Sursa: w.didactic.

ro

Primul ghiocel

E nceput de martie. E nc frig, dar razele soarelui i fac loc printre norii de cenu. Codrii sunt pustii lipsii de frunze i de cntecul psrelelor. n aer plutete o boare cald. Iazurile se smulg din dunga gheii ipotind ca nite fluiere de argint fr colindtori. Iat c dincolo de mal, sub o pat de zpad, se zresc firioare subiri de iarb. Trezirea la via a naturii, mngiere razelor de soare, au fcut s rsar i s se nale o suav floricic, vestitorul primverii- ghiocelul. i-a desprins capul din gluga lui verde nlndu-i trupul firav i

mldios spre lumina soarelui. Din albastrul cerului au nceput s danseze n adierea vntului mii de fluturi albi. Cei doi prieteni au nceput s vorbeasc , s-i spun unul altuia povestea. Fulgul era suprat pentru c razele soarelui l nclzeau, pentru c mama lui iarna l-a prsit, pentru c era singur i neajutorat. A fost ultimul su dans. O adiere uoar de vnt a micat clopoelul de argint i cteva picturi de cristal au alunecat uor i s-au strecurat la rdcin. A fost noapte, iar dimineaa cnd soarele proaspt de primvar i-a revrsat razele blnde i fragile, firavul ghiocel devenise un voinic n hain alb. Apa cristalin a fulgului de nea l-a hrnit peste noapte, i-a dat culoare, vigoare, putere.