traiau un mparat si-o mparateasa ce-aveau, cum se cuvine, si un print, singur la parinti. Printul era de sase anisori si miorlaia din noapte pna-n zori. n loc de vreau! spunea miorlau! si tot miorlau! pentru nu vreau!
Deci, cum spuneam, cu printul miorlait deloc nu era lesne de trait. Cnd i se aduceau bomboane el miorlaia ca vrea baloane; si-n loc de baloane voia tromboane, si-n loc de tromboane voia bomboane, dar niste bomboane cu gust de baloane, si-n care sa sufle ca-n niste tromboane.
Astfel de dulciuri vai! Nu se gaseau... Si printul miorlaia: Miorlau! Miorlau! Miorlau! ca ploua afara; Miorlau! ca afara-i soare; Miorlau! ca-i zi de lucru; Miorlau! ca-i sarbatoare... Parintii nu mai stiau ce sa-i mai faca - numai sa taca... i aduceau n fiecare zi o mie o suta una jucarii: caisori de lemn, pusti de tras la semn, gume si creioane, rate dolofane de celuloid, si catei si mte, si papusi semete, cu ochi ce se-nchid, si iar se deschid...
Ah, dar printul nostru nu tacea de fel El voia ceva stiut numai de el: Miorlau! de ce e luna luna? Miorlau! friptura nu e buna! Miorlau! vreau sa mannc compot! Nu vreau compot ca nu mai pot!
...Albi si mparatul, albi si-mparateasa De atta miorlaiala, se-mbolnavise casa. Canarii asurzira, cateii lesinara, iar caii se mutara cu totu-n alta tara. Bostanii si verzele parasira gradinile. Fugira gainile, Zburara si berzele Si se facu pe cte stiu n jurul printului pustiu. ...Doar mtele sosira toate cu cozile ncrligate, torcnd de zor, la printisor. Sfrr...Sfrr... Ce pisici! Cu ochi mici! Ce motani nazdravani! Si-ncepura sa-l atte, miorlaind motani si mte: Miau-miorlau! Hai cu noi! Nu esti print Esti pisoi Nu mai sta! Vino-ncoa! De-acum, soareci vei mnca.
Atunci printisorul, de frica sa nu se prefaca-n pisica, uita de miorlaitul lui, fireste, si prinse sa vorbeasca omeneste Pisicile-au plecat tiptil, tiptil: Acesta nu-i pisoi, ci e copil! Si foarte bosumflate fura ele ca au putut astfel sa se nsele...
Dragi copii, povestea-i gata, Sa va duceti imediat si la mama, si la tata, sa le spuneti raspicat: Iubitii mei parinti, nu vreau sa fiu si eu un print Miorlau!
n urmtoarele rnduri voi discuta despre o poezie foarte drag mie, dar, care le place cu mult mai mult copiilor, i anume, Prinul Miorlau, scris de Nina Cassian. Este vorba despre o poezie epic, aceast combinaie fiind una de succes mai ales n rndul precolarilor care se distreaz extraordinar de cte ori o ascult. Subiectul poeziei este simplu, copiii neleg fr dificultate despre ce e vorba n poezie. Aciunea se petrece ntr-o mprie cam ploioas, unde triete un prin foarte rsfat, care nu tie ce vrea, i niciodat nu este mulumit: Cnd i se aducea bomboane El miorlia c vrea baloane, i-n loc de baloane vroia tromboane i-n loc de tromboane vroia bomboane, dar nite bomboane cu gust de baloane i-n care s sufle caa-n nite tromboane. Priniorul ajunge s se miorlie ca un motan: n loc de Vreau spunea Miorlau! i tot Miorlau! pentru Nu vreau, alungnd pe toi din preajma sa cu vicrilele lui: Albi i mpratul, albi i-mprteasa De-atta miorlial, se-mbolnvise casa, Canarii asurzir, ceii leinar Iar caii se mutar cu totu-n alt ar. Doar pisicile mai rmn lng el, creznd c este m ca ele: Miau-miorlau! Hai cu noi! Nu eti prin, Eti pisoi- Nu mai sta! Vino-ncoa! De acum oareci vei mnca! De team s nu ajung i el o m, priniorul se face un biat cuminte i ncepe s vorbeasc frumos, evitnd miorliturile i alintturile. Morala poeziei este exprimat clar n final: Dragi copii, povestea-i gata, S v ducei imediat i la mama, i la tata, S le spunei rspicat: Iubiii mei prini, nu vreau S fiu i eu un prin Miorlau! Grupul int ca s spunem aa, pentru aceast poezie, este numit chiar de la nceputul poezie, cci Priniorul era de ase aniori, aadar se adreseaz copiilor de vrst precolar, cu precdere, avnd n vedere i faptul c problema tratat de poezie se refer la modalitatea de comunicare des ntlnit n rndul copiilor, prin interjecii, care nu exprim clar ceea ce doresc. Atmosfera de poveste este creat n mod direct prin situarea aciunii ntr-o mprie, ns nc de la nceput ni se dezvluie faptul c lucrurile nu stau prea bine cci este o mprie cam ploioas. Nu trebuie s ateptm mult pentru a afla cauza problemei principale de la curtea regal: Priniorul mofturos. Este evident tonul peiorativ oferit de substantivul n varianta diminutival (priniorul). Muzicalitatea versurilor ajut copiii n procesul de memorarea a poeziei, iar cnd coninutul este att de amuzant, asimilarea operei nu pune probleme deloc. Cu precdere enumeraiile naratorului strnesc hazul copiilor, fie c e vorba despre ce i dorete prinul, bomboane cu gust de baloane n care s sufle ca n nite tromboane, fie c e vorba despre descrierea exasperrii generale n care ajung toi de la curtea regal: ...Albi i mpratul, albi i-mprteasa, De-atta miorlial se-mbolnvise casa Canarii asurzir, ceii leinar, Iar caii se mutar cu totu-n alt ar Bostanii i verzele prsir grdinile fugir ginile zburar i berzele Poveste are un final fericit, copilul nostru ncetez s comunice prin miorlieli, de fric s nu devin pisic i s mnnce pn la urm, alturi de acestea, oricei. Concluzia ntrete comportamentul pozitiv adoptat n cele din urm de prinul din poveste, i aduce la realitate pe miciii asculttori i le propune, de fapt, chiar i sftuiete, s spun clar i rspicat c nu doresc s fie n situaia priniorului. Bineneles, hotrrea de a nu fi un prin Miorlau implic din partea celor mici promisiunea c nu vor proceda ca prinul rsfat. Copiii se vor grbi s afirme n cor, tare, c ei nu vor fi la fel ca prinul Miorlau, dar cu urmtoarea ocazie, anse sunt s repete aceleai greeli, atunci va fi suficient doar s le aducem aminte c nu vor s fie un prin Miorlau, i vor tii despre ce este vorba. Din punctul meu de vedere poezia tratat are valene educative de necontestat, are umor, trstur foarte important pentru copii, dar este i uor de memorat datorit muzicalitii sale.