Poezii de iarnă – Ninge – de Otilia Cazimir Ssst!

Micuţa gerului, Cu mânuţa îngheţată, Bate-n

poarta cerului Şi întreabă supărată; – Unde-s stelele de sus? – Iaca, nu-s! Vântul rău le-a scuturat Şi
le-mprăştie prin sat. Uite una: s-a desprins Dintr-o margine de nor Şi coboară-ncetişor… – Oare-a
nins? E un fulg şi-i cel dintâi Şi aduce-n vânt, ninsoare, Drumuri albe peste văi, Râs curat în ochii
tăi, Sănioare, Zurgălăi… Citește și: Cele mai frumoase poezii de primavara Poezii de iarnă scurte
Fulgul de zăpadă Pe obraz, pe nas, pe umăr, Tot cad fulgii fără număr S-a oprit în palma unul, Iute,
iute, închid pumnul Desfac pumnul, Unde-i fulgul? Am în mână-un strop de rouă, Sau un bob de
apă, plouă? S-a topit în mâna mea
Citeşte întreaga ştire: Poezii de iarnă - cele mai frumoase poezii despre iarnă

Sfârșit de toamnă – Vasile Alecsandri Oaspeţii caselor noastre, cocostârci şi rândunele, Părăsit-au a
lor cuiburi ş-au fugit de zile rele; Cârdurile de cucoare, înşirându-se-n lung zbor, Pribegit-au
urmărite de al nostru jalnic dor. Vesela verde câmpie acu-i tristă, vestezită, Lunca, bătută de
brumă, acum pare ruginită; Frunzele-i cad, zbor în aer, şi de crengi se deslipesc, Ca frumoasele
iluzii dintr-un suflet omenesc. Din tuspatru părţi a lumei se ridică-nalt pe ceruri, Ca balauri din
poveste, nouri negri, plini de geruri. Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori Trece-un cârd
de corbi iernatici prin văzduh croncănitori. Ziua scade; iarna vine, vine pe crivăţ călare! Vântul
şuieră prin hornuri, răspândind înfiorare. Boii rag, caii rănchează, cânii latră la un loc, Omul, trist,
cade pe gânduri şi s-apropie de foc. Lasă-mi toamnă – Ana Blandiana Lasă-mi, toamnă, pomii
verzi, Uite, ochii mei ţi-i dau. Ieri spre seară-n vântul galben Arborii-n genunchi plângeau. Lasă-mi,
toamnă, cerul lin. Fulgeră-mi pe frunte mie. Astă-noapte zarea-n iarbă Încerca să se sfâşie. Lasă,
toamnă-n aer păsări, Paşii mei alungă-mi-i. Dimineaţa bolta scurse Urlete de ciocârlii. Lasă-mi,
toamnă, iarba, lasă-mi Fructele şi lasă Urşii neadormiţi, berzele neduse, Ora luminoasă. Lasă-mi,
toamnă, ziua, nu mai Plânge-n soare fum. Înserează-mă pe mine, Mă-nserez oricum. Citește și:
Cele mai frumoase poezii de primavara Afară-i toamnă – Mihai Eminescu Afară-i toamnă, frunza
împrăştiată, Iar vântul zvârlă-n geamuri grele picuri; Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri Şi într-un
ceas gândeşti la viaţa toată. Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri, N-ai vrea ca nimeni ‘n uşa ta
să bată; Dar şi mai bine-i, când afară-i zloată, Să stai visând la foc, de somn să picuri. Şi eu astfel
mă uit din jeţ de gânduri, Visez la basmul vechi al zânei Dochii, În juru-mi ceaţa creşte rânduri-
rânduri; De odată aud foşnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scânduri… Iar mâni subţiri şi
reci mi-acopăr ochii.
Citeşte întreaga ştire: Poezii de toamnă - cele mai frumoase poezii de citit în această toamnă