Peisaj de Toamnă

În răcoarea dimineţii, pădurea părea de aramă, poleită de negri şi mişcători deasupra

muntelui. Pe pământul amorţit cad miresme stinse si frunze vestejite. Vântul adie uşor
prin livezi, împrăştiind arome dulci şi amărui. Se simte parfumul îmbietor al fructelor
coapte.Liniştea se înăbuşă în sunetul cristalin al râului. În curând nu se va mai auzi nici
zumzetul insectelor.Toamna se sfârşeşte pe nesimţite, ascunzând tainic mistere.
Câmpiile şi grădinile se usucă, lăsând în urmă poveri grele. Copacii şi-au pierdut
podoaba, iar frunzişul ruginiu este aşezat în tot codrul. Fiecare frunză îmi şopteşte
fericire; bruma argintie a împodobit grădina, iar gâzele plăpânde amorţesc de frig. Vin
nopţile răcoroase, iar frigul se lasă uşor, spulberând tainele ascunse ale toamnei.