VINE IARNA Vântul râu le-a scuturat
Şi le-mprăştie prin sat.
Vine, vine, vine iarna,
Vine de departe, hăt!
Cu căciuli de promoroacă
Şi cojoace de omăt.
Vine gerul, care pune
Flori de gheaţă la fereşti
Şi mămica iar ne spune
Adormindu-ne, poveşti.
Uite vine iarna rece
Cu zăpadă şi cu ploi.
Să ne pregătim şi noi.
ŞOAPTA VÂNTULUI
Vântul iernii de la munte,
Într-o seară ne-a adus
Praful stelelor mărunte
Şi la gemuri ni l-a pus.
A-nvelit apoi tot drumul
Cu covoare de mătase,
Destrămând sub ceruri fumul
Hornurilor de pe case.
Şi-n văzduh zburând hoinarul,
Printre fulgii cei uşori,
I-a stins lunii felinarul,
Ascunzând-o după nori.
- Noapte bună, noapte bună!
Şoapta lui până la noi
A venit ca să ne pună
Vise albe-n perne moi.
NINSOAREA
Ssst!... Măicuţa gerului,
Cu mânuţa îngheţată,
Bate-n poarta cerului
Şi întreabă supărată:
- Unde-s stelele de sus?
- Iaca, nu-s!
Uite, una s-a desprins
Dintr-o margine de nor...
- Oare-a nins?
E un fulg şi-i cel dintâi,
Şi aduce-n vânt ninsoare,
Drumuri albe peste văi,
Râs curat în ochii tăi,
Sănioare, zurgălăi...
Cu toiagul de alun
Şi cu traista în spinare,
Când vor auzi că vine
Brazii tineri, pe cărare,
Curioşi or să se-ncline,
Şi-or să cânte o colindă
Greieraşul de sub grindă:
Florile dalbe!
IARNA ÎN NOAPTE
Este iarnă şi e noapte,
Pe cer stelele sclipesc,
În adânc întunecate,
Ca şi comorilor cereşti.
Norii cern uşor zăpada,
Fulgii cad, parcă plutesc,
Iar copacii în zăpadă,
Se aud cum şoptesc.
Iarna-mbracă toată ţara,
Cu o rochie albă, seara
Şi cu fulgi pufoşi de lână,
Se aşterne pe fântână.
IARNA
Iarna cea de daruri plină
A venit la noi.
Şi-a adus cu ea lumină
Şi fulgi albi şi moi.
Copacii i-a-mpodobit
Cu hăinuţe albe,
Casele le-a învelit
Cu florile dalbe.
Pe la geamuri, flori a pus,
Parc-aduse-n dar,
Iar pe la streşini, pe sus,
Ţurţuri de cristal.
Casele stau zgribulite
Sub cuşma de omăt,
Ogoarele adormite
Au uitat de tot…
Ici şi acolo, câte-o cioară
Vrea să le enerveze,
Dar, culcate-n plăpumioară,
Încep să viseze.
Si visează: iarbă, flori,
Păsări cu ecou,
Se trezesc şi au fiori,
Dar adorm din nou.
IARNA
Stau în casă şi privesc,
Micii fulgi ce strălucesc.
Ei cad, se-aştern uşor,
La noi au venit cu dor.
Ei în cor ne desenează,
Iarna albă, luminoasă.
A venit iarna voioasă,
În veşmântul luminos,
Şi-l aduce pe Hristos.
Toată lumea-i mulţumeşte,
Că aduce pe Hristos,
Mesia Chip Luminos.
IARNA
de Tiberiu Juganaru
Iarna, cu papuci de gheaţă
Şi cu tâmplele cărunte,
S-a pornit de dimineaţă
Lunecând din vârf de munte.
Cu alai de-mpărăteasă,
Pe drum de mărgăritar,
Se prezintă viforoasă
Rupând foi din calendar.
Cum soseşte ne şi pune
Flori de chiciură pe ramuri
Şi începe să adune
Mici năsucuri pe la geamuri.
În privelişti siderale
Cerne stele hărnicuţă
Şi ne face, colo-n vale,
Neted drum de săniuţă.
IARNA
Uite, iarna, zvăpăiata,
A trimis un fulg la mine,
Să mă-ntrebe dacă-s gata
S-o-ntâlnesc cum se cuvine.
-"Las-să vină la fuguţa!"
Am răspuns cu bucurie,
-"O aştept cu săniuţa.
Ce mai vorbă? Las-să vie!"
IARNA
Iarna cea geroasă
A sosit acum.
Bulgări de zăpadă
Îşi fac loc pe drum.
Veselia-i mare
Pentru noi cei mici,
C-alergăm pe stradă
Ca nişte voinici.
Iarnă mult frumoasă,
La noi să mai vii,
Căci tu-ntotdeauna
Ne-aduci bucurii.
 IARNA
Iarnă albă cu ninsoare,
Lasă-ne un pic de soare
Şi căldură, că acuş’
Vom porni la săniuş!
IARNA
De Natalia Poşa
Unde-s oare florile?
Le-au gonit ninsorile?
Iarna albă, iat-o, vine!
- Hai copii, cu toi la mine!
Aveţi sănii şi patine?
IARNA
Ninge, bate vântul,
S-albeşte pământul!
Vezi numai zăpadă,
Merg sănii pe stradă.
Pe geam, dimineaţa,
Găseşti flori de gheaţă.
Ai o sănioară,
Fugi cu ea pe-afară.
Iar când stai din joc,
Bine-i lângă foc.
IARNA
Vine iarna! Las’ să vie!
O aştept cu bucurie.
Chiar dacă va viscoli,
Îmbrăcat bine voi fi,
Cu căciulă şi palton,
Cu mănuşi şi cu şoşoni.
IARNA
Este frig şi este ger,
Cad fulgi albi, de sus din cer.
Vâjiie şi suflă vântul.
Iarna a cuprins pământul.
Desenaţi copacii goi:
Unu-aici şi colo doi.
Stând sub ger în amorţire,
Au pe crengi neaua subţire.
Hai să desenăm o casă.
Sus pe ea zăpada-i groasă,
Iar din coş, spre cer, în sus,
Fumul gros de vânt e dus.
Şi alături de căsuţă,
Un copil c-o săniuţă,
Iar alţi doi înalţă-n grabă,
Un om mare de zăpadă.
IARNA
De V. Carianopol
Uraaa! Ninge ca-n poveste!
Timpul e de săniuş!
Hai, copii! Ca şi altădată,
S-a făcut alunecuş.
Scoateţi săniile-afară!
Lăsaţi alte jucării!
Dealul vă aşteaptă jocul,
Nu veţi fi mereu copii.
Hai, venii la sănătate!
Maica iarnă, pentru voi,
S-a grăbit să cearnă norii.
Stă numai un pic la noi!
IARNA
De Elisaveta Novac
Norii cu căciuli pe frunţi
A adus iarna din munţi.
Ea coboară de pe creste,
Frumoasă ca o poveste.
Mai întâi, a pus pe stradă,
Un covor alb, de zăpadă.
Dalbe flori a prins pe ramuri,
A pictat steluţe-n geamuri.
Şi podoabele şi-a-ntins
Peste ţara mea de vis.
IARNA
De G. Coşbuc
Iarna-i un vestit dulgher
Că ea poate, când voieşte,
Peste râuri pod să puie,
Fără lemne, fără cuie,
Fără nici un pic de fier;
Şi găteşte-aşa deodată,
Pod întreg, dintr-o bucată.
Iarna-i grădinar, când vrea
Pune albe flori la geamuri,
Fără frunze şi cotoare,
Fără chiar să aibă soare,
Numai cum le ştie ea.
Mie-mi plac, că sunt de gheaţă,
Dar când sufli, pier din faţă.
IARNA
De V. Carianopol
Hai la săniuş, copii!
A-nceput de ieri să cadă
Pe oraşe şi pe sate,
Fulgi de-argint şi de zăpadă.
Cu patine şi cu sănii,
Hai să ne jucam cu foc!
Când ne-om face mari, odată,
Nu mai avem timp de joc.
Ura! Dealul este mare
Şi noi mici. Să ne grăbim!
Fii binevenită iarnă!
Noi, copiii te iubim!
IARNA
De Aurel Mălin
Prin văzduh de catifea,
Stele mici şi fulgi de nea
Cad în leagăne uşoare,
Pun beteală şi culoare,
Prin păduri şi prin câmpii,
Joc de stele argintii.
IARNA
A sosit în haina albă,
Ţurţuri stau la streşini, salbă.
Să pornim copii, acuş’,
Veseli toţi la săniuş,
Hai, veniţi la derdeluş!
Şi când fulgii-ncep să cearnă,
Aranjaţi pomul de iarnă.
Bate vântul, nu pasă
Că e cald la voi în casă.
Bucurii, bucurii,
Hai să ne jucăm copii!
POVESTE DE IARNĂ
Luna încet a răsărit
Peste dealurile sure,
În omăt a adormit
Noaptea prin pădure.
Sus, în cerul lor înalt,
Norii încep să cearnă
Liniştea unei poveşti,
Ca un dar de iarnă.
IARNA CEA ALBĂ
Iarna ţelul şi-a atins:
Peste tot a nins şi-a nins.
Nins e-acolo, nins aici,
În livadă la bunici.
Albe-s iarba câmpului,
Casa pădurarului,
Albe satele gingaşe,
Albe marile oraşe.
Tot pământul alb îmi pare,
Doar în pivniţă cărbunii
Şi-au păstrat a lor culoare.
NOAPTE DE IARNĂ
De O. Cazimir
Luna plină-a răsărit,
Sus pe deal s-a odihnit,
Şi pe cerul ca oglinda
A pornit-o cu colinda.
Iar în calea ei senină,
Câte-o stea se dă pe gheată
Însemnând o dungă lină
Şi subţire, ca o aţă
De lumină.
Ninse, dealurile dorm.
Doar oraşul, alb sub lună,
Geme, zbârnâie şi sună
Ca un contrabas enorm.
IERNUŢA FULGUŞOR
Prin văzduh zbor uşor,
Nici nu urc, nici nu cobor,
Sunt iernuţa fulguşor.
Sus e frig şi mă fac sloi,
Jos e cald, mă fac noroi.
Am prieteni mii şi mii
Şi-i îndrăgesc pe copii.
IARNA PE ULIŢĂ
De George Coşbuc
(fragment)
A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine,
Şi pe râu e numai fum,
Vântu-i liniştit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt copii. Cu multe sănii.
De pe coastă vin ţipând,
Şi se-mping şi sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii
Vrând-nevrând.
GERUL
Astă noapte gerul
A bătut la geam.
Cine să-l audă
Dacă eu dormeam?
A căzut zăpada
Şi s-a luminat...
Vai! Ce flori frumoase
Gerul a pictat!
PRIMII FULGI
Iarna scutură zăpadă
Peste pomi, câmpii şi case.
Cad fulgi mari, cât porumbeii
Şi fulgi mici, cât ghioceii.
FULG DE ZĂPADĂ
De D-tru Mazilu
Fulg de nea, de ce nu vii?
Te aşteaptă-atâţi copii,
Să dansezi în line salturi
Pe sub necuprinse `nalturi,
Şi să vii purtat de vânt
Să te aşterni ca veşmânt
Peste case şi pământ!
Dac-a fost toamna mai lungă,
Supărarea ţi-o alungă.
Tu să nu fii bosumflată!
Află, dacă n-ai aflat –
Că cei mici, toţi te invită,
Săniuţa-i pregătită!
 POVESTE CU UN FULG
De Ivo Muncian
Mi-a căzut un puf pe gene,
Alb şi moale, plin de lene,
Dar când l-am luat în mână
A-nceput aşa să-mi spună:
- Lasă, lasă, iarna vine,
Nu te supăra pe mine!
Vine gerul, frigul vine,
Vreau să mă-ncălzesc la tine!
FULG DE NEA
Fulg de nea, măi fulg de nea,
Vino colea-n palma mea,
Fără aripioare zbori
De sus, de-acolo din nori.
Jos la noi când ai venit
Pământul l-ai învelit,
De sub el v-a înverzi
Zăpada când s-o topi
Iarbă verde şi frumoasă,
Grâu cu fir ca de mătase,
Flori frumoase prin grădini
Şi cu zumzet de albini.
Iar tu, fulgule de nea,
Rămâi în amintirea mea
Pân-la iarna care vine
Când iar o să mă joc cu tine.
PRIMII FULGI
De G. Vieru
A venit un fulg la geam
Şi s-a aşezat pe ram.
Ramul bate-n geam – Vedeţi?
Vine iarna, măi băieţi!
Şi-au ieşit copiii, voi,
Mai micuţi, mai măricei,
Să-i culeagă albi şi moi,
Ca pe nişte ghiocei.
FULGUL DE ZĂPADĂ
Pe obraz, pe nas, pe umăr,
Tot cad fulgii fără număr.
Mi-a căzut în palmă unul.
Iute, iute închid pumnul.
Deschid pumnul. Unde-i fulgul?
Am în mână un strop de rouă,
Sau un bob de apă? Plouă?
S-a topit în mâna mea,
Ca o lacrimă de nea.
STELUŢA DE GHEAŢĂ
Pe geam s-a aşezat o stea.
Eu n-am ştiut că topeşte
De sufli peste ea.
- Mamă, steluţa nu mai este!
- Fetiţa mea, nu plânge în zadar
Că mâine se întoarce iar
Şi-ţi va aduce o poveste.
PRIMUL FULG
Un fulg moale de zăpadă
Cam firav şi cam speriat,
A căzut astăzi pe stradă.
Cică a aterizat.
Se uita in jur mirat
Pe la pomi şi pe la case,
Nu ştia ce s-a-ntâmplat
Şi unde aterizase.
- Vai de mine! Ce mă fac?
Fraţii nu mă mai găsesc!
În apă o să mă prefac,
Curând o să mă topesc!
- Nu te teme! Zise uşor
Un glas lin dintr-un nor dalb,
Tu eşti primul vestitor
Al anotimpului alb.
După tine vor veni
Fraţi de-ai tăi plecaţi prin lume.
Pământul vor împânzi,
Haină albă îi vor pune.
Şi în strai de sărbătoare
Voi veţi îmbrăca pământul.
Pe câmpuri şi pe ogoare
Iarna-şi va spune cuvântul.
ZĂPADA
De T. Constantinescu
A căzut zăpada, iată!
Câmpu-i alb, ca niciodată.
Alb şi alb! Fulgi de nea
Uşori, prin aer zboară.
Cling! Cling! Trece-o sănioară
Cu doi voinici în ea.
Şi-ntr-un colt alb, de livadă,
Râde omul de zăpadă.
NINGE
De Mălina Cajal
Ce frumos, în zare!
Ninge in ianuarie!
Trecem prin ninsori
Cu obraji bujori
Şi din bulgăraşi
Ridicăm oraş.
Mândru o să şadă
Omul de zăpadă!
NINGE
A-nceput cerul să cearnă
Puful moale de zăpadă
Şi s-a aşternut frumos
Peste tot, aicea, jos
Şi pe pomi i-a îmbrăcat,
Coroană le-a pus pe cap,
Câmpul tot s-a învelit
Cu o pătură de-argint.
Peste tot e numai nea,
Copii se joacă cu ea,
Fac un om alb de zăpadă,
Îi pun nas, dar fără barbă
Şi-apoi se uită la el
Să vadă de-i frumuşel,
Suflă-n mâini, joc din picioare,
Nu se duc, zăpada-i mare.
FEBRUARIE
De Petre Ghelmez
Cu mărgăritare albe
Pare dealul presărat.
Vin copiii dinspre sat
Ca mărgelele în salbe.
Geru-nţeapă, nasu-ngheaţă,
Dar la joc nu-i frig deloc.
Doi bujori surâd pe faţă:
- Trece bobul, faceţi loc!
PREGĂTIRI PENTRU IERNAT
De Passionaria Stoicescu
Gâzele au adormit sub pământ,
Păsările călătoare au plecat
Aripile fluturând.
Iar cele rămase
S-au adunat pe lângă case.
Animalele pădurii
S-au pregătit pentru iernat.
Grâul şi-a tras plăpumioara
Peste mustaţa verde
Şi s-a culcat.
Oamenii, ca în proverb,
Fiindcă vara şi-au făcut sanie,
Acum înjgheabă căruţa,
Vacanţa de Crăciun
Şi datul cu săniuţa.
 MUSAFIRUL CU ARIPI
De Mălina Cajal
Ninge, ninge tot mai des!
Fulgii albi perdele ţes.
Vine-o vrabie la geam
Şi mă-ntreabă: pâine am?
Nu doar pâine, chiar şi mei
Va mânca azi dumneaei,
Ba îi dau şi felul trei.
PĂSĂRICA-N TIMPUL IERNII
Iarna ninge şi îngheaţă,
Frigul creşte tot mereu.
Vrăbiuţa cea isteaţă
Nu-şi mai zice cântul său.
Când afară viscoleşte,
Ea se-ascunde tremurând,
De mâncare căutând.
DOUĂ VRĂBII
Două vrăbii zgribulite
Bat la geam pe negândite.
Hai, veniţi, veniţi la mine
Unde-i cald şi bine!
Vă dau hrană într-o clipă
Şi-aspirină pentru gripă.
DARURILE IERNII
De Irimie Străuţ
Cu copiii darnică,
Iarna-i foarte harnica.
Punţi durează, de cristal,
Peste râu, din mal in mal.
Căci copiii tare-i plac –
Patinoar face din lac
Şi le-aşterne derdeluş,
Loc de joc şi săniuş.
OMUL DE ZĂPADĂ
Nasu-i un ardei,
Ochii-s de cărbune,
Mătura sub braţ
Îi stă de minune.
I-am pus oala-n cap,
În loc de pălărie,
Cât va sta în ger,
Frig n-o să-i mai fie.
OMUL DE ZĂPADĂ
De V. Carianopol
Bogdănel a strâns din stradă
Guguloaie de zăpadă.
Şi în curte, lângă pom,
A făcut din ele-un om.
Ochii negri de tăciune,
I-a făcut din doi cărbuni,
Iar în loc de nas i-a pus
Un ardei cu vârfu-n sus.
A luat mătura, la fel,
Şi a pus-o lângă el,
Celor care-l văd afar’
Să le pară gospodar.
OMUL DE ZĂPADĂ
De Rusalim Mureşan
Ţanţoş stă-n ogradă,
Parcă-i o minune,
Omul de zăpadă
Cu ochi de cărbune.
Dintr-un morcov nasul,
Cuşma-i o tigaie,
Şi-n jur, la tot pasul,
Mare hărmălaie.
Omul de zăpadă
Parcă se gândeşte:
„Când o să mă vadă
Soarele păleşte!”
Soarele, molcomul,
Îi zâmbi oleacă
Si pe dată omul
Se făcu… băltoacă!
OMUL DE ZĂPADĂ
De Mălina Cajal
Parcă e o mare
Albă-nfăşurare
Ce trece de zare.
Norii grei de nea
Tot mai curg agale
Roiuri de petale.
Bucuria mea
Când omătul cade
Izvorând cascade.
Azi din bulgăraşi
Am clădit uriaş,
Omul de zăpadă
Ce-l vezi şi din stradă.
OMUL DE ZĂPADĂ
Sprijinit într-un toiag,
Stă-n ogradă un moşneag.
Poartă-n cap o oală veche
Răsturnată pe-o ureche.
Ochii negri şi lucioşi,
Sunt cărbuni din vatră scoşi.
Nu-i lipseşte nici lulea,
Parcă pufăie din ea.
Iar pe piept, perechi, perechi,
Are moşul nasturi vechi.
Şi mai are un nas roş
Ca o creastă de cocoş.
OMUL DE ZAPADĂ
În gradină, lângă stradă,
Şade omul de zăpadă.
L-am făcut cu mâna mea
Din covorul alb de nea.
Chiar de ninge, chiar de-i ger,
Eu mă jos frumos cu el.
Însă, când afara-i soare,
E topit de supărare.
OMUL DE OMĂT
Eu sunt omul de omăt,
Singur nu mai vreau să fiu.
N-am cu cine să mă joc
Şi pe alţi copii, nu-i ştiu.
Ce frumos v-aţi îmbrăcat!
E cumva vreo sărbătoare?
Mult mă bucur c-am aflat!
Poate că-mi va da şi mie
Un fular şi-o pălărie;
Fiindcă, astea sunt cam vechi,
Suflă vântul prin urechi...
Şi, d-aceea am răcit.
Vorbesc gros şi răguşit.
OMUL DE ZĂPADĂ
Au făcut un om de zăpadă
Şi-ntr-atât l-au dichisit,
Că nu vor să-l lase-n stradă
Singurel şi părăsit.
- Un prieten, de, nu strică.
Hai cu noi, la noapte-i frig;
O să stai la căldurică
Şi-o să bei ceai cu covrig.
El, cu ochii de tăciune,
Cată lung şi-i vine greu:
- Rostul meu, de-acum, le spune,
E să stau aici mereu.
Mi-ar plăcea, de bună seamă,
Şi cu drag v-aş însoţi,
Însă tare mi-este teamă
Că de drag…eu m-aş topi!
SANIA
De V. Carianopol
Am o sanie ca fulgul,
O dau jos din pod acum.
I-a venit iar, astăzi timpul.
Haide, sanie la drum!
Te-am lăsat un an în pace
De te-ai odihnit mereu,
Fii acum din nou părtaşe,
Soră pentru jocul meu.
Ninge iarăşi peste ţară,
Dealul este alunecos,
Hai să ne jucăm cu iarna,
Cât e bine şi frumos.
Când voi fi odată mare,
Am să-ţi mulţumesc din drum,
Pentru jocul meu de astăzi,
Pentru clipele de-acum.
SĂNIOARA
Am o sănioară,
Mă poartă mereu
Din zori până-n seară,
După placul meu.
Dar când se grăbeşte,
Aruncă din zbor
Zăpada şi gheaţă
De jos până-n nori.
Dragă săniuţă,
Mai fă un popas.
De-oi cădea drăguţă,
Rămân fără nas.
LA SĂNIUŞ
Larmă mare e pe deal,
Cântă, chiuie văzduhul,
Zboară copiii pe sănii
De li s-a-nroşit năsucul.
Unul vrea ca să nu cadă
Şi-a-nhămat un căţeluş,
Care-l trage, hopa – hopa,
La vale şi la urcuş.
Iată şi-un om de zăpadă
Ce se bucură că-i gras.
Are ochii de cărbune
Şi-un morcov în loc de nas.
Ţine-n mână-un măturoi
Şi face pe dirijorul,
Ar cânta şi din cimpoi,
Dar îl doare-un pic piciorul.
Unii cad şi râd în hohot:
“Ha-ha-ha!" şi “hi-hi-hi!"
Parcă-i un vulcan în clocot
Dealul cu copii zglobii.
Un copil mai mic de stat,
Rumen ca un bob din vie,
Ce pe cap şi-a îndesat
O căciulă brumărie,
Ţine-n braţe un motan
Şi îl trage de mustaţă,
Iar pisoiul, hoţoman,
Cu lăbuţa-i dă pe faţă.
Strigăte se-aud în zare,
Parcă-s roiuri de albine:
“Hai, copii, cu mic cu mare,
Să ne întrecem pe patine!"
SĂNIUŢA
Neaua peste tot s-a pus.
A venit iarna drăguţa!
Hai, copii pe deal în sus
Să ne dăm cu săniuţa.
Câte unul, câte doi,
Ne suim în sănioară
Fără cai şi fără boi,
Săniuţa fuge, zboară.
Toţi sunt rumeni la obraz,
Mulţi coboară şi mulţi suie.
Unii râd, fac mare haz,
Alţii capătă cucuie.
SĂNIUŢA
Uite, săniuţa mea
Zboară ca un fulg de nea!
Când o sui pe derdeluş,
Trage spre alunecuş.
Când se vede sus, ei bine,
Ar fugii şi fără mine.
Dar n-o las. Pe gheaţa bună,
Lunecăm doar împreună.
LA SĂNIUŞ
Ninge, sania mea mică!
Şi copiii sunt afară.
Somnoroaso, ţi-este frică
De gheţuş?
De asta vară
Dormi în pod.
Acum hai fuga,
Eu mi-am pus fularul, gluga...
Prin troieni, gălăgioşii
Toţi sunt cu obrajii roşii.
JOCURI DE IARNĂ
Toate dorm azi sub zăpadă,
Se mai odihnesc.
Doar copiii de pe stradă,
Nu mai obosesc.
Căci in chiot şi din joc
Nu se mai opresc.
Râd, se-aruncă, îşi fac loc,
Se rostogolesc.
Zboară copii-n săniuţe,
Iute ca un nor,
Se pare că lumea-ntreagă
E numai a lor.
Intră-n case la culcare,
Căci n-au ce să facă.
Şi-aşteaptă cu nerăbdare
Noaptea ca să treacă.
Şi să-nceapă, frate, jocul
Veseli şi zglobii.
Să zburde, bată-i norocul,
Cât mai sunt copii!
IARNA ŞI VOCALELE
A, a, a, aşa e iarna!
E, e, e, e rece, ger mai e!
Ninge…Iiii e tare bine,
Pe gheţuş e o plăcere.
Ooo! E omul de zăpadă!
Un nas luuung acu-i vom pune
Dintr-un vârf de morcov roşu;
Ochii facem din cărbune.
A-ha-ha! Ce gălăgie!
I-hi-hi! Ce mai ninsoare!
Sănii, zurgălăi, patine,
Iarnă, râzi, că-i sărbătoare!
BRĂDUŢUL
M-am deşteptat. Ningea în zori
Cu fulgi frumoşi, ca în poveşti
Şi-o sanie trecea în zbor
Prin faţa casei părinteşti.
Ningea cu fulgi tăcuţi şi mici,
Iar tu în geamuri străluceai.
La joc afară mă chemai
Şi iată-mă cu tine-aici.
Ţi-ai pus hăinuţe albe, noi,
Să-mi luminezi al casei prag.
Brăduţule, mi-eşti tare drag!
Ce mândri suntem amândoi!

BRĂDUŢUL
De Nicolae Nasta

Brăduţul creşte-n bună pace

Pe culmi de munţi, înalt, voinic
Şi-n ramuri poartă mii de ace
Ce nu se-ngălbenesc de frig.

Brăduţu-i pom de iarnă-n casă,

Când urlă crivăţu-n câmpii,
Şi Moş Crăciun în el aşează,
Cuminţi de suntem, jucării.

BRĂDUŢUL

Mereu tânăr, mereu verde,

Veghezi munţii vreme lungă.
Vârfu-n stele ţi se pierde,
Luna ar vrea să te ajungă.

Intri-n case de Crăciun,

Aduci viaţă, bucurie,
Oamenilor gândul bun,
Copiilor veselie.

Căci ei te împodobesc
Cu steluţe argintii,
Cu beteală te-nvelesc
Si cu globuleţe, mii.

Te-nconjoară cu iubire,
Cântându-ţi „O, brad frumos!”
Îi priveşti cu mulţumire
Tot falnic şi grandios.