Sunteți pe pagina 1din 2

BASM CULT

Ion Creanga face parte din categoria marilor clasici alaturi de Mihai Eminescu, I.L.
Caragiale si Ioan Slavici, fiind autorul unor povesti, povestiri nuvele si scrisori reprezentative pentru
literatura romaneasca.
Opera <Povestea lui Harap-Alb> are ca an de aparitie 1877, fiind publicata in revista
<Convoribiri literare>, apartindand genului epic, iar ca specie literara este un basm cult.
Basmul este specia genului epic in proza(foarte rar in versuri), in care personajele sunt
inseztrate cu puteri supranaturale, reprezentand fortele binelui si raului, binele iesind invingator
intotdeauna. Basmul cult este o specie narativa ampla, unde personajele au valori simbolice,
protagonistul parcurgand un drum initatic, in care apar motive specifice.
Titlul operei este foarte sugestiv. Din punct de vedere morfologic, titlul este compus dintrun substantiv comun si unul propriu. Denotativ, titlul semnifica o specie literara si un nume al unui
protagonist de basm. Din punct de vedere conotativ, titlul aduce actiunea operei mai aproape de
realitatea cotidiana prin substantivul poveste. Numele personajului este un oximoron care
evidentiaza schimbarea statutului social al personajului.
Reperele spatio-temporale sunt mentionate vag, rezultand timpul mitic. In text, avem ca si
date despre locul actiunii urmatoarele cuvinte odata, intr-o tara, intr-o alta tara, la poalele
unui codru, un pod peste o apa mare.
Actiunea este simpla, lineara si structurata pe momentele subicetului.
Expozitiunea incepe cu Formula initiala Amu cica era odata intr-o tara un crai care
avea trei feciori. Si craiul acela mai avea un frate mai mare, care era imparat intr-o alta tara, mai
deparatata, Si imparatul, fratele craiului, se numea Verde-imparat; si imparatul Verde nu avea
feciori, ci numai fete formeaza insusi incipitul, care contine informatii vage spatio-temporale. Apar
primele cifre magice trei feciori. Ne sunt prezentate primele doua personaje craiul si fratele sau
imparatul Verde si se poate remarca limbajul popular folosit de scriitor.
Intriga este reprezentata de primirea scriosorii prin care Imparatul Verde anunta ca feciorii
craiului pot fi urmasi ai tronului sau, acesta avand doar fete.
Desfasurarea actiunii este realizata prin procedeul inlantuirii episoadelor. Dupa ce fiii cei
mai mari se reintorc rusinati acasa, mezinul isi cere permisiunea sa incerce si el, dupa multe
rugaminiti primind acordul craiului. Podul peste care trece fiul de crai ii demonstreaza curajul, dar
el totodata face trecerea de pe taramul parintesc pe cel nesigur, al initierii. De asemenea, arata o
trecere de la copilarie la maturitate, avand astfel doar un sens si, marcand plecarea. Padurealabirint prin care urma sa calatoreasca, reprezinta primul pas spre maturizare, este locul unde fiul
de crai incearca sa gaseasca drumul cel bun pentru ca de aici, soarta/destinul ii sunt petleciuite, iar
ispita in care el cade este mare atunci cand un span ii iese in cale si il ademeneste in capcana sa,
promitandu-i ajutorul sau. Dupa ce fiul il accepta pe span alaturi de el in calatorie, ii ofera
posibilitatea sa se racoreasca intr-o fantana.
Fantana/grota reprezinta coborarea in infern, moartea simbolica a personajului. Este posibila
iesirea, dar sub o alta identitate cu un alt statut social.Fiul de crai, asadar primeste o noua
identitate, Harap-Alb, si devine sluga spanului. Dupa ce ajung la unchiul imparat, spanul se da
nepotul sau, trezind suspiciuni verisoarelor. Spanul urmeaza sa-l supuna pe Harap Alb la mai
multe probe pe care acesta le trece cu ajutorul Sf. Duminici. Verde-imparat face o masa in cinstea
nepotului sau. Auzindu-se diferite vorbe si barfe despre fata imparatului Ros, spanul ii da porunca
lui Harap-Alb sa i-o aduca cu orice pretext. Harap-Alb ajuta fiinte aparent neinsemnate, furnici si
albine, dand dovada de altruism. Mai tarziu, el da peste niste personaje simbolice, reprezentative
pentru umanizarea fantasticului, Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila pe care le
ajuta sa se imprietenasca, aratand cat este de atent cu oameni aflati in suferinta. Ajunsi la curtea
Imparatului Ros, acesta ii supune la niste probe simbolice(probe inaintea casatoriei) pe care eroul
le depaseste cu ajutorul celor 5 prieteni, al albinelor si furnicilor, intr-un final Imparatul Ros dandu-i
fata. Apare formula mediana Dumnezeu sa ne tie, ca cuvintul din poveste, inainte mult mai este
marcheaza faptul ca actiunea abia a inceput si inca mai dureaza mult pana la final.
Punctul culminant este reprezentat de moartea simobolica a lui Harap Alb, fiind omorat de
Span si inviat de catre fata Imparatului Ros. Astfel, isi recapata statutul initial, se casatoreste cu

fata si accede la tron, raul fiind inlaturat definitiv.


Deznodamantul este reprezentat de formula finala Si a tinut veselia ani intregi, si acum
mai tine inca. Acesta arata eternitatea (timpul mitic). Finalul, insa, are ca si caracteristici
reginalismele be si manca si este o paralela intre realitate si lumea feerica creata anterioir, dar la
sfarsit este marcata prezenta lumii cotidiene (cine nu se uita si rabda) unde cititorul este trezit la
realitate.
Personajele din acest basm cult Harap Alb sunt numeroase si sunt tipologizate dupa mai
multe criterii. Fiul cel mic al craiului este personaj principal, protagonist, pozitiv, rotund, dinamic si
tipul naivului pe cale de initiere. Spanul este personaj secundar, antagonist, negativ si tipul omului
viclean, manipulator si duplicitar. El reprezinta raul necesar fara de care nu ar fi fost posibila
initierea fiului de crai. Sfanta Duminica este personaj secundar, pozitiv, personaj ajutor si donator,
iar prin intermediul acestui personaj se evidentiaza proba milosteniei. Imparatul Rosu este
personaj secundar, pozitiv, plat si tipul tatalui protector, grijuliu, iar prin intermediul acestui personaj
sunt evidentiate calitatile eroului sau ale altor personaje din jurul sau (curaj, istetime, perseverenta,
devotament). Craiul este personaj episodic, plat si tipul tatalui initiator. Fata imparatului Rosu este
personaj secundar, personaj real cu puteri supranaturale si tipul fetei rasfatate. Imparatul Verde
este personaj secundar si tipul imparatului iubitor de supusi si naiv. Ochila, Setila, Gerila,
Flamanzila, Pasari-Lati-Lungila sunt personaje episodice episodice, ajutoare si sunt reale cu puteri
supranaturale. Alte personaje episodice sunt fratii fiului de crai, verisoarele. Alte personaje ajutor
sunt calul, furnica si albina si alte personaje donatori sunt albina si furnica.
Apar cifrele magice si obiectele magice (totemice) care au o valoare simbolica.
Tema basmului este lupta dintre bine si rau, iar el pronoteaza motive literare specifice:
motivul imparatului fara urmasi, motiul calatoriei, motivul apei vii si a pei moarte si motivul
casatoriei. In basm are loc antropomorfizarea animalelor si se gaseste caracterul moralizator.
In acest text, sunt prezente toate cele trei moduri de expunere, naratiunea, dialogul
(monologul) si descrierea. Rolul descrierii in acest text este de a situa actiunea si personajele, de
a exprima in mod sugestiv atmosfera in care se desfasoara intamplarile si ajuta cititorul sa-si
imagineze cum arata locul si personajele.Prin folosirea dialogului, autorul isi lasa personajele sa se
descrie singure, prin modul lor de a vorbi.
Si in aceasta opera ca in multe altele, naratorul nareaza in dubla perspectiva naratorul omnisicent
si omniprezent care nareaza la persoana a III-a , devine subiectiv folosind persoana I sau folosind
apelative care arata simpatia pentru protagonist.
Limbajul este format din cuvinte arhaice, regionalisme, dar este completat si de proverbe
si zicatori sau cantece.Oralitatea stilului, redata de verbele folosite de naratorul subiectiv dupa
cum v-am spus, prin care el ne averitzeaza ca asa va fi cum ne-a zis el. Naratorul devine subiectiv
folosind apelative prin care isi eprima simpatia fata de personaje. Modalitatea prin care se
realizeaza oralitatea sunt interjectiile, diminutivele, proverbele si zicatorile, dar si frazele ritmatice
precum si regionalismele.
Avand in vedere aceste caracteristici, textul apartine in totalitate acestei specii.
In opinia mea, acest basm impresioneaza prin faptul ca personajul principal reuseste sa se
maturizeze cu ajutor altor pesonaje, precum spanul si tatal sau, dar si cele simbolice Gerila,
Flamanzila, Setila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila. Asadar, basmul reuseste sa scoata principalele
trasaturi ale personajului principal cu ajutorul probelor si obstacolelor