Din tuspatru părţi a lumei se ridică-nalt pe ceruri, Ca balauri din poveste, nouri negri, plini de geruri.

Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori Trece-un cârd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori.
Ziua scade; iarna vine, vine pe crivăţ călare! Vântul şuieră prin hornuri, răspândind înfiorare. Boii rag, caii
rănchează, cânii latră la un loc, Omul, trist, cade pe gânduri şi s-apropie de foc. Lasă-mi toamnă – Ana
Blandiana Lasă-mi, toamnă, pomii verzi, Uite, ochii mei ţi-i dau. Ieri spre seară-n vântul galben Arborii-n
genunchi plângeau. Lasă-mi, toamnă, cerul lin. Fulgeră-mi pe frunte mie. Astă-noapte zarea-n iarbă
Încerca să se sfâşie. Lasă, toamnă-n aer păsări, Paşii mei alungă-mi-i. Dimineaţa bolta scurse Urlete de
ciocârlii. Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi Fructele şi lasă Urşii neadormiţi, berzele neduse, Ora luminoasă.
Cinci trucuri pentru a economisi bani atunci când plătești cu cardul în străinătate Recomandări Cinci
trucuri pentru a economisi bani atunci când plătești cu cardul în străinătate Lasă-mi, toamnă, ziua, nu
mai Plânge-n soare fum. Înserează-mă pe mine, Mă-nserez oricum. Citește și: Cele mai frumoase poezii
de primavara Afară-i toamnă – Mihai Eminescu Afară-i toamnă, frunza împrăştiată, Iar vântul zvârlă-n
geamuri grele picuri; Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată.
Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri, N-ai vrea ca nimeni ‘n uşa ta să bată; Dar şi mai bine-i, când
afară-i zloată, Să stai visând la foc, de somn să picuri. Şi eu astfel mă uit din jeţ de gânduri, Visez la
basmul vechi al zânei Dochii, În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri; De odată aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri… Iar mâni subţiri şi reci mi-acopăr ochii. Vezi mai multe poezii de
Mihai Eminescu! Toamna – Tudor Arghezi Străbatem iarăş parcul, la pas, ca mai nainte. Cărările-nvelite-s
cu palide-oseminte. Aceeaş bancă-n frunze ne-aşteaptă la fântâni. Doi îngeri duc beteala fântânilor pe
mâini. Ne-am aşezat alături şi braţu-i m-a cuprins. Un luminiş în mine părea că s-ar fi stins. Mă-ndrept
încet spre mine şi sufletul mi-l caut Ca orbul, ca să cânte, sparturile pe flaut. Vreau să-mi ridic privirea şi
vreau să-i mângâi ochii… Privirea întârzie pe panglicile rochii. Vreau degetui uşure şi-l iau să i-l
dezmierd… Orice vroiesc rămâne indeplinit pe sfert. Dar ce nu pot pricepe ea pricepu, de plânge? Apusul
işi întoarce cirezile prin sânge. O! mă ridic, pe suflet s-o strâng şi s-o sărut – Dar braţele, din umeri, le
simt că mi-au căzut. Şi de-am venit ca-n timpuri, a fost ca, înc-o dată S-aplec la sărutare o frunte
vinovată Să-nvingem iarăş vremea dintr-o-ntărire nouă Şi să-nviem adâncul izvoarelor de rouă. Şi cum
scoboară noaptea, aldată aşteptată, Îmi pare veche luna – şi steaua ce se-arată, Ca un parete de-arme,
cu care-aş fi vânat. Şi fără glas, cu luna, şi noi ne-am ridicat. Nervi de toamnă – George Bacovia E
toamnă, e foşnet, e somn… Copacii, pe stradă, oftează; E tuse, e plânset, e gol… Şi-i frig, şi burează.
Amanţii, mai bolnavi, mai trişti, Pe drumuri fac gesturi ciudate – Iar frunze, de veşnicul somn, Cad grele,
udate. Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc, Şi-amanţii profund mă-ntristează – Îmi vine să râd fără sens, Şi-i
frig, şi burează. Poezii de toamnă scurte Zile de toamnă – George Coșbuc Ieri vedeam pe luncă flori …
Mândri fluturi zburători, Și vedeam zburând albine. Ieri era și cald și bine. Azi e frig și nori și vânt,
Frunzele cad la pământ, Florile stau supărate, Veștejesc de brumă toate. Ieri era frumos pe-afară Ca-ntr-
o caldă zi de vară. Azi e toamnă pe pământ Vreme rea și bate vant. Toamna murind – George Bacovia
Toamna în grădină îşi acordă vioara. Plâng strunele jalnic, lung şi prelung Şi-n goala odaie acorduri
ajung… Şi plâng în odaie, şi eu din vioară… Plâng strunele toate lung şi prelung. Fereastra e deschisă…
vioarele plâng… O, ninge… şi toate se sting… Palidă, toamna nervoasă, cântând a murit… Îmi cade vioara
şi cad ostenit, Iar toamna, poetă, cântând a murit. TOAMNA – de Otilia Cazimir Trece vântul prin copacii
goi Și zvârle cu castane-n noi. Dar în liniștea din umbra lui, Nu-i raspunde glasul nimanui. Doar o frunză-a
mai foșnit, departe, Ca o filă-ntoarsă dintr-o carte. Toamna – de Octavian Goga Val de brumă argintie
Mi-a împodobit grădina. Firelor de lămâiță Li se usucă rădăcina. Peste creătet de dumbravă Norii suri iăi
poartă plumbul. Cu podoaba zdrențuită Tremură pe câmp porumbul. Și cum de la miază-noapte Vine
vântul fără milă, De vifornița păgână Se-ndoiesc nuci bătrâni, Plange-un pui de ciocârlie Sus pe cumpăna
fântânii. Toamna – Nicolae Labiș Sunt acum struguri și mere Dar nu mai sunt rândunele Multe flori sunt
veștejite Frunzele-s îngălbenite Iară pomii rămân goi S-a dus vara de la noi Păsărelele-au plecat Frunzele
s-au scuturat Vantul sufla și ne zice: – Uite vine iarne rece Cu zăpadă și cu ploi Să ne bucuram și noi. Cele
mai frumoase poezii de toamnă Cele mai frumoase poezii de toamnă Poezii de toamnă Cântec de
toamnă – Nicolae Labiș Bun sosit drăguță toamnă Bun sosit la noi Ne-ai lipsit atâta vreme Din grădini ăi
din zăvoi. Mere roșii poamă coaptă Multe ne-ai adus Nu uita bogată toamnă Nucile îndeajuns. De pe
deal copiii vin Plini de voioșie Ne-ai adus de la vecini Mulți struguri din vie Merele sunt coapte acum
Strugurii sunt dulci și buni Dragă toamna îți mulțumim Te rugăm mai vino, vin. Toamna – Mircea Micu
Toamnă, spune un-te duci? Ia, mă duc să scutur nuci! Toamnă, unde te grăbești? Ia, mă duc să caut
vești! Sus în vie, jos în luncă Să dau soarelui poruncă

Citeşte întreaga ştire: Poezii de toamnă - cele mai frumoase poezii de citit în această toamnă