Haiku de Matsuo Basho

incursiune in lumea copilariei....intoarcere la puritate... acorduri

Am poposit
într-o trecătoare de munte
tocmai deasupra unei
ciocârlii.

Bujor de iarnă
şi fluierar care spui atâtea -
cuc al zăpezilor.

Din marginea drumului

hibiscusul s-a lăsat
păscut de cal.

În coliba mea
tot ce pot sa vă ofer e
că ţânţarii sunt mici.

Liniştea
Adânc pătrunsă-n pietre.
Ţârâitul greierelui.

Zeul - absent;
frunze moarte - gramadă.
Pustiu.

O primavară nevăzută de oameni -

pe spatele oglinzii
un prun înflorit.
Câţi fluturi
nu şi-au fluturat cărarea
de-a curmezişul zidului!

Norii, când şi când,

Acoperă luna
Împrospătând lumina privirii

Pinul din Karasaki

mai mult decât florile
sub valul de ceaţă.

Creanga-uscată,
corbul-de-asupra:
seară, toamna.

Dacă în universul acesta răsar flori, eu am încredere în el.

Fiecare zi este o călătorie, iar însăşi călătoria este casa noastră.

În zorii zilei
peşti albi licărire albă
lungă de-un deget.

Uneori norii
Aduc odihna
Celor ce admiră luna

Pe marea întunecată
ţipătul unei raţe sălbatice
albeşte vag
p-această potea
ocolită de drumeţi
amurg pasager

Viaţa mea toată:

Frunze purtate de vânt
În prag de toamnă.

Măturând grădina,
mătura uită
zăpada.

Ploaie de primavară -
sub crengile joase
stropi rari, greoi.

Bolnav la drum.
Un vis veştejit
Rătăcind mai departe.

M-am întors
zărind un arbore uriaş:
munţii verii

Subt burniţă,
nalbele
deschid un cer senin.

Păsările nu cunosc
Floarea numită fluture.
Cer de toamnă.
balta cea veche —
sunetul unei broaşte
sărind în apă

În roua strop cu strop

de întinările de aici de jos
m-aş putea spăla.

A treizecea noapte fară lună

criptomeri de o mie de ani
ce-i înşfacă ciclonul.

Mireasma de orhidee
pe aripi de fluture
s-a mutat.

Liniştea lacului...
Ţuşti, plici!...
Sunetul liniştii.

Vântul de toamnă
Bate deşi
Castanele nu-s coapte.

Fluturele îşi parfumează

aripile cu mireasma
orhideei.

Întreaga familie in vizită la cimitir -

părul nins,
bastoane în mână, sprijin
O floare neştiută
de pasări şi fluturi:
cerul toamnei.

Nu căuta să calci pe urmele înaintaşilor. Caută ceea ce au căutat ei.

Ancient CHINA : On loving lotus

Lotus on four sides and willows on three,

Half a pool of autumn water reflects a hill.
Distant fragrance is all the more delicate and fresh.

Zhou Dunyi, Song dynasty

Lotus pe patru laturi și sălcii pe trei,
Jumătate un bazin de apa de toamna reflectă un deal.
Parfum Distant este cu atât mai delicată și proaspătă.

Zhou Dunyi, dinastia Song

Kawai Sora (1648-1710) cu un poem care crează o atmosferă picturală remarcabilă:

Când aici, când colo / printre şirurile de orz / fluturele...

Volumul Miresme de orhidee

Haikuri de Matsuo-Basho
Sperietoare
Pe dâmb cu lan de orez-
Uitată. Folos!

Trecător prin lumi

Cât scutirea pe vremea
Ploii lui Sogi

Mare - agitată
Departe peste Sado
Calea laptelui

Pisica doamnă
Creşte subţire torcând
Iubire şi orz

Turbată mare,
peste insula Sado,
raiul pe valuri

În seară şi zori
Lângă Matsushima!
Îndrăgostitul

Face sarmale
În frunzele de bambus
Degetul prin păr

Veni şi-un cerb

Când s-a născut Buddha
Pătat ca acel

Moartea lui Buddha

Mâinile-n rugăciune
Sună-n picături
Aş vrea să albesc
În pulbere de rouă
Lumea de colburi

În bobi de rouă
Aş dori să limpezesc
Lumea căzută

Ai vrea să vezi iar

Singurătatea? Frunză
Din copac ceţos

noaptea e oarbă...
aspru vânt învăluie
bătrânii cedri

După Ise Shrine

Buddha intră-n nirvana
ascuns după zid

Templu-n ruină
povestea lui tristă
în scoică de-adânc

în straiele noi
altfel simt, şi trebuie
să văd ca altul

scăzut refluxul...
rochia sălciei în
noroi puturos

Salcia verde,
curgând în noroi şi
valul către larg

cascada cleştar
sade in clipocire
cad pini inutili
pinul înclinat...
adaugă cascadei
darul inutil

Noaptea întreagă
Pinul lui Shiogoshi
Bulgări de lună

Vreme de arat
doar cânt de sădit orez
din satul întreg

Sădit orez, cânt

de ţară mai mândru ca
poemul vestit

Luna ţese
Aer de primăvară
Adulmec de fruct

Aer fierbinte
Peste iarba-n zăpadă
Val de cositor

Primăvară! De
Nouă zile e lumea-
Câmpuri şi munţii !

E primăvară!
Un deal fără nume în
pâcla subţire.

Oh, primăvară!
Un muncel fără nume
În pâcla din zori

Iar primăvară!
Îi gătesc calea-
Prunii şi luna.

Din orice parte

Petale de cireş în
Găoacea cu lac

Sub al lui Buddha

Chip florile de mai par
Obositoare.

Cireşul fără frunze,

Bătrân ca o femeie fără dinţi,
Bobocii in floare,
Grijulii cu tinereţea lor.

Nobil ce pare
şi indiferent la flori
albastrul stejar

Stejarul nobil
pe deal, şi când cireşul
este în floare

De primăvară
ropot ajuns sub copaci
doar mici picături.

De primăvară Ropot
prin acoperiş,
Şuvoi de viespe.

În ploaia caldă,
Micile frunze răsar
din sâmburi ascunşi

Drumul soarelui
nalbe! se-ntorc către el
prin ploi de mai.

E primăvara
Pe sfârşit, păsări ţipă
Ochi plini de lacrimi

Nici flori, nici lună,

şi el bea sake, sake...
Singur ca un cuc!

Clopotele tac.
Miresmele persistă.
Seară perfectă!

Fetiţa-n copac,
Florile-i cad în adânc
Pământului dar.

La vechiul templu,
e creştetul florilor;
om călcând orez.

E primăvara --
Floarea de prun ascunsă
După oglindă.

Cu miros de prun,
brusc soarele trece de-a
Lungul muntelui.

Foarte scurt licăr

De flori în copaci
Noaptea pe lună.

Prin crengi de piersici

"Florile pretutindeni,"
Lumini de cireş.

Miezul de noapte
Brusc a dispărut privind
Floarea de cireş

Din orice ungher

petale de cireş vin
spre lacul Biwa

Ţigla templului Kannon*

acoperiş zboară departe in nori
de flori de cireş
(Bodhisattva al Milei)

Din aceşti copaci -

în salate, supe
cad flori de cireş.

Umbre de cedru, spre

Muntele Yoshimo
flori de pe cireş.

În drumeţie,
Dormind sub flori de cireş,
Mă simt jucând Noh.

La umbra florii
ca şi în dramele Noh
somn de călător

Norii de cireşi!
E clopotul din Ueno
sau Asakusa?

Clopotul tace.
Dar armonii vin încă
Din flori către noi.

Tot mai vreau să văd

Lucind în aceste flori
Faţa unui zeu

Pe sub streaşină,
Răpiţi în floarea de prun,
Bâzîie ţânţari

Mănunchi de trifoi
Valuri fără risipă
Rouă-n picături.

Luna tăcută
Pe ceruri fără casă
Suma în vară
În picoteală,
Picioare de perete
Rezemate reci.

Pepene galben
În roua dimineţii,
Proaspăt nămolul.

Umed cu rouă
Şi murdărit cu nămol,
Pepene rece

Vechiul eleşteu:
o broscuţă brusc sare,-
sunetul apei.

Broscoiul în lac --
o frunză cade fără
foşnetul undei

Vechiul lac;
broasca.
Pleosc!

Pe bătrânul lac
O broască plonjează în
Sunetul apei

Lună de vară -
Bătăile din palme,
Vestesc zorile.

Râul Mogami,
Cerul arzând peste tot
Cade în mare.

Galben tunetul-
Petale de trandafir
Vin în cascadă.

Azalee de
Gheaţă, călugăriţa,
Coperiş de stuf.

La trei luni după ce-am văzut

Florile de cireş
Am venit să văd splendide
Trunchiuri de pini gemeni.

Liniştea casei,
Ca somnul meu leneş
În aer tare.

De iunie nori,
Urcă încet spre vârful
Arashiyama.

Laţul sepiei
Visuri ale lunii sunt
Împrăştiate.

Vara prin lume;

Plutind pe valurile
Lacului dormind.

De var-odaia,
grădină şi munte ca
noi la plimbare

E Awesome
Frunzele nu se mişcă
Pădurea verii

Ierbile verii!
Toţi şi toate uitate
De vechiul soldat.

Ierbile verii:
Din visul imperiului
Tot ce-a mai rămas.

Mănunchi de iarbă
Este tot ce-a mai rămas
Din vis de soldat.

Ploi de iunie
Adună cu grăbire
Rîul Morgami.

Salon de vară
Fericiţi intră şi ies
Munte, grădină.

Ziua fierbinte
măturată în mare
de râul Mogami

Licăr de fulger: Prin

întuneric bâtlan
Ţipă în noapte.

Pe drum înfloresc
Trandafiri sălbatici în
Gura calului

Paznicul de drum
Ingrădeşte iarba de
Calul meu trudit

Calul meu peste

Câmpuri de-a dreptul –Oh, ho!
Sunt şi eu peisaj!

În ploi cenuşii
Nalba urmează ascuns
Drumul soarelui

Iederă- n picuri
Pe deasupra zidului
Şi câţiva bambuşi
Chemând furtuna.

Câţi preoţi
Şi dimineţi de glorii
S-au stins sub pinul
Etern ca o lege?

Pe drum de munte
străin poartă-mi inima-
asprul violet

Trec înălţimea
Proba muntelui, răpit
De liliachiu.

privind cu grijă,
traista ciobanului sub
gard înfloreşte

mii de petale
munte de roze cade-
vârtej de sunet

Muntele rozei
Cade petale acum,
Către cascadă?

Tremur petale
Pe munte de trandafiri
Ţipând de vârtej?

Istorii prelungi
Cu florile de irişi -
Drumul vieţii

Crinii! Numai
tulpini, Numai
flori.

Albina venind
Din adâncul de bujori
Porneşte cu greu

Svelt, atât de svelt

Lujer cade sub rouă-
Galbenă floare
Cei care strigă
Crescându-şi copilaşii,
Ştiu oare de flori?

Sfârşit, am cătat
Un han de ţară, dar văd
Floarea glicinei

Aura din zori-

Toată ziua în
poartă- fulgerul
legat.

Bucuros dejun
în compania de vis
a zorilor clari

Nimbul zorilor
floarea, păzind porţile
vechilor garduri

smocuri de trifoi - se
leagănă dar nu cad
picuri de rouă

Flori sub soarele

secerişului-ciudat
fluture spre zbor.

Fără venire
Către fluture, toamna
Numai pentru viermi

Toamnă târzie
Şi această omidă
Încă nu zboară

Omidă
în cădere
dar nu fluture
Orice rafală,
schimbă locul pe sălcii
fluturelui mic.

Pe mal alburiu,
aripă de fluture
e amintirea

al fluturilor…
zbor este totul, în câmp
însorit şi alb

zborul de fluturi
pe câmpuri însorite
asta e totul

Vrei să mă mai vezi?

Sunt singur cuc seara
Asta de toamnă.

Fermă ca o gheară
Cade toamna,
Trebuie să-mi iau iar drumul,
Adio, prieteni.

Adio, vechi evantai.

Am scris pe el.
Ce pot să fac, să-l frâng
La capătul verii?

toamna acesta
de ce-aş mai îmbătrâni
nor spre pasăre

de ce mă tot duc?
toamna aceasta precum
pasărea spre nori

această toamnă
dor de veştejit ce sunt
pasăre şi nor
familia mea-
bastoane păr alb
printre morminte

Ziua morţilor
azi vine iar fum
de la cremator

lacul cu lotuşi
neculeşi de pe mâluri
Ziua morţilor

Ziua lui Buddha

Mâini rugătoare
Sunet de rozar

a te gândi pe
tine cum nu ai conta-
ziua morţilor

noaptea întreagă
vântul de toamnă sună
dincolo de munţi

ce clar sunetul
ecou din Carul Mare
le umple toate

luat în palme
se face lacrimi fierbinţi
îngheţul toamnei

Roşu strălucind
necruţătorul soare
vânturi de toamnă

Vânt de toamnă
N-a cruţat în tristeţe
Tulpina de dud

Vânturi de toamnă
Deschiderea uşilor
Voce stridentă

vânt de toamnă
ca desişul câmpului
pragul lui Fuwa

oameni netrainici
la Poarta Fuwa casă
cu straşini de lemn

oase călite
numai gândind la vânt şi
îmi străba trupul

în aparenţă
e vremea recoltelor?
ierbi din pălării

pentru sensibili
ce e copilul lăsat
in vântul toamnei

vorbind tare mi-s

buzele reci de gheaţă
în vântul toamnatic

vântul toamnei
câtă singurătate
pe-al Isei altar

merg întruna merg

chiar de cad bolnav pe câmp
de fraged trifoi

tocmai acum şterg

inscripţia de rouă
clopul de bambus

culori de toamnă
fără oala cu supă
rumenă, nici atât!

întoarce-te din
drum, sunt prea singur astă
toamna târzie

Munte de piatră
mai alb decât pietrele
vânturi de toamnă

Somn de-mprumut
de la sperietoare
îngheţ de noapte

de-a lung de drumeag

mergând fără nimenea
seară de toamnă

toamnă târzie
omul de după uşă
ce face oare?

adio la toţi
adio-mi spune mie
toamna în Kiso

Nu mor încă nu-i

Sfârşitul drumurilor
căderea nopţii

Toamna e aici
inima mi-e pictată
pe patru jitii

noapte de toamnă
dureros se destramă
povestea noastră

pietre zvârlite
din vulcanul Asamo
furtuni de toamnă

Al crizantemei
Miros în grădină o
Sandală roasă

153
zi numai ploie
toamna iute închide
poarta cetăţii

bananul toamna
ploaia picură-n jgheaburi
ascultând noaptea

plecând toamna cu
toate mâinile goale
castani murmură

Castanii Kiso
Pentru orice trecător
O amintire

Candele-nalţă
Pe ruini de morminte
Castan înflorit

Mă duc înapoi
Spre excrocii urbelor
Mult acri castani

Castanii lângă streşini

În splendide flori trec
neştiuţi
pe lângă cei de lume

Vântul toamntic
Mai bate încă verde
murmur de castan
Vântul cascadei
Bate atât de verde
Murmur prin castan.

De atâta verde
şi-ar aminti un lucru
ardeiul iute

La Nara pietre
proapete crizanteme
vechi statui Buddha

Dimineaţa la
Ceai călugăr împăcat
De crizanteme.

Crescând subţire
crizantema a-nflorit
fără nici un rost

O crizantemă
Albă prinsă în ochi
Nici un fir de praf

Crizantemele
Flori deschizându-se în
Pietre şi apă

Frigul de toamnă
Şi mâna aruncând coji
Vineţi castraveţi

Nu mă imita
Nu suntem feliile
Din melon şi mosc

Ureche de pin
Ciupercă-n straniu copac
Cu o frunză-n el

Sat îmbătrânit
Încât nu-i o singură
Casă fără prun

Toamna începe
Mare lăstari de orez
în câmpuri verde

slabă inima
toacă alge uscate
nisip între dinţi

strângând la paie
putere să ne ducem
părţile noastre

pe acest munte
spune-mi durerea sa
cartoful miner

după flori toate-s

lăsate pentru haiku
păstăi glicină

Toamna ajunsă
Marea şi câmpurile
Toate încă verzi
Aspră ridichea
Ce îmi muşcă stomacul
Simt vânt de toamnă

Nu vrei să revii?
Sunt tot singur asemeni,
Serii de toamnă

Păsări şi fluturi
Nu ştiu floare-nfloreşte
Cerul de toamnă

Ciudată floare
Pentru păsări şi fluturi
Cerul tomnatic

Toamna aproape
Inima prinde-a visa
Ţesute cămări

Mistreţii şi tot
Furtună în rafale
Bate de-a lungul

Vântul de toamnă
Mai alb ca stâncile în
Munte de stâncă

Mersul pe drumuri
Nici ţipenie de om
Seara de toamnă
Pe aceste drumuri
Nu merge nimeni acum
Căderea nopţii

De-a lung de drumuri

Nu-i suflet decât seara
De toamnă acum

Pe drumul întreg,
Un călător nu zăreşti
Amurg de toamnă

drumul meu-
nimeni pe cale
e toamnă, se înserează

Întâia zi din an:

Singurătatea vine
Toamnă în amurg

189………….

Frigul ce a fost
Am dormit în linişte
Împreună jos.

Ploi reci de toamnă

Şi perdea peste Fuji,
Privirii plăcut.

Furtună iarna
Peste crângul de bambus
Uitat în pace

I-aş strânge în mână

Dar vor dispărea
În focul lacrimilor mele
Corzi îngheţate
Ploaie de piatră
Omoară pe cineva
În Pasul Pietrei

Trezit în noapte
Lumina e scăzută
Ulei îngheţat

Ploaie de iarnă-
Miriştile câmpului
A înnegrit-o

Străbătând câmpuri,
îngheţată-n sandale,
umbra-mi s-a târât

Trezit în noapte
cu sunet de borcane
crăpând de gheaţă

Flori îngheţate
rugăciuni glaciale
lungi ecouri reci

Pe-al vacii şopron

Ploaia mare de iarnă
Cocoşul rege.

Prazul de iarnă
S-a albit întrutotul -
Doamne, ce frig e!

Ploaie de iarnă
şi chiar pentru maimuţă
o pelerină

Singur în iarnă
în lume o culoare
şi sunet de vânt

Doar călător sunt

ăsta fie-mi numele
ploaia de iarnă
204

Singur în iarnă
stau epuizat lângă
uitata poştă

Zi de Anul Nou
fiecare singur cum
amurgul iarna
Călătoria
prin lumea trecând
clar de Anul Nou

Capătul de an,
Din lumea schimbătoare
Mătură toate

Prima zăpadă
e destulă să-ndoaie
frunza narcisei

Prima zăpadă
frunzele narciselor
se-ndoaie sub nea.

Zăpada dintâi
De-ajuns e să îndoaie
Narcisei frunza

Calul priponit;
Zăpada îngheţată
pe ambele scări.
Prima zăpadă
Pe jumătatea de pod
Căzând alene

Pe suprafaţa
Sfântă a gheţii luce
Castă zăpada

214

Lumini în pătrar
Amurgul pe pământuri
Flori în leşie

Vino ca să vezi
adevărul florilor pe
solul sărac

Omăt de - Anul Nou

ah, iată, tocmai destul
rupe narcisa

luciu de gheaţă
flori-zăpadă-nflorită
clară oglinda

privind zăpada
săgetă de lumină
feţe beţive

miros de-orhidee
pe aripi de fluture
respiră mereu

Ochi, fluturaşe-
E târziu, avem mile
Şi mile de mers

Un fluturaş cu
Aripe boltite
În macul cel alb

Ascultă, nu vezi
camelia de apă
cum se-ndoaie

Ploaie ceţoasă;
Azi e fericit Fuji,
Munte nevăzut.

Chiar un mistreţ e
Împins în furtună cu
Altele toate

De vânturile
Din Fuji ne mai distrăm.
Din trecut Edo.

Tremură-mi barba
încet strigătul meu va
fi vânt de toamnă

227

scuturând groapa
vocea mea numai lacrimi
vântul de toamnă

Somnul călare
Departe luna-n lung vis
Ceaiul fierbinte

unde e luna?
cum clopotul în templu
adânc în mare

Luna s-apară
cu darurile nopţii
mâini pe genunchi

Zdrenţe nori negri

Risipiţii prin noapte
Munţii în lună!

Decojind orez
copilul se uită la
razele lunii

copil de ţăran
decojind orez stă să
privească luna

Nori pleacă şi vin

dând tuturor răgazul
să vadă luna

Nori din când în când-

aduc norocul şi timp
de-a vedea luna

Câmpul cu braţe
covor întinde după
culesul lunii

Curvă, călugăr
acelaşi acoperiş
luna pe trifoi

Acum văd chipul

bătrânei părăsite
doar luna cu ea

Cocoşul ţipă
prin crengile de bambus
luna străluce

Lucirea lunii
toată noaptea mă poartă
pe lângă cel iaz

luna m-abate
împrejurul lacului
noaptea întreagă

din drumul lunii

ceea ce mai rămâne
doar patru vânturi

Vierme sub lună

Încet sapă-n tăcere
caverne-n castan

Toţi prietenii mei

Văzând lumina lunii
un buchet urât

Din privitorii
lunii la vechiul templu
nu-i un chip frumos

stând, privind luna

la mesele întinse
niciunul frumos
Luna e ghidul
Vino la mine pe drum
Spune hangiul

un nor trecător
se-opreşte în înalt din
privirea lunii

păr ca al lunii
cu mâinile pe genunchi
târziu în noapte

măsurând acum
cu totul altfel simţim
vederea lunii

dormind în templu
faţa severă privind
e chipul lunii

e lună plină
şapte cânturi şi marea
ea vine cântând

copil de ţăran la
decojit orezul
priveşte luna

vestita lună!
rotocoale pe baltă
până la ziuă

limpede luna
un călugăr o poartă
cu el pe nisip

culesul lunii
berbec din ţara de nord
cer în mişcare

lună de toamnă
la porţile enorme
coama fluxului

flux de la Kiso
neadunată încă
recolta lunii

mările-albastre
valuri din vin de orez
deseară luna

E lună plină
fluxuri de nămol, spumă
vin val spre ţărâm

La templul Mii
rugă pentru dorinţă
azi ziua lunii

Moştenirea ta
luna şi crizanteme
Acru de orez

flori de-ale lunii?

priveşte numai drumul
un câmp de bumbac

butuc de copac
după retezarea de
astăzi a lunii
pe creangă goală
corb bătrân s-a aşezat
amurg de toamnă

Un singuratic
corb pe ramură goală
seară de toamnă

Ramuri uscate
Corbii rămân graniţe
Sfârşitul toamnei

Castanii dragi lui

Kiso pentru trecător
o amintire

Nalţă candele
Pe ruin de morminte
Castanul cerat?

Mă duc înapoi
Spre excrocii străzilor
Prea acri castani

Castanii lângă streşini

În splendide flori
trece neştiut
pe lângă cei de lume

e încă verde
vântul de toamnă bate
murmur de castan

Al cascadei vânt
bate atât de verde
murmuri de castani

asemenea verde
şi-ar aminti un lucru
ardeiul iute
la Nara oricând
crizantemele curate
vechii Buddha

la ceaiul din zori

călugărul împăcat
de crizanteme

crescând subţire
fără rost crizantema
iată a-nflorit

crizantemele
albe prinse în ochii
ei nici fir de praf

crizantemele,
florile împlinite
în pietre aspre

frigul de toamnă
mâinile aruncând coji
castraveţi vineţi

nu mă imita
nu mai suntem jumătăţi
din melon de mosc

ureche de pin
ciuperca de pe trunchiul
cu-o frunză în el

sat îmbătrânit încât

nu-i o singură
casă fără prun

toamna începe
marea lăstari de orez
câmpurile verzi

inima slabă
mestecând alge pale
printre dinţii nisip

strângând la paie
ne desparte pe dată
puterea de urs

pe acest munte
spune-mi suferinţa sa
cartoful miner

după flori toate-s

lăsate pentru haiku
păstăi-glicină

Zorii de toamnă;
Marea şi câmpurile
Toate la fel verzi

Acră ridiche
Ce-mi muşcă stomacul simt
Vântul de toamnă

Nu vrei să revii?
Iar sunt singur asemeni,
Serii de toamnă

Păsări şi fluturi
nu ştiu floare-nfloreşte
Sau cerul toamnei

ciudată floare
pentru păsări şi fluturi
E cerul toamnei!

Toamna e pe drum
inima prinde-a visa
cămări împletite

Mistreţii, totul
Furtuna în rafale
bate de-a lungul

Vântul de toamnă
mai alb ca stâncile în
munte de stâncă

mersul pe drumuri
prin serile de toamnă
nici ţipenie

Pe acest drumeag
nu merge nimeni acum
căderea nopţii

Lungul drumului
Niciun suflet doar seara
De toamnă vine

De-a lung de cărări,

niciun călător nu vezi
Amurg de toamnă

drumul e pustiu
ţipenie prin toamnă
se înserează

Întâia zi din an:

gânduri singurătatea
toamna în amurg

Frigul ce a fost
Am dormit în linişte
În încăpere
Ploi reci de toamnă
perdea Muntele Fuji,
plăcut la privit

Furtună iarna
În crângul des de bambus
Departe mormânt

I-aş strânge în mână

Dar vor dispărea
În focul lacrimilor mele
Corzi îngheţate

Ploaie de piatră
Omoară pe cineva
În Pasul Pietrei

.Trezit în noapte
Lumina e scăzută
Uleiul îngheţând

Ploaie de iarnă-
Miriştea de pe câmpuri
A înnegrit-o

Străbătând câmpul
îngheţată-n sandale,
umbra s-a târât

Trezit în noapte
sunetul borcanelor
crăpând de gheaţă

Flori de gheaţă
rugăciuni glaciale
ecouri lungi reci

Pe grajdul vacii
Ploaia rece de iarnă
Cocoşul rege
Prazul de iarnă
S-a albit întru totul -
Doamne, ce frig e!

Ploaie de iarnă -
azi chiar bietei maimuţe
o pelerină

Singur prin iarnă

în lume o culoare
şi sunet de vânt

Sunt un călător
ăsta fie-mi numele
ploaie de iarnă

Singur în iarnă
stau obosit frânt iarăşi
La poşta veche

Zi de Anul Nou
fiecare e singur
amurgul iarna
Călătoria
prin lumea trecută
Anul Nou în alb

Capătul de an,
lumea cea schimbătoare
iute-o străbate

Prima zăpadă
e destulă să-ndoaie
foi de narcisă

Prima zăpadă
frunzele narciselor
se-ndoaie pe loc.

Zăpada dintâi
De-ajuns să îndoaie
Narcisei frunza
Cal priponit;
Zăpadă se adună
pe ambele scări.

Prima zăpadă
Pe jumătatea de pod
Căzând întruna

Pe suprafaţa
Sfântă a gheţii luce
Castă zăpada

Lumini în pătrar
Amurgul e pe pământ.
Flori în leşie

Iată acum vezi

Adevărul înflorit
în sărăcie

Omăt de - An Nou
iată, tocmai destul să
rupă narcisa

luciu şi luciu
florile de zăpadă
clară oglinda

privind zăpada
săgetă de lumină
feţe beţive

miros de-orhidee
pe aripi de fluture
respiră mereu

Ochi, fluturaşe -
E târziu, avem mile
Şi mile de mers

Oh, biet fluturaş -

Aripele boltite
În macul alb

Ascultă, nu vezi
camelia doar apă
cum se îndoaie?

Ploaie ceţoasă;
Astăzi este fericit
Fuji, nevăzut.

Chiar şi mistreţul
E împins în
furtună Cu-atâtea
toate

Vântul din Fuji

Doar aici ne mai distrăm
Ca-n Edo demult

mormântul pe deal
încet strigătul meu va
fi vânt de toamnă

privindu-i groapa
vocea mea numai lacrimi
vânt de toamnă
Somnul călare
Departe luna-n lung vis
Aburi de ceai.

Unde e luna?
Cum clopotul în templu-
Înecată în mare

Luna s-apară
cu darurile nopţii
pumnii pe genunchi

Zdrenţe nori negri

Împrăştiaţi prin noapte
Munţii în lună!

Decojind orez
copilul se uită la
razele lunii

copil de ţăran
decojind orez stă să
privească luna

Nori pleacă şi vin

dând tuturora timp să
vadă-n deal luna

Nori din când în când -

aduc norocul şi timp
de-a vedea luna

Câmpul cu braţe
covor întinde după
culesul lunii

Curvă călugăr
acelaşi acoperiş
luna pe trifoi

Acum văd chipul

bătrânei părăsite
doar luna cu ea

Cocoşul ţipă
prin crengile de bambus
luna străluce

Lucirea lunii
toată noaptea mă poartă
pe lângă cel iaz

luna de aur
m-abate pe lângă lac
noaptea întreagă

din drumul lunii

rămâne către ziuă
doar patru vânturi
Viermele lunii
sfredereşte sub tăceri
caverne-n castan

Toţi prietenii mei

Văzând lumina lunii
Buchetul urât

În privitorii
lunii la vechiul templu
nu-i un chip frumos

stând, privind luna

la mesele întinse
nici unul frumos

Luna e ghidul
Vino la mine pe drum
Spune hangiul

un nor trecător
se opreşte din înalt
privirea lunii

păr ca al lunii
cu mâinile pe genunchi
târziu în noapte

măsurând acum
cu totul altfel simţim
vederea lunii

dormind în templu
privind faţa severă
e chipul lunii

copil de ţăran la
decojit orezul
priveşte luna

e lună plină
şapte cânturi şi marea
ea vine cântând

vestita lună
rotocoale pe baltă
până la ziuă

limpede luna
un călugăr o poartă
cu el pe nisip

averea lunii
berbec de ţara din nord
cer în mişcare

lună de toamnă
la porţile enorme
coama fluxului

flux de la Kiso
neadunată încă
recolta lunii

In templul Mii
Bătând pentru dorinţă
E ziua lunii

Chilioara ta
luna şi crizanteme
iugăr de orez

buchetul lunii
să priveşti doar acest drum
un câmp de bumbac

Butuc de copac
văd după retezare
azi ziua lunii

pe desfunzită
creangă un corb aşezat
mijit de toamnă
Un corb solitar
Pe o creangă uscată
Seară de toamnă
Prin crengi uscate
La vedere corbi rămaşi
Sfârşitul toamnei.

Glas de fluierar
Mă cheamă să văd noaptea
Cerul înstelat

Noapte de noapte
Fluierarul îşi strigă
După cuibul său

Vrabie, cruţă
Bondarul închipuit
Ce se- amuză- n flori

în flori adormit
bondar cântă nu-l mânca
soră vrabie!

Vrăbii în stoluri
La furat peste câmpuri
Vedere cu flori

Vrăbii în ajun
Pe plafon tot mai clară
Muzică sfântă

Şoricel în cuib
Puiului de vrabie
chiţcăie răspuns

Unde stă cucul

Dispare nevăzută
Insula-n mare

la odihnă-n cer
mai sus ca ciocârlia
trecere-n munte
peste mlaştină
nu vezi nicăieri nimic
doar cântul din cer

bătăi de aripi
privighetoarea cântă
ţipăt de fazan

lungă ziua dar

nu cât privighetoarea
poate să cânte

Flori pentru ceai, dar

Ascuns printre tufişuri
Auzi azi cucul ?

.Privighetoarea
Pe mlaştini mai cântă
Nimicuri de lux

Deasupra cântul
privighetoarei şi Noh
glasul de fazan
rămân atât de sus
pentru privighetoarele cântând

Dintr- o mişcare-a sorţii

Văd un topor rotindu-se
Peste promontoriul lui Irago
atunci o privighetoare in zbor
a trecut muntele

Chiar aceste lungi zile

Nu sunt atât de lungi

ne-a călăuzit
pe dealuri fără cărări
mănunchiuri de fân
ochiul urmează
păsările pe mare
către insulă

Ţipăt de fazan
Mă copleşeşte dorul
De mama şi tata

Săgeţi de fulger
Şi tăieturi prin noapte
Ţipăt de bâtlan.

O, stol cântător!
Găinaţ peste toate
orez pe teras’

marea în noapte
ţipăt de raţe în zbor
aproape albe

Marea de smoală
gâşte ţipă de jale tot
mai clar tot mai...

cât de zburdalnic
după ce atât de trist
uliul a vânat

raţă slăbită
vine cu noaptea rece
să doarmă puţin

rupere de nor!
gâsca va fi departe
prietene, curând.

Cu pasăre pe
suflet, doarme uşor sal-
cia de munte

Pasărea cântă
prin crengile de bambus
întinse prin ani

Vesel, apoi trist

Cormorandul de la bord
după ce-a vânat

Ciocănitorea
bate în par şi nimic
nu aud în cas’

Chiar în Kyoto
ce mult e pân-acolo!
cântă cocoşii

Cară-mă ponei
peste mlaştină unde
cocoşii cântă

Aproape de ţărm
o macara împroaşcă
valurile reci

O libelulă
Încercând să se urce
Pe-un fir de iarbă

clopot în templu
astfel răsună precum
glasul de greier

greier ascuns schimbând

cântul cu ţipăt
la focul aprins

în grajdul vacii
ţârâit pe-ntuneric
cheamă căldura

locul viermelui
în mijlocul florii de
cireş ca un sac
vierme nevăzut
să-ţi aud cântecele
intră-n cabană

Păianjeni ţipă?
Ce e mai ieftin decât
Vântul de toamnă

tainic în noapte
un vierme sub lună în
castană, tunel

Cu ce fel de glas
paiajen vrea să ţipe
în vânt de toamnă

Stafie de foc-
Cârmaciul este mustit,
Corabia beată.

Zmeul zburător
Agitat coboară pe
Covor de iarbă

Greiere murind,
ce cântă şi cântă iarăşi
trist viaţa sa!

Păr gri smuls grăbit

şi de pe perna mea un
greier cântând

Dizgraţios sub
casca de soldat un
greier cântă

sunet teribil
o cască aurită
greiere captiv

Greiere cântând Niciun

semn nu se vede
Să moară curând

curând să moară?
încă nici un semn dinspre
cântul de greier

Nimic în trilul
greierilor nu spune
ceva de moarte

Prin calm şi senin

Ţârâitul de greier
Străbate piatra

Linişte-n amurg
străpunge şi pietrele
cânt de greier

Numai linişte,
un ţârâit de greier
trece prin piatră

Trilul lăcustei Ce
linişte-adâncă!
Simţind în pietre,
.
Mâncat de viu de
purici şi păduchi-calul
se uită cerşind

în cabana mea
un lucru pot să ofer
ţânţarii mărunţi

Doar ură corbul:

Lui sunt asemeni aceşti
zori pe zăpadă!

El bătrânul cal
se vede sub zăpadă
răsuflând în zori
Totuşi, ce noroc!
Zăpada-nmiresmată
Pe valea din sud.

Foc luminează!
bulgăr strălucind de nea
aduc eu acum

pân-n Kyoto
jumate de drum mai merg
nori de zăpadă

Numai jumătate de drum am venit

Spre vechea capitală,
Deasupra capului
nori mulţime numai zăpadă

Jumate de cer
Norii promit zăpadă
Spre capitală

N-am pălărie -
Ploaia rece cade pe cap
Gândeşte asta!

O ploaie rece
Începe nu am pălărie-
Şi?

frunziş de copac
ploaie de aprilie
despărţită-n stropi

Bananul bătut
de vântul plin de ploaie
ce toarnă, toarnă

Oh, ce minune
"Viaţa-i trecătoare"
Ca şi fulgerul!

Chiar, ce nobleţe!
E unul ce nu vede
piatra în fulger?
.
Strigăt pe mormânt!
Vântul de toamnă aud
Glasul meu jelind

Bolnav pe drum,
pe câmpuri plicticoase
zboară frântul vis

Poemul morţii

Slăbit de drumuri
doar visele hoinăresc
pe mlaştini pustii

Un schelet uscat
în câmpul memoriei,
intră ca lama

19 ian 2006 22.42