:

Basm cult

Harap Alb Ion Creanga

Apartenenta la basmul cult (cls X)
Cerinta
Realizati un eseu structurat in care sa demonstrati ca o opera studiata apartine speciei literare
BASMUL CULT. Veti avea in vedere urmatoarele repere:
incadrarea scriitorului in perioada literara si mentionarea unor opere apartinand
acestuia pe genuri si specii literare ;

indicarea ipotezei

definitia basmului

caracteristicile basmului cult

particularitatile basmului

explicarea titlului

indicarea tipului de narator si al rolului acestuia

indicarea temei si motivelor literare

identificarea reperelor spatio-temporale

comentarea formulei initiale, a incipitului + citat

prezentarea subiectului operei, scotand in evidenta si comentand drumul de

initiere, semnificatia probelor si obstacolelor, opozitia dintre curajul personajului principal
si ale celorlalte calitati morale ale lui fata de celelalte personaje

evidentierea statutului initial, median si final

unde este cazul, comentarea formulei mediane

tipologizarea personajelor

caracterizarea pe scurt in opozitie a fiului de crai si spanul

specificarea rolului modurilor de expunere

analiza registrelor stilistice (exemplu de cuvinte arhaice, de regionalisme, de

proverbe si zicatori, de cantece)

evidentierea oralitatii stilului prin impresia de zicere data de verbele folosite de

narator atunci cand devine subiectiv

concluzia

opinia (prin ce impresioneaza basmul, evidentierea a 2 argumente in acest sens)

Eseu
Povestea lui Harap-Alb
de Ion Creanga
Autor
Ion Creanga face parte din perioada marilor clasici, alaturi de Mihai Eminescu, I.L.Caragiale si
Ioan Slavici, el scriind povesti, povestiri, nuvele si scrisori, printre care se remarca povestile
Capra cu trei iezi, Fata babei si fata mosneagului, ca povestiri Pacala si Prostia
omeneasca, iar ca nuvela Amintiri din copilarie.

Opera si aparitie
Opera data se numeste Povestea lui Harap-Alb si are ca an de aparitie 1877, publicata in
revista Convorbiri literare.

Ipoteza
Opera literara apartine genului epic, iar ca specie literara este un basm cult.

Teorie
Basmul este specia literara a genului epic in proza (foarte rar in versuri), in care tema este
confruntarea dintre bine si rau, actiunea este fabuloasa, personajele sunt reale cu puteri
supranaturale sau fantastice, finalul aducand victoria binelui asupra raului.
Ca si caracteristici, basmul cult are un autor cunoscut, iar el se transmite cu ajutorul tiparirii.
Ca si particularitati ale basmului avem in vedere urmatoarele : este folosit timpul mitic in care
faptele au caracter de repetabilitate. Reperele spatiale sunt specificate, dar intr-un mod vag,
neclar. Sunt folosite trei tipuri de formule, initiala, mediana si finala. Apar doua taramuri, cel
ocrotitor, parintesc, in care fiul este aparat si protejat si celalalt taram (taramul de dincolo) in
care isi ia soarta in propriile maini cautandu-si destinul.

Personajele pot fi tiplogizate dupa diferite criterii: reale cu puteri supranaturale sau fantastice,
pozitive sau negative, protagoniste sau antagoniste, ajutoare sau donatori, principale sau
secundare, episodice sau figurante. Apar cifrele magice si obiectele magice (totemice) care au
o valoare simbolica. Tema basmului este lupta dintre bine si rau, iar el pronoteaza motive
literare specifice: motivul imparatului fara urmasi, motiul calatoriei, motivul apei vii si a pei
moarte si motivul casatoriei. In basm are loc antropomorfizarea animalelor si se gaseste
caracterul moralizator.

Explicare titlu
Titlul operei este foarte sugestiv. Din punct de vedere morfologic, titlul este compus dintr-un
substantiv comun si unul propriu. Denotativ, titlul semnifica o specie literara si un nume al
unui protagonist de basm. Din punct de vedere conotativ, titlul aduce actiunea operei mai
aproape de realitatea cotidiana prin substantivul poveste. Numele personajului este un
oximoron care evidentiaza schimbarea statutului social al personajului. Personajul
dobandeste acest nume dupa incalcarea sfatului parintesc datorita inocentei si naivitatii (Alb).
Statutul inferioir in care decade este in opozitie totala cu firea, caracterul si educatia sa
(Harap). In opozitie, Harap semnifia sluga neagra si alb ce arata lipsa maturitatii, neinitierea
personajului.

Narator
Si in aceasta opera ca in multe altele, naratorul nareaza in dubla perspectiva naratorul
omnisicent si omniprezent care nareaza la persoana a III-a , devine subiectiv folosind
persoana I sau folosind apelative care arata simpatia pentru protagonist. Subiectiv, astfel in
locul obiectivitatii.

Tema
Tema textului este lupta dintre bine si rau, iar motivele literare sunt motivul imparatului fara
urmasi, motivul mezinului, motivul probelor si obstacolelor, motivul calatoriei, motivul apei vii
si a apei moarte si motivul casatoriei dar si al cifrelor magice.

Reperele spatio-temporale
Reperele spatio-temporale sunt mentionate vag, rezultand timpul mitic. In text, avem ca si
date despre locul actiunii urmatoarele cuvinte odata, intr-o tara, intr-o alta tara, la
poalele unui codru, un pod peste o apa mare.

Incipit
Formula initiala Amu cica era odata intr-o tara un crai care avea trei feciori. Si craiul acela
mai avea un frate mai mare, care era imparat intr-o alta tara, mai deparatata, Si imparatul,
fratele craiului, se numea Verde-imparat; si imparatul Verde nu avea feciori, ci numai fete
formeaza insusi incipitul, care contine informatii vage spatio-temporale. Apar primele cifre
magice trei feciori. Ne sunt prezentate primele doua personaje craiul si fratele sau
imparatul Verde si se poate remarca limbajul popular folosit de scriitor.
Craiul care avea trei feciori, avea un frate intr-o alta tara care la randul lui avea trei fete.
Verisorii nu s-au cunoscut niciodata intre ei. La batranetea imparatului-Verde (fratele craiului),
il roaga pe fratele sau sa-i trimita pe cei mai vrednic dintre nepoti, sa-l lase imparat dupa
moartea sa. Feciorul cel mai mare se ofera cel dintai sa porneasca la drum, dar se intoarce
inapoi pentru ca ii iese in cale un urs. Acel urs era chiar tatal sau, dar bineinteles, nu stia acest
lucru. Dupa ce fiul le explica motivul intoarcerii, feciorul cel mijlociu se ofera sa plece, dar
pateste exact ca si fratele sau. Craiul se plange copiilor sai, pe motivul ca ii este rusine de ei.
Fiul cel mic, auzind aceste vorbe, incepe sa planga in sufletul lui din cauza cuvintelor spuse de
tatal sau.
El cauta o metoda cum sa-l scape de rusine pe tatal sau. O batrana garboasa de batranete ii
iese in cale si incepe sa-i vorbeasca. Fiul de crai, pentru a scapa de ea, ii da pomana, dovedind
milostenia. Datorita bunatatii sale, batrana ii da cateva sfaturi folositoare care ii maresc
curajul. Acesta merge la crai sa-i ceara voie sa plece la unchiul sau. Auzind aceste vorbe, craiul
nu-i prea incantat de idee, dar feciorul nu renunta si ii cere armele, calul si hainele cu care a
fost el mire. Acesta merge in cautarea calului. Le pune la toti sa manance jaratic, iar primul
care avea sa se atinga de el, va fi calul care il va insoti. El observa ca tocmai un cal batran si
slab incepe sa manance, lovindu-l puternic pentru a-l da la o parte. Pana la urma, renunta si il

ia pe calul cupricina, care se dovedeste a fi unul puternic. Tatal sau nu are o reactie buna cand
isi vede fiul cu acest cal, dar il lasa sa pelce.
El pleaca la drum, mergand in pasul calului. Catre seara, ii iese in cale ursul, dar calul se
napusteste asupra lui, iar cand sa inceapa o adevarata lupta, ursul isi arata adevara identitate,
adica tatal feciorului, deghizat cu o blana de uras, urandu-i noroc in calatorie. Podul peste
care trece fiul de crai ii demonstreaza curajul, dar el totodata face trecerea de pe taramul
parintesc pe cel nesigur, al initierii. De asemenea, arata o trecere de la copilarie la maturitate,
avand astfel doar un sens si, marcand plecarea. Padurea-labirint prin care urma sa
calatoreasca, reprezinta primul pas spre maturizare, este locul unde fiul de crai incearca sa
gaseasca drumul cel bun pentru ca de aici, soarta/destinul ii sunt petleciuite, iar ispita in care
el cade este mare atunci cand un span ii iese in cale si il ademeneste in capcana sa,
promitandu-i ajutorul sau. Dupa ce fiul il accepta pe span alaturi de el in calatorie, ii ofera
posibilitatea sa se racoreasca intr-o fantana.
Fantana/grota reprezinta coborarea in infern, moartea simbolica a personajului. Este posibila
iesirea, dar sub o alta identitate cu un alt statut social, totul fiind pus sub semnul juramantului
si fiind onterpretat ca o pedeapsa data personajului pentru ca a incalcat ceva anume. Fiul de
crai, asadar primeste o noua identitate, Harap-Alb, si devine sluga spanului. Dupa ce ajung la
unchiul imparat, spanul se da nepotul sau. Spanul trezeste banuieli verisoarelor, dar viata
merge mai departe. Spanul il supune diferitelor proble si obstacole, din care Harap-Alb
reuseste sa scape. In prima proba, Harap-Alb este nevoit sa aduca salati din gradina ursului,
iar Sfanta Duminica este ajutorul sau. El sta intr-o casa cam o zi si o noapte, timp in care
Sfanta duminica prepara o licoare magica ce ii va aduce ursului somnul cel lung. Urmatoarea
incercare este vanarea cerbului impodobit cu pietre pretioase. Sfanta Duminica il auta si de
aceasta data.
Spanul, se mira a doua oara de faptul ca Harap-alb este in stare sa faca astfel de lucruri.
Verde-imparat face o masa in cinstea nepotului sau. Auzindu-se diferite vorbe si barfe despre
fata imparatului Ros, spanul ii da porunca lui Harap-Alb sa i-o aduca cu orice pretext. HarapAlb ajuta fiinte aparent neinsemnate, furnici si albine, dand dovada de altruism. Mai tarziu, el

da peste niste personaje simbolice, Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila pe

care le ajuta sa se imprietenasca, aratand cat este de atent cu oameni aflati in suferinta.
Ei se comportau ca niste tarani humulesteni si sfatosi, si reprezinta defapt, obstacole, dar in
final ii sunt de folos, obtinand fata imparatului Ros. Cand ajung la imparatul Rosu, el ii supune
la alte probe, unde Harap-Alb cere ajutorul albinelor si furnicilor. Furnicile il ajuta sa desparta
nisipul de mac, albinele il ajuta sa diferentieze doua fete perfect identice, iar Pasari-LatiLungila o pazeste pe fata imparatului pe timpul noptii. Pana la urma, imparatul ii da fata, iar ei
pornesc la drum. Intre Harap-Alb si fata se nasc sentiente de iubire, el ii spune cine este el cu
adevarat si in sufletul lui parca refuza sa-i dea frumusetea de fata spanului. Cand ei ajung la
crai acasa, spanul iese in calea fetei, dar ea il opreste si spune tuturor adevarul. Spanului nu-i
vine sa creada si se repede la Harap-Alb, il loveste, dar calul lui il apara, omorandu-l. HarapAlb este ajutat sa invie, casatorindu-se cu fata imparatului.
Formula mediana Dumnezeu sa ne tie, ca cuvintul din poveste, inainte mult mai este
marcheaza faptul ca actiunea abia a inceput si inca mai dureaza mult pana la final.
Fiul de craiu, pe parcursul vietii sale, are diferita statuturi. La inceput, este un simplu copil,
fecior, in mainile tatalui sau, apoi este supus mai multor probe alaturi de fratii sai, dar este
singurul care reuseste sa treaca peste ele. Datorita naivitatii si neglijentei vorbelor spuse de
tatal sau, ajunge sluga spanului si cade in ultimul rang al statutului social. De acum, depindea
intru totul de spanul care este insusi simbolul maturizarii, cel care il face sa realizeze ce
inseamna cu adevarat valoarea statutului social. Pe final, Harap Alb se maturizeaza si-si pierde
notiunea de sluga revening la un om liber, dar casatorit si matur.

Final
Finalul este reprezentat de formula finala Si a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca.
Acesta arata eternitatea (timpul mitic). Finalul, insa, are ca si caracteristici reginalismele be si
manca si este o paralela intre realitate si lumea feerica creata anterioir, dar la sfarsit este
marcata prezenta lumii cotidiene (cine nu se uita si rabda) unde cititorul este trezit la realitate.

Personaje
Personajele din acest basm cult Harap Alb sunt numeroase si sunt tipologizate dupa mai
multe criterii. Fiul cel mic al craiului este personaj principal, protagonist, pozitiv, rotund,
dinamic si tipul naivului pe cale de initiere. Spanul este personaj secundar, antagonist, negativ
si tipul omului viclean, manipulator si duplicitar. El reprezinta raul necesar fara de care nu ar fi
fost posibila initierea fiului de crai. Sfanta Duminica este personaj secundar, pozitiv, personaj
ajutor si donator, iar prin intermediul acestui personaj se evidentiaza proba milosteniei.
Imparatul Rosu este personaj secundar, pozitiv, plat si tipul tatalui protector, grijuliu, iar prin
intermediul acestui personaj sunt evidentiate calitatile eroului sau ale altor personaje din jurul
sau (curaj, istetime, perseverenta, devotament). Craiul este personaj episodic, plat si tipul
tatalui initiator. Fata imparatului Rosu este personaj secundar, personaj real cu puteri
supranaturale si tipul fetei rasfatate. Imparatul Verde este personaj secundar si tipul
imparatului iubitor de supusi si naiv. Ochila, Setila, Gerila, Flamanzila, Pasari-Lati-Lungila sunt
personaje episodice episodice, ajutoare si sunt reale cu puteri supranaturale. Alte personaje
episodice sunt fratii fiului de crai, verisoarele. Alte personaje ajutor sunt calul, furnica si albina
si alte personaje donatori sunt albina si furnica.
Ca si caracterizare, fiul de crai este un tip obisnuit, harnic, cu un suflet milos si sensibil. El nusi incalca cuvantul fata de span, dand dovada de onestitate. El este constient ca a gresit,
neascultand de sfatul parintesc. Chiar daca nu are puteri supranaturale este ajutat de
personaje fantastice. Personajul actioneaza sub semnul profund al destinului, dar sub
propriile decizii, care au un rol important in initierea lui. SPanul, intruchipeaza fortele raului,
iar ca personalitatea lui falsa, averea lui dobandita prin inselaciune, el isi falisifca statulul
social, la care oricum n-ar fi ajuns niciodata.

Moduri de expunere
In acest text, sunt prezente toate cele trei moduri de expunere, naratiunea, dialogul
(monologul) si descrierea. Naratiunea, fiind modul de expunere prin care se realtaeaza intr-o
succesiune temporala faptesi intamplari, are rolul de a specifica cu exactitate fiecare actiune,
intamplare la care personajele iau parte cu ajutorul unui narator obiectiv sau subiectiv.

Descierea este modul de epunere prin care sunt prezentate toate caracteristicile unor obiecte,
personaje sau chiar fapte. Rolul ei in acest text este de a situa actiunea si personajele, de a
exprima in mod sugestiv atmosfera in care se desfasoara intamplarile si ajuta cititorul sa-si
imagineze cum arata locul si personajele. Dialogul reproduce in mod direct cuvintele
personajelor. Prin folosirea lui, autorul isi lasa personajele sa se descrie singure, prin modul
lor de a vorbi. Monologul este vorbirea unui singur personaj si are rolul de a exprima starile
personajului care vorbeste.

Limbaj
Limbajul este format din cuvinte arhaice, regionalisem, dar este completat si de proverbe si
zicatori sau cantece. Arhaismele garboava, rapciuga, grebanos, ghijoaga si
regionalisemele multameste, bodroganind, parpalea infrumuseteaza limbajul textului. Ca
si proverbe sau zicatori avem La placinte, inainte/ Si la razboi, inapoi, Voinic tanar, cal
batran/ Greu se-ngaduie la drum, Vita de vie tot invie,/ Iara vita de boz tot rogoz, iar ca si
cantece regasim Am sa zbor lin ca vantul,/ Sa cutreieram pamantul, Pe deasupra codrilor,/
Peste varful muntilor, / Peste apa marilor.

Oralitate
Oralitatea stilului, redata de verbele folosite de naratorul subiectiv dupa cum v-am spus,
prin care el ne averitzeaza ca asa va fi cum ne-a zis el. Naratorul devine subiectiv folosind
apelative prin care isi eprima simpatia fata de personaje. Modalitatea prin care se realizeaza
oralitatea sunt interjectiile, diminutivele, proverbele si zicatorile, dar si frazele ritmatice
precum si regionalismele.

Concluzie
Avand in vedere aceste caracteristici, textul apartine in totalitate acestei specii.
In opinia mea, acest basm impresioneaza prin faptul ca personajul principal reuseste sa se
maturizeze cu ajutor altor pesonaje, precum spanul si tatal sau, dar si cele simbolice Gerila,
Flamanzila, Setila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila. Asadar, basmul reuseste sa scoata principalele
trasaturi ale personajului principal cu ajutorul probelor si obstacolelor.