Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Judeţul DÂMBOVIŢA
An şcolar 2010-2011
Ninge, ninge mereu. Fulgi mari plutesc in văzduh si se aştern intr-un covor
din ce in ce mai pufos.
Dintre poeţii români a căror personalitate lirică s-a conturat înainte de primul război
mondial, se numară si George Toparceanu. Acesta este autor a unei opere unice prin
profunzimea ideilor si prin valoarea artistica de exceptie. O creatie deosebita de originala
este poezia ,,Noapte de iarnă’’, apartinând volumului ,, Balade vesele si triste’’alături de
alte poezii care au ca tema natura.
In această poezie, imaginea anotimpului alb este prezentata intr-un mod
favorabil, elementele plastice prefigurand trairi tonice si dorinta de viata.
Impresionat de imaginea feerică a unei nopţi de iarna, eul liric isi exprima direct
sentimentele de primenire sufleteasca.
Modul de expunere dominant este decrierea peisajului incărcat cu zăpadă.
Intr-o prima secventa sunt folosite imaginile vizuale ale orasului acoperit de
ninsoare. Privelistea plopilor imbracati de nea, este prezentata din perspectiva privitorului.
Iarna este zugravita atat prin aspectele ei concrete, cat si prin efectele pe care
le provoaca asupra trairilor omenesti. Ea devine asemenea omului, trista, tremuranda,
risipita, in multiplele infatisari hibernale.
Imaginile artistice utilizate conduc la conturarea unei atmoasfere fantastice, in
care realul si posibilul se combina intr-un mod inefabil.
Prin metaforele: ,,crengile devin cochete‘’ si ,,ghirlandele ajung să tremure-
n lumină’’, poetul brodeaza in imaginar, aducand la lumina senzatii si trairi pe care
cititorul le poate actualiza ori de cate ori are nevoie de a se raporta la o lume atat de
perfecta cum e natura iniernita.
Poezia este organizata in strofe inegale ca marime. Ea are o muzicalitate
blanda realizata prin rima incrucisata, masura de sapte – opt silabe si un ritm trohaic care
tradeaza fiorul emotiei poetului. Prin ideatica si forma de exprimare, poezia aceasta inalta
o oda a naturii surprinsa intr-una dintre cele mai fascinante ipostaze: iarna cu multiplele ei
infatisari si ecouri sufletesti.
IARNA PE ULIŢĂ,
de George Coşbuc
A-nceput de ieri sa cada Sa mai bata, soro, vantul, S-otereste rau batrana
Cate-un fulg, acum a stat, Dac-o vrea! Pentru micul Barba-Cot.
Norii s-au mai razbunat Ati innebunit de tot -
Spre apus, dar stau El e sol, precum se vede, Puiul mamii, da-mi tu
gramada Ma-sa l-a trimis in sat, mana
Peste sat. Vezi, de aceea-i incruntat, Sa te scot!
Si s-avanta, si se crede
Nu e soare, dar e bine, Ca-i barbat; Cica vrei sa stingi cu paie
Si pe rau e numai fum. Focul cand e-n clai cu fan,
Vantu-i linistit acum, Cade-n branci si sa ridica, Si-apoi zici ca esti roman!
Dar navalnic vuiet vine Dand pe ceafa putintel Biata bab-a-ntrat in laie
De pe drum. Toata lana unui miel: La stapan.
O caciula mai voinica
Sunt copii. Cu multe sanii Decat el. Ca pe-o bufnit-o-nconjoara
De pe coasta vin tipand, Si-o petrec cu chiu, cu vai,
Si se-mping, si sar razand: Si tot vine, tot inoata, Si se tin de dansa scai.
Prin zapada fac matanii Dar deodata cu ochi vii, Plina-i stramta ulicioara
Vrand-nevrand. Sta pe loc – sa mi te tii! De alai.
Colo, zgomotoasa gloata
Gura fac ca roata morii; De copii! Nu e chip sa-i faci cu buna
Si de-a valma se pornesc, Sa-si pazeasca drumul lor!
Cum prin gard se El degraba-n jur chiteste Rad si sar intr-un picior,
galcevesc Vrun ocol, caci e pierdut, Se-nvartesc si tipa-ntruna
Vrabii gurese, cand norii Dar copiii l-au vazut! Mai cu zor.
Ploi vestesc. Toata casa navaleste
Pe-ntrecut. Baba si-a uitat invatul:
Cei mai mari acum, din Bate,-njura, da din mani:
sfada; Uite, ma, caciula, frate, Dracilor, sunteti pagani?
Stau pe-ncaierate pusi; Mare cat o zi de post - Maica mea! Sa stai cu
Cei mai mici, de foame- Aoleo, ce urs mi-a fost! batul,
adusi, Au sub dansa sapte sate Ca la cani!”
Se scancesc si plang Adapost! Si cu,batul se-nvarteste
gramada Ca sa-si faca-n jur ocol;
Pe la usi. Unii-l iau grabit la vale, Dar abia e locul gol,
Altii-n gluma parte-i tin - Si multimea navaleste
Colo-n colt acum rasare Uite-i, fara pic de vin Iarasi stol.
Un copil, al nu stiu cui; S-au jurat sa-mbete-n cale
Largi de-un cot sunt pasii Pe crestin! Astfel tabara se duce
lui, Lalaind in chip avan:
Iar el mic, caci pe carare Vine-o baba-ncet pe strada Baba-n mijloc, capitan,
Parca nu-i. In cojocul rupt al ei Scuipa-n san si face cruce
Si incins cu sfori de tei. De satan.
Haina-i maturand pamantul Sta pe loc acum sa vada
Si-o taraste-abea-abea: Si ea ce-i. Ba se rascolesc si canii
Cinci ca el incap in ea; De prin curti, si sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc mirati batranii Ce-i pe drum atata gura? Ei, auzi! Vedea-i-as mari,
Din bordei. Nu-i nimic. Copii Parca trece-adunatura
strengari. De tatari!
Iarna pe uliţă este o poezie scrisă de George Coşbuc, infăţişând un tablou expresiv al
unui sat acoperit de plapuma groasa a zăpezii. Numeroasele figuri de stil conferă textului
expresivitatea şi originalitatea specifice lui George Coşbuc. Natura este plastică şi, de
obicei, evocatoare de tablouri cu contururi exacte, exprimând puternice stări sufleteşti.
In prima strofa observam ca autorul a surprins o ninsoare care a durat toata
noaptea, iar a doua zi s-a oprit.Observam personificarea: „Norii s-au mai razbunat” de
unde reiese ca norii a inceput sa cearna fulgi mari de zapada spre apus. A doua strofa ne
prezinta imagini vizuale, auditive.
In al doilea vers se observa epitetul: pe rau e numai fum.
De aici reiese ca fumul vine de la hornurile caselor unde oamenii
incearca sa le incalzeasca. De asemenea, se observa
personificarea: vantu-i linistit acum.
Observam imagini vizuale, statice ce ne transmit un
sentiment de liniste. Strofa se incheie cu personificarea: navalnic
vuiet vine, de unde reies imagini auditive, dinamice. Ne transmite
un sentiment de galagie, zarva si de agitatie.
Din a treia strofa ne dam seama ca zgomotul infernal este
provocat de copiii care se jucau veseli in zapada si se bucurau de
venirea iernii. Aceasta strofa ne transmite un sentiment de fericire, bucurie si veselie. A
patra strofa incepe cu epitetul personificator si comparatia: gura fac ca roata morii. De
aici reies imagini auditive, statice. Autorul compara copiii care vorbeau mult cu roata
morii ce se invarte foarte tare. Cosbuc ii compara, de asemenea, cu vrabiile gurese care se
galcevesc.
Strofa se incheie cu inversiunea norii ploi vestesc. Observam imagini vizuale,
statice, de unde reiese ca norii se abateau spre sat pentru a vesti ploi. In a cincea strofa,
autorul ne da de inteles ca acei copii erau impartiti in diferite grupuri dupa varsta lor. Cei
mari profitau de faptul ca erau si copii mici si radeau de ei. Observam inversiunea de
foame-adusi care ne transmite un sentiment de mila, tristete si mahnire. A sasea strofa
descrie un baietel strain, aparut din senin pe ulita.
Autorul ni-l descrie cu inversiunea: largi de-un cot sunt pasii lui. A saptea strofa
incepe cu inversiunea: haina-i maturand pamantul de unde reiese ca haina copilului era
prea lunga si o tara de pamant. Observam repetitia abia, abia de unde ne dam seama ca
isi tara cu greu haina si comparatia cinci ca el incap in ea.
In cea de-a opta strofa observam ca acel baietel era trimis de mama sa in sat.
Copilul era incruntat, dar se credea barbat fiindca putea sa care o haina atat de grea pentru
el. Aceasta strofa ne transmite un sentiment de admiratie si remarcare de sine.
A noua strofa ne arata cum inainta baiatul: cade-n branci si se ridica. Din
urmatoarele versuri aflam ca baiatul purta pe cap o caciula din lana de miel si ca era mai
mare decat el. Ne transmite un sentiment de amuzament.
A zecea strofa incepe cu enumeratia tot vine, tot inoata de unde reiese ca el se
chinuia sa mearga cat mai repede. Observam două epitete: ochii vii si zgomotoasa gloata
de unde reies imagini vizuale si auditive. Ne transmite un sentiment de amagire.
A unsprezecea strofa prezinta ce a vrut copilul sa faca atunci cand a vazut atatia
copii. A vrut sa se intoarca din drum, dar era prea tarziu. Toti ceilalti copii il vazusera
deja.
A doisprezecea strofa incepe cu glumele facute de caciula copilului. A
treisprezecea strofa incepe cu inversiunea altii-n gluma parte-i tin. Observam ca toti
copiii isi bateau joc de el.
In a paisprezecea strofa este descrisa o baba care este imbracata cu un cojoc rupt.
Ea se oprise sa vada de unde vine zgomotul acela mare.
A cincisprezecea strofa incepe cu inversiunea s-otaraste rau batrana. Observam
ca batranei ii pasa de baiat, incercand sa-l scoata dintre copiii care isi bateau joc de el.
In a saisprezecea strofa poetul ne da de inteles ca baba nu uitase ameliorarea
conflictului dintre baiat si copii luandu-l de acolo. Ne transmite un sentiment de mila.
In a saptesprezecea strofa ne dam seama ca dupa gestul batranei de a lua copilul,
nu a durat mult deoarece copiii se tineau dupa ea razand. Recunoastem epitetele si
inversiunea plina-i strimta ulicioara.
In a optsprezecea strofa se prezinta acei copii jucandu-se.
Sentimentul este de armonie, veselie.
In cea de-a nouasprezecea strofa observam ca batrana se supara pe copii. Ne dam
seama dupa enumeratia bat,-njura... da din maini de unde observam imagini dinamice.
Ne transmite un sentiment de suparare.
In strofa douazeci observam ca batrana se invartea cu batul in mana pentru a-si
face loc, dar copiii navalesc din nou asupra batranei. In urmatoarea strofa ni se descrie ca
baba statea in mijlocul alaiului ca un capitan si isi facea cruce de ceea ce vedea.
In penultima strofa observam ca din cauza galagiei provocate de copii incepura sa
latre cainii din curti, iar oamenii ieseau afara sa vada ce se intampla.
In ultima strofa se observa un dialog intre cativa sateni. Acestia au asemanat
copiii cu o adunatura de tatari.
Sentimentul care predomina este cel de bucurie si uimire pentru sateni fata de
zarva de pe ulita satului.
Iarna de Vasile Alecsandri
Si-n miez de noapte dulce cânt Nici leagan moale, nici vreun pat
Din cer cu stele-a rasunat Doar fân mirositor pe jos,
Se rumenise cerul sfânt Pe fân, în iesle sta culcat
Pastorii s-au cutremurat. Micutul prunc: Iisus Christos.
Colinde de Crăciun
In ajun de moş Crăciun
Din an în an pornesc la geam, Bătrânul moş Crăciun.
Voioşi cu moş Crăciun. Mai sunt şi moşi din vremea lui,
E ger cumplit, e drumul greu. Bătrânul moş Crăciun.
Da-i obicei străbun.
E ger cumplit, e drumul greu. Acum e joc la casa ta,
Da-i obicei străbun. Cu toţi se veselesc.
Dar sunt bordeie fără fum,
Acum e cor la casa ta, Şi mâine-i moş Crăciun.
Cu toţii cânt-acum. Dar sunt bordeie fără fum,
Mai sunt şi moşi din vremea lui, Şi mâine-i moş Crăciun.
Şi-acum te las, fii sănătos Române să fi bun.
Şi vesel de Crăciun, Dar nu uita când eşti voios
Dar nu uita când eşti voios Române să fi bun.
Ninge iar
Ninge iar, ninge iar, Ninge iar, Ninge iar, ninge iar,
Pe un mos milenar ninge iar, Pe un batran calendar,
Si in alba seara de ajun Pe un brad Pleaca anul, pleaca grabit,
Toti copii din lume ii spun de Ianuar La-s sa plece, nu-i de oprit
Intr-o mie de glasuri: Ingerii din cer ne-au adus Poate vine altul
Bine-ai venit Mos Craciun! Veste de la cel de sus Mai bun si mai fericit.
S-a nascut Mesia
Domnul nostru Iisus.
O brad frumos
O, brad frumos, o brad O, brad frumos, o brad O, brad frumos, o brad
frumos, frumos, frumos,
Cu cetina tot verde. Verdeata ta îmi place. Cu frunza neschimbata.
Tu esti copacul credincios, Când o revad sunt bucuros Ma mângâi si ma faci
Ce frunza nu si-o pierde, Si vesel ea ma face. voios
O, brad frumos, o brad O, brad frumos, o brad Si ma-ntaresti îndata.
frumos, frumos, O, brad frumos, o brad
Cu cetina tot verde. Verdeata ta îmi place. frumos,
Cu frunza neschimbata.
Cea mai bogată in datini si credinţe dintre serile de peste an, cea mai
misterioasă si mai placută românilor este seara Sfântului Vasile sau a Anului Nou.
In această noapte, toată lumea - de la mic la mare - stă trează si se distrează in
compania celor apropiati, uitând, de toate necazurile si sperand intr-o viata mai
buna. Pentru a putea intra norocul in fiecare casa, oamenii aprind lumanari in fata
icoanelor ce il reprezinta pe Iisus Hristos. In unele zone se ung canaturile si
pragurile casei cu usturoi, ba chiar si animalele ori membrii familiei, ca toata
lumea sa ferita de rele.
Feciorii necasatoriti vor sarbatori a doua zi dupa amiaza Vergelul. In
prealabil, le invita pe fetele mari si pe parintii acestora la seara dansanta in cadrul
unui ritual plin de veselie. Dar inainte de a merge sa petreaca, fetele se intalnesc
numai intre dansele intr-o casa si, la lumina lumanarilor, incearca prin tot felul de
mijloace sa afle daca se vor marita in acel an si cum le va fi ursitul.
Tot in noaptea Sfantului Vasile, se zice ca vitele vorbesc, insa nu e bine sa le
asculti caci, daca o faci, vei fi pedepsit cu moartea. De asemenea, traditia spune ca
in noaptea de Anul Nou se deschide cerul, dar numai cei cu mare credinta in
Dumnezeu pot vedea minunea. Cine o zareste isi poate dori orice, ca providenta ii
va da. Daca n-au vazut-o, mai au cateva ocazii spre Boboteaza, spre pasti sau
inainte de Craciunul urmator.
Romanii din unele parti ale Moldovei pun apa neinceputa in tot atatea pahare
cate suflete traiesc in casa, pe care le aseaza sub icoane. A doua zi, paharele mai
pline prevestesc ca aceia carora le apartin va avea un an norocos si bun, iar cand
apa este putina e de rau.
In unele zone din Bucovina, mamele care au fete de maritat pun pe ferestre
foi de ceapa presarate cu sare chiar inainte de noaptea Anului Nou. Cea ale carei
bucati de ceapa sunt mai pline de apa a doua zi va avea mai mult noroc in viata. In
Muntenia, foile de ceapa sut inlocuite cu niste linguri asezate pe o tava.
Tot in Bucovina, fetele care vor sa aiba o voce frumoasa iau in noaptea
Sfantului Vasile clopoteii de la gatul colindatorilor si beau apa din ei, zicand:
“Cum a sunat clopotelul iesta in ia-sara,
Asa sa sune si gurita mea la vara.”
Iar fetele din Moldova care vor sa se marite iau busuioc in gura de la
clopotelul unui plugar si dorm cu floarea sub limba. Peste noapte urmeaza sa-si
viseze ursitul. Sau cel putin asa cred ele...
De Anul Nou se umbla cu uratul, ca atunci se implineste anul si e pacat sa
dormi.
Tot de Anul Nou, ca sa afli care luni vor fi ploioase sau care nu, se face
calendarul cepei. Pui 12 coji de ceapa si sare in fiecare; unde sarea se va topi aceea
va fi luna ploioasa si-n care nu, aceea va fi secetoasa.
In ziua de Anul Nou, dis-de-dimineata, semanatorii, in Moldova si in
Bucovina de jos te samana cu grau spunandu-ti:
Sa traiti, sa-nfloriti
Ca merii, ca perii,
Pe la mijlocul verii,
Ca toamna cea bogata,
De toate-ndestulata!
In nordul Bucovinei se spune numai:
“Anul nou cu sanatate,
La anul si la multi ani!”