau
stigleţi cu pete de sânge, piţigoi
rotunzi cu pene cenuşii şi negre,
cintezi cu piepturile cărămizii.
Se priveau cu ochişori sticliţi ca
vârfuri de ace, deschideau
pliscuri şi fărîmau melodios
chemările, fâlfâiau apoi uşurel,
şi-n urmă-le nuieluşele se
clătinau, tremurându-şi frunzele
lucii.
Înfiorarea vieţii mărunte se strecura prin marginea aceasta de pădure, ca-n orice
dimineaţă de vară. Zboruri de gâze cu aripi străvezii, cu aripioare albastre se
încrucişau, fluturi jucau pe deasupra ierbii dese, în care începeau să se
îngrămădească miresme calde. Şi într-un covru scurmat în pămînt, între frunze şi
păiuş, sta un iepure roşcat, pitit pe labe, cu urechile lăsate pe spatele gheboşat. în
mângâierea căldurii dormita ; îşi lumina ochii deodată, apoi îi întuneca încet şi-şi
mişca botul crăpat, ca-ntr-un vis.
Pe cărări, înlăuntru, era încă umezeală. Numai ici-colo, mişcarea vieţii: răzbătea o
chemare nedesluşită moale, stânsă; o gârneaţă subţire se clătina încet; foşneau un
timp foile galbene ale anilor trecuţi.

Pe la amiază începu un glas de corn să adie din poiană în poiană. Bătaia copoilor
răspunse răsunător: chiaf! chiaf! Se auziră şi voci omeneşti. Şi pe poteci, din
lumină, intrară, cercetând cu ochii desi şurile, doi oameni. Unul era «boierul» ; se
cunoştea după îmbrăcămintea de postav verde, după pălărioara cu pană de gaiţă,
după puşca curată şi lucitoare, fără cucoaşe. Era un bărbat tânăr încă, cu faţa plină,
roşcovană, cu puţină mustaţă bălaie, cu puţin pântece. Un om bine hrănit, cu
obrazul mulţămit şi cu ochii veseli. Celălalt, pădurarul, era un zdrahon nalt şi
spătos, cu mustaţa groasă, întunecoasă, dar cu privirea limpede şi senină. Avea
taşcă cu nasturi de alamă la şold, în stânga, şi ducea în cumpănă o puşcă sub
cocoaşele căreia, ca să nu ruginească oţelele, pusese câte-un petec de blăniţă de
iepure.