Încă o zi de toamÎncă o zi de toamnă frumoasă, lumina e mieroasă şi parcă se scurge pe geamul

ferestrelor…
A venit toamna...
...si a mai trecut un an...Asa masor anii, in numarul de veri (doar m-am nascut la inceputu verii!!), si azi a
fost prima zi de toamna adevarata, cu ploaie marunta si deasa, cu vant usturator ce smulge incet
frunzele copacilor. O sa se goleasca orasul de verdele naturii, o sa devina mohorat si plangacios, o sa
dorm mai mult, o sa fiu ingandurata mai mult, o sa stranut mai putin (de fiecare data cand stau in soare
stranut: mi se desfunda sinusurile!! :D). O sa beau lapte cald si o sa mananc paine prajita cu unt, o sa
stau tot timpul cu picioarele inghetate, dar o sa ma indragostesc din nou de Ploaie...
Azi am simtit-o prima data, m-a sarutat pe fata, rece si mangaietoare, linistitoare si totusi
incitanta...Urasc oamenii cu umbrela in prima zi de toamna, e ca si cand te-ai da cu crema de soare in
prima zi de vara; treceau pe langa mine grabiti, zgribuliti, speriati ca i-ar putea atinge o picatura. Am
alergat, am sarit prin balti, am trecut pe sub copacii care isi scuturau povara in ropote de apa si am ras...
Mi-am amintit de prispa strabunicii si patul de lemn pe care stateam amortita de frig si miroseam
parfumul ploii si al vitei de vie de sub stresini, plina de struguri negri. Dormeam mereu acolo in timpul
verii, dar nu mai aveam voie odata cu lasarea frigului de toamna (probabil m-ar fi gasit intepenita
dimineata!!).
As fi vrut sa petrec ziua asta la munte...sa ratacesc pe poteci, pe sub brazi, sa imi afund piciorul in
pamantul moale de muschi si ace de brad, sa asurzesc in linistea padurii...
Mi-e dor de munte!! Mi-e dor de mine!!

Toamna compunere
Toamna copiii pleaca la scoala cu ghiozdanele grele in spinare.La scoala ei vor discuia usile cu
cheita fermecata pentru a descoperi noi taine nedescoperite si necunoscute de ei pina atunci. Toamna
peste cer se asterne un sal mare de nori cenusii care plutesc deasupra caselor, iar din ei cad suvoaie de
ploaie ciobaneasca ce ne creeaya o stare de melancolie.
Toamna este fermecatoare prin ninsoarea de frunye galbene-ruginii, verzi-aurii si rosietice care
se astern pe pamintul reavan la fel unui covor colorat.Toamna vintul racoros indeamna frunzele la dans,
la care ele nu se gindesc mult si indata incep sa danseze.
Toamna pe dealuri, pe cimpii, in padure si in livezi totul capata o nuanta ruginie. Toamna in
padure nu se mai aud trilurile fermecatoare ale pasarilor, deoarece ele au plecat deja si de rind cu ele au
luat si cintecele lor nemaipomenite.Dar totusi padurile nu au ramas pustii fiindca copacii sunt inconjurati
de o multime de frunze multicolore.Pe linga toate acestea se mai aude si murmurul izvorului din mijlocul
padurii.
Regina Toamna este zglobie si aurie asemeni unui chihlimbar, harnica si darnica ca furnica si
albina caci ea ne umple hambarele in fiecare an cu toate bunatatile ei. Unele animale se pregatesc
pentru iarna ca sa hiberneze, iar altele isi decupeza hrana pentru intreg anotimp.
Toamna peste dealuri, cimpii...peste tot rasuna galagia oamenilor care au venit acolo dis-de-
dimineta sa stringa roadele toamnei.In vii totul a ramas pustiu dupa ce oamenii au strins poama,
struguras cu struguras, bobita cu bobita fiind aduse acasa si puse in poloboace.Afara in butoaie fierbea
vinul spumos si cald. In livezi fructele striga una mai tare ca alta ca vor culese deoarece sunt foarte
zemoase si dulci ca iti lasau gura punga si iti venea sa le maninci pe toate.Dar cel mai tare striga o para
care ramasese singurica intr-un copacel ramas fara straie.
In curind vor incepe sa se faca araturile de toamna si se va porni semanatul cu naiul urias al
Reginei Toamna recolta pentru anul care va urma sa vina.
Totul in jur e colorat si mi-as dori ca toamna sa nu mai plece de la noi, dar totusi de azi pe miine
va veni iarna si Regina Toamna va fi nevoita sa plece pe o durata de un an lasind locul sau IERNII.Eu voi
astepta cu nerabdare pina cind toamna va veni in anul urmator caci o ador foarte mult.
 Toamna…

Frunzele cad si scartie sub picioarele mele care merg alene prin parc.
Bancile reci,totul pustiu…
Ploile nesfarsite si atat de triste,parca intra cu totul in mine…
Cerul e gri,inegurat pe alocuri si plin de nori pufosi,plini de stropi multi si reci.
Merg si inca visez la copilaria mea,la mirosul placintei de dovleac pe care bunicuta mea o
pregatea cu atata drag,la culesul viilor,un prilej de sarbatoare la noi in familie,se strangea intreaga
familie la culesul strugurilor si apoi fiecare sorbea din mustul cu mireasma sa cea imbatatoare ;
Ce clipe minunate…
Acum privesc la ultimele raze de soare,eu iubesc toamna,imi plac ploile de toamna,privesc cu
mare drag covorul de frunze multicolore,bobocei cum isi indreapta pasii spre scoala.
Toamna pentru mine este a doua primavera cand fiecare frunza este o floare…
Toamna pasarile canta rar si fara convingere,totul pare asa de pustiu,frigul din atmosfera imi
patrunde in suflet…
Pentru mine fiecare anotimp este un prilej de bucurie,iar toamna,prin maiestria si frumusetea
naturii are si ea farmecul ei…
Imi plac culorile toamnei…imi place mirosul de aer proaspat pe care il adduce,frunzele cazute pe
jos in parc,bogatia toamnei,ultimele raze puterice ale soarelui,ploile reci si nesfarsite,florile de toamna…

Magia padurii in plina toamna

Este o dupa-amiaza dezmierdata de vantul plapand de toamna .Ma plimb domol pe poteca impodobita
de frunzele si nucile imbracate in camasi zdrentuite din care curge mustul amar.Stratul gros al frunzelor
galben-maronii a reusit sa margineasca cararea . Padurea trista ,aproape moarta, fiindca a ignorat
verdele,este acum pustie.Singurii amici care i-au mai ramas sunt vantul si frigul.Intru in padure si vad
uimita cum pare totul o magie a locurilor tainice, a locurilor ce ar putea insemna o minunatie pentru
multi dintre noi.Farmecul toamnei a schimbat totul in ceva nevazut ,trecand de « foarte frumos » si
ajungand la expresia « ceva ce n-a mai vazut pamantul » .Nu a uitat de raul ce inca si-a mai pastrat
limpezimea, covorul ce se intinde la nesfarsit al multicolorelor frunze si desigur de ceea ce o
acopera,cerul , patat cu fum amestecat ce-a devenit gri.Copacii sunt tristi fiindca le-au pierit multi
frati ,maroniul inchis fiind culoarea lor de baza.Fiecare lucru are o taina a sa ,una mai speciala ca
alta ,dar a potecii ,sfarsitul poteciinu cred ca a fost gasit.Poate nimic nu ar fi fost la fel fara strigatul
cerbului infrigurat de batranul vant ce se crede domnitorul tuturor.Soarele palid printre ramurile
nemiscate ne va mai lumina si inca atat.Ploaia palmuieste parca cu fiecare picatura tulpina copacilor ,
vantul ridica frunzele ude de la pamant ,iar fulgerele ,tunetele le sperie si mai mult pe putinele
vietuitoare.Ceata zglobie ii joaca feste intreii paduri .Greierii pe aripi pudrati cu bruma sunt tristi acum
ca vor rabda ,din nou o iarna intreaga , de foame.Racoarea serii se lasa incet ,iar noaptea isi asterne
perdeaua peste pamnatul mohorat.Imi deschid umbrela si cu pasimarunti dar grabiti ma indrept spre
casa .Nu uit insa sa observ un lucru .Nu doar pasarile calatoare nu se mai afla in acest peisaj ci nici picior
de om ,care nu stie sa aprecieze magia padurii in plina toamna .
Atâta toamnă-i pe pământ...
Atâta toamnă-i pe pământ
pustiu de frunze prin gradini
dansând haotic cu un vânt
stârnit din cer printre ciulini

Din când în când din temporar

se-aud croncănituri de ciori
ca-ntr-un cortegiu funerar
jucat de nişte bieţi actori

Un câine latră-n disperare

lângă o moară părăsită
iar clipele apăsătoare
sporesc a tragică ispită

E totul cenuşiu în spaţii

apusul sfâşie lumina
sub spectru-ntunecat al nopţii
se lasa peste tot cortina

Printre nori de vată luna

nu aduce liniştirea
ci amplifică furtuna
dezolărilor de-aiurea

Şi ca totul sa rămâie
un pustiu de toamnă sumbră
ţipa-n noaptea cea târzie
o ciovic-ascunsa-n umbră