Poezii de primăvară de Otilia Cazimir

Primăvară în glumă Ger târziu de primăvară, Ger uitat de iarna

sură Prin zăvoiul zgribulit, Cu omătul netopit. Pe sub tufe de
răsură, A adus cu el aseară Vânt din munte, Ploi mărunte,
Grindină cât un grăunte Şi trei fagi, aşa-ntr-o doară. A trecut pe
ulicioară Şi s-a dus Pe deal în sus, Şi pe geamuri mi-a lăsat Fir de
ferigă presat, Flori de zahăr, stele reci Şi căsuţe de culbeci. Şi-n
lumina dimineţii, Geamurile mele par File dintr-un vechi ierbar,
Unde-ar fi presat băieţii Ierburi nalte şi-nfoiate, Albe flori
înfrigurate, Adormite-n fund de lacuri Din răscrucea altor veacuri.
Poezii de primăvară – Baba Dochia Toată noaptea au lătrat Câinii
de la jitărie, De gândeai că-i lupu-n sat. Ce să fie? Ce să fie? Ia, o
babă cu cojoc A mas noaptea, fără foc, În desiş uscat de soc!
Acum vine pe-ndelete – Că i-e drumul fără grabă – Şi drept
singură podoabă Are-n plete Un scaiete. Şi de dus, dintr-un
ponor, Poartă fetelor solie, Că le-aduce mărţişor Un bănuţ de
păpădie! Poezii de primăvară de Otilia Cazimir Pentru tine,
Primăvară Şiruri negre de cocoare, Ploi călduţe şi uşoare, Fir de
ghiocel plăpând, Cântec îngânat de gând, Sărbătoare… Zumzet
viu prin zarzări. Oare Cântă florile la soare? Că pe crengi de floare
pline, Nu ştii: flori sunt, ori albine? Pentru cine? Pentru tine,
primăvară, Care-aduci belşug în ţară, Care vii, Peste câmpii, Cu
bănuţi de păpădii Şi cu cântec de copii! Se topește bruma-n
soare Se topeşte bruma-n soare… Prin grădini, Pe lilieci, Stau
ciorchini De muguri plini, Crisalide verzi din care Scoate-n vânt
corniţe reci Frunza verii viitoare… Floare la ureche – poezii de
primăvară Proaspătă şi sperioasă, Rază nouă-mi intră-n casă.
Întârzie cu mirare Peste prag, peste covoare, Se ridică la fereastră
Ca să vadă ce-i în glastră, Poleind cu aur dulce Un mănunchi de
busuioc (Poate-şi caută un loc Să se culce?) Şi rămâne aninată,
Nebunatică şi vie, De-o garoafă de hârtie Ruptă şi decolorată. Şi
deodată, floarea veche Râde, roşie ca para, Că şi-a pus-o la
ureche Primăvara… Poezii despre primăvară Vestitorii Primăverii –
George Coșbuc Dintr-alte ţări, de soare pline, Pe unde-aţi fost şi
voi străine, Veniţi, dragi păsări, înapoi Veniţi cu bine! De frunze şi
de cântec goi, Plâng codrii cei lipsiţi de voi. În zarea cea de veci
albastră Nu v-a prins dragostea sihastră De ceea ce-aţi lăsat? Nu
v-a fost dor De ţara voastră? N-aţi plâns văzând cum trece-n zbor
Spre miazănoapte nor de nor? Voi aţi cântat cu glas fierbinte
Naturii calde imnuri sfinte, Ori doine dragi, când v-aţi adus De noi
aminte! Străinilor voi nu le-aţi spus Că doine ca a noastre nu-s?
Şi-acum veniţi cu drag în ţară! Voi revedeţi câmpia iară, Şi
cuiburile voastre-n crâng! E vară, vară! Aş vrea la suflet să vă
strâng, Să râd de fericit, să plâng! Cu voi vin florile-n câmpie Şi
nopţile cu poezie Şi vânturi line, calde ploi Şi veselie. Voi toate le
luaţi cu voi Şi iar le-aduceţi înapoi! Primăvara – Panait Cerna Cu
făptura ei de floare Şi cu daruri noi, Veşnica biruitoare A sosit la
noi. Trandafirii aurorii Sunt obrajii ei, Văl de argint ea are norii
Albi şi subţirei. Naltă, mândră, stă-n picioare În rădvan domnesc…
Gingaş chip de fată are Braţul voinicesc. Viu struneşte-n aer zâna
Roibi hrăniţi cu jar; Cai de vânt, scăpaţi din mâna Cruntului
Ghenar. Bubuind înaintează Pe un pod de nori, Până iese-n drum
de rază Străjuit de flori… Poezii de primăvară pentru copii
Primăvara – Ion Luca Caragiale Când plouă lin în primăvară, Toți
zic: “Să dea Domnul, să dea!” Și de te culci pe prisp-afară, Mai
vezi pe cer și câte-o stea … E cald, și ploaia răcoroasă Ozon în
aerul curat În urmă-i lasă; drăgăstoasă Natură toată-i un pupat.
Se pupă corbi, de bucurie Că au scăpat de iarnă grea; Se pup
brabeti cu gălăgie, Și iată și o rândunea… Și-o barza … calcă cu
măsură Cu pasul grav, explorator, Se plimbă chiar prin bătătură
Cu aerul nepăsător. Când plouă toate germinează; Pământul liber
de zăpezi, Spălat de ploi, se decorează Cu mii de mii de muguri
verzi … În țarini grâul încolțește, În dealuri via o dezgrop; De
ploaie tot se-nveseleste, Pe orice frunză e un strop. Și soarele o
caldă rază Trimite pe furiș prin nori; Iar flori și păsări că să-l vaza
Se-naltă, zboară către zori. Sonet – Alexandru Vlahuță – poezii
Cântec de primăvară – Ștefan Octavian Iosif Înfloresc grădinele,
Ceru-i că oglindă; Prin livezi albinile Și-au pornit colindă … Cânta
ciocârliile Imn de veselie; Fluturii cu miile Joacă pe câmpie. Joacă
fete și băieți Hora-n bătătură – Ah, de ce n-am zece vieți Să te
cant, Natură! Ghiocei, Ghiocei – Lucia Olteanu Când se lasă seara
mama nu mai aprinde lumina. Doar a venit primăvara! Au ieșit
ghioceii și, lampas cu lampas, au făcut din pământ un cer înstelat.
Ghiocelul Ghiocelu-i strop de soare Peste satul înghețat,
Ghiocelu-i mângâiere, Anotimpul așteptat. El e semn de bine-n
casă E stea sfântă de-nceput Și ne-mbie azi la viață Peste timpul
ce-a trecut. Sonet – Alexandru Vlahuță A revenit frumoasă
primăvară; Copacii parcă-s ninși de-atâta floare; Dorinți
copilărești, renascatoare, Fac inimile noastre să tresară … Iubire e
în razele de soare, Și farmec în a codrului fanfara, Și visuri dulci în
liniștea de sară; În cer și pe pământ e sărbătoare. Ascult, privesc,
respir cu lăcomie, Căci toată frumusețea asta-mi pare Că
niciodată n-are să mai fie! Și-s fericit c-am fost o clipă-n stare Să
simt, în marea lumii simfonie, A gândurilor mele întrupare.
Citeşte întreaga ştire: