 Se ştie deja, de foarte mult timp, că părinţii reprezintă primul model social de

influenţare a copiilor şi că aceştia contribuie la formarea concepţiei despre viaţă, a

modelului de comportare şi de relaţionare a copiilor.
 Copilul are nevoie de un climat familial echilibrat în care să se simtă în siguranţă şi
de o comunicare eficientă cu părinţii săi. Acest lucru este posibil dacă aceştia din
urmă sunt atenţi la nevoile copilului, se preocupă de educaţia lui, dacă dau dovadă
de înţelegere, sunt afectuoşi şi calmi şi participă la evenimentele importante din
viaţa lui. Totodată, este necesar ca părinţii să fie fermi, să stabilească limite şi să nu
lase copilul să facă tot ceea ce vrea, aspecte care pot fi îndeplinite printr-o
comunicare adecvată părinte-copil.
 Ca orice altă relaţie, relaţia părinte-copil este una complexă, care începe să se
construiască încă din primele zile de viaţă ale copilului şi care impune foarte multe
condiţii-răbdare, dăruie, înţelegere, atenţie, dragoste, comunicare şi tot aşa mai
departe. Această relaţie se bazează atât pe comunicarea verbală, cât şi pe cea
nonverbală – gesturi, mimică, ton al vocii, postură care să întărească cele
comunicate verbal de părinte.
Nevoile emoţionale ale copilului

respectul: chiar dacă este doar un copil, el are nevoie de respectul şi de valorizarea celorlaţi, ca
orice alt individ.
sinceritatea: copiii au nevoie de a cunoaşte oamenii şi de a avea încredere în ei, cu atât mai mult
în părinţii lor. Minciunile sau adevărul spus pe jumătate nu fac altceva decât să-i facă să fie
confuzi şi să-şi dezvolte un stil de comunicare bazat pe minciună şi nesinceritate;
acceptarea: copilul are nevoie să fie acceptat şi valorizat de părinţii săi indiferent de succesul sau
insuccesul acţiunilor sale, lucru care se poate realiza atât prin încurajări verbale cât şi prin
încurajări nonverbale.
dragostea: un copil are nevoie de dragostea părinţilor săi tot timpul adică atât în momentele
fericite cât şi în cele triste. Părintele îşi poate exprima dragostea faţă de copil atât verbal, cât şi
nonverbal – îmbrăţişări, strângeri de mână, mângâieri etc.
răbdarea: unui copil nu i se poate cere ceva ”aici şi acum”, ci are nevoie de timp şi de explicaţii
pentru a se putea adapta unui comportament sau altul solicitat de adult.
timpul: copilul are nevoie de compania şi atenţia părinţilor săi. Nu se poate construi o relaţie între
părinte şi copil atâta timp cât părintele nu are timp pentru copilul său, este la serviciu mai toată
ziua sau are alte priorităţi atunci când este acasă;
corectitudinea: este important ca, copii să cunoască regulile iar, o dată ce acestea au fost stabilite
(în colaborare cu copii), aplicarea lor să fie corectă şi constantă;
înţelegerea: relaţiile, în general, se bazează pe înţelegere astfel că, şi copilul, are nevoie să fie
ascultat şi înţeles de părinţii săi.
• COMUNICAREA
• Copilul va comunica cu plăcere cu părintele său dacă temele de discuţie vor fi de
interes comun şi dacă părintele nu va domina discuţia, va avea răbdare şi o
atitudine deschisă, nu va ridica vocea şi îşi va asculta copilul, va oferi exemple şi se
va asigura că mesajul său a fost corect înţeles. Aceste lucruri îl vor face pe copil să
aibă încredere în părintele său, să fie sincer cu el şi să nu îl mintă, să-i ceară
ajutorul atunci când are nevoie şi să ştie că se poate baza pe acesta.

• nu poate exista o comunicare adecvată între cele două părţi, dacă părinţii nu dau
dovadă de încredere în copii lor, adică dacă nu ţin cont de opiniile şi ideile lor, dacă
nu îi sprijină în deciziile pe care le iau, dacă nu sunt alături de ei la ”bine” şi la
”greu”.

• copilul are nevoie de intimitate, la fel ca orice alt individ, astfel că este important
ca părinţii să-i respecte intimitatea, fapt care îl va face pe copil să aibă încredere în
părinţii săi şi să comunice cu aceştia;
• este necesar ca părinţii să ţină cont şi de nevoile copilului lor atunci când vor
impune reguli şi norme; de asemenea, pe cât posibil, acestea nu vor fi impuse în
absenţa copilului ci împreună cu acesta deoarece în acest fel le va înţelege mai
bine, va fi mai responsabil şi se va angaja în respectarea lor;

• una, poate, dintre cele mai importante condiţii ale unei bune relaţii părinte-copil, ca
de fapt în oricare altă relaţie, este aceea că părintele trebuie să arate afecţine faţă de
copilul său. Dar ce înseamnă, de fapt, să fii afectuos cu copilul tău? A fi afectuos cu
copilul tău însemnă ca trebuie sa ai o relaţie caracterizată prin îmbrăţişări, zâmbete,
strângeri de mână, încurajări, săruturi are foarte multe şanse de a persista în timp şi
de a se dezvolta decât o relaţie care se caracterizează prin critici, ţipete, jigniri,
lipsa atingerilor fizice sau a încurajărilor.

Pentru o comunicare eficientă părinte-copil sunt necesare mai multe lucruri

din partea părinţilor, mai ales: efort, răbdare, mesaje clare şi concise, atenţie,
afecţiune, timp, respect şi încredere. Toate acestea pot asigura evitarea obstacolelor
în comunicare, feedback şi alterarea rolurilor de emiţător şi receptor la cei doi
parteneri ai comunicării.
 
• Părinții de astazi au nevoie de o schimbare, si totusi, majoritatea dintre ei folosesc aceleasi
metode de creștere si de rezolvare a problemelor folosite de părinții lor, de parintii parintilor
lor etc. Pe langa informatii si principii, parinti au neviie de ajutor pentru dezvoltatea unor
tehnici care sa se potriveasca familiei si copiilor lor.
• De ce cresc atat de multi oameni fiind nemulțumiți de sine?
Pentru ca părinții nu au inteles cum se structureaza mediul in care traieste copilul. Fericirea
viitoare a copilului tau depinde de imaginea lui mintala despre el. Ceea ce simte copilul despre
sine va determina succesul sau esecul in oricare din eforturile depuse in viata. Modul in care
se vede pe sine il va influenta comportamentul, notele si de asemenea alegerea prietenilor,
alegerile pentru viitor, parerea despre problemele morale si spirituale. Pe scurt, imagimea
despre sine, influenteaza orice hotarare pe care o va lua vreodata.

Falsa imagine de sine

• Ce este respectul de sine?
• Este imaginea mintala despre sine formata prin parerile celorlalti acumulate de-a lungul
anilor si prin experiențele de viata.Cei care au respect de sine au incredere in capacitatile
lor si sunt multumiti de viata si de munca lor.
ORIGINEA SIMTAMINTELOR NEGATIVE
• Originea lipsei de respect fata de sine se afla in perioada copilariei. Parinti nu ofera sprijinul
necesar dezvoltarii unor sentimente de pretuire de sine in anii fragezi. Acestea pot duce la o
viata de reprosuri de invinuiri si de neacceptare de sine.
 DIMENSIUNI ALE RESPECTULUI DE SINE
• Exista trei factori care trebuie luati in considerare atunci cand discutam
despre dezvoltare imaginii de sine
1. Respectul de sine trebuie invatat- se dezvolta in interactuinile zilnice ale
copilului cu persoanele din jurul lui. Cu cat experintele copilului sunt
pozitive si cu cat raspunsul primit de la tine este pozitiv, cu atat vor creste
sansele de a invata ca este o persoana valoroasă si capabilă.
2. Respectul de sine trebuie castigat- productivitatea, performanta si
creativitatea incurajeaza sentimentele valorii de sine, dezvoltarea anumitor
indemanari sau capacitati.
3. Respectul de sine trebuie experimentat- nu este suficinet doar sa-ti
iubesti copilul, el trebuie sa se simta acceptat ca persoana, sa simta aprecierea
valorilor lui personale indiferent daca realizeaza sau nu ceva nemaipomenit
in viata. Dragostea nu este cel mai mare dar pe care il pot oferi copilului;
respectul de sine este acel dar.
 O IMBINARE DE TREI SENTIMENTE

1. Unicitatea
Fiecare persoana este unica iar unicitatea unui copil merita respect.
Fiecare copil trebuie sa recunoasca faptul ca este unic si poate aduce
o contributie in familie pe care nimeni altcineva nu o poate aduce.
2. Apartenenta
Copilul trebui sa simta ca apartine familiei, daca acesta se simte in
plus sau ca este un "accident nefericit" va avea probleme in privinta
respectului acordat.
3. Simtamantul ca este iubit
Copiii au nevoie de dragoste, lucru stiut de toti dar multi cred ca ei
stiu deja ca sunt iubiti, fara a mai face ceva in privinta asta.
 Valori false- care pur si simplu distrug valoarea umană

× frumusețea
× inteligenta
× posibilitatile financiare
Alti factori care afecteaza valoarea de sine
sunt: cresterea cu un singur parinte, un parinte
acoolic, o sora sau un frate cu probleme fizice
sau psihice, faptul ca apartine unei rase sau
religii.
 Respingerea unui copil

Motivele sau atitudinile care pot sta in spatele respingerii unui copil

1. Timpul nepotrivit- cand un copil vine la momentul nepotrivit, acesta ii

poate face pe parinti sa-l respinga inconstient. Alti factori posibili: existenta
deja a prea multi copii in familie, faptul ca un copil reprezinta o amenintare
pentru cariera unuia dintre parunti sau faptul ca unul dintre parinti nu voia
sa aiba niciun copil.
2. Dezamagirea din cauza sexului copilului
3. Concepitii gresite despre atitudinile legate de sex
4. O responsabilitate in plus
5. Atitudinile rudelor
6. Presiunile sociale
 
 ASCULTAREA COPIILOR
 

Ascultarea se foloseste cel mai bine cand parintele culege punctele cheie cand copilul trece printr-o
problema sau printr-o tulburare emotionala.

Ascultarea activa il ajuta pe copil prin cinci lucruri:

1. Îl ajuta pe copil sa se descurce cu sentimente negative

2. Ofera o baza pentru o relatie mai apropiata intre parinte si copil
3. Îl ajuta pe copil sa-si rezolve singur problemele
4. Îl invata pe copil sa-l asculte pe parinte si pe ceilalti
5. Îl incurajeaza pe copil sa gandeasca pentru el însuși
 
•Ascultarea activa ofera baza pentru o relatie de incredere si caldura. Asculatarea activa inseamna
acceptarea sentimentelor copilului, a ideilor si opiniilor lui in ciuda diferențelor care ar putea exista, in
felul in care ar dori parintele sa raspunda el vietii.
•Ascultarea activa nu este doar un instrument eficient pentru comunicarea acceptari si dezvoltarii unei
relatii calde, ci este de asemenea o metoda de al învăța pe copil sa faca alegeri singur si sa fie
responsabil de propriul lui comportament.
 
 DISCIPLINA

• Scopul disciplinarii este acela de a-l crește pe copil astfel incat sa se poata
conduce singur, sa devina o persoana care se descurca singura.
• Disciplina ar trebui sa inceapa din momentul in care copilul incepe sa se
prezinte o vointa hotărâtă si sa-si afle propriul drum. Aceasta ar putea fi
numita educatie inconstienta.
 
Căi pentru formarea unor copii stapani pe sine
 Câștigarea si mentinea respectului
 Fixarea limitelor
 Invatarea sa gandeasca si sa asculte
 Spune o data, apoi actioneaza
 Echilibrul intre dragoste si control
 
 Tipuri de parinti
Parintele autoritar
Copiii care traiesc intr-o atmosefera de control autoritar exagerat sunt adesea certareti,
neascultatori, generatori de probleme la școală, agitati si repeziti. Din cauza unei dominatii
constante, copilul nu invata sa ia hotarari singur.
 
Parintele ingaduitor
Copilul detine controlul, iar parintele este condus de dorintele copilului. Copilul nu isi respecta
parintii, nu respecta alte persoane ai nici proprietarea altora. In cele din urma va avea mai multe
probleme emotionale decat cel crescut intr-un regim autoritar.
 
Parintele neiubitor- cazurile extreme de parinti neiubitori implica neglijarea completa a copilului, abandonul
si cruzimea.
O metoda obisnuita sau subtila de respingere din partea parintilor sunt: folosirea unor pedepse
dure, criticarea si cicaleala constanta etc.
 
Parintele posesiv
Sub pretextul iubirii si al griji, acesti parinti dau gres prin faptul ca nu le permit copiilor sa-si
asume riscuri rezonabile sau sa faca singuri anumite lucruri.
 
 
• Atmosfera din camin este importanta in mod speciala pentru
dezvoltarea bobocului de copil. Daca parintii nu se repsecta, daca se
cearta tot timpul sau sunt gelosi si necinstiti, daca se lupta pentru
puterea in familie, copilul va suferi o deformare in caracter in ciuda
incercarilor atente de a-si ascunde propriile probleme.
Respectul de sine si dezvoltarea caracterului
• Copilul poate avea multe trasaturi admirabile dar daca nu se
autorespecta, nu va dori sa-si manifeste calitatile bune, deci respectul
de sine este factorul care determina dezvoltarea caracterului. Exista
doua lucruri esentiale pentru dezvoltarea comportamentului:
1. Calitatile admirabile care compun caracterul
2. Un puternic sentiment al respectului de sine, care va face ca persoana
sa fie in stare sa-si controleze comportamentul.
 Intre parinte si adolescent- relatii valoroase
 

• Se poate spune ca adolescentul de azi difera prin definitie de adolescentul de acum 20 sau 30 de ani. Sociologii au
confirmaf ca in zilele noastre copii cresc mai repede. Ei incep sa aiba intalniri mai devreme si sa faca cunostinta cu
fatetele vieții la o varsta mai fragedă.
 

Răzvrătirea - pro si contra

 
• Prin definitie razvratirea se refera la opozitia sau respingerea a autorității sau a controlului.
• Prin razvratire, adolescentul incearca din rasputeri sa obtina recunoastrea individualitatii lui. Incearca sa afle cine
este, ce crede si pentru ce traieste, identitatea lui cat si respectul de sine sunt in lucru.

• Răzvrătirea normala il va indrepta pe adolescent spre o viata matura. Perioada de ravratire a adolescentului poate
ramane in limitele normalului sau poate deveni anormală in intensitate si direcție. Totul depinde intr-o mare masura
de reactiile parintilor.

• Razvratirea devine anormală cand adolescentul refuza sa respecte niste reguli rezonabile ale gaspodariei, cand
ignora interdictiile,cand consuma mult alcool, cand are probleme repetate cu legea sau se imbraca ciudat. Pe scurt
razvratrirea anormala implica refuzul total de a colabora in familie si de a-si asuma responsabilitatile sociale.
 
 Pedeapsa pentru adolescenti
• Adolescentul are nevoie de supraveghere hotarata si consecventa, discutarea lucrurilor folosind
motivarea si preocuparea poate intampina multe rele. Daca acest proces eșuează, parinti pot apela
la retinerea anumitor privilegii: o seara petrecuta cu prietenii, o excursie, folosirea masinii etc.

Responsabilitățile adolescenților in privinta muncii

• Este deosebit de important ca adolescenții sa aiba niste indatoriri gospodaresti care le sunt
importante si care sunt in conckrdanta cu maturitatea lor.
• In timlul anilor adolescenței, folosirea timpului continua sa fie un lucru importanr pentru
invatarea responsabilitatiii si momentul cel mai favorabil pentru invatarea responsabilității este
atunci cand tanara persoană manifestă interes ridicat pentru o anumita activitate.
 
• Parintii il pot ajuta pe adolescent atunci cand:
1. Ii respecta intimitatea
2. Fac din casa un loc atragator
3. Supraveghează intr-un mod subtil
4. Ii respecta dorinta de independenta
5. Mentine simtul umorului
6. Discuta schimbarile care pot aparea