Era sfarsitul lunii septembrie.

Vara fusese fierbinte si secetoasa.

In lumina oblica a soarelui de toamna copacii canta binevoitori .
Iata ca am ajuns si in padurea fermecata. Aici sunt o multime de lucruri fermecate ca de exemplu :
Zane uimitoare cu aripi cristaline , spiridusi prietenosi , pitici si multe alte fiinte nemaivazute . Aici
soarele le zambeste micilor creaturi cu multa duiosie . Cerul este de un albastru stralucitor iar norii
sunt albi si pufosi . Aici este o lume de poveste . Totul este mirific , aici este liniste si pace . Lacul ca
un fel de oglinda pentru cei de aici , este atat de limpede apa de aici incat te poti vedea in ea.
Razele soarelui patrund lin printre crengile copacilor inalti din crang. Frunzele arborilor cad domol,
formand un covor auriu si fosnitor.
Cantul vrajit al pasarelelor trezeste intreaga natura la viata.Cetele de caprioare cutreiera prin codru
insotite de cardurile de cerbi.Un iepure fricos se iveste de dupa un tufis.Ariciul bucuros isi
construieste o casuta langa izvor. Lui ii place sa auda sursurul apei. Pe ramul unui stejar imens, o
veverita priveste in jur uluita.Un freamat usor a speriat o privighetoare. Ursul ascuns in barlog asculta
cu voiosie concertul dat de pupaza, cuc, sticlete si cintezoi. Ciocanitoarea se hraneste cu ramele si
mustele din scoarta trunchiului de tei.In acest colt sclipitor de rai toate vietatile sunt fericite.
Culorile toamnei invaluie peisajul padurii, schimbandu-l intr-o lume de rara frumusete.Codrul s-a
imbracat in haina noua si ruginie. El isi plange tristetea prin lacrimi grele de ploaie, lacrimi ce cad
peste frunzele slabite de vant.Printre crengi se joac razele de soare, vesele i sclipitoare. Ele dau via
unor flori de o rar frumusee. Iarba crete i ea mngiat de soare i hrnit de apa rului. Clipocitul
undelor strvezii te mbie la visare.
Cte gze i insecte nu-i duc aici traiul linitit!
Furnici mrunte i agitate sau gndcei pe care nu-i cunosc dect dup coloritul lor unic se agit ct
este ziua de lung. Aici totul te ndeamn la visare i sufletul i se umple de bucurie.
Dei nu pare, pdurea este asemenea nou oamenilor.
Dac petreci mult timp cu ea, i poi auzi glasul i i poi nelege fonetul nentrerupt.
Dimineaa ,lacrimi de rou se scurg de pe braele pdurii, lacrimi care o nvioreaz i o hrnesc
deopotriv.
Seara, linitit, pdurea i ntinde obosit crengile i mbrieaz cu cldur amurgul rece al nopii.
Adoarme linitit cu gndul la o lume mai bun, o lume n care oamenii i recunosc meritele i mai
mult dect att, o respect.
Racoarea serii se lasa incet ,iar noaptea isi asterne perdeaua peste pamnatul mohorat.