Omul de zăpadă

Omul de zăpadă
Are guturai.
Tare i-ar fi bună
O cană de ceai.
Zice iepurașul,
Îndulcindu-și glasul:
„ -Îți ofer un ceai,
Dar te costă...nasul!
***
Omul de omăt
Eu sunt omul de omăt,
Singur nu mai vreau să fiu.
N-am cu cine să mă joc
Și pe alți copii nu-i știu.

Mă bucur că v-am aflat

Poate că-mi veți da și mie
Un fular și-o pălărie;
Fiindcă, astea sunt cam vechi,
Suflă vântul prin urechi...
Și, de-aceea am răcit.
Vorbesc gros și răgușit.
***
MAGIA IERNII
E iarnă. Eu împreună cu sora mea şi tata împodobim bradul,
mama pregăteşte prăjituri pentru colindători şi Moş Crăciun. Cum
eram noi fericiţi, deodată se aude ceva la fereastră.
- Oare cine este? se întrebă mama.
- Sunt colindădorii! spuse tata.
1
Mergem la uşă, dar nici zare de colindători. Ne ducem înapoi să
impodobim bradul.
Tronc-tronc! Iară se auziră ceva la geam:
- Nică, dute şi vezi cine este, îmi zise mama.
Nică se uită şi atuci vede colindătorii.
- Mamă, tată, Ana veniţi repede, sunt colindătorii!
- Steaua sus răsare...
Ce Crăciun fericit plin de surprize am avut.
***
Ninge ninge!
Ninge, ninge, ninge-ncetișor
cade, cade câte-un fulgușor.
Hai copii la derdeluș
Hai copii la săniuș.
Ninge, ninge, ninge-ncetișor
Cade, cade-un fulg ușor
Câmpul, pomii-ntregul sat
Haină albă-au îmbrăcat.
***
Brăduleț, brăduț drăguț
Brăduleț, brăduț drăguț,
Ninge peste tine!
Haide, hai, în casa mea,
Unde-i cald și bine
Pom de Anul Nou te fac,
Cu beteală am să te-mbrac
Și steluțe, o mie!
***

2
 Ger cumplit
Gol, în crivăț, stă-n ogradă,
Omul nostru de zăpadă
Nici șoșoni n-are măcar
Nici mănuși și nici fular.
- Mamă, adă-l la căldură,
Și să-i dăm că-i tare frig,
Ceai fierbinte și-un covrig!
***
Gerul
Astă noapte gerul
A bătut la geam.
Cine să-l audă?
Dacă eu dormeam.
A căzut zăpada
și s-a luminat...
Vai! Ce flori frumoase
Gerul a pictat.
***
Iarna
Iarna cea geroasă
A sosit acum.
Bulgări de zăpadă
Își fac loc pe drum.

Veselia-i mare
Pentru noi cei mici,
C-alergăm pe stradă
Ca niște voinici.

Iarnă mult frumoasă,

La noi să mai vii,

3
 Căci tu-ntotdeauna
Ne-aduci bucurii.
***
Fulgul de zăpadă
Pe obraz, pe nas, pe umăr,
Tot cad fulgii fără număr
S-a oprit în palmă unul,
Iute, iute, închid pumnul
Desfac pumnul,
Unde-i fulgul?

Am în mână-un strop de rouă,

Sau un bob de apă, plouă?
S-a topit în mâna mea
Ca o lacrima de nea.
***
Omul de zăpadă
Sprijinit într-un toiag
Stă-n ogradă un moșneag
Poartă-n cap o oală veche
Răsturnată pe-o ureche.

Ochii negri și lucioși

Sunt cărbuni din vatră scoși
Nu-i lipsește nici lulea
Parcă pufăie din ea.

Iar pe piept, perechi, perechi,

Are moșul nasturi vechi.
Și mai are un nas roș
Ca o creastă de cocoș.
***

4
 Noapte de iarnă
Astăzi ziua-ntreagă
A tot nins și-a nins.
Parcă mai aproape
Casele s-au strâns.

A-nghețat de-acuma
Lacul cel verzui -
Luna patinează
Pe oglinda lui.

Dealul singuratic,
Deșteptat de ger,
Numără în șoaptă
Stelele din cer.

Iară pomii poartă

Albul iernii strai
Și visează dulce
Florile de mai...
***
Eu sunt omul de zăpadă
Eu sunt omul de zăpadă
Așezat în colț de stradă,
Vântul și cu soarele
Mi-au topit picioarele.

Chiar dacă-s mai mititel

Nu sunt supărat defel.
Fulgii când încep să cadă
Se așterne iar zăpadă.

Toți copiii vor veni,

Împreună vor trudi,
5
Dintr-un bulgăre mai mare
Îmi vor face iar picioare.
***
Ninge
Ninge, bate vântul,
S-albește pământul,
Vezi numai zăpadă,
Merg sănii pe stradă.
Pe geam dimineață
Găsești flori de gheață,
Ai o sănioară,
Fugi cu ea pe-afară,
Iar când stai din joc
Bine-i lângă foc.
***
Iarna
daruri plină
A venit la noi.
Şi-a adus cu ea lumină
Şi fulgi albi şi moi.

Copacii i-a-mpodobit
Cu hăinuţe albe,
Casele le-a învelit
Cu florile dalbe.
Pe la geamuri, flori a pus,
Parc-aduse-n dar,
Iar pe la streşini, pe sus,
Ţurţuri de cristal.

Casele stau zgribulite

Sub cuşma de omăt,
Ogoarele adormite
6
 Au uitat de tot …

Ici şi acolo, câte-o cioară

Vrea să le enerveze,
Dar, culcate-n plăpumioară,
Încep să viseze.

Şi visează: iarbă, flori,

Păsări cu ecou,
Se trezesc şi au fiori,
Dar adorm din nou.
***
Iarna

Stau în casă şi privesc,

Micii fulgi ce strălucesc.
Ei cad, se-aştern uşor,
La noi au venit cu dor.
Ei în cor ne desenează,
Iarna albă, luminoasă.
A venit iarna voioasă,
În veşmântul luminos,

Şi-l aduce pe Hristos.

Toată lumea-i mulţumeşte,
Că aduce pe Hristos,
Mesia Chip Luminos.
***
Iarna

Uite, iarna, zvăpăiata,

A trimis un fulg la mine,
Să mă-ntrebe dacă-s gata
S-o-ntâlnesc cum se cuvine.
7
 - “Las-o să vină fuguţa!”
Am răspuns cu bucurie,
- “O aştept cu săniuţa.
Ce mai vorbă? Las’ să vie!”
***
Iarna

Iarna cea geroasă

A sosit acum.
Bulgări de zăpadă
Îşi fac loc pe drum.

Veselia-i mare
Pentru noi cei mici,
C-alergăm pe stradă
Ca nişte voinici.

Iarnă mult frumoasă,

La noi să mai vii,
Căci tu-ntotdeauna
Ne-aduci bucurii.
***
Iarna

Ninge, bate vântul,

S-albeşte pământul!
Vezi numai zăpadă,
Merg sănii pe stradă.

Pe geam, dimineaţa,
Găseşti flori de gheaţă.
Ai o sănioară,
Fugi cu ea pe-afară.
Iar când stai din joc,
8
 Bine-i lângă foc.
***
Iarna

A sosit în haina albă,

Ţurţuri stau la streşini, salbă.
Să pornim copii, acuş’,
Veseli toţi la săniuş,
Hai, veniţi la derdeluş!

Şi când fulgii-ncep să cearnă,

Aranjaţi pomul de iarnă.
Bate vântul, nu pasă
Că e cald la voi în casă.
Bucurii, bucurii,
Hai să ne jucăm copii!
***

Iarna

Vine iarna! Las’ să vie!

O aştept cu bucurie.
Chiar dacă va viscoli,
Îmbrăcat bine voi fi,
Cu căciulă şi palton,
Cu mănuşi şi cu şoşoni.
***

9
 IARNA
Iarna cea de daruri plina
A venit la noi.
Si-a adus cu ea lumina
Si fulgi albi si moi.
Copacii i-a-mpodobit
Cu hainute albe,
Casele le-a invelit
Cu florile dalbe.
Pe la geamuri, flori a pus,
Parc-aduse-n dar,
Iar pe la stresini, pe sus,
Turturi de cristal.
Casele stau zgribulite
Sub cusma de omat,
Ogoarele adormite
Au uitat de tot…
Ici si acolo, cate-o cioara
Vrea sa le enerveze,
Dar, culcate-n plapumioara,
Incep sa viseze.
Si viseaza: iarba, flori,
Pasari cu ecou,
Se trezesc si au fiori,
Dar adorm din nou.
***

10