Toamna în pădure

În răcoarea dimineții,pădurea părea de aramă,poleită de razele

timide ale soarelui. Pe pământul amorțit cad miresme stinse și frunze
vestejite. Vântul adie ușor prin livezi,împrăștiind arome dulci și amarui.
Se simte parfumul îmbietor al fructelor coapte . Copacii și-au pierdut
podoaba,iar frunzișul ruginiu este așezat în tot codrul . Fiecare frunză
îmi șopteste fericire . Liniștea se înăbușă în sunetul cristalin al râului.
În curând nu se va mai auzi nici zumzetul insectelor .

Anotimpul Ruginiu

A sosit toamna. Un anotimp frumos, cu multe recolte si multe

bucurii. Frunzele ruginii au acoperit asfaltul încălzit de ușoarele raze
de soare, pe jos parcă este un covor țesut din aur si bronz. Totul în jur
este incredibil ! Însă, totodată natura cedează, pleacă păsările, unele
animale hibernează, crengile pomilor rămân fără frunze. Dansul
frunzelor ruginii este un peisaj mirific. Parcă ai fi într-o poveste de vis,
din care nu ai mai vrea sa ieși. Totul este frumos, deși natura "moare",
frunzele care au creat covorul pe jos încântă orice privire. După o vară
călduroasă, toamna a sosit cu recolte bogate, și cu mirosul legumelor
proaspete. Oamenii se pregatesc pentru iarna, facând zarzavat, gem,
etc. Cu toții suntem încântați să simțim mirosul frunzelor căzute din
pomii fără viață. Toamna se va apropia de sfârșit, prin văi vântul sună
neâncetat ducând cu el frunzele ruginii. Apare o liniște apăsătoare, o
liniște rece care ne prevestește venirea iernii.

Sfârșit de toamnă – Vasile Alecsandri

Oaspeţii caselor noastre, cocostârci şi rândunele,
Părăsit-au a lor cuiburi ş-au fugit de zile rele;
Cârdurile de cucoare, înşirându-se-n lung zbor,
Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor.

Vesela verde câmpie acu-i tristă, vestezită,

Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită;
Frunzele-i cad, zbor în aer, şi de crengi se deslipesc,
Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.