Genul liric

Poezia despre copilarie

„Iarna pe uliţă”
de George Coşbuc

George Cosbuc este un mare poet al naturii, continuand prin pastelurile sale pe
marele pastelist Vasile Alecsandri.
     Ca poet, ne-a lăsat moştenire creaţii lirice de o deosebită valoare şi frumuseţe,
dintre care Nunta Zamfirei, Moartea lui Fulger, Vara, Iarna pe uliţă, Mama,
Doina, La oglindă, Subţirica din vecini, Noi vrem pământ!, Lupta vieţii si multe
altele.
     Poezia lui Cosbuc reflecta sentimentele si atitudinile autorului fata de natura
aflata in diferite ipostaze ale anotimpurilor sau ale zilei si noptii.
     Viziunea poetica a lui Cosbuc asupra naturii este solara, luminoasa. De aceea
pastelurile lui sunt imnuri inchinate frumusetii,  bogatiei si trainiciei naturii.
     In lirica naturii acestui poet regasim viata rustica, bucuria de a trai,
optimismul.
Poezia Iarna pe ulita, de George Cosbuc, a fost scrisa in anul 1888 si
publicata pentru prima oara in revista „Vatra” din 1896, Bucuresti, si apoi inclusa
in volumul Fire de tort, Bucuresti, 1896. Este o poezie in care, intr-un cadru
obisnuit de iarna, intr-un sat de munte, Cosbuc a reusit sa creeze un spectacol de o
insufletire si puritate copilareasca emotionante; este un spectacol intr-un decor
familiar, care produce o rememorare a propriei copilarii, o retraire a unor
intamplari asezate in tainele sufletului juvenil.
Poezia naturii lui Cosbuc reflecta sentimentele si atitudinile
autorului fata de natura aflata in diferite ipostaze ale anotimpurilor sau ale zilei si
noptii.
Tema Pastelului "Iarna pe ulita” descrie scene de iarna in mediul rural,
imaginile, personajele si admosfera fiindu-i familiare poetului din propria sa
copilarie.
Titlul poeziei indica, inca de la inceput, locul si momentul descrierii lirice:
satul romanesc, intr-o zi de iarna.
Judecata strict din punct de vedere al apartenentei la gen si specie literara,
Iarna pe ulita nu este o doar o poezie lirica si nici nu este propriu vorbind un
pastel, ci o mica balada din lumea copiilor. Doar primele doua strofe contureaza
un pastel de iarna. De aici, compozitia poeziei e structurata intr-o serie de
secvente, logic potrivite, intr-o gradatie echilibrata, condusa cu multa abilitate.
In prima strofa observam ca autorul a surprins o ninsoare care a durat
toata noaptea, iar a doua zi s-a oprit.Observam personificarea: "Norii s-au mai
razbunat" de unde reiese ca norii au inceput sa cearna fulgi mari de zapada spre
apus.
A doua strofa ne prezinta imagini vizuale, auditive.
In al doilea vers se observa epitetul: "pe rau e numai fum". De aici reiese ca
fumul vine de la hornurile caselor unde oamenii incearca sa le incalzeasca. De
asemenea, se observa personificarea: "vantu-i linistit acum".
Observam imagini vizuale, statice ce ne transmit un sentiment de liniste.
Strofa se incheie cu personificarea: "navalnic vuiet vine", de unde reies
imagini auditive, dinamice. Ne transmite un sentiment de galagie, zarva si
de agitatie.
Din a treia strofa ne dam seama ca zgomotul infernal este provocat de copiii
care se jucau veseli in zapada si se bucurau de venirea iernii. Aceasta strofa ne
transmite un sentiment de fericire, bucurie si veselie.
A patra strofa incepe cu epitetul personificator si comparatia: "gura fac ca
roata morii".
De aici reies imagini auditive,statice. Autorul compara copiii care vorbeau
mult cu roata morii ce se invarte foarte tare. Cosbuc ii compara, de asemenea,
cu vrabiile gurese care se galcevesc.
Strofa se incheie cu inversiunea "norii ploi vestesc". Observam imagini
vizuale, statice, de unde reiese ca norii se abateau spre sat pentru a vesti ploi.
In a cincea strofa, autorul ne da de inteles ca acei copii erau impartiti in
diferite grupuri dupa varsta lor.
Cei mari profitau de faptul ca erau si copii mici si radeau de ei. Observam
inversiunea "de foame- adusi" care ne transmite un sentiment de mila, tristete
si mahnire.
A sasea strofa descrie un baietel strain, aparut din senin pe ulita.
Autorul ni-l descrie cu inversiunea: "largi de-un cot sunt pasii lui".
A saptea strofa incepe cu inversiunea: "haina-i maturand pamantul" de unde
reiese ca haina copilului era prea lunga si o tara de pamant. Observam repetitia
"abia,abia" de unde ne dam seama ca isi tara cu greu haina si comparatia
"cinci ca el incap in ea".
In cea de-a opta strofa observam ca acel baietel era trimis de mama sa in sat.
Copilul era incruntat, dar se credea barbat fiindca putea sa care o haina atat de
grea pentru el. Aceasta strofa ne transmite un sentiment de admiratie si
remarcare de sine.
A noua strofa ne arata cum inainta baiatul: "cade-n branci si se ridica". Din
urmatoarele versuri aflam ca baiatul purta pe cap o caciula din lana de miel si ca
era mai mare decat el. Ne transmite un sentiment de amuzament.
A zecea strofa incepe cu enumeratia "tot vine, tot inoata" de unde reiese ca el
se chinuia sa mearga cat mai repede. Observam 2 epitete: "ochii vii" si
"zgomotoasa gloata" de unde reies imagini vizuale si auditive. Ne transmite un
sentiment de amagire.
A unsprezecea strofa prezinta ce a vrut copilul sa faca atunci cand a vazut
atatia copii. A vrut sa se intoarca din drum, dar era prea tarziu. Toti ceilalti
copii il vazusera deja.
A doisprezecea strofa incepe cu glumele facute de caciula copilului.
A treisprezecea strofa incepe cu inversiunea "altii-n gluma parte-i tin".
Observam ca toti copiii isi bateau joc de el.
In a paisprezecea strofa este descrisa o baba care este imbracata cu un cojoc
rupt. Ea se oprise sa vada de unde vine zgomotul acela mare.
A cincisprezecea strofa incepe cu inversiunea "s-otaraste rau batrana".
Observam ca batranei ii pasa de baiat, incercand sa-l scoata dintre copiii care isi
bateau joc de el.
In a saisprezecea strofa poetul ne da de inteles ca baba nu uitase ameliorarea
conflictului dintre baiat si copii luandu-l de acolo. Ne transmite un sentiment de
mila.
In a saptesprezecea strofa ne dam seama ca dupa gestul batranei de a lua
copilul, nu a durat mult deoarece copiii se tineau dupa ea razand.
Recunoastem epitetele si inversiunea "plina-i strimta ulicioara".
In a optsprezecea strofa se prezinta acei copii jucandu-se.Sentimentul este
de armonie,veselie.
In cea de-a nouasprezecea strofa observam ca batrana se supara pe copii.
Ne dam seama dupa enumeratia "bat,-njura...da din maini" de unde observam
imagini dinamice.Ne transmite un sentiment de suparare.
In strofa douazeci observam ca batrana se invartea cu batul in mana pentru
a-si face loc, dar copiii navalesc din nou asupra batranei. In urmatoarea strofa
ni se descrie ca baba statea in mijlocul alaiului ca un capitan si isi facea cruce
de ceea ce vedea.
In penultima strofa observam ca din cauza galagiei provocate de copii
incepura sa latre cainii din curti, iar oamenii ieseau afara sa vada ce se
intampla.

In ultima strofa se observa un dialog intre cativa sateni.acestia au asemanat

copiii cu o adunatura de tatari.

Sentimentul care predomina este cel de bucurie si uimire pentru sateni fata
de zarva de pe ulita satului.