Povestea lui Harap-Alb
I. Creanga hainele” cu care tatal sau a fost mire pentru a
Povestea lui Harap-Alb de Ion
Creanga este un basm cult publicat in
“Convorbiri literare” in 1877.
Basmul cult este specia epica de
mare intindere, scrisa de obicei in proza, in care
sunt narate intamplari fabuloase ale caror
coordonate spatio-temporale sunt nedeterminate,
la care participa personaje imaginare inzestrate cu
puteri supranaturale aflate de partea binelui si a
raului, binele invingand intotdeauna. Sunt
prezentate clisee compozitionale, numerele si
obiectele magice, stilul este unul elaborat, iar
naratiunea se imbina cu dialogul si descrierea.
Naratiunea la persoana a III a este
realizata de un narator omniscient, dar nu si
obiectiv, deoarece intervine adesea prin
comentarii sau reflectii.
Spre deosebire de basmul popular,
unde predomina naratiunea, basmul cult
presupune imbinarea naratiunii cu descrierea si
dialogul. Naratiunea este dramatizata prin dialog,
are ritm rapid. Dialogul are o dubla functie, ca in
teatru: sustine evolutia actiunii si caracterizarea
personajelor.
Tema basmului este triumful
binelui asupra raului. Motivele narative specifice
sunt: superioritatea mezinului, calatoria,
supunerea prin viclesug, muncile, demascarea
raufacatorului (Spanul), pedeapsa, casatoria.
Actiunea se desfasoara linear;
succesiunea secventelor narative este redata prin
inlantuire. Coordonatele actiunii sunt vagi, prin
atemporalitatea si aspatialitatea conventiei: “Amu
cica era odata intr-o tara un crai, care avea 3
feciori. Si craiul mai avea un frate mai mare, intr-
o alta tara, mai departata .[…]”. Fuziunea dintre
real si fabulos se realizeaza inca din incipit.
Reperele spatiale sugereaza dificultatea aventurii
eroului, care trebuie sa ajunga de la un capat la
celalalt al lumii ( In plan simbolistic: de la
imaturitate la maturitate). El paraseste lumea
aceasta, cunoscuta, si trece dincolo, in lumea
necunoscuta.
In basm, sunt prezente clisee
compozitionale. Formula initiala- “Amu cica era
odata..”- si formula finala: “ Si a tinut veselia ani
intregi, si acum mai tine inca; cine se duce acolo
be si mananca. Iar pe la noi, cine are bani bea si
mananca, iara cine nu, se uita si rabda”.- sunt
conventii care marcheaza intrarea si iesirea din
fabulos. Formulele mediane- “ si mai merge el
cat mai merge”- realizeaza trecerea de la o
secventa narativa la alta si intretin suspansul
cititorului.
Parcurgerea drumului maturizarii
de catre erou presupune un lant de actiuni
conventionale: expozitiunea, intriga, desfasurarea
actiunii, punctual culminant, deznodamantul.
Autorul porneste de la modelul
popular, reactualizeaza teme de circulatie
universala, dar le organizeaza conform propriei
viziuni, intr-un text narativ mai complex decat al
basmelor populare. Cele trei ipostaze ale
protagonistului corespund, in plan compozitional,
unor parti narative, etape ale drumului initiatic:
etapa initiala de pregatire pentru drum,
parcurgerea drumului initiatic, rasplata.
Caracterul de bildungsroman al basmului
presupune parcurgerea unui traseu al devenirii
spirituale si modificarea statutului social al
protagonistului.
“Cartea” primita de la Imparatul
Verde, care neavand decat fete, are nevoie de un
mostenitor la tron ( motivul imparatului fara
urmasi), este factorul perturbator al situatiei
initiale si determina parcurgerea drumului
(initiatic) de cel mai bun dintre fiii craiului
(motivul superioritatii mezinului).
Destoinicia fiilor este probata mai
intai de crai, deghizat in ursul de la pod. Aceasta
este o proba a curajului, conditie initiala,
obligatorie pentru cel care aspira la tronul
imparatesc. Podul simbolizeaza trecerea la alta
etapa a vietii si se face intr-un singur sens.
Mezinul trece aceasta proba cu ajutorul calului
nazdravan, care “da navala asupra ursului”.
Trecerea podului urmeaza une
etape de pregatiri. Drept rasplata pentru
milostenia aratata Sfintei Duminici, deghizata in
cersetoare (ii daruieste un ban), mezinul primeste
sfaturi de la aceasta sa ia “calul, armele si
magice 3,12,24, semne ale totalitatii ( 3 fii de
izbandi. Se sugereaza astfel ca tanarul va repeta
initierea tatalui, in aceleasi conditii, ceea ce
motiveaza “nemultumirea” lui si sfaturile date din
dorinta de a-l proteja de pericolele pe care si el
le-a traversat candva. Calul, descoperit cu tava de
jaratec dupa 3 incercari, va devenii tovarasul si
sfatuitorul tanarului, dar are si puteri
supranaturale: vorbeste si zboara. Intamplarile cu
cersetoarea si calul pun in evidenta naivitatea,
nepriceperea tanarului in a distinge realitatea de
aparenta. Urmarile lipsei de maturitate nu sunt
grave la curtea craiului: calul il sperie cand isi
arata puterile, purtandu-l in zbor pe fecior pana la
nouri, luna si soare. In schimb, dincolo de spatiul
protector al casei parintesti, lipsa de maturitate
sanctionata prin pierderea insemnelor originii si a
dreptului de a deveni imparat: “Spanul pune
mana pe cartea, pe banii si pe armele fiului de
crai.”.
Trecerea podului este urmata de
ratacirea in padurea-labirint, simbol ambivalent,
loc al mortii si al regenerarii, caci pentru tanar se
va incheia o etapa si alta va incepe. Cum are
nevoie de un initiator, cele 3 aparitii ale Spanului,
il determina sa incalce sfatul parintesc si, crezand
ca se afla in “tara spanilor”, il tocmeste ca sluga.
Inca naiv, “boboc in felul sau la trebi de aieste”,
ii marturiseste ce l-a sfatuit tatal sau si coboara in
fantana, fara a se gandi la urmari.
Coborarea in fantana are, in plan
simbolistic, semnificatia grotei, spatiu al nasterii
si al regenerarii. Schimbarea numelui reprezinta
inceputul initierii spirituale, unde va fi condus de
Span. Personajul intra in fantana naiv fecior de
crai, pentru a deveni Harap-Alb, rob al Spanului.
“Rautatea” Spanului il va pune in situatii dificile,
a caror traversare implica demonstrarea unor
calitati morale necesare atunci cand va fi “mare si
tare”.
Ajunsi la curtea Imparatului
Verde, Spanul il supune la 3 probe: aducerea
salatilor din Gradina Ursului, aducerea pielii
cerbului “cu cap cu tot, asa batute cu pietre
scumpe, cum se gasesc” si a fetei Imparatului
Ros pentru casatoria Spanului. Mijloacele prin
care trece probele tin de miraculos, iar ajutoarele
au puteri supranaturale.
Primele 2 probe le trece cu
ajutorul Sfintei Duminici, care il sfatuieste cum
sa procedeze si ii da obiectele magice necesare.
A treia proba presupune o alta
etapa a initierii, este mai complexa si necesita
mai multe ajutoare. Drumul spre Imparatul Ros,
om cu “inima haina”, incepe cu trecerea altui
pod. Simbolistica este aceeasi, trecerea intr-o alta
etapa a maturitatii, probata prin faptul ca Harap-
Alb are acum initiativa actelor sale. Drept
rasplata pentru bunatatea sa, primeste in dar de la
craiasa furnicilor si a albinelor o aripa. De
asemenea, fiind prietenos si comunicativ, isi
gaseste ajutoare in personajele himerice: Ochila,
Setila, Flamanzila, Gerila, Pasari-Lati-Lungila.
La curtea Imparatului Ros, Harap-
Alb este supus la 2 serii de probe, fiind ajutat de
personajele himerice si animaliere cu puteri
supranaturale: casa de arama, ospatul pantaguelic
cu mancare si vin din belsug, alegerea macului de
nisip.
Alte trei probe se leaga doar de
fata: pazirea nocturna si prinderea fetei,
transformata in pasare, ghicitul fetei si calul lui
Harap-Alb si turturica ei trebuie sa aduca “trei
smicele de mar dulce si apa vie si apa moarta”.
Ajunsi la curtea Imparatului
Verde, fata il demasca pe Span, care il acuza pe
Harap-Alb ca a divulgat secretul si ii taie capul.
In felul acesta il dezleaga de juramant, semn ca
initierea este incheiata, iar rolul Spanului se
sfarseste. Calul este acela care distruge
intruchiparea raului: “zboara cu dansul in inaltul
cerului,si apoi, dandu-I drumul de acolo, se face
Spanul pana jos praf si pulbere.”
Invierea este realizata de
farmazoana, cu ajutorul obiectelor magice aduse
de cal. Eroul reintra in posesia palosului si
primeste recompense: pe fata imparatului Ros si
imparatia. Nunta si schimbarea statutului social
confirma maturizarea eroului. Deznodamantul
consta in refacerea echilibrului si rasplata eroului.
In basm sunt prezente numerele
crai).
Personajele (oamenii, dar si fiinte
himerice cu un comportament omenesc) sunt
purtatoare ale unor valori simbolice: binele si raul
in diversele lor ipostaze. Conflictul dintre bine si
rau se incheie prin victoria fortelor binelui.
Harap-Alb nu are puteri
supranaturale si nici insusiri exceptionale (vitejie,
darzenie, istetime), dar dobandeste prin trecerea
probelor o serie de calitati psiho-morale (mila,
bunatatea). Numele personajului reflecta conditia
duala: rob, sluga (Harap) de origine nobila (Alb).
Spanul nu este doar o intruchipare
a raului, ci are si rolul initiatorului, este “un rau
necesar”. De aceea calul nazdravan nu-l ucide
inainte ca initierea sa se fi incheiat.
Eroul este sprijinit de ajutoare si
donatori: fiinte cu insusiri supranaturale (Sfanta
Duminica), animale fabuloase (craiasa furncilor
si a albinelor), fapturi himerice (cei 5 tovarasi)
sau obiecte miraculoase (aripile craieselor,
smicele de mar dulce, apa vie, apa moarta) si se
confrunta cu raufacatorul (Spanul), care are si
functie de trimitator. Personajul cautat este fata
de imparat.
Specific basmului cult este modul
in care se individualizeaza personajele. Cu
exceptia eroului, al carui caracter evolueaza pe
parcurs, celelalte personaje reprezinta tipologii
umane reductibile la o trasatura dominanta. Prin
portretele fizice ale celor 5 tovarasi ai eroului, se
ironizeaza defectele umane, dar aspectul lor
grotesc ascunde calitati sufletesti precum
bunatatea si prietenia. Imparatul Ros si Spanul
sunt rai si vicleni, iar Sfanta Duminica este
inteleapta.
Limbajul cuprinde termeni si
expresii populare, regionalisme fonetice sau
lexicale, ziceri tipice.
Placerea zicerii, verva, jovialitatea
se reflecta in mijloacele lingvistice de realizare a
umorlui, precum: exmprimarea mucalita, ironia,
porecle si apelative caricaturale, diminutive cu
valoare augumentativa.
Oralitatea stilului se realizeaza
prin diferite mijloace, precum: propozitiile
interogative (“Ca alta, ce pot sa zic?”) si
exclamative (“Ma rog,foc de ger era: ce sa va
spun mai mult!”), dativul etic.
Povestea lui Harap-Alb este un
basm cult avand ca particularitati: reflectarea
conceptiei despre lume a scriitorului, umanizarea
fantasticului, individualizarea personajelor,
umorul si specificul limbajului. Insa, asemenea
basmului popular,pune in evidenta idealul de
dreptate, si de adevar, si de cinste, fiind “o
oglindire.. a vietii in moduri fabuloase”. (G.
Calinescu)