Fiind biet pduri cutreieram

de Mihai Eminescu Fiind biet pduri cutreieram i m culcam ades lng isvor, Iar braul drept sub cap eu mi-l puneam S-aud cum apa sun-ncetior: Un freamt lintrecea din ram n ram i un miros venea adormitor. Astfel ades eu nopi ntregi am mas, Blnd ngnat de-al valurilor glas.

Padurea
de Alexandru Macedonski Nimica n-are ca pdurea mai multe farmece s-atrag Un suflet ce iubete taina frunzielor cu umbr drag i nicieri nu poi mai bine de lumea-ntreag s te pierzi Dect pe-ngustele potece sub bolile cu frunze verzi. Frumos e muntele ce-nal spre ceruri fruntea lui semea, Frumos e cmpul ce se-ntinde ca i o mare de verdea, Frumoas, marea linitit sau cu talazul rzvrtit, ns nimica cu pdurea nu poate fi asemuit.

In padurea Petrisorului
de Mihail Sadoveanu

Era pe la sfritul lui august, i pdurea Petriorului, btrn i nestricat de mn de om, i desfura tcut bolile de frunziuri. Urca domol coline trgnate, se ridica departe ntr-un pisc prpstios, n vrful cruia sgeta spre cer un brad vechi, care vestea cel nti, printr-un uiet adnc, sosirea vnturilor. Aa urca lin spre asfinit, i de pe cerul rsritului soarele ncepea s-i ptrund ascunziurile.

In padure
de Calin Gruia

Cand au trecut pe sus randunelele, copacii incepusera sa prinda zugraveala noua. Artarii bateau arama, plopii se muiau in galben, paducelul si ciresul salbatic furau cate ceva din taria amurgurilor, pe cand stejarii abia isi patau frunzele cu praf de rugina. Teiul risipea bani de aur alb, ulmii se intunecau, iar maciesii insirau margele rosii la marginile potecilor. De la o zi la alta, culorile se schimbau, se amestecau, de parca dinadins un pictor zanatic umbla pe la fiecare frunza cu o pensula fermecata. Multe din aceste podoabe cadeau in iarba verde si frageda pe langa boturile calde ale vacilor, care pasteau cuprinse de nepasare si intelepciune. Unele dimineti erau pline de luceferi, altele de neguri dese.